ABORDAREA DIFERENTIATA A COPIILOR CU A.D.H.D

ABORDAREA DIFERENTIATA A COPIILOR CU A.D.H.D

Cunoasterea individualitatii copiilor cuprinsi in procesul educational,contribuie la sporirea caracterului stiintific al actului pedagogic.Teoriile simtului comun cu privire la educarea tinerei generatii asigura un succes al activitatii didactice,mai ales atunci cand stapanirea lor este dublata de intuitie si vocatie pedagogica din partea cadrelor didactice.

Toti copiii au ceva de spus astazi si vor avea o contributie maine in lumea adultilor.Fiecare este caracterizat de un ritm si un stil de invatare.La nivelul gradinitei ,cerinta educatiei pentru toti intervine cu precadere in rezolvarea dificultatilor de invatare, prin transformarea si adaptarea procesului educativ la ritmurile si tipologiile diferite ale dezvoltarii si educarii copiilor .

Cunoasterea psihopedagogica este un proces organizat si continuu, in care,printr-o actiune de generalizare si sinteza a unui ansamblu de informatii acumulate prin metode si in contexte variate, educatorul evidentiaza parametrii organizarii psihice individuale a celor pe care ii educa.

Cunoasterea psihopedagogica nu este o actiune cu scop in sine, ci , ea indeplineste cateva functii importante in diverse momente ale interventiei educationale.

Functiile actiunii de cunoastere psihopedagogica sunt: functia diagnostica, functia prognostica, functia de reglare, functia de informare si functia de conditionare a deciziilor pedagogice.

Urmarind aceste functii in procesul educational vom reusi sa cunoastem copilul prescolar mai bine, sa luam deciziile cele mai optime in finalizarea actiunii de cunoastere psihopedagogica, care presupune stabilirea directiilor de actiune in vederea dezvoltarii la maximum a potentialitatilor psihofizice individuale.Acestea pot fi:

Mentinerea timpului de interventie educationala;

Consilierea - unde accentul se pune pe protejarea dezvoltarii psihice si contracararea tendintelor deviate;

Psihoterapia - unde accentul este pus pe recuperare.

In functie de amploarea activitatii terapeutice, se recomanda ca aceasta sa se organizeze si sa se desfasoare de catre o echipa multiprofesionala (educatoare, psiholog); orientare scolara dar si orientarea spre exersarea in procesul educational in domeniile in care copilul are dificultati sau inclinatii speciale.

Cunoasterea psihopedagogica trebuie sa mearga dincolo de actiunea implicita de acumularea de date despre copii in timpul desfasurarii procesului instructiv-educativ.Ea presupune utilizarea unei metodologii riguroase de investigatie care sa ii asigure acestei cunoasteri un caracter stiintific.

Metodele de cunoastere a copilului prescolar prin analiza conduitei si a activitatii sunt:

Observatia psihopedagogica - prin intocmirea fisei de observatie a copilului;

Metoda analizei produselor activitatii;

Metoda biografica;

Metoda convorbirii;

Metoda chestionarului;

Teste si probe psihologice;

In urma aplicarii acestor metode de cunoastere a copilului a dus la descoperirea de catre psiholog a unui copil cu manifestari comportamentale corespunzatoare ADHD-ului.

Sindromul hiperkinetic cu deficit de atentie (ADHD), este o tulburare de coportament a copilului care se manifesta prin deficit de atentie si dificultati in desfasurarea unei sarcini.ADHD este frecvent intalnita, debuteaza in copilarie, dar poate persista si la varsta adulta.Daca nu este depistata si tratata coprespunzator poate perturba semnificativ functionarea sociala ,scolara sau profesionala.

Acesti copii nu sunt "rai" prin natura lor, iar coportamentul lor este rezultatul unei tulburari. Prezenta acestei tulburari, in cazul copiilor care, dincolo de vivacitatea specifica copiilor mici, sunt mai activi, mai impulsivi, mai neatenti fata de media copiilor de varsta lor.Majoritatea oamenilor ii considera pe acestia ca fiind neascultatori si de aceea ei considera ca trebuie pedepsiti mai aspru.Dar de fapt acesti copii trebuie pedepsiti cat mai putin si trebuie incurajati cat mai mult, stim ca ei nu sunt rai dar pur si simplu nu pot face ceea ce li se pretinde.Dezorganizarea , nerespectarea regulilor, tendinta de dominare si a iesi in evidenta prin comportamente negative, sunt cateva insusiri greu de tolerat.

Cauzele specifice hiperactivitatii ar putea fi: plictiseala, supradotarea, conflicte psihice, tulburari emotionale , anxietate, depresie, mediu familial conflictual, pubertate, deficit de atentie, deficit de invatare, deficit de auz sau de vedere, abuz sexual, tulburari mintale.

Frecventa si severitatea acestor simptome variaza de la un copil la altul si de la o situatie la alta.In general simptomele se diminueaza atunci cand copilul este sustinut de adult in activitatile pe care le face.Copiii hiperactivi cu varste intre 3-7 ani prezinta manifestari in ceea ce priveste nelinistea si agitatia psihomotorie ,fiindu-le greu sa se joace in liniste si sa aiba rabdare.

Modalitatile de disciplinare a copilului hiperactiv trebuie sa inceapa cu inlocuirea etichetelor verbale "copil rau" , cu incurajarea comportamentului dorit, cu experientele pozitive si cu fermitatea in rezolvarea conflictului.

Pentru a nu ajunge la distrugerea armoniei si la provocarea unor conflicte in grupa de copii, copiilor hiperactivi li s-au dat responsabilitati mai multe decat celorlalti copii, in acest fel consumandu-si energia intr-un mod constructiv.Acesti copii au fost de asemenea implicati si in desfasurarea unor jocuri de atentie precum: "Zboara, zboara", "Arata ce spun eu","Dupa mine cine vine", pentru a invata cum sa-si mareasca capacitatea de concentrare a atentiei.De asemenea acordarea de recompense , laude, aprecieri verbale, au contribuit la dezvoltarea unei discipline pozitive. Rabdarea , perseverenta, fermitatea din partea cadrelor didactice ,a psihologului si a parintilor sunt cateva aspecte importante in interactiunea cu un copil hiperactiv.

In continuare va vom prezenta un studiu de caz intalnit la grupa pregatitoare de la gradinita noastra, copil diagnosticat cu ADHD de psihiatru.

Studiu de caz:

G.A. baiat in varsta de 6 ani si 8 luni, provine dintr-o familie legal constituita.Cu toate ca acest copil nu duce lipsa de nimic , nici material ,nici afectiv totusi prezinta tulburari in comportament, este impulsiv, energic , incapabil de concentrarea atentiei, nu este perseverent, trece usor de la o activitate la alta, distruge tot ceea ce face.

Descrierea cazului:

Tabloul familiei:

Copilul G.A. locuieste impreuna cu parintii si cu fratele lui mai mare intr-un apartament cu chirie.Parintii desi sunt modesti (ca profesie: tehnician agronom si bucatar)incearca sa creeze un climat educativ favorabil cresterii si educarii lui.

Tabloul copilului:

G.A. este nascut pe data de 17 august 2001.Frecventeaza gradinita de la virsta de 4 ani , an scolar 2005-2006.

G.A. din punct de vedere fizic este supraponderal cu o figura aparte interesanta, foarte exploziv in miscari.Copilul urmeaza un tratament medicamentos pe linga consilierea psihologica.

Mediul social -familia:

Stand de vorba cu parintii copilului am constatat ca acasa acest copil se manifesta ca un copil incapatanat , mereu pus pe cearta.Dar atunci cand ii sunt atribuite unele sarcini, ca de exemplu sa isi faca patul sau sa isi adune jucariile el le executa.Parintii au consultat psihiatrul doar la un an dupa insistentele noastre cand au observat ca intr-adevar nu este ca ceilalti copii atat din punct de vedere intelectual cat si coportamental.

Mediul educativ:

G.A. prezinta un coportament impulsiv in grupa,in timpul activitatilor se ocupa de orice numai de ceea ce I se cere nu (se ascunde sub masa, se joaca cu jucariile, utilizeaza grimase)este hiperactiv, neatent intrerupe activitatea prin interventii necontrolate(tipa, urla, plange)afectand intreaga grupa.

Trece usor de la o activitate la alta, nu are rabdare sa termine ceea ce a inceput sau daca a lucrat ceva la urma mazgaleste totul.Are darul de a fabula si a minti, nu prea are prieteni si pe care ii are, putini la numar, ii bruscheaza sau ii jigneste.

Strategii si metode utilizate in remedierea coportamentului lui G.A.:

In urma discutiilor purtate cu parintii si cu psihologul am incercat sa corectam cu multa rabdare, caldura, blandete comportamentul acestui copil.

La activitatile desfasurate in semicerc a fost asezat in fata copiilor dandui-se diferite responsabilitati.

Au fost desfasurate diferite jocuri distractive si de atentie;incurajarea si evindentierea fiecarei fapte bune prin acordarea de recompense.

Lui G.A. ii face mare placere sa fie lasat sa se joace pe calculator ,el gasind un refugiu in acesta.

Evidentierea calitatilor acestui copil si incurajarea progresului in activitatea personala.

Consilierea psihologica a copilului cu ADHD si a parintilor

Utilizarea unor instrumente de lucru si a sarcinilor ,adaptarea curriculei si a modalitatii de predare

Fixarea obiectivelor educationale si vocationale realiste impreuna cu specialistul.

Utilizarea fiselor de evaluare pe grupe de copiii , corespunzatoare celor trei nivele:minimal, mediu si maximal.

Concluzii:

Conlucrarea celor patru factori educativi : familia-gradinita-psihologul-copiii din grupa au reusit intr-un timp mai indelungat sa rezolve intr-o mare parte problemele comportamentale : atentia, hiperactivitatea, agresivitatea si reactiile impulsive.

Desi s-au facut pasi mari in aceasta directie medicul psihiatru si cadrele didactice au recomandat familiei amanarea scolarizarii copilului cu un an pentru a putea fi integrat in invatamantul de masa.

Tratarea diferentiata a copiilor trebuie sa fie o preocupare permanenta a educatoarelor , pe parcursul intregului proces de invatamant, manifestata prin maniera particulara de proiectare, organizare si desfasurare a activitatilor din gradinita.Tratarea diferentiata sau individulizata presupune din aceasta perspectiva, un ansamblu de actiuni organizate si sistematice ale cadrului didactic, ce au ca scop indentificarea nevoilor educationale individuale sau ale unor subgrupe din grupa si crearea unui context educational care sa vina in intampinarea acestor nevoi. Activitatile didactice diferentiate trebuie sa tinteasca"zona proximei dezvoltari la care copilul este capabil sa ajunga cu sprijinul adecvat.

Bibliografie

Adina Glava,Catalin Glava-"Introducere in pedagogia prescolara"

Editura Dacia Cluj-Napoca

Revista invatamantului prescolar nr.3/2007

Ministerul Educatiei,Cercetarii si Tineretului

Institutul de Stiinte ale Educatiei

Colete Sauve-"Copilul hiperactiv-hiperactivitate si deficitul de atetie"

Editura House of. Guides, Bucuresti 2006

https://www.psihiatrie.info/psihiatrie-tulburarea-hiperkinetica-cu-deficit-de-atentie

https://www.adhd.ro