Elemente de morfologie si fiziologie clinica a principalelor componente ale sistemului de ocluzie.

1.1. Dintii: elemente de morfologie ocluzala

Cuspizii:

fiecare dinte prezinta cuspizii vestibulari (meziali, centrali sau linguali) si orali (palatinali sau linguali);

fiecare cuspid este impartit in 2 versante:

- versant extern - priveste in afara fetei ocluzale sau in afara axului lung al dintelui;

- versant intern - priveste spre interiorul fetei ocluzale sau spre axul lung al dintelui.

1.1.2. Relieful ocluzal

- creasta M-D (proeminenta ce exista in varful cuspidului) desparte versantul intern de cel extern.

- se uneste si se continua cu cele 2 creste marginale proximale ale fetei ocluzale.

- + crestele marginale delimiteaza fata ocluzala;

- desparte fata ocluzala de suprafata ocluzala.

- suprafata ocluzala cuprinde:

- versantele externe ale cuspizilor V mandibulari,

- versantele externe ale cuspizilor P maxilari.

- fiecare versant este impartit in 2 pante:

- panta meziala;

- panta distala.

- muchia longitudinala desparte versantul intern in cele 2 pante (M si D):

- are o directie V-O,

- porneste din varful cuspidului, pana la nivelul ecuatorului dintelui (pe versantele externe) sau la nivelul santului principal M-D la molari, respectiv sant longitudinal la premolari (pe versantele interne);

- se poate observa clinic la nivelul fetei V ai PM superiori.

1.1.3.Fata ocluzala (suprafata ocluzala interna)

este suprafata dintelui delimitata de crstele mezio-distale (sagitale) si de coama crestelor marginale. Din fata ocluzala fac parte versantii interni ai cuspizilor. Versantii externi apartin fetelor vestibulare, respectiv fetelor orale ale dintilor si ambrazurilor. Astfel, fata orala este o notiune anatomica, deoarece ea este delimitata anatomic (de creasta sagitala si de coama crestei marginale) de fata vestibulara, fata orala, fata meziala si de fata distala a dintelui. Impropriu se foloseste termenul de suprafata ocluzala.

1.1.4. Suprafata ocluzala totala (fata ocluzala trituranta)

este suprafata dintelui orientata spre dintii arcadei opuse. Aceasta suprafata este mai marre decat fata ocluzala, deoarece include si anumite versante externe (versantul extern al cuspidului palatinal si versantul extern al cuspidului vestibular). Aceste versante nu fac parte din fata ocluzala ci din fata vestibulara, rrespectiv palatinala a dintelui. Suprafata ocluzala totala (trituranta), nu are o delimitare anatomica, ci una functionala

a.     Crestele marginale;

la extremitatile proximale ale fiecarei fete ocluzale sunt crestele marginale.

fiecare creasta marginala este alcatuita din 2 versante:

- versant extern - apartine ambrazurii ocluzale - arie care vine in stransa legatura cu dintele vecin.

- versant intern - apartine fetei ocluzale.

coama crestei marginale desparte versantul extern de cel intern.

- are directie V-O;

b.     Fosetele;

d.p.d.v. al functionalitatii, importanta prezinta fosetele centrale ale molarilor in care articuleaza numai cuspizii D-V ai molarilor si fosetele marginale;

importanta deosebita - fosetele dintre crestele marginale:

- sunt realizate din versantele externe ale crestelor marginale de la 2 dinti vecini, delimitate spre colet de aria de contact (contact interdentar). Acestea se numesc nise masticatorii = ambrazuri.

1.1.5. Ambrazurile

Fetele meziale si distale ale dintilor stabilesc arii de contact interdentar. Datorita convexitatii fetelor proximale, in jurul ariei de contact apar spatii triunghiulare, numite ambrazuri. Varful ambrazurii se afla la nivelul ariei de contact. Se formeaza astfel 4 ambrazuri:

- ambrazurile ocluzale sunt spatii deschise spre ocluzal formate de versantii externi ai crestelor marginale. Varful lor se afla la nivelul ariei de contact. Ambrazura ocluzala face parte din suprafata ocluzala trituranta. Se mai numeste nisa masticatorie.

- ambrazura cervicala, este triunghiul interdentar, deschis spre cervical, creeaza spatiu pentru gingia interdentara;

- ambrazura vestibulara este deschisa spre vestibular;

ambrazura orala este deschisa spre oral.

c.     Marginea libera a dintilor frontali mandibulari si maxilari;

marginea libera a dintilor frontali mandibulari incisivi si canini, prezinta o muchie V si una O;

muchia V a I mandibulari are o directie rectilinie M-D;

muchia V a C mandibular descrie un "V" cu varful indreptat spre planul de ocluzie, varf din care porneste muchia ce separa cele 2 pante (M si D) ale versntului extern ale cuspidului canin (fata V).

d.     Fata palatinala a dintilor frontali maxilari.

participa la functionalitatea ocluzala;

zona din fata palatinala cuprinsa intre marginea libera si cingulum-ul fetei palatinale a dintilor frontali se numeste panta palatinala;

este zona corespunzatoare versantilor interni cuspidieni si santului principal M-D;

pe fata O, panta palatinala se termina in vecinatatea cingulum-ului, loc in care se gaseste o depresiune asemanatoare fetei palatinale a dintilor frontali maxilari cu fata ocluzala a PM.

1.1.6. Clasificarea cuspizilor din punct de vedere al ocluziei

Cuspizii sunt:

1. Cuspizi de sprijin;
2. Cuspizi de echilibru.

1. Cuspizii de sprijin:

intervin in contactele dento-dentare;

articuleaza cu dintii antagonisti in cadrul PIM sau RC la nivelul crestelor marginale si ambrazurilor ocluzale (nisa masticatorie);

contactul trebuie sa fie stabil

Exista 3 grupe ale cuspizilor de sprijin:

1. Cuspizii vestibulari mandibulari;
2. Cuspizii palatinali maxilari;
3. Cuspizii caninilor si marginile incizale ale incisivilor inferiori,

2. Cuspizii de echilibru:

cuspizii vestibulari maxilari si linguali mandibulari;

sunt cuspizi inactivi (pasivi) sau cuspizi de ghidaj.

Concluzie:

dintele are o suprafata reliefata;

la o lucrare artificiala trebui sa existe cuspizi, fosete;

individual - in functie de relieful celorlalti dinti de pe arcada.

1.1.7. Arcadele dentare in dentitia permanenta

Arcada dentara reprezinta totalitatea dintilor de la nivelul unui maxilar, insiruiti unul dupa altul in procesul alveolar. Exista o arcada maxilara si una mandibulaa. Arcada dentara poate fi eliptica sau in forma de U, avand curbura mai accentuata in regiunea frontala, cu deschiderea spre lateral iar distal avand o usoara convergenta.

1.1.7.1. Forma arcadelor

Arcada maxilara are forma de parabola, avand curbura usoara in zona frontala si doua linii divergente spre distal. Hiperbola este asemanatoare cu parabola, dar in zona frontala curba este mai aplatizata

1.1.7.2. Planul de ocluzie curba sagitala, curba transversala, curba frontala

Planul de ocluzie

reprezinta suprafata ce se formeaza prin unirea marginii incizale si a varfurilor cuspidiene. (vf cuspidiene se refera atat la cuspizii V cat si la cei O);

exista plan de ocluzie maxilar si mandibular;

suprafata care se formeaza in momentul contactului dintre ariile ocluzale la dintii maxilari si mandibulari.

pot apare modificari ale planului de ocluzie prin extractii sau prin abrazie.

Caractere:

este un plan real; la acest nivel se intalnesc dintii celor doua arcade

se refera la dentatia naturala sau arcade artificiale realizate prin lucrari protetice

este un plan curb caruia i se pot descrie 3 curburi:

Curburile planului de ocluzie:

Curbura sagitala (curba lui Spee) prin care se intelege linia ce se formeaza prin unirea vf cuspizilor V in plan sagital.

Caracteristicile curbei sagitale: - profunzimea maxilara la nivelul M1

este o curba cu concavitarea in sus la mand si convexitatea in jos la maxilar.

adancimea curburii este diferita, incepand de la o adancime minima, uneori chiar dreapta (orizontala), pana la o adancime mare.

Intotdeauna gradul de adancime a curburii este corelat cu caracteristicile ocluziei frontale a.i.:

cand avem curbura adanca, exagerata, obligatoriu avem supraacoperire mare si trepta sagitala mica pentru a realiza dezocluzia dintilor laterali in miscarea de propulsie;

curbura plata - asociata cu pozitia incisivilor cap la cap.

Aceste corelatii prezinta imprtanta practica pentru restaurari protetice atat pentru zona frontala cat si pentru zona laterala.

Exista numeroase situatii patologice cand curba sagitala este modificata. Putem intalni curba sagitala neregulata care apare datorita modificarilor postextractionale prin migrarea vecinilor si antagonistilor, care deniveleaza planul de ocluzie.

Curbura inversa - cand se realizeaza punti maxilare si mandibulare pe arcada cu greseli de conceptie sau in cazul unei punti gresite a anagonistilor

Curbura transversala (curba lui Wilson) este data de gradul de inclinare a dintilor cuspidati. (dintii maxilari au o inclinatie cu convergenta la maxilar si dintii mandibulari cu divergenta apicala - cuspizii P sunt mai coborati decat cei V, iar la nivelul mandibular, cuspizii V sunt mai ridicati decat cei L).

este curbura care uneste vf cuspizilor V cu cei orali ai fiecarui dinte atat in hemiarcada stg, cat si in cea dr, si care se prelungeste spre linia mediana.

curbura lui Wilson prelungita la nivelul liniei mediane formeaza un unghi cu varful in jos. Aceasta se datoreaza pozitiei cuspizior P si V mandibulari care sunt implantati intr-o pozitie mai inalta fata de cuspizii de echilibru sau de ghidaj.

importanta curburii transversale este deosebita in studiul ghidajului lateral.

la maxilar concav in jos si invers la mandibula;

este o curbura de compensatie care asigura mobilitatea in miscarile de lateralitate.

Uneori curbura transversala este inversa, respectiv prezinta convexitatea in sus. Cauza este reprezentata de abrazia accentuata a cuspizilor de sprijin.

Curbura incizala este curbura ce uneste marginile incizale ale I superiori - conturul pe care il ia marginea incizala a incisivilor. Aceasta este o linie de curbura in plan vertical

in mod normal este curba cu concavitatea indreptata in sus deoarece prin unirea marg incizale ale I se realizeaza aceasta curba intrucat incisivii laterali sunt plasati mai sus decat incisivii centrali.

de fapt doar I centrali ating planul de ocluzie, iar I laterali sunt mai sus cu 1.5 mm.

curbura cu concavitatea in jos - Ic < Il.

Curbura frontala este curbura care uneste fetele vestibulare ale dintilor frontali. Poate fi rotunjita, turtita sau ascutita. Aceasta este o linie de curbura in plan sagital.

1.1.8. Stopurile ocluzale grupa I, II, III.

Realizarea contactelor dento-dentare in conditii normale

STOPURILE OCLUZALE = contactele ce se realizeaza intre anumite grupuri de cuspizi si fosete sau creste marginale ale dintilor antagonisti.

In ocluzologie se cunosc 3 categorii de cuspizi de sprijin: grupul I, II. III

Gr. I - este reprezentata de cuspizii V ai dintilor de la nivelul mandibulei - PM si M mandibulari;

Gr.II - reprezentata de cuspizii caninului inferior si de marginea incizala a Ic inferior;

Gr. III - reprezentata de cuspizii palatinali ai PM si M maxilari (superiori).

Fiecare din acesta grupa realizeaza stopuri ocluzale cu dintii antagonisti. Contactele cu antagonisti se fac fie la nivelul crestelor marginale, fie la nivelul fosetelor (rol important - fosetele centrale ale M).

Grupa I = cuspizii V mandibulari

acesti cuspizi au anumite caractere, care ii fac cei mai importanti cuspizi de sprijin;

sunt globulosi, puternici, robusti;

sunt mai inalti decat cuspizii linguali si nu prin structura anatomica, ci prin pozitie, adica axul divergent spre apex, fata privind in sus si usor inauntru. Prin aceasta poziti fortele de masticatie se transmit de-a lungul axului dintelui, fapt favorabil pentru parodontiu care suporta bine fortele.

fortele oblice sau orizontale traumatizeaza parodontiul.

PM 1 inferior:

Cuspidul V al PM 1 inferior articuleaza:

cu ambrazura ocluzala dintre C si PM1;

cu versantele interne ale crestei marginale distale ale C si crestele marginale meziale ale PM1;

in nisa masticatorie dintre C si PM1,

sau articuleaza cu foseta meziala a PM1.

PM2 inferior:

Cuspidul V al PM2 articuleaza:

cu ambrazura ocluzala dintre PM1 si PM2;

cu versantele externe ale crestelor marginale ale PM1(distala) si PM2 (meziala);

cu nisa masticatorie dintre PM1 si PM2;

foseta meziala a PM2.

M1 inferior

cuspidul M-V articuleaza similar cu PM, intre PM2 si M1 cu aceleasi texte (ambrazura dintre 5 si 6);

cuspidul centrovestibular al M1 inferior articuleaza cu foseta centala a M1 superior.

Cuspidul disto- vestibular ( central ) al M1 in mod obisnuit este nefunctional,

M2 inferior

→ Cuspidul M-V al M2 inf articuleaza:

cu nisa masticatorie (ambrazura) dintre M1 si M2 superior

cu versantele ext ale crestei marginale dintre M1 si M2 sup

→ Cuspidul D-V (central) al M2 articuleaza:

cu foseta centrala a M2 superior

→ Cuspidul D in mod obisnuit, sau este nefunctional.

Concluzie:

Grupa I a cuspizilor de sprijin articuleaza preponderent cu foseta dintre crestele marginale (ambrazurile ocluzale) ale dintilor antagonisti sau cu foseta meziala a dintelui omolog cu exceptia cuspizilor centrovestibulari ai M1 si distovestibulari ai M2 si M3 , ce articuleaza cu foseta centrala a dintilor omonimi.

Grupa I este considerata cea mai valoroasa dintre cele trei grupe, din mai multe motive:

cuspizii V mandibulari sunt mai voluminosi decat cei P (gr III), sunt mai robusti, mai rezistenti

fortele de ocluzie care se exercita in timpul masticatiei sunt preluate prin intermediul acestor cuspizi si transmise in axul lung al dintelui. De aceea rezistenta lor este durabila in timp, aceste forte fiind stimulente pentru parodontiu si intretin o stare de sanatate a parodontiului.

la nivelul fosetelor dintre crestele marginale, atat procesele carioase, cat si abrazia, au efecte distructive mai reduse.

Grupa II = marginile incizale ale incisivilor frontali mandibulari si cuspizii caninilor inferiori.

Ø      Marginile incizale si cuspizii C, trebuie sa articuleze cu fosetele de sub cingulum si cu crestele marginale ale frontalilor superiori in cele 2/3.

Ic inf → articuleaza cu cresta meziala a Ic omonim si cu foseta de sub cingulum.

Il inf → articuleaza cu cresta distala si meziala si foseta de sub cingulum (pe o parte a Ic si o parte a I lat sup).

C inf → articuleaza cu creasta marginala a C sup (intre I lat si C sup).

Particularitati:

Ø      in sens vertical contactul marginilor incisivilor inferiori cu fetele palatinale ale incisivilor poate sa fie diferit: mai aproape de cingulum sau mai aproape de marginea incizala, rezultand astfel gradul de acoperirre.

Ø      In sens sagital contactul intre incisivii inferiori si cei superiori poate sa existe sau poate sa apara o inocluzie sagitala, deci lipsa contactului in pozitia de relatie centrica. In pozitia de intercuspidare maxima poate sa apara contactul

Concluzie:

Ø      S-a dovedit ca prin lipsa acestui grup de dinti, masticatia este posibila. Apare ulterior mezio-versiunea dintilor superiori.

Ø      Sunt destul de rare situatiile cand se articuleaza sub cingulum.

Ø      Gradul de acoperire este diferit.

Ø      Plasarea pe pozitia secundara se datoreaza faptului ca la 21,7 % din populatie marginea libera a dintilor frontali mandibulari articuleaza cu fata palatinala a antagonistilor in alta zona decat strict cea infracingulara, nerealizandu-se practic adevarate stopuri ocluzale.

Ø      In acelasi timp, sustinerea ocluziei numai de grupul al II lea nu rezista o perioada lunga de timp, abraziunea, imbolnavirea parodontala sau alte fenomene patologice modificand aceste stopuri ocluzale.

Grupa III = cuspizii palatinali ai PM si M sup. care articuleaza cu fosele centrale (in principal) si fosele dintre crestele marginale ale antagonistilor mandibulari.

Grupa III a cuspizilor de sprijin este reprezentata de cuspizii palatinali ai dintilor cuspidati . Acestia ca si Grupa I articuleaza fie cu foseta dintre crestele marginale ( ambrazura ocluzala, versantele ext ale crestelor marginale sau nisa masticatorie ) si fosetele centrale ( in principal).

PM1 sup

- cuspidul palatinal al PM1 NU vine in contact cu antagonistul, fiind mai scurt . Exista situatii ideale, cand articuleaza cu foseta distala a omologului. Rar articuleaza cu foseta dintre crestele marginale ale lui PM1 si PM2.

PM2 sup

- cuspidul palatinal articuleaza mai bine decat PM1 , fiindca cuspidul acestui dinte este mai mare si ajunge la nivelul planului de ocluzie.

- el articuleaza inconstant si poate ajunge, fie la nivelul fosetei distale a omologului, fie la nivelul ambrazurii ocluzale dintre PM2 si M1.

M1 sup

- cuspidul M-P articuleaza cu foseta centrala a M1 inferior - raport stabil;

- cuspidul D-P articuleaza in foseta dintre crestele marginale ale M6 si M7 (ambrazura dintre 6 si 7);

M2 sup:

- cuspidul M-P articuleaza in foseta centrala a lui M2 inf;

- cuspidul D-P NU are un raport constant deoarece esta mai mic si NU ajunge la planul de ocluzie. In cazul in care ajunge, articuleaza cu ambrazura ocluzala dintre M2 si M3.

M3 sup:

- daca are o morfologie corecta - cuspidul M-P articuleaza cu foseta centrala a omonimului.

Concluzie:

Grupa III a cuspizilor de sprijin articuleaza in ambrazura ocluzala, cu exceptia cuspidului M-V ce articuleaza in foseta centrala, unde se realizeaza sprijin solid; Sprijinul este relativ solid la nivelul PM.

Deci, grupa III a cuspizilor de sprijin, prezinta stopuri ocluzale, mai putin stabile decat Grupa I datorita raporturilor inconstante de la nivelul PM si a cuspizilor D-P de la nivelul M.

Raporturile care se realizeaza sunt la nivelul fosetelor centrale ( in principal ) si la nivelul fosetelor dintre crestele marginale ( in mai mica masura ) la nivelul PM si la nivelul cuspizilor distopalatinali si raportat la nivelul fosetelor centrale.

Simpla enuntare a fosetelor care participa la realizarea acestor ocluzale justifica prin localizarea mai frecventa a cariilor si abraziunii, clasificarea lor pe locul al 3 lea.

Dintii laterali maxilari migreaza mai frecvent decat omologii lor mandibulari, datorita structurii osoase mai spongioase.

Cunoasterea importantei fiecarui grup de stopuri isi gaseste ratiunea in faptul ca atunci cand se impune indepartarea prin slefuire a unor contacte ocluzale defectuoase, se recomanda protejarea cuspizilor " de sprijin", retusul ocluzal interesand fosetele antagoniste,binenteles atunci cand cuspizii de sprijin nu disfunctioneaza planul de ocluzie, prin migrari.

Concluzii practice:

Cand conflictul ocluzal se produce intre un cuspid de grup I si unul de grup III, retusul se va adresa in primul rand cuspidului de grup III.

Cand se impune retusarea unor contacte ocluzale defectuoase, in principiu este interzisa slefuirea cuspizilor de sprijin.

Retusarea se va face de la nivelul fosetelor antagoniste.

Se retuseaza din cuspizii de sprijin doar atunci cand acestia depasesc planul de ocluzie.

De altfel, cuspizii palatinali ai premolarilor maxilari pot realiza 3 modalitati de angrenaj:

Absenta contactului cu antagonistii.

Articuleaza cu fosetele distale ale premolarilor inferiori,

Articuleaza mai rar cu fosetele dintre crestele marginale ale premolarilor si molarului prim.

1.1.9. Importanta, rolul stopurilor ocluzale

ROLUL STOPURILOR OCLUZALE

realizeaza pozitia dentara de IM;

mentin DVO - rol estetic;

mentin stabilitatea ocluzala;

realizeaza triturarea alimentelor;

transmit presiuni in axul lung al dintilor;

realizeaza o abrazie dentara simetrica, egala.

1.1.10. Tipuri de contacte ocluzale

1.1.10.1 Functionale

Stopurile (contactele) ocluzale sunt functionale si nefunctionale.

Stopurile ocluzale functionale:

Ionita, accepta 3 tipuri de stopuri functionale:

Contact tripodic ( contact versant cuspid- versant foseta):

presupune ca un cuspid cu morfologie primara, neabrazat, sa fie situat in dreptul fosetei centrale, care si ea are 3 fete neabrazate (la copii si tineri) - rar intalnita;

contactul se realizeaza in numai 3 puncte (ex: 3 bile pe masa si a 4-a deasupra);

versantele cuspizilor de sprijin vin in contact cu versantele din apropierea fosetei;

acest tip de contact este cel mai functional, cel mai stabil, cel mai eficient, realizand point-centric;

este foarte greu de realizat si mai ales de corectat in lucrarile protetice fixe.

Contact varf cuspid - fund foseta:

este specific tinerilor;

apare in abrazia fiziologica a dintilor;

odata cu varsta apare abrazia.Suprafetele convexe se abrazeaza, foseta se deschide si cuspidul de sprijin se subtiaza usor. Acest contact presupune existenta unui cuspid de dimensiuni mici si a unei fosete destul de largi, a.i. vf. cuspidului sa articuleze cu fundul fosetei.

acest contact se refera atat la fosetele centrale cat si la cele de la niv fosetelor marginale.

permite glisarea mandibulei intre RC si pozitia de IM aparand wide-centric si long centric;

se recomanda la lucrarile protetice

Marginile incizale in foseta de sub cingulum

= contact infracingular reprezentat de grupa II-a cuspizilor de sprijin.

Contact dipodic

varful cuspidului articuleaza in coama ambrazurii;

se realizeaza pe dintii neabrazati.

Contacte ocluzale nefunctionale:

        Contactele amintite anterior, cele functionale, sunt considerate in acest fel deorece transmit fortele in axul lung al dintelui, a.i. dintele este stimulat de aceste forte si nu traumatizeaza dintele.

        Exista si un alt tip de contacte care preiau fortele si le transmit in afara axului, dezvoltand forte orizontale, foarte traumatizante petru parodontiu.

        Dintele nu va suporta si va ceda, aparand mobilitatea patologica si retractia parodontiului.

Cuspid - foseta:

cuspidul de sprijin articuleaza pe versant si nu in ambrazura sau foseta;

exista 2 tipuri: a. Varf cuspid - versant foseta; si b. Versant cuspid - versant foseta.

a.      Varf cuspid - versant foseta (cuspid - versant)

acest contact se refera la contactul doar intr-un singur punct si nu in 3;

contactul se realizeaza cu varful cuspidului, aceasta forta fiind traumatizanta.

b.      Versant cuspid - versant foseta: acelasi fenomen:

fortele sunt transmise paraaxial cu aparitia fortelor orizontale.

parodontiul este strivit si traumatizat.

Contact varf cuspid - varf cuspid (cuspid pe cuspid):

aici, fortele orizontale nu apar asa puternice ca in contactele precedente, dar apare ocluzia instabila.

din aceasta cauza mandibula isi gaseste un drum diferit→ apare ocluzie atipica, cu abrazie atipica si se dezvolta o parafunctie (poate apare muscarea obrazului).

Contact in suprafata:

apare datorita unei abrazii patolologice ce duce la disparitia cuspizilor si aparitia unui contact intre suprafete plane.

este un contact ocluzal nefunctional cu toate ca ocluzia in acest caz este stabila, neprovocand deplasarea mandibulei.

este considerat contact nefunctional, pentru ca suprasolicita sistemului dento-maxilar pentru masticatie. Suprafetele plane au randament masticator minim dar efort functional maxim.

tip masticator activ - abrazia totala a reliefului ocluzal - bruxism;

efortul functional masticator se extinde la nivelul musculaturii care este obligata sa-si mareasca functia pt a realiza masticatia;

marind functia musculara, parodontiul tuturor dintilor este suprasolicitat → cedeaza;

acesta este principalul mecanism prin care contactul in suprafata este nefunctional.

in plus mai apare un al 2-lea mecanism, marirea ariei de ocluzie.

se cunoaste faptul ca dintii prezinta un ecuator anatomic pe la ½ a dintilor laterali.

odata cu abrazia, aria ocluzala devine > prin apropierea de ecuatorul dintelui.

in conditiile in care pacientul a avut contacte nefunctionale a dintilor stalpi trebuie refacut prin slefuire a.i. sa se realizeze contacte functionale.

de asemenea, tehnicianul trebuie sa respecte modelajul cuspid - foseta deoarece contactul tripodic nu se poate realiza.

daca lucrarea nu respecta un modelaj functional si se instaureaza contacte nefunctionale - EROARE.

Inocluzia - lipsa contactelor ocluzale:

este reprezentata de anomalii dento -maxilare, Clasa II Angle → inocluzia sagitala;

Ex:

ocluzia deschisa din zona frontala ce poate fi deschisa in sens vertical sau sagital;

apare in lucrari protetice (punti cu intermediari in inocluzie) sau terapia stomatologica incorecta care duce la iatrogenie.

1.2. Parodontiul

Este a doua componenta importanta a sistemului de ocluzie

Reprezinta totalitatea tesuturilor care asigura sustinerea dintilor in alveola.

Tesuturile parodontale sunt reprezentate de:

Ø      fibromucoasa gingivala;

Ø      cementul radicular;

Ø      osul alveolar;

Ø      periodontiul (desmodontiul) cu componenta principala fibre ligamentare;

Ø      tesut conjunctiv, vase, nervi.

Mucoasa gingiva - gingie marginala:

se insera la dinte prin insertia epiteliala;

insertia se face la cement, imediat in apropierea granitei cu smaltul;

jonctiunea gingivo-dentara se face cu formarea santului gingival (sulcus). Adancimea variaza intre 0,5-1,5 mm;

Cementul apartine dintelui si acopera suprafata exterioara a radacinii;

Osul alveolar se afla in jurul radacinii dintelui, fiind o structura osoasa densa,, care pe Rx se poate observa ca o fasie subtire opaca. Aceasta lama osoasa densa se numeste compacta interna sau lamina dura. Lamina dura este inconjurata de osul alveolar sustinator, care este os spongios.

Fibrele ligamentare (ligamentele periodontale) au o insertie pe cement si una pe osul alveolar. Traseul lor are o directie diferita, fiind fibre orizontale, oblice si radiare. Fibrele orizontale se gasesc la nivelul parodontiului marginal (ligamentul circular si sub ligament).

Fibrele Sharpey oblice se gasesc de-a lungul radacinii dintelui. Au o insertie de sus in jos, de la osul alveolar pe care se insera, mergand in jos spre radacina si se insera pe cement. Aceste fibre mentin dintele in alveola ca intr-un hamac, fiind fibre spiralate;

Fibrele radiare (apicale) sunt dispuse radiar la nivelul apexului.

Rolul ligamentelor periodontale este acela de a amortiza presiunile exercitate de fortele de masticatie, astfel contra forselor orizontale se opun fibrele orizontale si radiare, iar contra fortelor verticale se opun fibrele oblice.

Cand fortele ocluzale se transmit in axul lung al dintelui, ligamentele se vor destinde (intinde) si vor actiona in totalitate, fara a fi strivite. Intinderea lor va fi uniforma, in limite functionale, cu efect trofic asupra osului alveolar.

Dupa incetarea fortei, ligamentele revin la forma lor spiralata de repaus. Aceste faze cu sarcini functionale alternate cu perioade de repaus, mentin in limite normale toate structurile parodontiului.

Cand fortele ocluzale nu se mai transmit in axul lung al dintelui, ci in directie oblica, apar forte paraxiale, care sunt traumatizante pentru parodontiu aparand trauma parodontala, care este un semn al disfunctiei ocluzale. Disfunctia atrage dupa sine modificari patologice la nivelul tuturor structurilor parodontiului.

Muschii mobilizatori ai mandibulei

Musculatura aparatului dentomaxilar este clasificata in mai multe grupe si anume:

muschii mobilizatori ai mandibulei;

muschii fetei;

muschii limbii;

muschii valului palatin;

muschii regiunilor invecinate.

Muschii mobilizatori ai mandibulei se clasifica in muschi ridicatori, coboratori, propulsori si retropulsori

Muschii ridicatori (care realizeaza inchiderea):

o       M. Temporal;

o       M. Maseter;

o       M. Pterigoidian intern.

1. Muschiul temporal

este cel mai sensibil la tulburarile de ocluzie;

intervine in miscarile rapide de masticatie, dar si in maasticatia lejera;

Insertii:

scuama temporalului;

apofiza coronoida (interna, externa, varf);

inaunttrul marginii anterioare a ramului ascendent al mandibulei (pe creasta temporala). Acestea sunt fibrele cele mai anterioare si mai profunde;

Din punct de vedere functional sunt trei fascicule: anterior (vertical), mijlociu, posterior.

Fasciculul anterior ridica mandibula;

Fasciculul posterior face retruzia, iar fasciculul mijlociu duce mandibula in sus si inapoi.

Contractia globala duce mandibula in sus si inapoi;

Contractia unilaterala determina retropulsia condilului de pe partea activa, participand la la miscarea de lateralitate pe partea activa.

2. Muschiul maseter

- ocupa fata externa a ramului ascendent al mandibulei, are forma dreptunghiulara si doua fascicule superficial si profund.

Insertia:

-fasciculul superficial pe 1/3 inferioara a fetei externe a mandibulei + gonion +marginea posterioara a mandibulei si pe portiunea anterioara a arcadei zigomatice;

Actiune:

Contractia globala duce mandibula in sus si inainte fiind executata masticatia alimentelor in fragmente mici, cand gura nu se deschide prea mult;

Contractia unilaterala mobilizeaza mandibula lateral pe aceeasi parte

Cand se folosesc alimente mari, muschiul se hipertrofiaza si gonionul se largeste. De ce? Deschiderea mai mare a mandibulei impinge gonionul inapoi. Pentru revenire trebuie tras inainte si in sus cu o forta mai mare.

- fascicolul profund are insertia pe cele 2/3 superioare ale fetei externe a ramului ascendent a mandibulei precum si pe portiunea posterioara a arcadei zigomatice;

Actiune:

In sus pentru masticatia cu alimente mici si dure;

In sus si usor inapoi la contractii puternice

Contractia globala duce mandibula in sus si inainte;

Contractia unilaterala duce mandibula in sus, inainte si inafara.

3. Muschiul pterigoidian intern

Ocupa fata interna a ramului ascendent al mandibulei. Are forma dreptunghiulara si este cel mai putin voluminos dintre cei 3 muschi.

Insertia mobila este pe fata interna a ramului ascendent al mandibulei, pe fata interna a gonionului iar insertia fixa pe fosa pterigoida si tuberozitate. Fosa pterigoida e situata inapoia tuberozitatii si in sus.

Actiunea globala: in sus si inainte;

Contractia unilateralia: in sus. Inainte si inauntru.

Actiunea comuna maseter-pterigoidian intern duce mandibula in sus si inainte (actiunea de inafara a maseterului se neutralizeaza de cea inauntru a pterigoidisnului intern).

Concluzii cu privire la actiunea celor trei muschi ridicatori:

Contractia concomitenta ridica mandibula;

Contractia cu intensitate mica duce mandibula in sus si usor inainte;

Contractia cu intensitate mare duce mandibula in sus si inapoi in RC. Aici intervine fascicolul posterior al temporalului si fascicolul profund al maseterului, care are insertia in 1/3 superioara a fetei externe a mandibulei.

Forta de presiune a celor trei muschi exercitata la nivelul arcadei dentare poate sa ajunga la 195 kgf. Fortele folosite pentru masticatie sunt intre 15-30 kgf, dar pot ajunge la 80kgf.

Muschii coboratori:

o       M. Geniohioidian;

o       M. Milohioidian;

o       M. Digastric- pantecele ant.

Caracteristici ambele insertii sunt mobile si anume: una e pe mandibula si cealalta pe osul hioid. Fiecare insertie mobila poate fi punct fix si anume cand hioidul e punctul fix, mandibula coboara. Daca mandibula este punctul fix, osul hioid se ridica si se produce deglutitia.

Muschiul genio-hioid este un muschi pereche. Insertiile sunt pe apofizele genii inferioare si pe osul hioid, facand parte din structura planseului bucal.

Muschiul milo-hioid are insertia pe linia oblica interna a mandibulei si pe osul hioid. Face parte din planseu si este situat sub muschiul genio-hioidian.

Muschiul digastric- pantecele anterior se insera pe gropita digastica a mandibulei si pe osul hioid. Este situat sub muschiul milo-hioid, sub pielea gatului.

Actiunea muschilor coboratori::

toti actioneaza sinergic;

coboara mandibula in jos si inapoi la contractia simettrica;

coboara mandibula in jos si lateral la contractia asimetrica.

M. Propulsori:

o       M. Pterigoidian lateral cu 2 fascicole superior si inferior;

M. Auxiliari ce participa la propulsie:

o       M. Pterigoidian intern;

o       M. Maseter- fascia superficiala;

1. Muschiul pterogoidian lateral (exteren); este un muschi gros si scurt. Are insertia fixa anterior (la baza craniului) si insertia mobila posterior (condil, menisc, capsula). Din acest motiv este ms. Propulsor (cel mai puternic)

a. fascicolul superior este fascicul sfenoidal. Insertii: anterior fosa infratemporala, pe aripa mare a sfenoidului si inauntru; posterior meniscul si capsula articulara. Fibrele au o directie orizontala. De la menisc si capsula, fibrele merg direct inainte si inauntru. Actiune: contractia simetrica determina propulsie pura prin translatia condilului. Contractia unilaterala deplaseaza condilul si mandibula inainte si inauntru, mandibula deplasandu-se de partea opusa muschiului care se contracta. Miscarea de lateralitate reralizata de acest muschi este folosita pentru macinarea alimentelor. Ea este a treia faza a masticatiei dupa incizie si triturarea alimentelor mari. Miscarea de lateralitate este completata, consolidata de fascicolul superficial al muschiului maseter din partea opusa, care prin contractie deviaza mandibula de aceeasi parte cu contractia. Mai intervine si muschiul pterigoidian intern. Contractia sa unilaterala va devia mandibula pe partea opusa contractiei (ca si fascicolul superior al muschiului pterigoidian lateral);

b. fascicolul inferior este fascicul pterigoidian. Insertia fixa este tot anterior si inauntru, iar cea mobila posterior si inafara. Anterior se insera pe fata externa a lamei laterale a apofizei pterigoidiene; posterior pe colul condilian (foseta pterigoida). Directie de la condil merge inainte, inauntru si in jos. Actiunea globala propulsia mandibulei usor in jos. Ajuta la incizia alimentelor impreuna cu muschii ridicatori. Contractia unilaterala: ca si fasciculul superior, deci inainte si inauntru, la care se adauga miscarea mandibulei usor in jos. Functioneaza mai ales in ocluzii cu supraacoperire frontala mare, unde este necesara coborarea mandibulei in miscarea de lateralitate.

M. Retropulsori:

o       Fascia posterioara a m. Temporal;

o       Fascia profunda a m. Maseter.

o       Pterigoidianul intern

1.3.5. Clasificarea miscarilor mandibulare

1. Miscari mandibulare de baza:

- inchidere deschidere;

- protruzie-revenire;

- retruzie-revenire;

- lateralitate-revenire.

2. Miscari limita sunt miscarile maxime ale mandibulei, dar nefortate. Miscarile maxime sunt limitate de muschi dar mai ales de muschi si ligamentele ATM.

3. Miscarile functionale se realizeaza in timpul efectuarii diferitelor functii. Au un teritoriu mult mai limitat decat miscarile limita. Ene le numeste anvelopa functionala.

4. Miscari fortate depasesc teritoriul miscarilor limita. Ex. RC fortata;

5. Miscari fara contact dentar fonatia;

6. Miscari cu contact dentar masticatie, deglutitie, parafunctii;

7. Miscari de masticatie;

8. Miscari parafunctionale;

9. Miscari fundamental rotatia si translatia si se realizeaza la nivelul ATM.

1.4 ATM

Elemente componente ale ATM:

elemente craniene: cavitatea glenoida si tuberculul articular;

elemente mandibulare: condilul mandibular;

elemente comune: meniscul, capsula, ligamente proprii, ligamente extracapsulare.

D.p.d.v. al ocluziei ne intereseaza ligamentele proprii care sunt: lateral extern si lateral intern.

Cavitatea glenoida:

este localizata pe fata inferioara a osului temporal pe scoama;

intre tuberculul zigomatic anterior si cel posterior;

dimensiunile sunt: - antero-posterior = 20 mm;

- transversal = 25 mm;

- h (adancimea) = 7 mm maxim, dar poate sa diminueze aceasta adancime si sa ajunga la 1 mm; aplatizarea se datoreste tuberculilor zigomatici, mai ales cel anterior ca urmare a miscarilor de propulsie atipice ale mandibulei.

suprafata articulara nu se intinde pe toata suprafata cavitatii glenoide ci numai de la baza tuberculului articular si pana la scizura lui Glasser (se extinde pe 2/3 din suprafata glenoida).

Tuberculul zigomatic anterior = tubercul articular

prezinta 2 versanti: anterior si posterior;

prezinta 1 pol inferior

suprafata articulara este reprezentata de versantul posterior.

lungimea pantei tuberculului articular este de 9mm;

inclinatia pantei 5 - 55º, in conditii normale aprox. 33 º;

trebuie luata in considerare cand modelam inclinatia cuspizilor.

Condilul:

se intinde in cavitatea glenoida in numai cele 2/3 ale sale pana la scizura lui Glasser;

prezinta 2 versante: anterior si posterior;

nu toate zonele condilului sunt suprafete articulare;

suprafetele articulare sunt:

- versantul anterior integral;

- versantul posterior partial - numai portiunea superioara.

Meniscul:

meniscul sau discul este situat intre cavitatea glenoida si condil;

scopul este de tampon intre cele 2 suprafete osoase si pentru a realiza congruenta intre cele 2 suprafete;

este inserat puternic la condil. Condilul se misca intotdeauna cu discul.

pe menisc se insera un muschi - muschiul pterigoidian lateral sau extern, respectiv fascicolul superior.

Fascicolul inferior se insera pe colul condilului.

se insera posterior de menisc - muschiul care provoaca propulsia mandibulei, avand fibre orizontale.

Capsula articulara:

inveleste structurile articulare.

Ligamentele:

exista proprii ale ATM: ligamente laterale externe si interne. Ligamentul lateral extern se insera pe versantul extern al condilului si pe col, cealalta insertie facandu-se pe esancrura zigomei. Ligamentele asigura functionalitatea adica miscarea de rotatie si translatie

Aria functionala de alunecare a condilului

portiunea limita superioara a condilului este in RC;

de la aceasta pozitie, atunci cand mandibula face miscari de propulsie fara contacte dentare, condilul aluneca pe suprafetele articulare, pe panta tuberculului articular (versantul posterior).

pozitia limitei inferioare este limita polului superior;

face excursie ampla in sens sagital;

in cadrul acestei excursii exista o anumita pozitie care se numeste RC;

in aceasta pozitie condilii mandibulari efectueaza o miscare de rotatie pura atunci cand mandibula coboara (in timpul deschiderii gurii). Aceste miscari se realizeaza in jurul axei balama terminale.

Axa balama terminala

este axa imaginara care uneste cei 2 condili atunci cand acestia fac o miscare de rotatie pura, in timpul deschiderii gurii, respectiv a inchiderii care nu depaseste 20 mm;

daca deschiderea gurii depaseste 20 mm, respectiv se realizeaza intre 20 - 40mm limita maxima de deschidere atunci condilii nu mai pot ramane in pozitia de RC pentru ca nu se mai pot rota in jurul acestei axe si incep sa se deplaseze pe panta tuberculului articular.

din acest motiv pentru determinarea RC nu ne intereseaza deschiderea > 20mm ci < care realizeaza miscarea de rotatie pura, care se face cand condilii sunt plasati in RC.

Concluzie: De la deschiderea gurii spre inchis mandibula va trebui sa parcurga 2 timpi de inchidere:

1. rotatie si translatie → revenirea spre cavitatea glenoida, cu alunecarea pe panta de ghidaj.
2. intrarea condilului in cavitatea glenoida, a.i. la finalizarea miscarii de inchidere condilul ocupa pozitia de RC.

Traseu terminal de inchidere:

Ø      Este miscarea pe care o face mandibula in timpul inchiderii sale in pozitia cea mai posterioara, mai inapoi mandibula nu poate face miscarea de deschidere sau revenire

Ø      Nu este functional acest traseu de inchidere deoarece pacientul nu foloseste niciodata acest traseu.

Ø      Este logic ca pozitionarea in RC sa se faca manual prin dirijarea mandibulei.

axa balama terminala nu este functionala fiind folosita doar de medic.

Miscarea de rotatie rotatia pura nu se poate realiza decat la nivelul ATM. Condilul trebuie sa fie fix in RC, iar cand mandibula coboara condilii faac doar miscarea de rotatie.

Miscarea de translatie este miscarea de alunecare pe panta tuberculului articular, se asociaza cu usoare miscari de rotatie. Translatia pura se intalneste rar.