ADOLESCENTA - TRANZITIA DE LA COPILARIE LA MATURITATE

ADOLESCENTA - TRANZITIA DE LA COPILARIE

LA MATURITATE

1. Dezvoltarea fizica la pubertate si adolescenta

Biologic adolescenta semnifica perioada de la pubertate la maturitate, alteori adolescenta este descrisa ca incepand cu pubertatea si incheindu-se in perioada adulta. Perioada este caracterizata de schimbari rapide si cresteri explozive in greutate si in inaltime, alteori descrie perioada de la 13 la 29 ani.

Pubertatea semnificand fapt maturarea sexuala, pubescenta se refera la acele schimbari care au ca rezultat maturitatea sexuala. Aceste schimbari au loc in pubertatea tarzie sau in adolescenta timpurie.

Pubertatea sau nubilitatea (Malmquist, 1978) este echivalenta cu maturitatea sexuala si deci capacitatea de reproducere. Jersild (1963) spune ca inainte de pubertate individul este copil; dupa aceasta perioada el este capabil sa aiba copii. Problema in definirea pubertatii si din acest punct de vedere este aceea ca este aproape imposibil de determinat exact momentul cand o persoana devine fertila.

Cercetari mai vechi luau ca repere momentul cand fetele aveau prima menstra pentru a fixa momentul de debut al pubertatii. Acum este cunoscut faptul ca foarte frecvent fetele nu sunt fertile aproape un an dupa prima menstruatie (menarha). Cu atat mai mult acest criteriu este greu de identificat la baieti. In acest moment este aproape general acceptat faptul ca maturitatea sexuala este de 12 ani la fete si 14 la baieti (G.R. Lefrancois), dupa care urmeaza o perioada de crestere exploziva. Acesta este motivul pentru care alti autori au apreciat cresterea exploziva drept criteriu de intrare in perioada pubertatii. Perioada de crestere rapida insa poate debuta in jurul varstei de 9-10 ani la fete si 11-12 ani la baieti. Dupa Ursula Schiopu si Emil Verza (1981), pubertatea corespunde la randul ei mai multor stadii: etapa prepuberala (10-12 ani), pubertatea propriu-zisa (12-14 ani), si momentul postpuberal considerat putin diferentiabil de momentul preadolescentei (de la 14-16/18 ani).

Datorita cresterii explozive si inegale, infatisarea adolescentului nu este intotdeauna armonioasa. Acesta este un motiv pentru care majoritatea adolescentilor se preocupa intens de felul cum arata (Fraziev si Lisanbee, 1950). Probleme, precum cosurile, dintii neregulati, pielea grasa, ochelarii. Toate aceste lucruri ce pot parea minore devin adevarate probleme existentiale in aceasta perioada, de ele ingrijorandu-se in egala masura si fetele ca si baietii. Cresterea exploziva este o provocare pentru psihicul adolescentului, el trebuind sa invete sa se adapteze noii aparente intr-un ritm de multe ori prea rapid.

Intre 10 si 18 ani masa corporala creste cu mai mult de 100%, iar inaltimea cu 27%; de asemenea adolescentul la 14 ani atinge in medie 95% din talia adulta. Perimetrul toracic inregistreaza valori de crestere aproape duble fata de perioada precedenta. Se produc modificari sensibile, in greutate, lungime, in perimetrul diferitelor segmente cu schimbari ale raportului dintre ele, indeosebi preadolescenta (de la 11/13 ani la 14/15 ani) este marcata de o crestere si dezvoltare impetuoasa atat sub aspect corporal extern, cat si in functiile diferitelor organe. Intr-un timp relativ scurt apar elemente noi, care imprima o restructurare profunda a intregului organism al preadolescentului. Se castiga in inaltime 20-30 de cm fata de perioada anterioara, in greutate 4,5 kg anual si are loc o crestere rapida a scheletului. Puseul de crestere la baieti incepe de obicei cu aproape doi ani mai tarziu decat la fete si dezvoltarea in inaltime la baieti continua o perioada mai mare de timp decat la fete. Cresterea in inaltime se realizeaza mai ales pe seama membrelor, in vreme ce toracele si bazinul raman in urma. De aici, infatisarea nearmonioasa a preadolescentului; mainile si picioarele lungi, pieptul cazut si ingust si ca urmare infatisarea adolescentului este relativ nearmonioasa. Tot asa, musculatura corpului se dezvolta mai lent decat scheletul, fapt ce conduce la o anumita stangacie a miscarilor preadolescentului.

In preadolescenta un loc deosebit de important il ocupa inceputul maturizarii sexuale. In intervalul de la 12 la 14 ani la fete si la 14 la 16 ani la baieti are loc dezvoltarea caracterelor sexuale primare si secundare. In cadrul dezvoltarii caracteristicilor sexuale primare mentionam ovulatia la femei si o crestere a dimensiunilor vaginului, clitorisului si uterului, in timp ce la baieti are loc o dezvoltare a penisului si a testiculelor si o dezvoltare functionala caracterizata de debutul producerii spermei. Intre caracteristicile sexuale secundare mentionam aparitia menstruatiei la fete si a secretiei seminale la baieti, cresterea parului in regiunea pubisului si in axila, schimbarea vocii, aparitia pilozitatii faciale la baieti, dezvoltarea glandelor mamare la fete. La fete dezvoltarea bustului se coreleaza cu dezvoltarea bazinului care capata conformatie diferita de cea a baietilor. Cresterea statutara a adolescentului este corelata cu maturizarea functiei de reproducere.

Se incheie prima perioada a maturizarii sexuale, proces care continua lent pana pe la 22-23 de ani. In perioada adolescentei, din punct de vedere morfologic, creierul e in linii mari constituit (inca de la 6 ani el atinge 85-90% din greutatea finala constatata la 24-25 de ani). Are loc un proces de perfectionare functionala a neuronilor scoartei cerebrale. Procesele de analiza si sinteza devin tot mai fine, se accentueaza functia reglatoare a limbajului intern.

Consecinte ale dezvoltarii fizice in planul dezvoltarii sociale

Aparenta fizica este un criteriu al maturizarii. Cresterea exploziva nu se realizeaza in ritmuri egale pentru toti adolescentii. De aceea vom avea in grupul de adolescenti de 15 ani unii mai bine dezvoltati, altii mai putin, atat la fete, cat si la baieti. Aceste diferente au consecinte in planul dezvoltarii sociale si personale. Pentru baieti maturizarea precoce este un avantaj, iar maturizarea tarzie este un dezavantaj in relatiile sociale. Studii longitudinale au pus in evidenta ca maturizarea precoce sau tarzie are o contributie importanta in adaptarea sociala (M.C. Jones, 1965).

Baietii care se maturizeaza mai devreme se adapteaza mai bine, sunt mai populari, mai increzatori in sine, mai agresivi si cu mult mai mult succes in relatiile heterosexuale. Ei dezvolta o imagine de sine mai pozitiva decat ceilalti. Cei a caror dezvoltare este mai lenta au dificultati in adaptare, sunt nelinistiti, sunt mai neincrezatori in fortele proprii si dezvolta o imagine de sine mai putin pozitiva. In ceea ce priveste efectul maturizarii timpurii la fete parerile sunt contradictorii. Se stie deja ca fetele in adolescenta au un avantaj de dezvoltare de aproximativ 2 ani. Daca maturizarea timpurie se petrece in anii puber-tatii, fetele pot fi dezavantajate de aceasta maturizare, preocuparile lor fiind altele decat ale grupului de varsta, astfel ca ele pot fi intr-un fel marginalizate (G.R. Lefrancois). Daca maturizarea timpurie apare la varsta adolescentei atunci ea devine un avantaj ca si in cazul baietilor.

Aceasta nu inseamna ca maturizarea timpurie sau tarzie afecteaza in mod cert toti indivizii dintr-o generatie si nici ca cei favorizati initial de maturizare raman favorizati pe parcursul intregii dezvoltari. Este doar de semnalat ca gradul de maturizare al ado-lescentului afecteaza dezvoltarea sa sociala si personala.

Caracteristici ale dezvoltarii psihice

Dupa Maurice Debesse, functiile adolescentei se pot exprima sintetic astfel:

q  de adaptare la mediu

q  de depasire

q  de definire a personalitatii

In consecinta are loc acum un proces de dezvoltare la finalul caruia ne vom afla in fata unor structuri psihice bine inchegate si cu un grad mai mare de mobilitate. (P. Golu, E. Verza, M. Zlate, 1993). In aceasta perioada se pot constata confruntari intre comportamentele impregnate de atitudinile copilaresti si cele solicitate de noile cadre sociale in care actioneaza adolescentul.

Transformarile psihice la care este supus adolescentul sunt generate de nevoile si trebuintele pe care le resimte - atat de nevoile aparute inca in pubertate, cat si de noile trebuinte aparute in adolescenta. Dupa M. Zlate (1993) adolescentul se confrunta cu o serie de nevoi sau nevoile descrise in perioadele anterioare cunosc o prefacere semnificativa: nevoia de a sti, de a fi afectuos, de apar-tenenta la grup, de independenta, si nevoia modelelor. Nevoia de a sti este prezenta incepand cu perioada scolarului mic, acesteia i se adauga in pubertate nevoia de creatie care se transforma in adolescenta in nevoia creatiei cu valoare sociala.

Nevoia de a fi afectuos ia forma unui nou egocentrism, care treptat se dezvolta in "reciprocitate" afectiva pe parcursul maturizarii afective si emotionale. Nevoia de grupare isi pierde caracteristica neselectiva devenind axata pe criterii si preferinte. Nevoia de independenta, de autodeterminare a puberului devine nevoia de desavarsire, autodepasire, autoeducare in adolescenta.

Nevoia de imitatie a scolarului mic devine nevoia de a fi personal la pubertate, iar in adolescenta se transforma in nevoia de a fi unic in prima parte a perioadei ca apoi sa se manifeste nevoia de a se exprima ca personalitate (M. Zlate, 1993, p. 158). Sub imperiul acestor nevoi adolescentul dezvolta instrumentarul psihic necesar; se dezvolta si se consolideaza structurile gandirii logico-formale, capacitatea de interpretare si evaluare, de planificare, de anticipare, de predictii, spiritul critic si autocritic, se dezvolta caracterul de sistem al gandirii.

Satisfacerea nevoilor de autodeterminare si autoeducare se dato-reaza maturizarii sociale, constientizarii responsabilitatilor ce-i revin, precum si datorita implicarii in alegeri vocationale. Jean Rousselet (1969) identifica mai multe tipuri de conduite dezvoltate in adolescenta:

q  conduita revoltei

q  conduita inchiderii in sine

q  conduita exaltarii si afirmarii

Conduita revoltei contine refuzul de a se supune, manifestari de protest, de razvratire. Revolta este directionata initial impotriva fami-liei, apoi apare revolta impotriva scolii prin refuzul de a accepta o autoritate recunoscuta pana atunci, revolta impotriva moralei si a bunelor maniere in incercarea sa de a se elibera de constrangerile sociale suspectate de incercarea de a anihila personalitatea in plina dezvoltare a adolescentului. Conduita inchiderii in sine este similara cu o perioada de introspectie. Introspectia conduce la un examen al propriilor posibilitati si aptitudini, iar adolescentul nu se sfieste sa-si accepte dovezile propriei slabiciuni. Adolescentul insista, spune Jean Rousselet, asupra studierii defectelor sale, dar aceasta introspectie pe langa construirea unei imagini de sine conduc la reflectii privind locul lor ca indivizi in societate si chiar mai mult apar intrebari si reflectii cu privire la locul si rolul omului in univers. Tendinta catre intro-spectie si inclinarea spre visare sunt caracteristice adolescentei. Perioada de exaltare si afirmare survine in momentul in care tanarul se simte capabil de a valorifica resursele dobandite prin informare si introspectie.

"Elanul acesta este rodul unei indelungate maturizari a perso-nalitatii si constituie o reactie impotriva sterilelor lui visari de odinioara" (Jean Rousselet, 1969, p. 137). Aceasta maturizare isi are sursa in maturizarea proceselor psihice.

Dezvoltarea intelectuala

Perioada adolescentei si preadolescentei este perioada de maxim a cresterii capacitatilor perceptive si de reprezentare. Creste activitatea senzoriala si se modifica pragul minimal si maximal al diversilor analizatori si pragurile diferentiale (U. Schiopu, 1963, p. 425). Creste acuitatea vizuala, capacitatea de acomodare, vederea la distanta (gradul de distanta), se largeste campul vizual, creste acuitatea vizuala si vederea sub unghi mic, precum si vederea fina a detaliilor amanuntelor. Sensibilitatea auditiva se dezvolta foarte mult pe linia reproducerii, intelegerii nuantelor din vorbire, a identificarii obiectelor sau fiintelor dupa insusiri perceptive auditiv. Interesul pentru muzica si pictura frecvent in preadolescenta si adolescenta sustine cresterea si antrenarea sensibilitatii vizuale si auditive. Se dezvolta gustul, mirosul, sensibilitatea cutanata. Are loc erotizarea sensibilitatii. Ca urmare se restructureaza si procesele perceptiei. Observatia este folosita pentru a verifica, pentru a intelege si pentru a dezvolta teme proprii de interes, perceptia fiind clar potentata de interesul starnit de un anume domeniu, obiectiv, problema. Adolescentul dispune de o perceptie complexa, voluntara si perseverenta (U. Schiopu, 1963).

Se dezvolta atentia voluntara si atentia involuntara si post-voluntara isi modifica mult aspectul, devin mai eficiente. Sunt structurate noi particularitati ale atentiei datorita sporirii cunostintelor, datorita largirii intereselor de cunoastere si datorita cresterii spiritului de observatie. Sunt capabili de eforturi sporite pentru controlul atentiei si sunt constienti de anumite deficiente si relativ in masura a le corija. Are loc o schimbare calitativa a memoriei si anume se imbogateste cu memoria logica, se imbogateste capacitatea de operare cu scheme logice. In masura in care gandirea si atentia extrag esentialul dintr-un material, memoria adolescentului poate opera cu aspecte esentiale. Memoria opereaza acum mai frecvent cu reprezentari si notiuni din ce in ce mai bogate si mai complexe.

Actualizarea este mai rapida si pentru ca procesarea informatiei devine mai structurata, ea incepe chiar cu momentul fixarii procedand la restructurari ce conduc la o organizare mai inteligibila a mate-rialului. Aceasta are consecinte asupra capacitatii de invatare care devine de 4-5 ori mai eficienta decat in perioada micii scolaritati  (U. Schiopu, 1963, p. 432).

Procesul de invatamant solicita foarte mult adolescentul si dezvoltarea gandirii sale este astfel antrenata, mai solicitata in pro-bleme noi, mai complexe si mai variate. Adolescentul capata deprinderea de a rationa logic si sunt intarite acum capacitatile operative intelectuale. Creste randamentul activitatii intelectuale prin intermediul algoritmilor de mai mare complexitate. Se dezvolta formele rationale abstracte ale gandirii, se dezvolta posibilitatea de determinare logica a relatiilor dintre fenomene in cadrul unui sistem deductiv si inductiv, sunt urmarite logic trasaturile de similitudine si diferenta dintre clase de fenomene, se determina criteriile logice ale clasificarii. In conformitate cu teoria lui Piaget, intrarea in adolescenta presupune desavarsirea stadiului operatiilor formale. Operatiile de gandire devin formale in conditiile in care se opereaza asupra informatiei prin generalizare si transfer. Generalizarea operatiilor de clasificare sau a relatiilor de ordine duce la ceea ce se numeste o combinatorica (combinari permutari) in cursul careia cea mai simpla operatie consta in combinari propriu-zise sau din clasificari ale tuturor clasificarilor (J. Piaget, B. Inhelder, 1976, p. 112). Adolescentul dezvolta acum numeroase alte instrumente de activitate intelectuala cum ar fi: capacitatea de argumentare, contraargumentare, de demons-trare, elaborare de ipoteze.

Limbajul cunoaste de asemenea in aceasta perioada o dezvoltare deosebita. Cunostintele verbale se coreleaza puternic cu extinderea, varietatea si bogatia conceptelor individului, cel putin in masura in care aceste concepte sunt simbolizate prin cuvinte (John B. Carroll, 1979, p. 95).

Dezvoltarea sociala

Adolescenta aduce cu sine o crestere a abilitatilor sociale. Se dezvolta capacitatea de comunicare care anterior era mai dezvoltata la fete, acum devine importanta si pentru baieti. Relatiile intre baieti si fete, dar si relatiile in grupuri de acelasi sex capata o semnificatie profunda. Adolescenta este caracterizata de declinul autoritatii paren-tale (G.R. Lefrancois) si familiale si cresterea importantei grupului de prieteni. Pentru copiii normali adolescenta este un moment de socializare intensa. Pe baza schimbarilor survenite in rolul familiei si a prietenilor se pot descrie trei stadii ale socializarii din adolescenta (G.R. Lefranois). In adolescenta timpurie parintii continua sa fie importanti din punctul de vedere al dezvoltarii sociale. De asemenea, parintii raman un factor important al echilibrului emotional si mate-rial. Adolescentii in aceasta etapa sunt dependenti de familie in sens literal, nu numai daca ne gandim la dependenta materiala, financiara de confort, mai ales relativ, la siguranta si confortul oferit de familie. Aceasta dependenta este perceputa acum intr-un mod mai putin placut decat era perceputa in stadiile anterioare de dezvoltare. Nevoia de independenta este in fapt cea care conduce la dezvoltarea adoles-centului si implicit care conduce la cel de-al doilea stadiu al sociali-zarii. Acest al doilea stadiu este caracterizat de o stare conflictuala atat pentru familie, cat si pentru adolescent. Conflictul este determinat pe de o parte de dragostea si atasamentul copilului pentru parintii sai, de dependenta economica si organizatorica de familie si pe de alta parte de nevoia de independenta crescanda, de nevoia de a apartine si grupului de prieteni in acelasi timp cu apartenenta la familie si nevoia de a fi acceptat in interiorul grupului de varsta.

Temele principale de conflict nu se rezuma doar la independenta materiala ci se concretizeaza in forme precise cum ar fi diferenta de viziune asupra vietii sociale, interferenta parintilor in munca scolara (asteptarea sau criticarea unor rezultate), interferente in viata afectiva (criticarea prietenilor), lipsa sustinerii financiare a unor proiecte personale ale adolescentului. Aceasta nu inseamna ca parintii si adolescentul sunt cu siguranta intr-o stare de conflict permanent, prin aceasta sunt doar relevate surse tipice de conflict. Asadar de la o stare de totala dependenta fata de parinti adolescentii progreseaza printr-un stadiu intermediar de conflict catre achizitiile unui al treilea stadiu de relativ independenta fata de acestia. Independenta nou castigata nu inseamna ruperea tuturor legaturilor cu parintii si legarea totala a adolescentului de grupul de prieteni, ci functionarea adolescentului ca individ in cercul de prieteni - independenta care duce deseori la conflicte in interiorul familiei. Conflictul intre generatii este un cliseu (G. R. Lefranois) in care poate fi recunoscut conflictul intre generatia dominanta si grupul de adolescenti - elevi de liceu sau studenti, respectiv noua generatie care se formeaza prin dezvoltare sociala si personala.