AFECTIUNILE CRISTALINULUI

AFECTIUNILE CRISTALINULUI

Afectinile congenitale ale cristalinului sunt de trei feluri:

afakia sau absenta congenitala a cristalinului;

colobomul sau fisura cristalunului:

ectopia care consta in anomalii de pozitie ale cristalunului.

Tulburarile de transparenta ale cristalinului poarta numele de cataracta. Cataracta poate fi congenitala: in sifilis ereditar, in virozele mamei din timpul sarcinii (rujeole, rubeola) si in tulburarile metabolismului calciului din organism. Cataracta congenitala este deobicei bilaterala.

Cataracta dobandita poate fi cauzata de: traumatisme, imbatranire sau secundara dupa afectiuni.

Cataracta senila apare dupa 65 de ani. Evolueaza in patru etape:

1. Etapa (faza) incipienta, caracterizata prin scaderea progresiva a acuitatii vizuale. Cand alterarea transparentei este periferica, vederea este mai buna la lumina puternica. Cand opacitatile cristalinului sunt centrale, vederea este mai buna la lumina scazuta (midriaza fiziologica). La acesti suferinzi pot sa apara senzatii de muste zburatoare sau puncte negre mobile, mai accentuate cand privesc o suprafata alba care se deplaseaza odata cu miscarile globilor oculari. In aceasta faza miopa tranzitorie inlocuieste treptat, presbiopia.

2. Faza de intumescenta, se produce prin imbibarea cu apa a cristalinului, urmata de scaderea accentuata a acuitatii vizuale. Cristalunul impinge inainte irisul, micsorand, in acest fel, camera anterioara a ochiului.

3. Faza de maturizare, se caracterizeaza prin pierderea excesului de apa din cristalin, care isi reia volumul normal. Pupila are, in aceasta faza, culoare alba cenusie. Camera anterioara isi reia volumul normal. In aceasta faza, acuitatea vizuala se reduce foarte mult, bolnavul abia putand sa isi vada degetele.

4. Faza hipermatura se caracterizeaza prin dezorganizarea structurii cristalinului si lichifierea fibrelor sale componente. Acest proces nu evolueaza, paralel, la ambii ochi.

Etipatogenia cataractei este neclara, motiv pentru care, exista mai multe teorii:

teoria biologica considera cataracta drept un proces natural de imbatranire;

teoria neurologica considera ca, hipersensibilitatea organismului la albuminele din cristal, determina o reactie asemanatoare, ca pentru albuminele straine;

teoria functionala considera ca aparitia cataractei este datorata eforturilor de acomodare ale unui ochi hipermetrop si astigmat;

teoria metabolica locala considera acest proces de cataracta cauzat de tulburarile circulatorii ale carotidei interne;

teoria metabolica generala incrimineaza tulburarile in metabolismul general al hidratilor de carbon, grasimilor, colesterolului, calciului, potasiului si al glandelor endocrine, precum si lipsa vitaminelor B₁, B₂ si C.

Cataractele complicate au cauze locale diferite. Dintre acestea mentionam:

cataracta glaucomatoasa, complicatie a glaucomului, prin hipertensiunea intraoculara;

cataracta miopigena, care se produce in urma unui efort de acomodare;

cataracta traumatica, in dezlipirile de retina;

cataracta din uveite in care se produc leziuni ale corpului ciliar;

cataracta de manopauza, cu uveita asociata.

Cataractele patologice sunt produse de o serie de boli:

catarcata diabetica;

cataracta asociata cu afectiuni hipofizare;

cataracta tetanica care apare dupa extirparea paratiroidelor;

cataracte dermatogene care apar la bolnavii cu sclerodermie sau neurodermite;

cataractele toxice produse de ergotina, la consumatorii de faina infectata cu secara cornuta;

cataracta traumatica, poate sa apara la cateva ore sau dupa ani de zile de la traumatismul ocular direct sau indirect; in aceasta categorie intra cataractele prin electrocutare, prin expunere exagerata la infrarosii, raze X, sau iradierile (Cernobal).

Tratamentul cataractei, consta in extractia chirurgicala a cristalinului care a ajuns in faza matura, dupa asigurarea unor conditii locale optime, cum sunt:

permeabilitatea cailor lacrimale;

starea pleoapelor, tensiunea oculara si flora microbiana locala.

Extractia cristalinului se poate face prin doua metode:

extaractia intracapusculara totala a cristalinului cu ajutorul unui extractor, la temperatura sub - 30º;

extractia extracapusculara, in care se extrage numai capsula anterioara si continutul cristalinului.

Ochiul operat ramane fara cristalin (afak), bolnavul fiind obligat sa poarte ochelari cu +10 dioptrii pentru vederea la distanta si +14 dioptrii pentru citit. Ochelarii pot fi inlocuiti prin lentile de contact adecvate sau prin implantarea unui cristalin artificial.