ANATOMIA FICATULUI

ANATOMIA FICATULUI

Ficatul este cea mai mare glanda anexa a tubului digestiv abdominal si din corpul uman, atat in perioada de dezvoltare embrionala si fetala cat si la adult.

Are multiple functii:

functia de producere a bilei;

functii metabolice multiple

o     prelucrarea substantelor absorbite prin mucoasa intestinala;

functia hemodinamica

o       intervine in distributia masei circulatorii sangvine din organism, repartizand si depozitand sange dupa necesitati, de aici rezulta ca greutatea sa este variabila la omul viu, ea fiind de 1/50 din greutatea corpului la adult.

Ficatul este o glanda de constitutie elastica, iar dimensiunile sale sunt variabile in raport cu varsta si cu tipul constitutional 22-25 cm diametrul transversal, 15-22 cm diametrul antero-posterior, 5-10 cm diametrul vertical (inaltime).

Situatie topogrifica

Ficatul este situat in etajul abdominal supramezocolic sub bolta diafragmatica unde ocupa loja hepatica delimitata superior, posterior, lateral si anterior de muschiul diafragm, iar inferior de colonul si mezocolonul transvers.

Ficatul se proiecteaza pe peretele anterior al abdomenului in regiunea hipocondrului drept, in partea superioara a epigastrului si partea stanga a hipocondrului stang. Loja hepatica comunica larg cu loja gastrica.

Ficatul este delimitat superior de o linie care trece prin coasta a v-a de partea dreapta si coboara oblic spre stanga si inferior de o linie ce uneste rebordul costal drept la nivelul coastei a XI-a cu cel stang la nivelul coastei a VIII-a trecand pe sub apendicele xifoid.

Posterior se proiecteaza pe ultimele trei vertebre lombare.

Configuratia externa

Ficatul este un avoid  sectionat oblic, cu extremitatea mare orientata la dreapta si fasa convexa superior.

Are doua fete:

- superioara (convexa) sau fata diafragmatica;

- inferioara (plana sau fata viscerala)

Are doua margini:

- inferioara, ascutita care nu depaseste rebordul costal drept;

- posterioara, rotunjita in raport cu diafragmul.

Pe fata diafragmatica a ficatului, peritoneul trece de pe ficat pe diafragm, formand o plica sagitala numita ligamentul falciform sau suspensor care contine in el ligamentul falciform sau suspensor care contine in el ligamentul rotund al ficatului care marcheaza limita anatomica dintre lobul drept si stang.

Fata viscerala are 2 santuri, santul santul sagital drept si sagital stang impartite fiecare in doua jumatati printr-un sant transversal.

Raporturi

Fata diafragmatica vine in raport prin diafragm cu baza plamanului drept, inima si pemcard care la nivelul lobului stang formeaza impresiunea cardiaca a ficatului.

Fata viscerala vine in raport cu rinichiul drept, glanda suprarenala dreapta, duoden, flexura dreapta a colonului, fata anterioara a stomacului si esofagului abdominal. Toate acestea lasa pe fata viscerala impresiuni cu acelasi nume.

Segmentatia ficatului

Limita reala intre lobul stang si lobul drept este linia ce trece pe fata viscerala prin fosa veziculei biliare si santul venei cave inferioare, iar pe fata diafragmatica limita se proiecteaza la doua laturi de deget la dreapta ligamentului falciform.

Lobul stang are un segment lateral si altul medial ce se intinde intre cele doua santuri sagitale cuprinzand lobul patrat si caudat.

Lobul drept este alcatuit dintr-un segment anterior si unul posterior, limita dintre ele fiind fisura segmentului drept.

Fiecare din cele patru segmente are cate un pedicul segmentar, format din ramura segmentara, un canal biliar segmentar, o ramura segmentara a venei porte, in fisura segmentului drept se gaseste vena hepatica dreapta, iar in cea stanga, vena hepatica stanga.

Structura microscopica a ficatului. Ficatul este un organ intraperitoneal acoperit cu peritoneul visceral hepatic si este alcatuit dintr-o stroma conjunctiva si din celule hepatice. Stroma conjunctiva cuprinde o membrana de invelis (Capsula Gilsson) din care pleaca septuri conjunctive in interiorul parenchimului hepatic care delimiteaza nuitati mai mici numite lobuli hepatici.

Unitatea structurala si functionala a ficatului este lobului hepatic format din celule hepatice numite hepatocite, capilare sinusoide care provin din ramificatiile cenei parte si converg catre vena contralobulara sau centrala si din canalicule biliare.

Hepatocitele sunt dispuse sub forma de placi celulare anastomozate intre ele, ce formeaza o retea tridimensionala, cu dispozitie radicala catre vena centrala.

In ochiurile acestei retele se afla capilarele sinusoide. Intre fetele celulare care vin in contact se afla canaliculele biliare intrahepatice care nu au pereti proprii si in care hepatocitele isi varsa produsii de secretie (bila). Catre periferie isi formeaza peretele propriu numit colangiola. Aceste canalicule biliare se continua cu canalele intralobulare care se varsa in mai multe canale interlobare.

Peretii capilarelor sinusoide sunt formati din celule litorale sau Kupfter ce apartin sistemului reticuloendotelial (macrofage) cu functie fagocitara si cu rol metabolic pentru ca ele incep transformarea metabolica a substantelor luate care este continuata de hepatocite.

La periferie spatiul dintre doi sau trei lobuli invecinati se cheama spatiul portal interlobular, de unde pleaca o ramura interlobulara a venei porte, una a arterei hepatice si un canal biliar interlobular, limfatice si nervi.

Ramurile-interlobulare ale venei porte se ramifica si se deschid intr-un capilar sinusoid periportal in care se deschide vena centrolobulara, care reprezinta capatul de origine al venelor hepatice care transporta sangele din ficat in vena cava inferioara. Toate vasele, arteriale, venoase din lobul au sfinctere la nivelul fiecarei ramificatii care regleaza fluxul sanguin in ficat.

Vascularizatia si inervatia ficatului

Vascularizatia nutritiva este data de artera hepatica, ramura a arterei celiace care aduce la ficat sangele oxigenat si la nivelul nilului se ramifica intr-o ramura lobara dreapta si alta stanga iar aceasta in ramuri segmentare, ultimele ramificatii fiind ramurile din spatiile portale.

Vascularizatia functionala este asigurata de vena porta care aduna sangele venos din tot tubul digestiv sub diafragmatici care la nivelul hilului hepatic da o ramura lobara dreapta si alta stanga, din care pleaca ramurile segmentare, ultimele ei ramificatii capilarizandu-se in lobul dand nastere capilarelor sisnusoide.

Sangele venos al ficatului este drenat in vena cava inferioara prin venele hepatice: dreapta, medie si stanga; originea lor fiind in venele centrale la nivelul lobulului hepatic, unde se varsa capilarele sinusoide, cele 3 vene hepatice.

Limfaticele ficatului dreneaza limfa spre ganglionii hepatici si celiaci pentru fata inferioara si in cei sternali, mediastinali anteriori si pancreoticolienali pentru fata diafragmatica.

Inervatia este asigurata de fibre care impreuna cu artera hepatica vin din plexul celiac si din fibre parasimpatice din nervul vag.

Caile biliare intrahepatice si extrahepatice

Caile biliare intrahepatice  incep din canaliculele biliare intralobulare care se continua cu canalele din spatiul port si apropierea hilului din confluenta lor se formeaza un canal drept si unul stang , iar prin unirea acestor doua canale rezulta canalul hepatic comun.

De aici, incep caile biliare extrahepatice care sunt reprezentate de calea biliara principala care rezulta din unirea canalului hepatic comun cu canalul coledoc si care transporta bila in duoden si de vezicula biliara care este de fapt un rezervor de bila care prin canalul cistic se varsa in coledoc si prin care vezicula biliara se leaga de calea biliara principala.