STILURI DE VIATA CU RISC PENTRU SANATATE

STILURI DE VIATA CU RISC PENTRU SANATATE

Comportamentul uman - un complex bio-psiho-social cu implicatii in pastrarea sau pierderea sanatatii )

- Factori nocivi pentru boala: stresul, suprasolicitarea fizica si nervoasa, fumatul, consumul de alcool, consumul de droguri, alimentatia dezechilibrata cantitativ si calitativ;

Comportamentul omului reflecta cultura sociala care se insereaza la nivelul gandirii si actiunilor sale si prin aceasta, se asigura totodata transmisia ei de la o generatie la alta. Psihiatri, psihologi si filozofi au studiat de secole comportamentul uman incercand sa determine ce anume ne face sa actionam in modul in care o facem. Concluziile au fost tot atat de diferite si variate precum modurile de comportament insele. Unii cred ca purtarea nu reprezinta altceva decat un set de raspunsuri invatate cu privire la diferite imprejurari si ca nu are nimic de-a face cu gandurile sau sentimentele. Altii cred ca genetica joaca un important rol in determinarea comportamentului uman.

Geneticienii comportamentali sustin ca intregul comportament uman sta inscris in materialul genetic al fiecarui individ. Este evident ca personalitatea si modul de reactie al unui individ depind de multi factori. Cu toate acestea, se pare ca baza felului nostru de a fi ne este data prin nastere. Tot ceea ce putem face in aceasta privinta este sa nuantam trasaturile noastre fundamentale prin educatie si experienta de viata.

Dean Hamer, cel mai cunoscut cercetator american in domeniu, preciza inca din 1993 ca genele nu dicteaza viitorul unei persoane deoarece ele interactioneaza cu mediul inconjurator, primind si alte influente. De asemenea, preciza ca, desi genetica comportamentala pare sa dea impresia ca destinul poate fi citit in gene, realitatea difera mult de aceasta imagine. Genetica, la fel ca orice alta ramura a biologiei, nu este o stiinta matematica, relatia dintre materialul genetic si comportamentul uman nefiind una de tip cauza- efect. O anume gena nu determina oamenii sa faca anumite lucruri. Ea nu codifica emotii sau ganduri. Genele nu pot nici macar sa stabileasca singure cand si daca sa se exprime sau nu. Ele trebuie sa primeasca instructiuni specifice in acest sens. O anumita gena poate insa sa declanseze o cascada de evenimente biochimice si sa interactioneze cu mediul inconjurator si dezvoltarea organismului. In acest fel, impreuna cu acestea, genele cresc probabilitatea ca un individ sa se comporte mai degraba intr-un anumit fel decat in altul.
La inceputul anului 2005, cercetatorul J. Phillipe Rushton, de la catedra de psihologie a Universitatii din Ohio de Vest, S.U.A., a dat publicitatii rezultatele unui studiu realizat intre anii 1982 si 2004, privind o posibila relatie intre gene si responsabilitatea sociala, incluzand actiunile pozitive, voluntariatul, simtul civic, plata taxelor etc.

Studiul s-a realizat pe baza de chestionare si a comparat aproape 200  de perechi de gemeni identici (monozigoti) si circa 150 de perechi de gemeni diferiti (heterozigoti) .
Prelucrarea statistica a datelor a demonstrat ca genele au o mare influenta asupra comportamentului fiecaruia.

Genele sunt  raspunzatoare de aproape jumatate (43%) din diferentele comportamentale intre gemenii heterozigoti, cealalta jumatate fiind impartita aproape egal intre educatie (23%) si experienta personala.

Barbatii sunt mai mult influentati genetic (50%), decat femeile (40%), pentru care educatia este mult mai importanta (40% fata de 0%). Semnificatia acestor date insa este legata mai degraba de tratarea diferita in familie a copiilor, parintii fiind mai atenti de obicei cu educatia fetelor. De asemenea, femeile si varstnicii par sa fie mai responsabili social. Relatia dintre gene si comportamentul social pozitiv a fost tema a doar patru studii pana in prezent, iar rezultatele au variat in limite foarte largi (0 si 72%).
  Se stie ca materialul genetic uman este abundent, genomul continand circa trei miliarde  de perchi de baze (care insumeaza aproximativ 1 metru lungime de ADN in nucleul fiecarei celule).

Cu toate acestea, doar 10% din materialul nostru genetic este functional, 90% fiind inactiv genetic. Cercetatorii de la Centrul de Sanatate al Universitatii Emory (Atlanta, SUA) sustin ca trasaturile de comportament social, ca timiditatea si indrazneala, par sa fie codificate tocmai de aceasta parte din ADN, denumit uneori gene nefunctionale (secvente redundante sau "junk genes"). Se pare ca aceasta variabilitate este raspunzatoare de diversitatea trasaturilor de caracter social al diverselor personalitati umane. Asa se explica de ce unele persoane sunt timide in societate pe cand altele sunt de-a dreptul gregare.

Descoperirea poate aduce o noua perspectiva asupra intelegerii atat a comportamentului social uman, cat si asupra unor boli de relationare sociala cum este autismul. Genetica comportamentala, ramura a stiintelor comportamentale relativ recent aparuta (de mai putin de 20 de ani), incearca sa explice comportamentul uman din perspectiva interrelationarii geneticii cu mediul.

Din pacate, cercetarile si concluziile studiilor sale au fost deformate si folosite eronat in scopuri politice de diverse grupari cu ideologie rasista. Ulterior, scapata de spectrul implicarii politice si bazata pe progresele remarcabile ale celor doua stiinte la granita carora se afla, genetica comportamentala s-a constituit ca stiinta de sine statatoare.

Caracteristicile de personalitate ale indivizilor rezistenti la stres sunt legate de 'provocare', 'angajament'. Tot in aceeasi directie, putem merge mai departe cu caracterizarea unei astfel de personalitati care ar putea degenera intr-o tensiune continua. Astfel, s-a schitat un stil de personalitate specific, numit COMPOTAMENT DE TIP A.

Pe de alta parte, nu toti cei expusi unor situatii stresante se imbolnavesc, cum nici cei care detin o personalitate accentuata vor dezvolta o boala fizica sau psihologica. Cercetarile au aratat ca doar in momentul in care situatiile stresante interactioneaza cu personalitatea sau cu o vulnerabilitate de organ, preexistenta unei tulburari, apare boala respectiva. Vulnerabilitatea face ca subiectul sa fie predispus la o anumita tulburare, dar tulburarea se dezvolta efectiv numai cand aceasta se confrunta cu o situatie stresanta.

Comportamentul de tip A (Dupa Friedman si Rosenman) este specific tulburarilor cardiovasculare si nu numai. Persoanele de tip A sunt caracterizate printr-o puternica dorinta de afirmare, competitivitate, se afla intr-o puternica criza de timp, supraangajare profesionala, trebuinte nesatisfacute, tenacitate. Sunt angrenati in activitati multiple concomitent, vor sa fie omniprezenti. In afaceri sunt hiperactivi si agresivi.  Sunt susceptibili la stres si la boala coronariana (90% fac infarct). Medicii au observat de-a lungul anilor ca persoanele care au suferit un atac de cord sunt in general agresive, nerabdatoare, mult prea implicate in activitatile lor, extrem de competitive si orientate spre realizare( de tip A):

le este dificil sa se relaxeze;

devin agresive si nerabdatoare cand se confrunta cu indivizi pe care-i considera incompetenti;

gandesc/fac doua lucruri deodata;

devin iritate cand trebuie sa stea la o coada sau in spatele unei masini care considera ca merge prea incet; sunt presate permanent de timp;

cred ca daca doresti sa faci ceva bine facut, mai bine il faci singur;

gesticuleaza cand vorbesc;

misca rapid din picior sau bat cu degetele (in masa);

clipitul din ochi, ridicatul din sprancene, stransul buzelor, datul din cap, sub forma de tic;

utilizeaza frecvent obscenitatile;

isi programeaza multe activitati intr-un timp din ce in ce mai scurt;

sunt ostili; se enerveaza cu usurinta.

Opusul tipului A de comportament este tipul B de comportament. Acesta lupta cu stresul intr-o maniera relaxata , se eschiveaza in fata suprasolicitarilor, are o toleranta si capacitate de adaptare mai mare la stimuli defavorabili. Comportamentul de tipul B - este expresia celor relaxati, care vorbesc calm, incet, interiorizati, acesti pacienti devin obsedati de munca lor, incat nu mai au timp pentru altceva; ei chiar considera ca sunt mult mai eficienti profesional si se descurca mai eficient decat in plan familial, personal, simtind chiar ca o astfel de apropiere ar fi oprimanta. Tipul comportamental B este relaxat, satisfacut, rareori este grabit, rareori se lupta sa faca multe lucruri intr-un timp scurt.

Pentru patogeneza este demn de remarcat faptul ca indivizii cu tip A sunt fiziologic mai reactivi decat cei cu tipul B. La ei se observa o crestere dubla a hormonilor de stres intr-o situatie stresanta fata de persoanele cu tip B.
Tipul A poate fi dificil pentru ceilalti, pentru prieteni, colegi, familie, dar si pentru sine, caci se surmeneaza, se suprastreseaza si risca probleme de sanatate (in special infarct miocardic sau angina pectorala) cu atat mai mult cu cat se coreleaza cu alti factori de risc: tutun, supraponderabilitate, sedentarism, hipertensiune, colesterol.

Avantaje si dezavantaje de a fi un tip A

Avantajele sunt si ele, pentru ca individul este mai productiv, ambitios, implicat in actiune, energic, este combativ, este apreciat in munca lui, are in general o cariera reusita si are parte de o promovare rapida. Dar, in acelasi timp, isi sacrifica viata de familie - este foarte greu sa 'slabeasca' ritmul, este prea conflictual si antipatizat din cauza autoritarismului, fiind descurajant pentru ceilalti. Risca, de asemenea, sa stagneze din cauza implicarii excesive, dar si sa aibe probleme in cariera ca urmare a unor conflicte, probleme familiale sau de sanatate.
Un astfel de comportament poate sa-si gaseasca o liniste creatoare, dar sa cedeze imediat cand apar probleme, tensiunea crescand progresiv pana ce se realizeaza conditiile comportamentului tipic al pacientului care se apropie de infarct cardiac.

Tulburari cardiovasculare

1. Cardiopatia ischemica

Reprezinta o tulburare miocardica datorata unui dezechilibru intre fluxul sanguin coronarian si necesitatile miocardice, dezechilibru produs prin modificari la nivelul circulatiei coronariene.

Tipuri de cardiopatii ischemice:
Cardiopatia ischemica dureroasa:

angina pectorala;

infarct miocardic acut;

angina instabila.

Cardiopatia ischemica nedureroasa:

moartea subita coronariana;

insuficienta cardiaca din cauza ischemica;

tulburarile de ritm si conducere din cauza ischemica. Cauza majora, in proportie de 90% este ateroscleroza coronariana la care se adauga factorii predispozanti ca:

ereditatea;

mediul;

barbatii sunt mai afectati, mai ales in tinerete;

varsta - maxim de frecventa intre 50-60 ani, dar cu tendinta de coborare a pragului de varsta;

alimentatia - grasimi, dulciuri in exces.

Factorii precipitanti care grabesc si declanseaza boala:

stresul si emotiile de orice fel/vezi comportamentul predispozant de tip A;

efortul fizic;

alcoolul;

fumatul in exces;

drogurile.

Studiile pe scara larga au stabilit ca factorii somatici de risc includ nivelul crescut al colesterolului, obezitatea, hipertensiunea, lipsa exercitiului fizic, diabetul, tutunul si alcoolul in exces. Efectul cumulat determina factorul somatic de risc, care este sporit de factorii socio-psihologici. Astfel, desi factorii somatici sunt importanti pentru ca ei cresc riscul la infarct, prognosticul se poate face abia dupa ce s-au luat in consideratie factorii psihologici.

2. Hipertensiunea arteriala (HTA)

Desi este foarte frecventa ca afectiune, originea (etiologia) nu este cunoscuta si doar 5% din totalul hipertensiunilor au o cauza bine definita, constituind hipertensiuni arteriale. Restul il reprezinta hipertensiunea arteriala in etiologia careia pot fi incriminati o serie de factori.

S-a incercat definirea unor conditii si factori predispozanti pentru care HTA este mai frecventa si care au fost denumiti 'factori de risc'.

Cei mai imortanti sunt: ereditatea, sexul, varsta, sexul, consumul de alcool, obezitatea. Forma specifica de HTA este reprezentata de hipertensiunea de situatie, care este legatura dintre conditiile specifice ale mediului individului si reactiile presiunii arteriale. Cand exista predispozitia de a reactiona in acest fel, influentele mediului pot declansa cresterea tensiunii arteriale. O astfel de predispozitie se formeaza in functie de zestrea genetica a pacientului.

La bolnavii cu HTA exista o serie de trasaturi de personalitate care ii fac vulnerabili la situatiile stresante, fiind mai predispusi sa faca cresteri tensionale: cei cu ambitii deosebite, cu incapacitatea de a-si exprima agresivitatea liber, lasandu-se dominati de furie mult mai repede fata de altii.

La aceasta anxietate stapanita in general de hipertensiv, se naste o stare de stres psihic (tensiune psihica) ce conduce la o exprimare in plan motor a contractiei musculare striate si astfel pacientul intra doar in faza preparatorie fiziologica pentru lupta. Se si vede o ambivalenta a bolnavului dintre planul exterior calm si cel interior plin de agresivitate, ostilitate care tinde spre o exprimare a propriei autoritati.

Profilul personalitatii in hipertensiunea arteriala

Asa cum am vorbit mai sus, exista o ambivalenta, un contrast intre conflictul interpersonal legat de impulsul agresiv pe de o parte si sentimentul de dependenta pe de alta parte. HTA se leaga de dorinta de a exprima atat ostilitatea in exterior, dar si nevoia unui comportament adaptat, pasiv.

Comportamentul social este caracterizat ca un comportament maleabil, pasiv, cu tendinta de a evita conflictele, iar comportamentul se resimte datorita dorintei de infranare atat a sentimentelor negative, cat si a celor pozitive.

Diversi cercetatori s-au oprit asupra cazurilor conflictuale familiale cu tati hipertensivi. Astfel, in orice familie se stabilesc niste reguli care sa faca fata confictelor. In general, in familiile cu tati hipertensivi, copiii (familia) nu au cele mai bune solutii de a comunica, de a gasi solutii. Comunicarea este in general negativa, de evitare a raspunsului, evitarea de a se privi etc. Studiile arata ca evitarea conflictului si a stresului se coreleaza cu instalarea presiunii arteriale ridicate.

Modelul familial de interactiune apare ca fiind in plus grevat de o interdictie a comunicarii: controlul, falsitatea, supravegherea, interzicerea anumitor activitati - toate acestea ajung sa-i sufoce pe cei care in general sunt mai deschisi, dornici de participare si informare. Bolnavii coronarieni tind sa-si ascunda conflictele. Negarea conflictului este un mecanism de aparare, care face si mai grea construirea unei motivatii pentru tratament.

Tratamentul

Dupa diagnosticarea de catre medicul cardiolog, simplul tratament medicamentos, indispensabil de altfel, este insuficient fara o schimbare a modului de viata, printr-o sustinere si reajustare cognitiv-comportamentala; o schimbare a agendei de lucru, de reflectare asupra prioritatilor, de restructurare in general a comportamentului de gestiune a stresului.

Tehnici de gestiune a stresului si obiectivele acestora:

relaxare;

analizarea convingerilor specifice comportamentului de tip A;

regim alimentar;

renuntarea la alcool, fumat;

exercitii fizice regulate, cat mai multe in aer liber.

Aceste tehnici au ca obiective:

modelarea componentei fiziologice a reactiei la stres, de recuperare in urma unui efort;

diminuarea comportamentului agresiv;

sa invete sa nu se mai implice emotional exagerat in activitatile desfasurate;

sporirea rezistentei la stres.

Modul de comportament desemneaza factorii si regulile de interactiune dintre acesti factori, conform carora rezulta o anumita actiune, ce produce manifestarea omului printr-un mod specific de actiune. Teoriile elaborate in vederea explicarii comportamentului uman se diferentiaza dupa importanta care se atribuie factorilor externi comparativ cu factorii interni.
Factori externi (F_e) desemneaza actiunea mediului asupra fiintei umane iar plasarea accentului exclusiv asupra lor acrediteaza ipoteza provocarii si dirijari comportamentului uman din exterior.
In cadrul acestei teorii comportamentul este considerat ca fiind dependent in general de acesti factori externi. Mediul actioneaza asupra persoanelor prin intermediul unor stimuli care provoaca raspunsuri.
Pentru unul si acelasi stimul (S) raspunsul (R) nu se va diferentia sau deosebirile intre raspunsul diferitelor persoane vor activa in limite restranse.
Factorii interni (F_i) desemneaza nevoile (dorinte, tensiuni ori starea de insatisfactie) iar plasarea accentului asupra acestor factori acrediteaza implicit ipoteza conform careia comportamentul este dependent de particularitatile fiecarui om. Asa cum particularitatile prezinta o larga diferentiere de la o persoana la alta tot asa si comportamentul, ca raspuns la actiunea unuia si aceeasi stimul, va prezenta o larga variabilitate.

Cele mai raspandite teorii asupra comportamentului sunt:
1.       TEORIA STIMUL (S)- RASPUNS ( R)  S->R
2.       TEORIA MOTIVATIEI (TM )
3.       TEORIA ANALIZEI TRANZACTIEI ( TAT )

In cadru acestor teorii s-au construit mai multe modele care tind sa explice comportamentul uman. Toate aceste teorii accepta in comun trei ipoteze fundamentale:
a)      comportamentul este cauzat (provocat de stimuli);
b)      comportamentul este motivat (provocat de motivatie);
c)      comportamentul este orientat (scopul, finalitatea);

A. PRINCIPIUL COMPORTAMENTULUI CAUZAT
Conform acestui principiu, trecerea la actiune este produsa de anumite forte care deriva din interactiunea factorilor de mediu cu factorii interni. CAUZA care declanseaza comportamentul este reprezentata de actiunea unor stimuli asupra persoanei. STIMULII sunt semne sau semnale pentru actiune. Stimulii, bombardand persoana, sunt filtrati si triati in functie de nevoile existente la un moment dat (dorinte, tensiuni, insatisfactii).

B. PRINCIPIUL COMPORTAMENTULUI MOTIVAT

Acest principiu desemneaza starile pe care le traieste persoana respectiva - dorinte, tensiuni, insatisfactii. Acest principiu dezvaluie faptul ca orice manifestare comportamentala se conjuga cu existenta anumitor motive. MOTIVELE sunt reprezentate ca nevoile tensiuni si disconfortul intern, care in momentul actiunii stimulului nu sunt satisfacute, aceste nevoi vor constitui temeiuri pentru adoptare unui anumit tip de actiune, a unui comportament. Altfel exprimat, reactia oricarei persoane la stimuli este generata de anumite motive reprezentate de nevoi (dorinte, tensiuni, insatisfactii) active. NEVOILE ACTIVE sunt tipuri de nevoi care prin presiunea pe care o provoaca determina persoana sa-si concentreze actiunea in directia acestor obiective care vor asigura satisfacerea lor. Pentru anumite teorii, conceptul de motivatie constituie punctul central in intelegerea comportamentului uman. In esenta, motivatiile sunt considerate drept stari de insatisfactie (conflict intern) care genereaza tensiune psihica. Aceasta poate fi redusa prin mobilizarea persoanei in actiune in directia satisfacerii nevoilor interna existente.

C. PRINCIPIUL COMPORTAMENTULUI ORIENTAT

Acest principiu deriva din principiul comportamentului motivat. Astfel eliberarea ori reducerea tensiuni produse de existenta anumitor nevoi specifice persoanei respective se poate realiza numai in masura in care se trece la actiune, iar aceasta actiune este cu necesitate orientata spre acel obiectiv care, odata atins, va produce maximul de satisfactie a nevoii existente. Deci, prin actiunea sa, persoana tinde sa obtina satisfacerea nevoii active, prin realizarea anumitor obiective sau a unui obiectiv specific, denumit SCOP. Obiectivele vizate de persoana pot fi fizice sau psihice. In cazul obiectivelor psihice, apare cu claritate posibilitatea atingerii unor limite care constituie un nivel suficient, adica nivelul care satisface nevoia si determina eliberarea din tensiuni. In cazul obiectivelor psihologice, problema este mai complexa pentru ca este dificil de conceput, daca nu chiar imposibil, ca atingerea anumitor nivele ar putea determina stingerea nevoilor respective. Astfel, este greu de presupus ca atingerea anumitei pozitii de PRESTIGIU ar putea determina stingerea acestei nevoi de prestigiu. Mai usor de acceptat este ca obiectivele psihologice sunt nelimitate sub aspectul capacitatii de absorbtie si deci ca nu se poate vorbi de o stingere deplina a motivelor de ordin psihologic. Chiar si pentru obiectivele fizice se cere subliniat caracterul repetitiv al nevoilor (de exemplu foamea poate fi gandita ca satisfacuta deplin numai intr-un anumit interval de timp dupa care va reapare). Atingerea scopului urmarit face posibila receptionarea unor noi stimuli de catre persoana in cauza, aceasta orientandu-si  activitatea spre un set obiectiv. Tocmai pornind de la aceste principii: al comportamentului cauzat, al comportamentului motivat, al comportamentului orientat spre anumite obiective, au fost elaborate cele trei teorii amintite.

TEORIA STIMUL - RASPUNS (S ->R )
Aceasta teorie explica comportamentul uman prin acordarea unei importante dominante factorilor de mediu, considerand ca mediul este singura variabila independenta controlabila. Actionand si modificand mediul, obtinem o parghie eficace in orientarea comportamentului oricarei persoane in sensul dorit. Fiinta umana este considerata ca fiind modelata de mediul de convietuire si avand plasticitate infinita. Locul central fiind acordat mediului si stimulii vor primi o importanta deosebita in explicarea comportamentului.

Comportamentul normal. Cuvantul normal provine din latinescul norma (unghi drept), adica ceea ce nu oscileaza nici la dreapta, nici la stanga, ceea ce se afla chiar in mijloc. Normalul este deci un termen calificativ implicand o valoare (As vrea sa devin normal). Normalul este si un termen descriptiv indicand o medie (As vrea sa fiu normal ca si ceilalti, ca toata lumea).

Dictionarul de psihologie 'LAROUSSE' precizeaza ca normalitatea este o notiune relativa, variabila de la un mediu socio-cultural la altul si in plus face interesanta precizarea ca in medicina exista tendinta de a se asimila omul normal individului perfect sanatos, individ care la drept vorbind nu exista (Sillamy N, 1995).

Perspectiva normalitatii ca sanatate este una traditionala, cei mai multi medici si printre acestia si psihiatri echivaland normalitatea cu starea de sanatate careia i se atribuie caracterul unui fenomen universal. Daca toate comportamentele ar fi inscrise pe o scala, normalitatea ar trebui sa cuprinda portiunea majoritara dintr-un continuum, iar anormalitatea sa reprezinte mica portiune ramasa.

Normalitatea, adica sanatatea, inclusiv cea mintala pare a fi o vasta sinteza, o rezultanta complexa a unei multimi de parametri ai vietii organice si sociale, aflati in echilibru dinamic, ce se proiecteaza pe modelul genetic al existentei individuale, nealterat functional si morfologic, in istoria sa vitala. Manifestarea acestei stari de sanatate ar fi existenta unei judecati si a unei viziuni realist-logice asupra lumii, dublate de existenta unei discipline psihologice si sociale, pe fundalul bucuriei de a trai si al echilibrului introversie-extroversie.

Sanatatea umana poate fi considerata o stare inscrisa in perimetrul care defineste normalitatea existentei individului semnificand mentinerea echilibrului structural al persoanei (in plan corporal-biologic si psihic-constient) atat in perspectiva interna (a raportului reciproc al subsistemelor in conformitate cu sinteza ansamblului, a conformitatii starilor sistemului in raport cu normele generale ale speciei, ale varstei, ale sexului), cat si in perspectiva externa, a echilibrului adaptativ dintre individ si mediul sau ambiant concret.

Anormalitatea este o indepartare de norma al carei sens pozitiv sau negativ ramane indiferent in ceea ce priveste definirea in sine a zonei de definitie. Sensul este important in perspectiva calitativa. Patologia, boala, se refera la indepartarea de norma in sens negativ, spre minus, spre deficit functional si de performanta, spre dizarmonie, dezorganizare, destructurare.

Comportamentul uman este un proces de adaptare dezvoltat, mentinut si schimbat de aceste relatii simultane si reciproce. Adaptarea este strans relationata cu promovarea starii de sanatate si cu prevenirea tulburarilor (bolilor). Adaptarea ne protejeaza prin:

a. eliminarea sau modificarea conditiilor care creeaza probleme;

b. perceperea controlului semnificatiei trairilor intr-o maniera prin care sa se neutralizeze caracterul ei problematic;

c. pastrarea consecintelor emotionale ale problemelor in limite controlabile.

Aceste functii prefigureaza baze comportamentale pentru tratarea si prevenirea tulburarilor si pentru promovarea sanatatii.

Conceptul de stres. Introducerea conceptului de stres in campul medical a fost legata de lipsa resimtita in ultimele cinci decade, in practica si teoria medicala a cadrului teoretic al relatiei dintre sanatate, boala, stil de viata si pattern comportamental.

Folosirea conceptului de stres a furnizat medicinii o baza pentru a lega evenimentele exterioare (ex.: stresorii) si patternurile comportamentale cu conditiile interne si biochimice asociate cu etiologia, factorii favorizanti, declansarea si intretinerea bolilor.

Conceptul de stres, introdus de Selye H. indica initial o actiune de suprasolicitare exercitata din exterior asupra organismului, care determina o reactie de adaptare nespecifica a organismului fata de agresiunea care-i ameninta integritatea.

Roger Guillemin, pornind de la aceasta definitie, formuleaza una dintre cele mai remarcabile definitii ale stresului: 'Stare tradusa printr-un sindrom specific corespunzand tuturor schimbarilor nespecifice induse astfel intr-un sistem biologic'.

Selye H. a privit stresul din punct de vedere fiziologic. Aproape orice stresor si aproape orice reactie de stres implica atat componente fiziologice, cat si psihologice (emotionale). Conceptul a suferit reconsiderari succesive in care a fost precizata mai clar notiunea de agent agresor sau stresor si s-a facut extensia catre asa-numitul stres psihic.

Cea mai larga definitie a agentilor de acest tip ni se pare cea data de Fraisse P. (1967) 'totalitatea conflictelor personale sau sociale ale individului care nu isi gasesc solutia'.

Agentii stresori capabili sa declanseze un stress psihic sunt de natura variata, nefiind obligatorii numai stimulii psihici, din aceasta cauza putandu-se departaja doua tipuri de agenti stresori:

cei ce sunt reprezentati prin cuvintele, ideile, procesele gandirii. Agentii din aceasta categorie sunt caracterizati sub forma de situatii psiho-traumatizante. In stresul psihic, principalii agenti stresori sunt reprezentati de cei cu continut notional-ideativ, receptionati de subiect ca indicatori unor situatii amenintatoare actuale sau in perspectiva pentru indivizii agresionati.

cei senzoriali externi. Acestia pot deveni agenti stresori in doua cazuri: atunci cand se bombardeaza scoarta cerebrala timp indelungat si cu o intensitate crescuta sau in cazul cand au o semnificatie pentru subiect.

parametri de actiune ai agentilor stresori sunt reprezentati de durata in functie de atribute precum noutatea si bruschetea cu care se actioneaza.

"Romanii sunt cei mai stresati europeni" releva studiul 'Europe Health 2006', care a evaluat in premiera si tara noastra. Cercetarea arata ca cea mai mare problema de sanatate a romanilor este stresul, care depaseste cu aproape 30% media europeana. In privinta stresului, 65 % dintre romani au spus ca au aceasta problema, media europeana fiind de 33 %.

La polul opus se afla olandezii, care nu intampina probleme in gestionarea stresului.

Romania a fost cea de-a 15-a tara din Europa care a fost inclusa intr-un studiu paneuropen privind sanatatea. 25.000 de romani, cititori ai respectivei reviste, au raspuns la mai multe intrebari. Ei se declara, in general, sanatosi. Proportia de 54 % arata ca, in aceasta privinta, romanii se situeaza in media europeana. De asemenea, 2 din 3 romani sunt preocupati de starea de sanatate, in special barbatii. Romanii sunt devansati in aceasta privinta de spanioli, care sunt preocupati in procent de 90 %.

De asemenea stresul poate fi provocat nu numai de suprasolicitari ci si de subsolicitari (absenta informatiei, monotonia, lipsa de variatie, starea prelungita de asteptare care evidentiaza manifestarea intregii game a posibilitatilor individului), aceasta avand ca efect impiedicarea nevoii de comunicare si exprimare, trebuinta naturala de afirmare specific umana.

ABUZUL DE SUBSTANTE: ALCOOLUL

Toate atitudinile si influentele familiale ce exprima fiecare in parte neajunsuri educative sau conditii de educatie patogene, conditioneaza atat nedezvoltarea aptitudinilor sociale ale individului, cat si un anumit grad de fragilitate si chiar de imaturitate ca personalitatii omului, mai ales in plan afectiv, volitiv si moral.

Intr-un articol realizat de Adrian Neculau cu invitatul sau, Serge Moscovici se afirma ca, "se bea destul de mult in toate regiunile lumii.dar ne gandim insa la alcoolismul de tip rus sau polonez. Exista un model cultural privind omul si comportamentul sau in societate, si o componenta a acestui model se refera si la bautura.[.]. Cred, deci, ca pentru a modifica comportamentul de consum de alcool trebuie modificata cultura, ansamblul comportamentelor implicate. S-ar putea ca alcoolul sa constituie un substitut pentru hrana, prin urmare, o alimentatie mai echilibrata ar trebui sa diminueze si ea consumul de alcool. Alcoolul este legat de apatie; populatia din regiunile mentionate [in articol] nu avea aproape nici un drept la viata politica sau la cea religioasa. "

In perioada de tranzitie a Romaniei inceputului de mileniu, ca urmare a tensiunilor induse de modificarile sociale, foarte multi indivizi, printre care si batrani,

s-au retras in consumul de alcool, innabusindu-si sentimentele in acest gen de comportament.

Abuzul de substante (de alcool) ca exprimare diagnostica se refera la:

acel patern de comportament caracterizat de consumul (ingurgitarea) excesiv de alcool, ce apare la intervale zilnice regulate, intervale regulate de sfarsit de saptamana, sau in timpul petrecerilor, chefurilor (intoxicat pentru cel putin 2 zile) intercalate cu perioade de consum neexcesiv,

la dificultati in a stopa sau in a reduce cantitatea de alcool folosita,

paternul patologic al consumului de alcool ce se extinde pe cel putin o luna.

la deteriorarea rolului de conduita sociala sau ocupationala, asociat cu abuzul de substanta (alcool) sau cu orice combinare a acestuia.

Abuzul de alcool poate fi manifestat prin convingeri spirituale, aspecte congnitiv-perceptive, biologice si psihosociale ale indivizilor, familiile si grupurile acestora.

S-au dezvoltat numeroase teorii pentru a explica abuzul de substanta (alcool) cum ar fi teoria biologic-genetica, teoria invatarii si a modelului social, teoria psihodinamica si teoria multidimensionala.

Studiile pe gemeni si pe adoptii au sugerat o influenta genetica modesta pentru barbati atat in cazul alcoolismului cat si in cazul consumului normal. In cazul femeilor nu exista fapte evidente (Murray, Clifford, Gurling, 1983).

Teoria invatarii si a modelului social

Aceasta teorie avanseaza ideea ca alcoolismul este un proces ce se dezvolta intr-un context social. Cercetarile realizate s-au referit la subiecti atat umani cat si animale. Un model al conditionarii tolerantei la alcool a demonstrat ca stimuli ai mediului (odorizanti, vizuali, gustativi) genereaza un semnal - stimul ce se finalizeaza in consumul de alcool iar atunci cand etanolul nu este disponibil consumului este produs un raspuns psihologic de compensare denumit "dorinta infocata" (Melchior, Takakoff, 1984).

Teoria psihodinamica

Modelul psihodinamic asupra consumului de alcool sustine ideea ca, practicile educative ale copiilor - problema produc o dezvoltare anormala psihosociala si conflicte de dependenta - independenta.

Individul se poate situa in conflict de dependenta sau poate fi excesiv de dependent

(Keller, 1982). Se considera ca, in timp ce functioneaza obisnuinta la alcool, subiectul dezvolta comportamente precum exagerare, negare, rationalizare, impulsivitate, hedonism, revolta fata de autoritate si afilierea la grupuri deviante de la normele sociale.

Complicatiile acestor comportamente conduc la diminuarea eficientei in munca, pierderea locului de munca, alienarea prieteniilor, probleme judiciare si spitalizarea. (Ludwig, 1986).

Teoria multidimensionala

In acest caz, conceptia despre alcoolism este un amestec de teorii intr-un model multidimensional ce permite interactiunea factorilor biologici, comportamentali si socioculturali. Teoria biologic - genetica este implementata in invatarea asupra oricarui risc genetic posibil in alcoolism si identificarea conexiunilor alcoolismului in harta genetica. Astfel de programe educative reduc sentimentul frustrarii pentru aceasta boala. Modelul biologic explica prezenta in alcoolism a maladiilor medicale, in progresie, incepand de la descarcarea ocazionala initiala prin bautura, pana la o accentuare in toleranta la alcool si de la pierderea de memorie din timpul perioadelor de crancena bautura (perioade negre) pana la urgente datorate bauturii.

Aceasta ilustrare a sechelelor maladiei indica un subiect a carui patern a fost conturat prin natura predictibila a bolii. Aceasta identificare accentueaza speranta dupa care mecanismul bolii poate fi stopat. Modelul comportamental este util in identificarea situatiilor cu risc crescut la bautura, mai ales in cazul in care bautura este consumata in mod ritualistic. Teoria psihodinamica ofera intelegerea asupra respectului de sine scazut si a dilemelor interpersonale rezultate ca si asupra ambivalentei - independenta vs. dependenta. Eterogenitatea prezenta in randul persoanelor cu probleme legate de alcoolism poate fi foarte bine explicata din prisma teoriei multidisciplinare (Keller, 1912).

FACTORI

Am observat ca dezvoltarea abuzului de alcool este favorizata datorita factorilor socioculturali, psihocomportamentali si spirituali.

Factorii socioculturali sunt prezenti in cadrul interactiunilor dintre indivizi de aceeasi varsta vizavi de consumul de bauturi ca activitate primara, ca distractie si amuzament. Aceasta conduce la preferinte spre bautura pentru interactiunea sociala. Primele atitudini spre consumul de alcool sunt inoculate de reclamele comerciale, prin profilul de televiziune al consumului de alcool ca modalitate de solutionare a problemelor si prin ideea social acceptata dupa care consumul de alcool reduce stresul vietii.

Factorii psihologici includ aspecte cognitive si comportamentale. Gandirea logica este inlocuita de negativism si contestare ceea ce conduce ulterior la abuzul de alcool. Abuzul poate deveni paternul major in rezolvarea problemelor vietii. Modelul familial de consum al alcoolului va incuraja copiii in consumul de alcool. Daca copilul a inceput sa bea, dezvoltarea armonioasa a acestuia este compromisa iar potentialul de autoreglare este restrans.

Persoanele in varsta care nu au baut niciodata pana atunci, pot incepe sa consume alcool in efortul de a depasi crizele de transformare, pensionare, decesul sotiei sau pierderea sanatatii. In acest caz, grupul prezinta alcoolism instalat tarziu fata de cei prezentati anterior, cu alcoolism instaurat de timpuriu, conditie ce persista de-a lungul varstei adulte.

Dimensiunea fizica include factori precum predispozitia genetica, rutina in obiceiuri de promiscuitate si o schimbare semnificativa in toleranta ce rezulta din cresterea cantitatii de alcool consumata inainte de a apare intoxicatia.

Pe masura ce subiectii continua sa bea, ei se vor hrani mai putin deoarece caloriile din alcool vor bloca apetitul. Pierderea sanatatii poate conduce la o accentuare a consumului de alcool ca o incercare de a reduce stresul indus de boala, in special cel datorat durerii fizice.

Abuzul de alcool poate fi corelat cu epuizarea spirituala, cu pierderea semnificatiei vietii. In loc sa se angajeze constructiv in problematica vietii, indivizii isi irosesc timpul si resursele energetice, ingerand alcool, ceea ce conduce ulterior la pierderea sistemului de valori si a obiectivitatii. Pe masura ce consumul de alcool dobandeste prioritate, ceilalti oameni, celelalte interese si activitati devin mai putin importante. In familiile in care domneste haosul si crizele, unde fiecare membru se

simte neputincios, se recurge adesea la consum de alcool pentru a se obtine un sentiment de alinare la disperarea ce ii cuprinde. Din nefericire, in aceste familii, abuzul de alcool accentueaza potentialul pentru violenta iar crizele se accentueaza in loc sa se diminueze. Reusita intelectuala de mult nu mai constituie o prioritate intr-un astfel de mediu (Stanfeld S., 1960).

Ca probleme fizice ce pot apare amintim traumele, hipo - hiperglicemie alcoolica, hepatite alcoolice, ciroze, gastrite, hipotermie. Mirosul alcoolic al respiratiei, perioadele negre datorita alcoolului (pierderea temporata a memoriei) sau discursul incoerent cu continut ostil sau grandios impun ingrijirea pentru abuzul de alcool (Forchuk, 1984). Patofiziologia consumului cronic si/sau acut afecteaza sistemul fiziologic. Un facies inrosit cauzat de efectele vasodilatatoare ale alcoolului, numeroasele contuzii rezultate din caderi si orice boala rezultata dintr-un deficit de autoingrijire sunt tot atatea semnale pentru evaluarea abuzului de alcool.

Manifestarile comportamentale se refera la miscarile dezordonate, scuzele pentru zilele lipsa, izolarea sociala, vizite frecvente la baie unde se ascunde sa bea, iritabilitate si oscilatie in dispozitie, amnezie indusa de consumul de alcool, urgente repetate, probleme maritale sau familiale si pierderea interesului pentru aspectul personal. Semnele fizice includ pierderea in greutate, tremor al maini, discurs sters, mers sovaielnic.

Din analizele psihologice realizate in sectia VII a Spitalului Al. Obregia a rezultat ca deteriorarea aspectelor de functionare sociala includ discernamantul diminuat, divortul, retinerea de catre organele de ordine pentru delicte violente, retinere/arestare pentru conducere sub influenta alcoolului, izolare sociala si emiterea de promisiuni ce nu sunt respectate.

Dificultatile psihosociale manifestate de subiecti includ depresia, amenintari suicidale, ambivalenta, afirmatii pompoase si retragerea sociala. Abordarea in conversatie a alcolului ca subiect, referiri frecvente la starea de betie sunt semne importante. In adolescenta, manifestarile comportamentale constau in rezultate scolare scazute, probleme de disciplina, absenteism, vandalism, cearta excesiva si hiperactivitate (Bennet, Vourak, 1983).

Un individ inceteaza sa se mai dezvolte in momentul in care consumul de alcool devine principala modalitate de solutionare a problemelor (se retrage in bautura).

De asemenea, sunt folosite mecanismele de aparare ale negarii, proiectia si reactia. Construirea unei atitudini si a unor convingeri incorecte, false, il mentin in izolare si ii induc esecul in testarea adecvata a realitatii. Aceste persoane manifesta un respect de sine scazut si o teama de rejectare sporita.

Factori sociali si culturali

Nivelul educational si socio-economic scazut, somajul se asociaza cu tulburarile legate de consumul de alcool, dar intre acesti factori sI alcool este greu de stabilit care este cauza si care efectul. In orice caz, abordarile psihoterapeutice tind sa considere ca alcoolul produce degradarea relatiilor sociale si coborarea pe scara sociala, in timp ce consumatorii cronici de alcool arunca vina pe conditiile de mediu care i-au determinat sa apeleze la alcool ca la un mecanism de aparare.

Exista tari sau regiuni unde consumul zilnic de alcool este un fapt acceptat social si chiar expectat, dupa cum exista locuri in care consumul de alcool este, cel putin prin legi sau prin percepte religioase, interzis cu desavarsire. De exemplu, in unele tari asiatice consumul de alcool pe cap de locuitor este extrem de mic. Aici se pare ca intervin si anumiti factori biologici, in sensul ca la majoritatea persoanelor din aceste tari nivelul unei enzime care participa la metabolizarea alcoolului este foarte mic, ceea ce duce la aparitia unor efecte dezagreabile dupa consumul de alcool.

Tipul de bautura alcoolica difera semnificativ de la o tara la alte. De exemplu, in tarile europene nordice si pe continentul american se consuma comparativ o cantitate mai mare de bauturi alcoolice tari decat in Europa sudica. Dar chiar si in aceeasi tara exista diferente semnificative intre regiuni, daca ar fi sa aducem ca argument diferentele dintre numarul de grade alcoolice alcool bauturilor consumate in Transilvania, fata de Moldova sau Muntenia.

Factori comportamentali

Este cunoscuta sintagma copilul face ce vede in familie. Astfel, un copil cu unul sau ambii parinti consumatori de alcool va prezenta un risc mai mare de a dezvolta o tulburare legata de consumul de alcool, risc crescut sI mai mult de facilitarea chiar de catre parinti a accesului la alcool chiar din stadiile initiale ale vietii.

Unul dintre pretextele des invocate de consumatorii cronici de alcool este faptul ca aceasta substanta le atenueaza anxietatea si le indeparteaza anumite griji. De obicei, persoanele anxioase care apeleaza la alcool pentru indepartarea tensiunii psihice legate de anumite evenimente au toate sansele sa devina consumatoare cronice de alcool.

Un fenomen interesant aparut uneori la anumiti copii este rejectia categorica a alcoolului. Acesti copii au crescut intr-un mediu familial tensionat prin consumul de alcool de catre unul sau ambii parinti. Alcoolul este perceput de catre copil ca fiind principalul factor perturbator alcool atmosferei din familie si va fi respins cand respectivul copil va deveni la randul lui adult.

Epidemiologie tulburarile legate de consumul de alcool reprezinta un grup extrem de numeros de tulburari psihice. Studiile au aratat ca barbatii sunt mult mai afectati de cat femeile (raportul este de 5-6:1). Un studiu american releva ca circa 5% din populatia SUA a abuzat cel putin o data de alcool, iar dependenta este prezenta la 8% dintre americani. Studiile epidemiologice au relevat ca la majoritatea populatiei primul contact cu alcoolul are loc in jurul varstei de 13-15 ani, prima intoxicatie acuta la 15-16 ani, iar problemele serioase legate de consumul de alcool se instaleaza in al treilea deceniu de viata.

Consumul de alcool pe cap de locuitor este dublu fata de anii trecuti, conform unor statistici la nivel european. 23 la suta dintre baieti si 13 la suta fete sunt alcoolici. Tinerii din UE incep sa bea, in medie, de la varsta de 14 ani. Aproape un sfert dintre baietii de 15-16 ani au raportat ca au baut de mai multe ori in ultima luna, peste 50 grame pe zi. Cei mai mari bautori sunt baietii olandezii, iar fetele germane urmeaza in top. Cei mai cuminti adolescenti din acest punct de vedere sunt baietii polonezii si unguri. 23 la suta baieti si 13 la suta fete din UE sunt alcoolici.

Potrivit unui memoriu al Comisiei Europene dat publicitatii in toamna anului 2006, 55 de milioane de adulti din UE consuma zilnic mai multe grame de alcool pur decat nivelul limita admis pentru a evita consecintele negative asupra sanatatii, adica 40 de grame pentru barbati si 20 de grame pentru femei. Totusi, 40 grame de alcool pe zi echivaleaza cu cinci pahare de vin in cazul barbatilor si 20 grame de alcool pe zi echivaleaza cu trei pahare in cazul femeilor. Consumul excesiv de alcool cauzeaza anual moartea a 195.000 de persoane in UE, in urma accidentelor, a bolilor de ficat, a cancerului etc, releva acelasi document. Astfel, alcoolul devine a treia cauza de deces si boala timpurie in spatiul comunitar, dupa tutun si afectiunile cardio-vasculare. De asemenea, mai mult de o patrime din accidentele rutiere in UE sunt cauzate de soferi sub influenta bauturilor alcoolice. Impactul negativ pe care il are alcoolul a fost cuantificat in termeni economici la 125 de miliarde de euro in 2003 (adica 1 % din produsul intern brut al UE 15), suma cheltuita pe tratamentul si preventia bolilor cauzate de alcool, pe combaterea criminalitatii, pe limitarea efectelor accidentelor sau a pierderilor din cauza absenteismului, a randamentului scazut la locul de munca, a somajului si a anilor de munca pierduti din cauza deceselor premature.

Efectele alcoolului asupra organismului

1. Efectele asupra ficatului

Dintre toate organele, ficatul este cel mai afectat de consumul indelungat si in doze mari al alcoolului. Initial ficatul creste in dimensiuni si se mareste si continutul in grasimi, aparand astfel aspectul de ficat lipodistrofic. Ulterior, prin perpetuarea consumului de alcool, ficatul sufera modificari cantitative si calitative care pot merge pana la hepatita toxica alcoolica sI ciroza hepatica.

2. Efectele asupra tubului digestiv

Intrucat tubul digestiv vine primul in contact cu toxicul, la acest nivel apar o seama de conditii medicale produse de consumul indelungat de alcool. Astfel, la consumatorii cronici pot aparea: esofagite, gastrite, ulcer gastric si duodenal, pancreatite acute si cronice. Modificarile la nivel morfologic se reflecta sI la nivel functional: apare o afectare a digestiei sI absorbtiei principiilor alimentare, aici fiind incluse vitaminele sI aminoacizii esentiali, ceea ce pe termen lung se traduce printr-o slaba stare de nutritie sI diverse avitaminoze, cea mai importanta fiind deficienta de vitamina B12 si de acid folic.

3. Efectele asupra creierului

Actiunea alcoolului este nespecifica, in sensul ca nu exista un receptor specific pentru etanol. Acesta se pare ca actioneaza la nemijlocit prin intercalarea moleculelor de alcool in membrana neuronala. Aceasta intercalare produce la inceput o fluidificare si o mai mare permeabilitate a membranei.

Ulterior, dupa un consum indelungat, membrana neuronala devine rigida si putin permeabila. In afara anumitor tulburari psihice, abordate ulterior, alcoolul produce la nivelul sistemului nervos anumite conditii neurologice:

neuropatia periferica - apare de obicei dupa o perioda lunga de consum intens de etanol. Se manifesta prin parestezii ale membrelor si scaderea fortei musculare.

degenerarea cerebeloasa - manifestata prin nistagmus si tulburari de echilibru

4. Efectele asupra comportamentului

Alcoolul este in esenta un depresant al sistemului nervos central, asemanator ca actiune cu barbituricele si benzodiazepinele. In aceasta privinta este demna de remarcat posibilitatea cumularii efectelor prin asocierea alcool - barbiturice sau alcool-benzodiazepine, ca si dependenta incrucisata care poate aparea la unele cazuri.

La o concentratie de 0,05% se produc afectari ale judecatii, gandirii, si dezinhibitie comportamentala. La o concentratie dubla este afectata activitatea motorie voluntara. Confuzia si obnubilarea apar la concentratii de 0,3%, iar dincolo de aceasta valoare se poate instala coma, cand pot aparea tulburari respiratorii si cardiovasculare prin inhibitia centrilor corespunzatori din trunchiul cerebral.

5. Efecte asupra fatului

Atat alcoolul, cat si aldehida acetica pot traversa bariera placentara. Practic se poate afirma ca fatul este supus aceleiasi concentratii de alcool ca si gravida. In doze foarte mari alcoolul produce moartea fetala si avortul spontan. Consumul de catre gravida a unor doze apreciabile si frecvente de alcool va avea efecte profunde asupra fatului, a carui dezvoltare va fi mult afectata. Copiii nascuti de mame alcoolice pot prezenta: retardare psihomotorie, microcefalie, cardiopatii congenitale, greutate mai mica la nastere fata de medie. Chiar daca unele dintre acestea se pot ameliora ulterior, retardul psihic va ramane permanent. De aceea, toate gravidele trebuie sfatuite sa evite consumul de alcool in timpul sarcinii.

6. Efectele alcoolului asupra sexualitatii.

In privinta relatiei dintre consumul de alcool si functiile sexuale, domina conceptia populara, traditionala, conform careia alcoolul este un afrodiziac. Si daca consumul moderat de alcool poate avea un astfel de efect, cantitatile mai mari duc la deprimarea functiilor sexuale. Consumul cronic de alcool are efecte daunatoare asupra glandelor sexuale masculine, ducand la atrofii testiculare, la impotenta sexuala.

. Efectele alcoolului asupra actiunii unor medicamente administrate concomitent cu consumul de alcool.

Unele medicamente pot stimula absorbtia alcoolului (eritromicina), altele pot accentua efectul alcoolului asupra sistemului nervos (medicamentele psihotrope, cu reprezentatntul lor principal diazepamul). Interactiunile dintre alcool si medicamente pot avea atat caracter acut, cat si cronic, atunci cand cei doi agenti sunt administrati impreuna.

8. Efect cancerigen.

Alcoolul, consumat in mod sistematic, este incriminat in aparitia cancerului la nivelul gurii, faringelui, esofagului si stomacului, adica acolo pe unde trece el din sticla si pana in momentul in care se absoarbe prin mucoasa intestinala. Apare insa cancer si la mare distanta de tubul digestiv (cancer pulmonar, de prostata, de san).

9. Efectele alcoolului asupra greutatii corporale.

Alcoolul actioneaza in mod diferit asupra greutatii corporale, in functie de cantitatea si mai ales de obiceiul de a bea alcool in mod cronic. Se considera ca alcoolul ingrasa numai persoanele care il consuma ocazional sau repetat, la intervale neregulate de timp, dar nu in cantitate mare.

Marii consumatori de alcool slabesc deoarece caloriile rezultate din "arderea" alcoolului (7 cal/g de alcool) sunt folosite ca un combustibil necesar vietii, dar singurul, deoarece aceste persoane trec mancarea pe plan secundar sau chiar o resping.

Ce este dependenta fizica?

Se vorbeste despre dependenta fizica atunci cand apar fenomene de sevraj (ansamblul simptomelor fizice neplacute, cauzate de lipsa alcoolului din sange).
Dependenta fizica este o consecinta a unui consum frecvent de drog si a adaptarii treptate o organismului la acesta (cresterea tolerantei). Drept urmare, organismul are nevoie de alcool si de medicamente pentru a-si implini functiile. Senzatia trupeasca de 'normalitate' se instaleaza abia atunci cand drogul (alcoolul) este prezent. In schimb, cel in cauza simte ca-i lipseste 'ceva' atunci cand trebuie sa se descurce fara drog.
Daca alcoolemia (concentratia de alcool in sange) nu este restabilita dupa ce drogul a fost administrat sau daca acesta a fost luat in cantitate insuficienta atunci apar simptomele de sevraj: -tremuraturi, senzatie de voma, sudoratie abundenta, tulburari de somn, frica, neliniste iar in cazurile de dependenta fizica severa se poate ajunge la delirium tremens (Reprezinta o stare grava in care apar halucinatii vizuale majore, aprecierea gresita a realitatii, agitatie psihomotorie severa, transpiratii profuze, tremuraturi, dereglari periculoase ale frecventei cardiace si tensiunii arteriale. In trecut, starea de delirium tremens era adesea letala, mortalitatea a scazut semnificativ in ultimii ani multumita unor medicamente noi).

Ce este dependenta psihica?

Dependenta psihica este initial dorinta, iar apoi cerinta obsesiva a unei persoane de a se sprijini pe efectele drogului, pentru ca astfel se creeaza o stare in care problemele devin mai putin de nerezolvat si multe situatii din viata de zi cu zi devin mai placute sau in orice caz mai suportabile. Dependenta psihica se instaleaza treptat: la inceput se bea pentru motive neinsemnate, de exemplu din cauza proastei dispozitii matinale. Dar consumul repetat creeaza cu timpul convingerea ca nu poti trai multumit decat daca ai baut ceva/ daca ai 'luat' ceva drog. Atunci cand tot mai multe situatii de viata sunt resimtite ca fiind stresante, plictisitoare sau frustrante, drogul castiga in importanta pentru echilibrul psihic. Atunci cand alcoolul/drogul nu mai este la indemana, apare discomfortul psihic.

Studiile sociologice realizate dupa decembrie 1989 arata ca, intre europeni, romanii detin un loc furuntas la consumul bauturilor alcoolice. Alcoolicii traiesc adevarate drame, de care uneori sunt constienti, drame care se rasfrang si asupra celor din jur.

Alcoolismul este o boala care "se ia' in societate, dar sfarseste in singuratate. Dependentul de alcool nu-si poate refuza aceasta placere transformata intr-o otravire sistematica, masochista, in ciuda gravelor probleme de sanatate (fizica si psihica), dar si de natura sociala, pe care i le provoaca.

Alcoolismul are de multe ori consecinte fatale. Se caracterizeaza prin: scaderea controlului asupra consumului de bauturi alcoolice, preocuparea pentru drogul alcool si deformari in procesul de gandire (indeosebi sub forma de negare).

Initial, s-a considerat ca alcoolismul este un simptom al unei tulburari psihice. In prezent se crede ca el este in sine o boala, care cauzeaza probleme psiho-emotionale si fizice. Acestea sint efecte ale bolii, nu cauze, si nu se pot rezolva decat prin tratarea eficienta a alcoolismului. Netratat, alcoolismul se agraveaza progresiv, pana la nivele avansate de deteriorare, chiar daca pot aparea intre timp, perioade de remisiune (de revenire, prin abstinenta).

Alcoolismul nu este vindecabil. Alcoolicul nu va mai putea niciodata sa se intoarca la detasarea fata de bautura pe care a avut-o inainte de a se apuca de baut, dar este tratabil. Prin incetarea consumului de alcool, cu ajutorul tratamentului medical, el poate fi oprit din evolutie.

Oamenii considera alcoolismul un viciu, o slabiciune morala si fizica, un comportament vinovat, sau rusinos. Dar alcoolismul este o boala, nu un viciu.

El are drept cauza alcoolul, asa cum tuberculoza pulmonara are drept cauza bacilul Koch. Alcoolicul nu este un raufacator, ci doar un om bolnav. El nu este stapan pe o parte a faptelor sale, pentru ca nu este constient de ele, si eforturile sale de vointa, pentru a renunta la bautura, nu sint eficace. Fiind bolnav, alcoolicul nu trebuie sa se simta rusinat de boala sa, asa cum nu s-ar simti rusinat pentru oricare alta. Vina nu apartine numai alcoolicului, caruia poate ca nimeni nu i-a explicat pericolele pe care le poate aduce consumul de alcool, ci mai degraba societatii, care, sub diferite pretexte, incurajeaza acest consum (sa ne amintim doar de uriasele afise publicitare - la alcool, dar si la tigari - din orase, de reclama de la radio si mai ales cea de la televiziune, la ore de maxima audienta deseori, care are efecte atat de nocive asupra copiilor). Pe de alta parte insa, pentru ca boala sa provoaca dezastre atat lui, cit si celor din jur, alcoolicul are obligatia sa se trateze, alcoolismul avand tratamentul sau specific. In Romania, statistica ultimilor ani arata ca aproximativ doua milioane de persoane din populatia tarii este afectata in mod direct de alcoolism, astfel incat pe buna dreptate putem vorbi despre o adevarata boala nationala.

Romanii reprezinta una dintre natiunile cele mai mari consumatoare de alcool din Europa.

La noi, adultii beau mai mult de 18 litri de alcool pe an, in timp ce media in Uniunea Europeana se afla in jurul a 15 litri. O statistica a Ministerului Sanatatii arata ca 16% dintre romani sunt consumatori obisnuiti de bauturi alcoolice si 10% din populatie are probleme cu alcoolul si aceste procentaje sunt in crestere. O statistica data publicitatii de Agentia Nationala Antidrog arata ca unul din sase romani consuma in mod frecvent bauturi alcoolice tari. Cifrele arata ca in Europa peste 25% dintre decesele inregistrate in randul barbatilor intre 15 si 29 de ani sunt cauzate de consumul de alcool.

CONSUMUL DE DROGURI

Daca pana in anul 1995 se spunea ca Romania este coridor de trecere pentru droguri,

incepand cu 1995, Romania devine consumator al tuturor substantelor. In 1999, clinica de

specialitate din Spitalul Al. Obregia se inchide din motive de securitate a pacientilor: prin

neglijenta unor factori de raspundere pacientii aveau in continuare acces la substante.

Tineri de 20-22 ani au ajuns sa consume droguri in valoare lunara de 12-16 milioane lei, iar traficul in Bucuresti arareori este impiedicat prin arestari.

Abuzul de substanta (de droguri), ca exprimare diagnostica se refera la acel patern de comportament caracterizat prin trebuinta si consumul frecvent de droguri pentru activitatea personala; - dificultati in reducerea si stoparea cantitatii de drog consumat; - eforturi periodice esuate in stoparea consumului de drog; episoade ale complicatiilor rezultate din consumul de drog; - consumul frecvent de droguri ceea ce cauzeaza deteriorarea activitatii pentru cel putin o luna.

Abuzul de droguri se poate manifesta in aspectele psihosociale, cognitiv-perceptive si spirituale ale individului, familiei si a grupurilor.

Heroina, drogul preferat de romani, distruge rapid organele vitale

Supradoza poate sa insemne de la cateva unitati pana la 3-4 grame de drog si difera in functie de toleranta organismului. Tot supradoza este si cand consumatorul de droguri isi reduce singur doza, dupa care o mareste brusc- acest lucru ducand la stop respirator, adica la deces. Drogurile afecteaza, in timp foarte scurt, organele vitale- inima, ficat, rinichi si creier. Cel mai folosit stupefiant in Romania este heroina, un drog foarte puternic, care are efect distructiv asupra tuturor organelor. Cum 90 % dintre consumatori isi injecteaza drogul, acestia se pot imbolnavi, in plus, si de SIDA, hepatita B si C si nu numai.

Punctul de vedere psihanalitic este acela ca, dependenta chimica rezulta din eforturile de rezolvare in stadiul oral al dificultatilor de dezvoltare psihosexuale (Ace AM, Smith D., 1987). Aceasta perspectiva sustine ca individul actioneaza din prisma conflictului inconstient de independenta- dependenta. Deteriorarea capacitatii de testare a realitatii, slaba capacitate de control a impulsului, egocentrismul, incapacitatea de a negocia cu tensiunea realitatii si de dirijare a placerilor, teama de intimitate interpersonala, sunt aspecte regasite in unele situatii la indivizii dependenti de drog si sunt explicate ca un blocaj la stadiul oral.

Teoria asupra stressului sugereaza faptul ca recurgerea la substante reprezinta un mecanism de solutionare in sensul diminuarii emotiilor negative sau de accentuare a emotiilor pozitive. Orientarea adaptativa spre dependenta evidentiaza homeostazia ca factor motivant in consumul de drog.

Indivizii incearca sa solutioneze provocarile, solicitarile mediului prin activarea cu ajutorul drogurilor, a resurselor disponibile inadecvate. Aceasta abordare a dependentei evidentiza etapele modificarii si ne orienteaza catre diferitele tipuri de invatare corespunzatoare fiecarei etape, de la initiere la rutina. Situatiile de risc crescut ce decurg atat din consumul primar de initiere (ca presiune a grupului de prieteni) si recidiva sunt aspecte carora aceasta teorie le acorda toata consideratia.

Diferentele intre sexe si interdependenta la consumul de heroina ca mecanisme de adaptare au constituit, de asemenea, teme de cercetare (Tucker, 1985). Ea a identificat diferenta intre sexe in paternul de consum al heroinei si a atribuit aceasta diferentelor intre sexe in ceea ce priveste sprijinul social si solicitarea mediului. Chiar daca barbatii au fost in mod frecvent consumatori ai unei plaje largi de droguri inainte de a se initia in consumul de heroina, femeile au predilectie in debutul consumului de drog, cu heroina. Tucker afirma ca initierea femeilor in consumul de heroina are loc ca invaliditate de adaptare la situatia sociala de coexistenta cu barbatul care consuma heroina.

Adaptarea femeii la un sistem de sprijin ce incurajeaza consumul de heroina a constituit inceputul propriului ei consum.

De asemenea, sustinerea partenerului de consum de drog se face in mod diferit: femeile consuma heroina in cadrul unui context de solicitare a mediului, consuma o doza zilnica mai mica ca a barbatului si, de asemenea, recurg mai putin la supradoza.

Unii specialisti explica abuzul de drog ca fiind declansat de disfunctia survenita in cadrul familiei. Abuzul de droguri, a unor adolescenti poate apare ca urmare a procesului de destructurare a conceptului de familie moment in care evolutia maritala se intrerupe, legaturile intergeneratii devin confuze.

Legaturile psihologice difuze si respectul de sine scazut in astfel de familii indica puternice sentimente de teama existente, iar membrii familiei isi permit exprimarea sentimentelor doar sub influenta drogurilor. Astfel de familii sunt descrise cel mai bine ca sisteme ai caror membri sunt marcati de singuratate, devalorizare si deprivare. Dependenta de chimicale poate avea un istoric in arborele genealogic. Parintii din familiile de origine au avut experiente limitate in ceea ce priveste capacitatea de rezolvare a problemelor, interdependenta si conflictul de organizare. Ca parteneri intr-un

mariaj, nu au inteles cum sa emita decizii in colaborare si au in general un mariaj nesatisfacator.

Atunci cand parintii nu pot coopera in familiile disfunctionale, este imposibila desemnarea limitelor mutuale, iar evolutia adolescentului este nesupravegheata. Atentia este atrasa prin comportamentul negativ, care serveste la mentinerea homeostaziei familiei, iar separarea si izolarea sunt dificil de stabilit pentru copil. Crizele generate de dependenta se pot constitui ca unica modalitate de interactiune intre membrii familiei. Separarea de familia dependentului prin casatorie sau alte modalitati poate fi chiar sabotata si ca adult, dependentul se poate intoarce acasa (Texter, 1987).

Cocaina

Printre cele mai cunoscute droguri ilicite, cunoscute astazi, se afla si cocaina, o substanta foarte periculoasa. Extrasa din plante de coca din America de sud, cocaina este un stimulant strans legat de cofeina, desi este cu mult mai tare. La inceput, cocaina reduce apetitul si induce sentimentul de buna dispozitie, incredere si vigilenta, stari care dureaza 20-90 minute, functie de forma in care este luat drogul. Pe masura ce efectele dispar, consumatorul traieste sentimente de anxietate care vor dura cel putin cateva ore.

Consumatorii fumeaza o forma de cocaina, cunoscuta sub numele freebase sau o forma cunoscuta drept crack. Fumatul drogului produce accentuarea starilor, mai rapid decat inhalarea sau injectarea, desi starea este foarte scurta.

In timp ce cocaina inhalata are puritate 20-50%, cocaina fumata se apropie de 100%. Crackul, o forma de roca a drogului cocaina, are 25-90%. Introducerea granulelor de crack a atras un alt segment de populatie, a celor cu venituri mici, datorita costului redus.

Riscuri potentiale. In SUA, cocaina este drogul ce creaza cea mai mare amenintare la sanatatea publica. Institutul National al Abuzului de Drog, din SUA, a apreciat ca 2 milioane de indivizi sunt consumatori de cocaina. In Romania se consuma toate formele de droguri, piata nefiind inca segmentata, orientata.

Desi se spunea ca, in cazul consumului de cocaina nu se creaza dependenta, totusi, experimentele pe animale au demonstrat dependenta. In aceste experimente maimutele care au avut acces nelimitat la cocaina, au continuat sa ingereze substanta pana au murit de epuizare si subnutritie.

Cocaina este asociata problemelor cardiovasculare, inclusiv atac de cord si aritmie, in probleme pulmonare si in atacuri cerebrale. Consumul regulat de cocaina poate conduce la toleranta si dependenta si, adesea este insotita de anxietate crescuta si depresie, iluzii paranoide si subnutritie. In timp ce cocaina produce mai intai performante sexuale ridicate, consumul indelungat genereaza disfunctii sexuale atat la barbati cat si la femei. Consumul prelungit de cocaina poate produce si mai rau, tremor si convulsii, ca rezultat al pierderii coordonarii motorii. Inhalatiile repetate de cocaina pot produce distrugerea mucoasei nazale si, in cazuri mai rare, poate conduce la perforarea membranei dintre nari.

Femeile gravide care consuma drog se expun unor riscuri crescute pentru avort sau nasteri premature. Mai mult chiar, copiii nascuti din parinti consumatori manifesta semne de nedezvoltare cum ar fi inaltime redusa, greutate redusa la nastere, cap mic si deteriorari neurologice. Cocaina consumata de femei gravide a fost asociata si altor defecte la nastere, printre care maltformatii ale inimii, craniului si tractului gastrourinar. Copiii consumatorilor pot dezvolta de asemeena riscuri mari pentru dezvoltarea

sindromului d e d e c e s s u b i t l a c o p i i (SIDS-sudden infant death syndrome).

Marihuana

Marihuana, denumita si iarba, reprezinta al treilea drog recreational cel mai popular din SUA (dupa alcool si tutun) si posibil este cel mai raspandita dintre toate substantele controlate. Marihuana, sau hasisul , are la baza fibra plantei Cannabis sativa, o rasina foarte concentrata si foarte puternica din planta.

Efectele pe termen scurt si indelungat. In doza medie, efectele marihuanei nu difera foarte mult de cele generate de cantitati moderate de alcool, aparand in plus distorsionarea perceptiei timpului, accentuarea ritmului cardiac, dilatarea vaselor sanguine oculare, accentuarea apetitului si setei si, unele stari de slabiciune musculara. Aceste efecte pot dura chiar si mai mult de 8 ore.

Alte efecte variaza in functie de fondul individului, de mediu si uneori se aseamana cu cele ale sedativelor moderate sau chiar cu cele ale stimulentelor moderate. De asemenea, marihuana poate intensifica efectele alcoolului, cofeinei si barbituricelor. Consumatorul de marihuana, instabil emotional, poate reactiona intr-o maniera exagerata in aproape orice alta directie, inclusiv panica severa sau paranoia.

Dozele ridicate pot induce o dereglare senzoriala semnificativa. Capacitatea de a gandi in mod clar si de a invata este redusa prin consumul de marihuana. Pe termen lung, riscul major in consumul de marihuana il constituie deteriorarea respiratiei. La fel ca si tutunul, marihuana poate bloca eficienta plamanilor. Substantele chimice cauzatoare de cancer, prin fumatul tutunului, sunt identificate la nivelele foarte ridicate prin fumatul de marihuana.

O alta preocupare fata de consumul de marihuana este impactul asupra planului mental al individului. Chiar daca gandirea deliranta, paranoia si halucinatiile au fost atribuite consumului de drog, este inca neclar daca acesta genereaza aceste probleme sau accentueaza o evidenta predispozitie. De asemenea, s-a sugerat ca, pe termen lung consumul de marihuana conduce la aplatizarea ambitiei si tonusului, pierderea motivatiei, apatie, inactivitate, neglijenta si lipsa preocuparii pentru viitor.

Narcotice opiacee.

Narcoticele opiacee induc consumatorului amortirea atat fizica cat si mentala. Ele actioneaza ca un analgezic asupra sistemului nervos central, anuland durerea fara producerea pierderii de constiinta.

Narcoticele opiacee includ:

Opiaceele: opiu, morfina, heroina.

Opioidele: grupul de substante sintetice, care sunt asemanatoare chimic opiaceelor.

Opiumul, substanta fundamentala, originara din Asia mica, se extrage dintr-o specie de mac. Elementul activ este m o r f i n a . H e r o i n a , un derivat al morfinei, este de doua ori mai tare decat morfina.

Consumul medical. Narcoticele opiacee sunt utile in planul medical pentru suprimarea durerii, controlul diareei si suprimarea racelii. Subiectii carora li se administreaza sub prescriptie aceste substante nu devin dependenti. Daca morfina este recomandata pentru alinarea unei dureri severe, a unei vatamari, atunci subiectul va dezvolta dependenta din momentul in care vatamarea a fost vindecata iar substanta nu se mai impune ca necesara.

SUBSTANTE PSIHEDELICE/HALUCINOGENE.

Substantele halucinogene sunt acele droguri ce induc iluzii, distorsionare mentala prin creare de dispozitii, ganduri si perceptii care altfel nu s-ar desfasura decat in vise.

LSD. O doza medie de LSD produce un usor vertij, stare de slabiciune, dilatarea pupilelor si alterarea perceptiei, distorsionarea simtului asupra timpului, infundarea auzului si, sinestezia, amestecarea simptomelor in care o persoana "aude" colorat sau vede "sunete". Simptomatologia psihologica include un suvoi de ganduri in combinatii noi, modificari rapide de dispozitie si sentimentul de deformare a organismului.

In Romania inceputului de mileniu nu putem afirma existenta unor modele in consumul de drog, dar datorita haosului in legislatia existenta si in comunicarea din aparatul administratiei de stat incepe sa se contureze acceptarea si prestigiul comportamentului de consum de drog.

Familiile dezordonate, caracterizate de haos, pot recurge la consumul de droguri pentru a reduce posibilitatea modificarii de structura in familie ca sistem.

In timp ce membrii familiei se focalizeaza pe consumul de drog al unui membru al familiei, ei ignora aspectul fundamental al nefericirii personale si disfunctionalitatea rolurilor si statutului familiei ca sistem.

Este mult mai probabil ca, tinerii, consumatori de drog sa provina din familii cu interactiune deficitara, in care crizele sunt manifestari frecvente, iar atitudinile parintilor si comportamentul cu rol modelator al tertilor sprijina consumul si/sau abuzul de alcool, tutun, drog. Tinerii sunt expusi unor riscuri crescute pentru consumul de drog daca ei provin din familii cu membri ce au experimentat sau sunt dependenti de drog sau in care parintii consuma bauturi sau droguri tari fie in ideea recreerii sau ca modalitate de solutionare a unor probleme (Kandel, 1980).

Blum (1978) a observat ca in familiile in care s-a cultivat independenta in locul disciplinei si responsabilitatii comunitatii, copiii sunt expusi unor riscuri crescute la consumul de droguri tari.

Personalitatea.

In timp ce unii tineri consuma droguri datorita problemelor lor emotionale, altii au cu totul alte motive. Incercarile de identificare a factorilor comportamentali sau sociali de risc in consumul de drog au inceput sa fie bine studiate si este evident ca nu exista nici un mecanism specific de declansare sau vreun eveniment care sa prezica consumul de

drog la o persoana data (Newcomb, Maddolician, Bealter, 1986).

Socializarea la normele non-traditionale, dereglarile in relatiile normale copil-parinti, lipsa de implicare in grupuri organizate, suferinta fizica si chinurile mentale, toate s-au aratat ca fiind factori de predispozitie la initierea in consumul si abuzul de drog. Cercetarile realizate pe consumatorii de cocaina si marihuana din licee, evidentiaza variabile comune, precum fondul sau intim si stilul de viata. Jalali (1981) estima ca mai putin de 10% dintre consumatori sunt marcati de tulburari de personalitate bine definite ce necesita tratament. Cei mai multi dintre consumatorii tineri sunt sanatosi din punct de vedere al sanatatii psihice.

Tinerii care manifesta trasaturi dominante de rebeliune, impulsivitate si nesiguranta se expun unor riscuri crescute de a deveni consumatori de drog. In mod frecvent ei manifesta o orientare hedonista si de aceea au dificultati in amanarea trebuintelor de satisfactie (Kim, 1981).

Etiologia majoritatii consumatorilor de droguri este un proces complicat ce implica interactiunea unor multiple variabile, dintre care unele prezentate nu sunt inca bine intelese. Informarea asupra factorilor de risc ce decurg din consumul de droguri, reprezinta o etapa necesara in conturarea profilului adolescentilor care se expun unor riscuri crescute prin implicarea in consumul de droguri. Fundamentele acestui profil se bazeaza pe caracteristici precum: familia, prietenii, amicii, scoala si personalitatea.

Copiii care provin din familii in care nivelul de stres este ridicat, valorizarea interpersonala si coeziunea lipsesc, iar comunicarea eficienta apare arareori, atunci, toate acestea sunt trasaturi ce conduc la o accentuare a probabilitatii spre a deveni un dependent de drog. Modelul parental ce sprijina consumul de alcool si drog si esecul parintilor in a-si exprima propriile convingeri si atitudini asupra drogurilor intaresc factorii de risc. Consumul de drog este in general o activitate derulata in grupul de prieteni, fiind considerata de unii specialisti ca cel mai adecvat predictor al consumului de drog in randul tinerilor.

Compania cu cei ce consuma droguri sau cu cei ce sprijina tacit consumul de

drog, se expun unor riscuri crescute de a deveni consumatori. In termeni ai randamentului scolar, tinerii cu risc crescut tind sa aibe slabe performante scolare, slabe aspiratii academice si o slaba apreciere a aptitudinilor lor academice. Din perspectiva devenirii personalitatii, consumatorii de drog apartin grupului de rebeli, celor impulsivi si dornici de placeri. Acceptand consumul de drog apar si alte comportamente deviante, dar se manifesta si o slaba imagine de sine, deficit ce poate fi anulat dupa asocierea la grupul care sprijina consumul.

"Anomia are legatura directa cu slabirea puterii morale a unei societati (ori a unor cazuri sociale ale acesteia). Iar, intre puterea morala si celelalte puteri ale societatii nu este o legatura direct proportionala, caci, vremuri de crestere brusca a prosperitatii economice deci a puterii economice de regula, provoaca scaderea puterii morale a societatii, adica a ordinii.

In 1999 a fost realizat un studiu la nivel national in randul elevilor de clasa a 10-a de liceu (15-16 ani). Studiul a relevat ca 9.5% dintre ei au consumat droguri ilegale cel putin o data in viata lor, iar 22% (cel mai ridicat procent din Europa) s-au imbatat cel putin o data pana la aceasta varsta (ESPAD, 1999). Conform unor date furnizate de Ministerul Sanatatii, in 2001, dintre consumatorii de droguri care au solicitat servicii medicale 93% erau consumatori de heroina. Cei mai multi dintre ei erau din Bucuresti. In Romania adolescentii prefera sa consume ecstasy si metadona in cluburi. Sunt usor de administrat si au un efect rapid. Varsta celor care consuma este din ce in ce mai mica. Desi sunt foarte scumpe, numarul consumatorilor creste de la an la an cu peste 50%.

In prezent, in Bucuresti exista aproximativ 28.000 - 30.000 de consumatori de droguri, aproape trei sferturi din numarul consumatorilor la nivel national.

'Portretul unui consumator de droguri din Romania, in 2007, este urmatorul: o persoana de sex masculin, cu varsta cuprinsa intre 18 si 25 de ani, necasatorit, fara un loc de munca stabil, fara venituri curente si, in cele mai multe situatii, suferind de anumite boli, cum ar fi hepatita C' a declarat presedintele Agentiei Nationale Antidrog (ANA), Pavel Abraham.

In Romania, prevalenta infectarii cu virusul hepatitei C, in randul consumatorilor de droguri, este de aproximativ 50%, in timp ce numarul celor care s-au infectat cu HIV nu depaseste 1%,. Drogul predilect consumat in special de catre tinerii intre 15 si 19 ani este heroina. Totodata, in primul semestru al anului 2007 s-au inregistrat 1525 de infractiuni privind traficul de stupefiante si detinerea acestora, fata de 2696 cate s-au semnalat in anul 2006.

FUMATUL

Organizatia Mondiala a Sanatatii apreciaza, ca anual se produc aproximativ 4 milioane de decese la nivel global datorate fumatului, dintre care 1,2 milioane sunt europeni. Cele mai afectate sunt tarile in tranzitie si cele in curs de dezvoltare, datorita factorilor ce tin de liberalizarea comertului, de dezvoltarea comunicatiilor si de globalizarea industriilor transnationale ale tutunului.

Adu-ti aminte de lucrurile acestea atunci cand fumezi tu sau cand cineva din anturajul tau fumeaza, iar pana in anul 2020 se estimeaza ca numarul fumatorilor va creste la 8,4 milioane si 70% din aceste decese vor aparea in tarile in curs de dezvoltare.

Dupa aprecierile OMS, tabagismul este pe cale sa devina principala cauza evitabila de morbiditate si mortalitate din lume. Se apreciaza ca in prezent exista aproximativ 1,1 miliarde de fumatori in intreaga lume.

Din acest total, aproximativ 300 milioane (200 milioane barbati si 100 milioane femei) se gasesc in tarile dezvoltate; in tarile in curs de dezvoltare fumatorii sunt de trei ori mai numerosi (aproximativ 800 milioane), marea lor majoritate fiind barbati; se constata concomitent o crestere si in randul femeilor. Pe ansamblu, 30 % dintre adulti (48% dintre barbati si 12 % dintre femei) sunt fumatori.

Adu-ti aminte de lucrurile acestea atunci cand fumezi tu sau cand cineva fumeaza langa tine !

Efectele fumatului pasiv - ai dreptul sa te aperi!

Fumatul pasiv consta in inhalarea fumului de tigara al celor din jur. Fumul de tigara al fumatorilor viciaza mediul inconjurator. Doar 15 % din fumul de tigara este inhalat de cel care fumeaza, restul de 85% il poti inhala chiar tu!

Fumul de tigara contine particule fine si gaze, peste 4000 de substante chimice; multe dintre ele sunt daunatoare sanatatii, cel putin 60 dintre ele sunt cunoscute ca putand cauza cancer. Gazele includ: monoxidul de carbon si gaze otravitoare.

Stiai ca expunerea la fumul de tigara:

Creste riscul de deces prin boli cardiace cu 30%

Creste riscul de cancer pulmonar si provoaca circa 40.000 de decese / an in SUA

Agraveaza astmul alergic si alergiile respiratorii

IMPOTENTA LA ROMANI:

Fumatul distruge viata sexuala!

Impotenta sau disfunctia erectila este incapacitatea repetata de a avea sau a mentine o erectie. In Romania, prevalenta disfunctiei erectile este de 25% in populatia generala, ceea ce inseamna ca unul din patru barbati sufera de impotenta!

Studii realizate de Action on Smoking and Health (ASH) si British Medical Association (BMA) arata ca fumatul creste riscul impotentei cu 50% , risc care poate fi chiar mai mare in cazul asocierii fumatului cu factori de stress.

Pe langa impotenta, printre problemele cauzate in mod direct de fumat se numara reducerea volumului de ejaculare, micsorarea numarului de spermatozoizi ejaculati precum si aparitia unor forme anormale si a unei mobilitati reduse a spermatozizilor. Cu toate acestea, cercetarile realizate de MORI pentru ASH au aratat ca 88% dintre fumatori nu cunosc riscurile de natura sexuala la care se expun.

Etichetele de pe pachetele de tigari ar trebui sa avertizeze consumatorii asupra riscului impotentei. O noua directiva a Uniunii Europene o va inlocui in curand pe cea existenta (89/622/EEC) care contine specificatii asupra avertismentelor actuale de pe pachetele de tigari si reclamele asociate acestora. Tigarile vandute in Tailanda au acum mentionate avertismente asupra riscurilor impotentei cauzate de fumat iar ideea este aprig disputata in Hong Kong.

Noua directiva va impune mentionarea urmatoarelor avertismente:

WARNING: SMOKING CAUSES MALE SEXUAL IMPOTENCE (Atentie: Fumatul cauzeaza impotenta)

WARNING: SMOKING DAMAGES SPERM (Atentie: Fumatul are efecte devastatoare asupra spermatozoizilor)

WARNING: SMOKING MAY DAMAGE YOUR SEX-LIFE (Atentie: Fumatul iti distruge viata sexuala)

Fumul de tigara contine peste 4.000 de substante nocive organismului printre care monoxidul de carbon, nicotina si 1,3-butadiena. Ele sunt responsabile pentru 40.300 de decese premature anual in Marea Britanie si peste 1,2 milioane numai in Europa! Distrugerea arterelor si a venelor care vascularizeaza penisul este doar o manifestare a distrugerii sistemului circulator. Mai mult, hipertensivii, bolnavii de inima sau artrita care fumeaza sunt condamnati la impotenta definitiva!

Fumatul este devastator pentru sanatatea sexuala. Avand in vedere ca doua dintre cele trei efecte secundare ale fumatului sunt cauzate de nicotina, un fumator are sanse ca odata cu renuntarea la fumat sa aiba parte de imbunatatiri semnificative ale disfunctiilor erectile.

Parerea specialistilor: Fumatul nu reduce numai speranta de viata ci si calitatea vietii. Fumatorii impotenti de obicei sufera in tacere cu constiinta incarcata de faptul ca totul ar fi putut fi prevenit.

Tabagismul are efecte dramatice imediate si de lunga durata asupra erectiei. Renuntarea la fumat conduce adesea la imbunatatiri substantiale. Este surprinzator ca impotenta nu este citata mai des ca factor motivator pentru a renunta la fumat.

Sindromul tabagic fetal

Fumarea unei singure tigari de catre femeia insarcinata determina o crestere a frecventei cardiace fetale timp de 90 de minute datorita cresterii concentratiei de carboxi-hemolobina; in timp aceasta duce la aparitia sindromului tabagic fetal (scaderea lungimii corpului, a circumferintei toracelui si a capului, impiedicarea dezvoltarii normale intelectuale, emotionale si comportamentale).

Nou-nascutii proveniti din mame fumatoare au in medie cu 200 g mai putin decat cei ai mamelor nefumatoare. Daca mama continua sa fumeze si dupa nasterea copilului, acesta are un risc mai mare de a prezenta 'sindromul mortii subite a sugarului'.

Fragilitate imunitara: Fumatul afecteaza sistemul imunitar pe mai multe cai:

Leucocitoza (creste numarul globulelor albe)

Limfocitoza (creste numarul limfocitelor)

Modificarea echilibrului dintre diferite sub-seturi de limfocite T

Scaderea numarului celulelor Natural Killer (NK) care au un rol important in apararea organismului impotriva cancerului

Scaderea numarului celulelor Langhans (importante componente ale sistemului imunitar la nivelul epiteliului colului uterin) - motiv pentru care fumatul contribuie la aparitia displaziei colului

Infertilitatea

Fumatul produce infertilitate atat la femei cat si la barbati !

La barbati, infertilitatea se datoreaza efectelor nicotinei asupra aparatului circulator, ceea ce provoaca, pe langa impotenta, reducerea volumului de ejaculare, micsorarea numarului de spermatozoizi ejaculati precum si aparitia unor forme anormale si a unei mobilitati reduse a spermatozizilor.

Gripa

Fumatorii sufera de gripa de trei ori mai mult decat nefumatorii!

Riduri

Fumatul duce la imbatranirea prematura a pielii si la aparitia ridurilor din cauza formaldehiei (substanta chimica folosita in laboratoarele de anatomie patologica la conservarea produselor anatomice). Fumatorii aflati in categoria de varsta cuprinsa intre 40 si 49 de ani sunt la fel de ridati ca nefumatorii cu 20 de ani mai in varsta.

Emfizem pulmonar

90% din bronhopneumatiile cronice obstructive (BPOC) sunt produse de fumat, care provoaca bronsita cronica, iar aceasta la randul ei duce la emfizem (intinderea si spargerea micilor saci pulmonari)

Cariile

Fumatorii au de trei ori mai multe carii decat nefumatorii datorita placii dentare care duce la dezvoltarea bacteriilor si apoi la carierea dintilor!

Declinul inteligentei

Cercetarile efectuate de Institutul de psihiatrie din Londra indica faptul ca fumatul este asociat cu declinul inteligentei. Studiul a examinat mai mult de 650 de oameni de 65 de ani si peste, pentru a determina puterea lor intelectuala si a inregistra obiceiurile lor legate de fumat. Cercetatorii au demonstrat ca fumatorii au probleme mai mari decat nefumatorii sau decat fostii fumatori. Fumatul este un factor ce contribuie la bolile cardio-vasculare si arteroscleroza, ingusteaza arterele si astfel reduce alimentarea cu sange a creierului.Aceasta poate explica declinul inteligentei.

Acest studiu este unul din lunga serie de cercetari ce demonstreaza impactul negativ pe care fumatul il are asupra sanatatii si starii de bine a oamenilor. Cu toate celelalte distrugeri provocate de fumat - incluzand bolile cardio-vasculare, cancerul, emfizemul si altele - declinul inteligentei se adauga la lista de probleme de sanatate pe care fumatorii si le cauzeaza singuri.

Ateroscleroza

O serie de substante chimice din fumul de tigara contribuie la dezvoltarea aterosclerozei (ingrosarea si rigidizarea peretelui arterelor), si doua dintre cele mai nocive in aceasta privinta sunt nicotina si monoxidul de carbon. (Nicotina destrama legaturile speciale dintre celulele peretelui arterial, proces care initiaza ateroscleroza).

Afectarea vaselor sanguine provoaca:

Hipertensiunea arteriala (ateroscleroza plus nicotina provoaca constrictia arterelor mici. Efectul net al acestui fenomen este cresterea presiunii arteriale)

Anevrismul aortei (fumatorii de un pachet/zi fac anevrisme fatale de 4-5 ori mai frecvente decat nefumatorii

Accidentul vascular cerebral (apoplexia) - fumatorii au cu 50% mai multe accidente vasculare cerebrale decat nefumatorii

Gingivita

Gingivita este o inflamatie a gingiilor datorata unei slabe igiene orale asociate fumatului.

Fumatorii pierd dinti de trei ori mai frecvent decat nefumatorii!

Cancer

Fumatul produce cancer pulmonar

Fumatul este responsabil pentru 90% din cazurile de cancer pulmonar la barbati si 79% la femei.

Daca o persoana fumeaza:

- mai putin de 10 tigari pe zi, riscul este de 10 ori mai mare decat la nefumator;

- 20-30 de tigari zilnic, riscul este de 40 de ori mai mare decat la nefumator;

- peste 40 de tigari, riscul este de peste 70 de ori mai mare decat la nefumator.

Riscul unui fumator pasiv de a face cancer pulmonar este de peste 100 de ori mai mare decat al unei persoane care a locuit/ muncit 20 de ani intr-o cladire construita cu azbest - alt factor care poate produce cancerul pulmonar.

Femeile sunt mai susceptibile de a face cancer pulmonar cu celule mici - cea mai agresiva forma si care se datoreaza aproape in totalitate fumatului.

Fumatul este o cauza majora de cancer. 30% din toate decesele prin cancer sunt atribuite fumatului:

Cancerul la plamani, trahee si bronhii (90%)

Laringe (84%)

Cavitatea bucala (buze, limba, gura, faringe) (92%)

Esofag (78%)

Fumatul este unul din factorii care contribuie la aparitia si a altor cancere, cum ar fi:

Cancerul de pancreas (29%). Pancreasul este un organ foarte vascularizat, ceea ce face ca substantele cancerigene absorbite la fumatori sa creasca cu 100%

Cancerul de vezica urinara. Compusii cancerigeni absorbiti din fum sunt concentrati si excretati prin urina. Vezica urinara este astfel permanent scaldata intr-o baie de substante cancerigene, ceea ce creste de trei ori riscul de cancer vezical

Cancer la rinichi (48%)

Cancer la stomac si col uterin

Infarct - 1/3 din decesele prin infarct miocardic au drept cauza fumatul!

Halena

Halena fumatorului se refera la mirosul neplacut pe care il exhala si pe care nici o apa de gura sau pasta de dinti nu reuseste sa o indeparteze.

Realitati

In fiecare zi mai mult de 3000 de adolescenti din SUA fumeaza prima lor tigara si astfel fac primul lor pas pentru a deveni un fumator regulat. O treime dintre acestia vor muri datorita bolilor provocate de fumat.

40% dintre adolescentii care fumeaza regulat au incercat cel putin o data sa renunte.

Fumatul este o boala a copiilor. 89% dintre oamenii care incearca pentru prima data o tigara, o incearca pina la varsta de 18 ani.

90% dintre noii fumatori sunt copii si adolescenti. Acesti noi fumatori ii inlocuiesc pe cei care s-au lasat sau au murit prematur din cauza bolilor provocate de fumat. Tinerii sunt incurajati sa fumeze prima tigara de catre reclamele si promotiile organizate de companiile producatoare de tigari, de prietenii lor si de posibilitatea de a le procura foarte usor, unii comercianti ignorand reglementarile in vigoare.

Nicotina provoaca dependenta; de fapt riscul de a deveni dependent este de unul la trei sau unul la doi in timp ce riscul de deveni dependent de cocaina administrata intravenos este de unu la patru! Mai mult de 80% dintre tinerii care fumeaza un pachet sau mai mult pe zi recunosc nevoia sau dependenta lor de tigari.

42% dintre cei care fumeaza pana la trei tigari pe zi vor deveni fumatori regulati.

70 % dintre adolescenti declara ca daca ar putea sa aleaga inca o data ar alege sa nu fumeze.

In SUA - 1 din 5 morti este datorata unei boli produsa de fumat.

Mai mult de 400.000 de oameni mor anual din cauza bolilor provocate de fumat adica mai mult decat cele provocate de alcool, crack, heroina, crime, sinucideri, accidente de masina si SIDA la un loc.

Cel putin 4,5 milioane de copii avand varste intre 12-17 ani fumeaza!

Fumatul produce BPOC

BPOC este o boala respiratorie cronica ce afecteaza atat bronhiile (bronsita cronica) cat si plamanii (emfizem) si se manifesta prin ingustarea progresiva si ireversibila a bronhiilor, ceea ce se insoteste de o scadere progresiva a capacitatii respiratorii.

Ce provoaca BPOC?

Fumatul este principala cauza a BPOC! In marea majoritate a cazurilor, BPOC apare la fumatori, dupa varsta de 40 de ani. Nu toti fumatorii fac BPOC, dar s-a constatat ca o proportie de 10-15% dintre ei, care au probabil o predispozitie inca neprecizata, reactioneaza exagerat la fumul de tigara. Rezultatul este o inflamatie cronica a bronhiilor si plamanilor care se soldeaza cu ingustarea progresiva a bronhiilor si distrugeri ale peretilor alveolelor pulmonare (emfizem).

In afara de fumat, BPOC mai poate fi favorizat de poluarea atmosferica, de fumatul pasiv (la nefumatorii care respira fumul altora), sau de sistemele de incalzire cu carbuni.

Cum se manifesta BPOC?

Fumatorii considera ca este normal sa tuseasca, de aceea tusea, desi este prezenta la multi pacienti cu BPOC, nu-i alarmeaza. Pe masura ce bronhiile se ingusteaza si capacitatea respiratorie se reduce, bolnavii incep sa resimta o lipsa de aer (dispnee) la eforturi pe care anterior le faceau usor. Adesea, cand oboseala la efort este destul de suparatoare ca sa se adreseze medicului, capacitatea respiratorie a scazut deja la jumatate. Pe fondul acestei reduceri a tolerantei la efort pot aparea crize de sufocare (confundate de unii cu astmul) si frecvente episoade infectioase respiratorii, mai ales iarna, cand pacientul tuseste mai mult si expectoreaza purulent.

Adesea, BPOC este depistata cu ocazia unui asemenea episod infectios supra-adaugat.

Cu timpul, pe masura ce boala progreseaza, dispneea este resimtita la eforturi din ce in ce mai mici, pana cand ajunge invalidanta, tintuind bolnavul in casa. Imobilitatea indusa de boala determina depresie si nervozitate. Cu timpul, pot aparea si complicatii din partea inimii: picioarele se umfla, buzele se invinetesc, iar pacientul pare sa se ocupe exclusiv cu respiratul. Fara tratament, BPOC determina reducerea prematura si severa a capacitatii respiratorii, ceea ce duce la invaliditate si moarte prematura.

S-a apreciat ca in urmatorii 20 de ani mortalitatea prin BPOC va creste atat de mult incat o va depasi pe cea prin boli cardio-vasculare.

Ce mai trebuie sa stiti!

Fumatul poate provoca o intreaga serie de maladii, respiratorii dar si ale altor organe. Nu este rara asocierea BPOC cu un cancer pulmonar; combinatia bolilor agraveaza prognosticul, deoarece adesea bolnavii nu pot fi operati pentru cancer pentru ca au o capacitate respiratorie prea scazuta pentru a rezista interventiei, din cauza BPOC. Fumatul provoaca si cancer laringian sau al stomacului, dar favorizeaza multe alte tipuri de cancer. Fumatul provoaca ulcer gastric si ingustarea arterelor din intreg corpul, dar cele mai grave sunt afectarea arterelor coronare (care hranesc inima) provocand infarct miocardic, sau a arterelor picioarelor, ducand la arterita (scaderea irigarii picioarelor poate duce la moartea tesuturilor - gangrena - care poate impune amputarea unui picior). Nu in ultimul rand, fumatul imbatraneste pielea, accentueaza ridurile si ingroasa vocea.

Varsta plamanului unui fumator este alta decat cea cronologica, fapt care se poate observa zilnic deoarece fumatorul, fata de un nefumator:

- oboseste mai repede

- simte ca 'nu mai are aer'

- nu poate face acelasi efort fizic ca un nefumator.

Aproximativ 90% din pacientii cu BPOC sunt fumatori.

Fumatul pasiv este responsabil de:

- scaderea functiei pulmonare

- agravarea simptomelor BPOC

- cresterea frecventei spitalizarilor pentru BPOC

- cresterea mortalitatii prin BPOC.

Daca te lasi de fumat ACUM:

- functia plamanului se imbunatateste;

- scade rata de degradare;

- se incetineste evolutia bolii;

- tratamentul isi poate face efectul.

- riscul de a face un cancer pulmonar scade dar, fiind un factor atat de nociv, chiar si dupa 15 ani riscul este dublu fata de cel al unui nefumator;

- ii protejezi pe cei din jur.

Astmul bronsic este agravat de fumat

Fumatul produce degradarea accelerata a plamanului: bronhiile se ingusteaza, se secreta mai mult mucus bronsic, tesutul pulmonar isi pierde elasticitatea.

Parintii fumatori au mai des infectii respiratorii decat nefumatorii. Astfel, isi expun copiii unui risc crescut de a suferi o infectie respiratorie. In plus, afectiunile respiratorii frecvente din copilarie favorizeaza aparitia astmului bronsic la varsta adulta.

Copiii care stau in case in care se fumeaza au un risc de aparitie a astmului cu 31% mai mare decat copiii ne-expusi fumului de tigara.

Copiii cu astm si cu parinti fumatori au crize astmatice mai frecvente si mai severe: riscul de a suferi o criza care sa necesite intubatie este de 22 de ori mai mare.

Adultii fumatori fac crize astmatice mai frecvente si mai severe: mortalitatea intraspitaliceasca a fost de 31% pentru astmaticii fumatori care au necesitat ventilatie mecanica.

OBEZITATEA, O PROBLEMA A SECOLULUI XXI Obezitatea si excesul ponderal reprezinta una din cele mai mari provocari in domeniul sanatatii in Europa de azi. In unele parti ale Europei 27% dintre barbati si 38% dintre femei sunt obezi, pe cand numarul copiilor supraponderali creste rapid (in momentul de fata cu 400.000 pe an). Obezitatea contribuie la o serie de boli grave, precum bolile de inima, diabetul, hipertensiunea si anumite tipuri de cancer.
 Obezitatea reprezinta o problema reala in Europa. Peste 3 milioane de elevi din Europa sunt obezi, dupa cum releva un studiu realizat de Organizatia Mondiala a Sanatatii.

In cateva state membre deja jumatate dintre adulti sunt supraponderali si intre 20% si 30% risca sa devina obezi. Obezitatea a devenit o epidemie europeana si afecteaza in principal copiii si adolescentii - conform unui raport al Parlamentului European . Propunerile de antidot includ: o mai buna informare a consumatorilor, mancarea sanatoasa la scoala si sportul. Potrivit raportului Parlamentului European, 85.000 de copii devin obezi in fiecare an din cauza stilului de viata sedentar si al consumului de alimente de tip fast food. OMS avertizeaza ca obezitatea poate provoca o serie de boli cronice cum ar fi diabetul, anumite tipuri de cancer si afectiuni cardiace.

Pentru a combate obezitatea, Uniunea Europeana a adoptat deja o serie de masuri cum ar fi promovarea activitatilor sportive in scoli si interzicerea publicitatii pentru bauturile zaharate destinate copiilor. Printre prioritatile pe plan legislativ ale Comisiei Europene se numara si asigurarea etichetarii clare a alimentelor in ceea ce priveste continutul in grasime si zahar.

Raportul Parlamentului European recomanda statelor membre:

sa recunoasca oficial obezitatea drept boala cronica pentru a impiedica discriminarea persoanelor obeze

sa asigure educatia consumatorilor in domeniul alimentatiei si sanatatii inca din copilarie (orice politica de prevenire si monitorizare a obezitatii ar trebui sa acopere viata oamenilor inca de la perioada prenatala pana la batranete)

sa asigure copiilor facilitatile necesare practicarii activitatilor fizice si sportului la scoala

sa aloce scolilor fonduri suficiente pentru ca acestea sa asigure copiilor mancare proaspat gatita.

Raportul subliniaza faptul ca mass-media este un instrument esential pentru educarea consumatorilor in ceea ce priveste raportul intre alimentatie si sanatate si ca aceasta ar trebui sa ofere consumatorilor sfaturi practice. De asemenea, raportul cere Comisiei sa stabileasca reguli de interzicere a campaniilor publicitare pentru produsele alimentare care contin cantitati mari de grasimi, zahar si sare si sunt adresate copiilor.
Etichetele unor produse alimentare prezinta avantajele nutritive si fiziologice ale acestora. Consumatorii tind sa aiba mai multa incredere in etichetele pe care scrie "reduce colesterolul", "fara grasimi", "bogat in calciu" decat in cele pe care se afla tabele cu analize nutritive.
  
Prin obezitate se intelege o stare anormala ce se caracterizeaza prin aceea ca in organism se depoziteaza o cantitate mai mare de grasimi decat este necesara pentru desfasurarea in conditii optime a functiilor sale. Obezitatea este o tulburare cronica de nutritie cu ample consecinte asupra starii de sanatate, esteticii si longevitatii. Se traduce printr-un exces de greutate si marirea grosimii cutei pielii (cresterea tesutului grasos subcutanat).

In secolul 21 se vorbeste tot mai des despre obezitate ca despre o epidemie a civilizatiei moderne. Statisticile internationale indica, pentru prima data, ca obezitatea face mai multe victime decat fumatul. Ceea ce este mai ingrijorator este ca obezitatea infantila este in crestere atat in America cat si in Europa.

Medicii au intocmit o lista cu riscurile la care se expun persoanele supraponderale si din fericire, majoritatea efectelor prezentate mai jos sunt reversibile, daca se revine la greutatea normala. Fiecare kilogram peste greutatea normala creste riscul de aparitie si agravare a unor boli.


Infarct sau atac cerebral (cauzat de hipertensiune arteriala)

Persoanele supraponderale sufera in mare parte de arteroscleroza, adica intarirea si ingustarea peretilor arterelor. Medicii cardiologi spun ca in cazul acestora exista un risc mare de infarct (provocat de oprirea inimii din cauza unui cheag de sange) sau a unui atac cerebral (blocarea circulatiei dintr-o regiune a creierului). Doi romani din trei mor de inima.

Diabetul zaharat tip II

Medicii au demonstrat ca diabetul nu este o boala exclusiv ereditara, kilogramele in plus putand contribui la instalarea bolii. Chiar daca nu toti diabeticii sunt obezi, statisticile arata ca in general, asa stau lucrurile. Ingrijorarea specialistilor se manifesta cu atat mai mult cu cat diabetul II a inceput sa se manifeste si infantil. In Romania sunt peste 1.000.000 de diabetici.

Impotenta

Barbatii supraponderali au, in timp, probleme in desfasurarea actului sexual, iar uneori este afectata chiar fertilitatea. Kilogramele in plus maresc infertilitatea si la femei, facand sarcina dificila si uneori provocand avorturi.

Pietre la vezica biliara

Cantitatile excesive de colesterol, ocazionate de cresterea in greutate, se pot transforma in calculi biliari.

Varice

Presiunea exercitata de greutatea excesiva asupra picioarelor poate ajuta la dezvoltarea varicelor, slabeste articulatiile genuchiilor, ale soldurilor sau gleznelor si favorizeaza artroza.

Doze crescute de anestezic Obezitatea mareste pericolul operatiilor. Toate acestea se intampla din cauza dozei crescute de anestezic necesar pentru un corp mai voluminos, si face dificile examenele medicale.

Imobilitate

Obezitatea impiedica un mare numar de exercitii fizice. Statisticile arata ca ea sporeste riscurile de accident.


Avantajele slabirii.

Cresterea sperantei de viata! Pe termen lung avantajele slabirii sunt notabile: studiile arata ca reducerea cu doar 10% a greutatii scade mortalitatea totala cu mai mult de 20% si mortalitatea din cancerul asociat cu obezitatea cu mai mult de 40%.

Care este greutatea ideala si cum se calculeaza aceasta?

Greutatea ideala = greutatea care concorda cu cea mai mare speranta de viata

Formule pentru calculul greutatii ideale:
Indicele Broca: G(kg) = inaltimea (cm) minus 100 Ex. = 175-100= 75 kg
Se admit variatii de 10-15%.

Formula Lorenz: G(kg) = 1(cm) - 100 - (1 - 150) x 0,25
G. ideala = 175 - 100 - 5 = 70kg
In ultimul timp, aprecierea greutatii corporale se face cu ajutorul indicelui masei corporale (IMC): Acesta se obtine printr-un calcul simplu: greutatea (in kilograme) se imparte la patratul inaltimii (in metri).

IMC = gretatea (kg) : la inaltime x inaltime(mp)
IMC (G/h2)

≤18,5  - subponderal
18,5 - 24,9   - greutate normala
25,0 - 29,9   - supraponderal
30,0 - 34,9   - obezitate (gradul I)
35,0 - 39,9   - obezitate (gradul II)
≥ 40,0 - obezitate morbida
De ce ai nevoie sa-ti cunosti IMC?

Pentru a-ti stabili scopurile personale in ceea ce priveste modul in care arati si te simti, IMC (BMI- body mass index) poate folosi ca indicator al starii tale de bine .

Un IMC mare poatre fi asociat cu riscuri crescute privind sanatatea, incluzand:

obezitatea ;

bolile cardiovasculare , HTA (50% sunt obezi) , insuficienta cardiaca (travaliu crescut , infiltrarea grasa a miocardului , HTA) , cardiopatie ischemica;

diabet , 80% dintre diabetici au fost sau sunt obezi. Riscul aparitiei DZ este de 40 de ori mai mare la un IMC de 30 fata de cei cu IMC mai mic de 22;

cancer mamar (in postmenopauza), cancer uterin si ovarian , cancer de prostata , cancer de colon si rect;

ateroscleroza apare cu cel putin 10 ani mai devreme la obezi;

varicele (2/3 dintre cei cu varice sunt obezi), insuficienta venoasa cronica , tromboze profunde;

complicatii pulmonare(emfizem pulmonar , insuficienta respiratorie , apnee de somn , Sy Pickwick);

complicatii digestive (dischinezie biliara , litiaza biliara , hepatita cronica , constipatie cronica , hernie hiatala , hemoroizi , hernie ombilicala si inghinala)

complicatii artrozice (cifoza , scolioza , picior plat , lumbago acut si cronic , gonartroza, coxartroza);

tulburari hormonale (ciclul menstrual neregulat , infertilitate , hirsutism);

complicatii cutanate (celulita , limfedem , intertrigo , piodermite , seboree)

complicatii obstetricale (disgravidie , toxemie , hipertensiune si diabet gestational, gigantism fetal);

complicatii la nivelul sistemului nervos (cefalee , ameteli , astenie fizica , anxietate , obsesii ), risc anestezic , pericol flegmoane dupa injectii, etc;

calitatea vietii: bugetul familiei este serios afectat;

O circumferinta a taliei de peste 88 cm pentru femei sau 102 cm pentru barbati este, de asemenea, un indiciu de risc crescut.

Greutatea ideala difera in functie de inaltime , varsta , sex.
Nu este obezitate daca cresterea masei corporale se datoreaza: retentie hidrosaline (insuficienta cardiaca , uremie , sarcina)
- cresterii masei musculare (sportivi , culturism)

Obezitatea si complicatiile sale

Obezitatea este definita printr-un indice de masa corporala de peste 30 kg/ m, unde indicele de masa corporala (IMC) este dat de raportul dintre greutatea exprimata in kilograme si inaltimea in metri la patrat IMCAG/ I, valorile de 18, 5-24, 9 definind normoponderea, iar cele de 25- 29, 9, supraponderea. O circumferinta abdominala peste 80 cm la femei si 94 cm la barbati defineste obezitatea abdominala. Obezitatea abdominala/androida se asociaza cu un risc crescut de diabet zaharat, boli cardiovasculare, dislipidemie, cancer, pe cand obezitatea gluteofemurala/ginoida (cu depunere de tesut adipos la nivelul soldurilor) predispune la artroze si varice ale membrelor inferioare.

Obiceiurile alimentare cu servirea a 1-2 mese pe zi, alimentatia de tip 'fast food', consumul important de alcool, sedentarismul, stresul zilnic contribuie frecvent la aparitia excesului ponderal, patologia endocrina fiind rar cauza obezitatii.

GRASIMEA POATE FI FATALA

- Cu cat o femeie este mai grasa, cu atat are mai crescut riscul sa dezvolte cancer de san, mai ales dupa menopauza.
- Obezitatea, si in special grasimea adunata in jurul bustului, este un factor de risc major pentru cancerul de san.
- Doar in SUA, 18.000 de decese cauzate de cancerul de san ar fi putut fi evitate daca femeile si-ar fi mentinut greutatea in limitele normale de-a lungul intregii lor vieti.
- Barbatii de varsta medie care au colacei in jurul taliei risca cu 30% mai mult sa faca un infarct cardiac fata de cei care depasesc doar cu mai putin de 5% greutatea normala.
- Femeile care au mai mult de 85 de cm in talie si barbatii care masoara in talie peste 98 cm risca de 500% mai mult sa se imbolnaveasca de diabet, hipertensiune arteriala, boli cardiovasculare si de circulatie, infertilitate si cancer.

PIERDEREA MEMORIEI

Grasimea are un efect profund asupra vaselor de sange (provoaca rigidizarea lor),  inclusiv cele ale inimii si ale creierului. Medicii atrag atentia ca  supraponderalii au un risc crescut de a dezvolta la batranete maladia Alzheimer, boala de care se teme toata lumea si care te face sa uiti pana si cum te cheama. Si asta independent de nivelul ridicat al colesterolului, prezenta hipertensiunii arteriale sau a diabetului, este concluzia cercetatorilor de la Colegiul Medical din Wisconsin, SUA. La studiu, care a durat 20 de ani, au participat 392 de barbati si femei, toti avand 70 de ani la inceputul studiului. Fiecare a facut analize complete la fiecare 5 ani, incluzand scanari cerebrale pentru a identifica simptomele specifice dementei. Rezultatele au fost ingrijoratoare, femeile ce au contactat boala Alzheimer intre 79 si 88 de ani au reprezentat majoritatea celor care la 70, 75 si 79 de ani erau supraponderale.

Obezitatea este un factor de risc pentru hipercolesterolemie, hipertensiune, si rezistenta la insulina - o forma incipienta a diabetului de tip 2. Aceste afectiuni sunt la randul lor factori de risc cardiovasculari. O buna nutritie si activitatea fizica sunt singurele metode de a mentine o greutate sanatoasa.

HIPERCOLESTEROLEMIA

Conform recomandarilor Societatii Europene de Cardiologie (2003) hipercolesterolemia este diagnosticata cand nivelul de colesterol in serul sangvin este ≥5,0 mmol/l (≥190 mg/dl) .

In unele studii nivelul normal de colesterol total la maturi este considerat <5,2 mmol/l (<200 mg/dl). Sunt utilizate 3 grade de hipercolesterolemie:

hipercolesterolemie usoara - nivelul de colesterol in limitele ≥ 5,2 - < 6,5 mmol/l,

hipercolesterolemie moderata - nivelul de colesterol in limitele ≥ 6,5 - < 7,8 mmol/l,

hipercolesterolemie accentuata - nivelul de colesterol ≥ 7,8 mmol/l .

Hipercolesterolemia este unul din cei mai importanti factori de risc ai cardiopatiei ischemice ( CI ) . Studiile epidemiologice au determinat o corelatie directa si gradat pozitiva intre colesterolul total plasmatic si morbiditatea si mortalitatea prin CI . Asocierea de risc a fost gasita atat la barbati, cat si la femei, desi nivelul general al riscului cardiovascular a fost mai mic la femei. Mortalitatea prin CI se dubleaza cu majorarea nivelului de colesterol de la 5,2 la 6,5 mmol/l si se tripleaza la nivelul 7,8 mmol/l . Cresterea colesterolului cu 1 mmol/l majoreaza riscul de infarct miocardic (IM) cu 51%, iar cresterea trigliceridelor cu 1 mmol/l majoreaza riscul de infarct miocardic (IM ) cu 49% .

Asadar, hipercolesterolemia este un factor important in evolutia cardiopatiei ischemice (CI), accidentelor vasculare si a altor afectiuni. Concomitent cu cresterea nivelului de colesterol sangvin sporeste mortalitatea generala si mortalitatea cardiovasculara a populatiei.