APTITUDINILE UNUI BUN MASEUR

APTITUDINILE UNUI BUN MASEUR

La baza profesiunii de maseur stau aptitudinile fizice si psihice

naturale; tehnica si metodele de masaj se invaTa si se desavarsesc prin

practica

Un bun maseur trebuie sa fie sanatos si rezistent la oboseala, sa aiba

o constituTie robusta si o abilitate manuala naturala

Oricine practica masajul, dar mai ales maseurul profesionist, trebuie

sa aiba o inalTime medie sau puTin deasupra mediei, o musculatura bine

dezvoltata, o buna mobilitate articulara, capacitatea de se incorda si relaxa

cu usurinTa, de a se adapta, concentra si orienta repede in orice situaTie, de asi

doza efortul, pentru a rezista cat mai mult la lucrul monoton si de lunga

durata. Deoarece poate fi pus in situaTia de a lucra mai multe ore, maseurul

trebuie sa stea si sa acTioneze cu calm, neforTat, fara graba si cu cheltuiala

minima de energie: mainile vor fi folosite pe rand, pentru a nu le obosi si

vor fi intercalate mici pauze dupa fiecare regiune sau segment masat, dupa

fiecare subiect si ora de lucru.

Printr-o buna pregatire fizica generala si printr-un antrenament

profesional metodic, maseurul va ajunge sa capete, pe langa forTa si

rezistenTa, supleTe si indemanare in lucru. Lucrand cu mana moale si mobila

ritmic si uniform, maseurul va reusi sa obTina rezultate mai bune prin

indemanare si nu prin forTa

Pentru a rezista la oboseala, maseurul trebuie sa se asigure de buna

funcTionare a organelor, in special a celor ale aparatelor respirator si

cardiovascular.

Maseurului i se cer un auz fin, o vedere buna, dar mai ales un simT

perfect al pipaitului. Mainile maseurului trebuie sa aiba o marime potrivita

sa fie largi si carnoase, pielea de pe palme sa fie calda, moale si uscata

degetele sa fie suple si abile. Mana maseurului trebuie sa fie "usoara", dar

puternica la nevoie.

Pentru profesiunea de maseur sunt nepotrivite o inalTime a corpului

prea mare sau prea mica, debilitatea si anemia, obezitatea, insuficienTa

musculara sau musculatura dezvoltata in exces.

Sunt contraindicate pentru aceasta profesiune deficienTele fizice,

organice sau psihice, asimetriile feTei, defectele nasului si gurii, deformaTiile

corpului, deficienTele motrice, bolile aparatelor respirator, cardiovascular,

digestiv, renal; leziunile sau bolile cronice ale tegumentelor: eczeme, ulcere,

transpiraTie exagerata a palmelor, cicatrice, defecte inestetice.

Maseurul trebuie sa acorde o atenTie deosebita curaTeniei corpului si

a imbracamintei sale. Se va imbraca intr-o uniforma alba lavabila (pantaloni

lungi si bluza larga, cu maneci scurte). Mainile trebuie spalate inainte si

dupa fiecare sedinTa, pentru a evita transmiterea germenilor patogeni de la o

persoana la alta; unghiile sunt taiate foarte scurt; nu poarta inele, braTari (il

stanjenesc in munca sau irita si lezeaza pielea celui masat). Nu va folosi

parfumuri si pomade cu miros puternic; nu va fuma si nu va folosi bauturi

alcoolice. Va evita muncile fizice grele si sporturile care-l obosesc, ii

inaspresc sau lezeaza pielea palmelor.

Este necesar ca maseurul sa si insuseasca cunostinTe de baza despre

forma si structura corpului, despre funcTiile organismului sanatos si despre

semnele cele mai frecvente si mai caracteristice ale unor stari patologice.

Aceste cunostinTe il ajuta sa inTeleaga importanTa efectelor pe care le

poate obTine prin masaj, sa lucreze mai sigur pe sine si cu mai mare

eficacitate.

Maseurul trebuie sa procedeze cu mult tact si ingaduinTa, cu discreTie

si constiinciozitate, in relaTiile cu persoanele pe care le maseaza