ROLUL SI POZITIA CADRELOR MEDII

ROLUL SI POZITIA CADRELOR MEDII

Dezvoltarea fortelor de productie in conditiile revolutiei tehnico-stiintifice contemporane, introducerea in practica curenta a unor instalatii, aparatura si instrumentar de inalta tehnicitate, extinderea automatizarii si complexarea proceselor tehnologice, cerintele conducerii si organizarii stiintifice a muncii impun in mod obiectiv cresterea continua a nivelului de pregatire, de formare si informare a tuturor cadrelor.

Dar nu poate fi constructor al societatii noastre si nici beneficiar al efortului colectiv decat ce! care imbina armonios setea de cunoastere cu receptivitatea pentru nou si valentele morale; intr-un cuvant, stiinta cu constiinta.

in acest spririt trebuie intelese rolul si pozitia cadrelor medii. Cadre cu tehnicitate ridicata, situate pe cea mai inalta treapta de pregatire a personalului sanitar, acestea au menirea sa umple golul dintre examenul medical propriu-zis si ingrijirea bolnavului, inteleasa in toata complexitatea sa.

Este cunoscut faptul ca examenul medical - actul prestat de medic - nu epuizeaza imensul volum de practici si actiuni care constituie ingrijirea bolnavului.

'Medicul trece, asistenta ramane. Medicul prescrie, asistenta executa' - iata de ce indeplinirea obligatiilor care-i revin, la un nivel superior de intelegere si interpretare, ca urmare a pregatirii sale de baza si tehnico-profesionale, constituie aportul remarcabil al asistentei medicale.

Pregatirea de baza a asistentelor medicale, nivelul lor ridicat de cultura generala le permit, pe de o parte, insusirea mai profunda si mai rapida a unor cunostinte si practici de specialitate si mai multa receptivitate fata de stiinta si fata de nou, iar pe de alta parte, un orizont mai larg, o orientare mai rapida la patul bolnavului. Asistenta medicala, a carei sarcina de baza este asigurarea conditiilor optime de ingrijire a bolnavilor, are atributii: de ingrijire medicala propriu-zisa, igienico-sanitare, organizatorice, educative si gospodaresti.

Locul sau de munca poate fi spitalul, policlinica sau circumscriptia medico-sanitara. Este lesne de inteles ca, pentru a-si duce activitatea in bune conditii, trebuie sa cunoasca bine institutia in care lucreaza, sub toate raporturile: structura, organizare etc. in cadru! policlinicii sau al circumscriptiei medicale, asistenta medicala are sarcina de a aplica toate cunostintele dobandite in anii de studiu pentru ingrijirea bolnavilor ambulatori, de a executa toate tehnicile si actele medicale care se pot efectua ambulatoriu in unitatea sanitara respectiva sau la domiciliul bolnavului, de a contribui la actiunile de depistare a bolilor, la actiunile profilactice si de educatie sanitara, pe scurt, de a contribui cu toate posibilitatile saie la vindecarea bolnavilor, la imbunatatirea starii de sanatate a populatiei.

Aportul sau evine mai important daca-si insuseste cunostintele si tehnicile care sunt de competenta sa din domeniul transfuziei, terapiei intensive, electrocardiografie!, oftaimologiei, otorinoloringologiei etc. Spitalul ramane insa locul unde toate valentele asistentelor medicale pot fi valorificate pe deplin si unde aportul si rolul lor sunt de neinlo-cuit. Aici sunt permanent in serviciul bolnavului - de la internarea acestuia si pana la externare.

Ele asigura toate ingrijirile prescrise, participa la examinarea bolnavului, la supravegherea lui, preleveaza produsele biologice si patologice, pregatesc bolnavii pentru examinarile radiologice, endoscopice, asigura tratamentul, pastreaza si intretin mobilierul, vesela, aparatura, instrumentarul etc., conferind totodata bolnavilor cele mai bune conditii de igiena si de confort. Avand obligatia de a supraveghea bolnavii si de a urmari toate complicatiile si accidentele afectiunilor si tratamentelor aplicate, trebuie sa le stie bine si sa le recunoasca la nevoie. Iata de ce trebuie sa aiba temeinice cunostinte de patologie si terapie, sa cunoasca semnele si simptomele bolilor, contraindicatiile si incom-patibilitatile medicamentelor. Daca asistenta nu are rolul de a recomanda tratamente, in schimb are obligatia sa semnaleze toate modificarile aparute in starea bolnavului. Asistenta medicala trebuie sa-si cunoasca bine atributiile, sa-si indeplineasca obligatiile planificat si organizat, pentru ca timpul de munca sa fie pe deplin folosit. Organizarea rationala a muncii sale asigura un randament mai mare, o economie de forte, de timp si de materiale. Exista, totusi, un sector de activitate in care factorul timp nu are importanta: linistirea bolnavului. Atentia acordata de catre asistenta este foarte importanta, daca ne gandim ca patul constituie universul restrans al bolnavului, timp de zile si, uneori, saptamani. Bolnavul care solicita asistenta medicala isi incredinteaza sanatatea, si uneori viata, in mainile celor care il ingrijesc.

Aceasta incredere presupune multe responsabilitati, multe calitati. Este locul, de aceea, sa prezentam aptitudinile, trasaturile morale, obligatiile si raspunderile ueni bune asistente medicale.

Rezistenta fizica si nervoasa si unele aptitudini pentru profesiune. Activitatea medicala este continua, intensa, cu permanenta solicitare fizica si nervoasa. Cateodata, prin natura atributiilor, asistenta trebuie sa nu doarma, fiind necesar ca dupa o noapte alba, sa-si pastreze voiosia, concentrarea, abilitatea manuala si, mai ales, calmul.

Daca fiecare bolnav este un mic univers, multi sunt veritabile drame. Acest lucru trebuie inteles si trait, dar nu oricine se poate acomoda usor. Sora are adeseori menirea sa acorde bolnavului ingrijirile cele mai intime, motiv pentru care nu trebuie sa manifeste o pudoare deplasata sau dezgust, neavand nici o importanta varsta sau sexul bolnavului. Aceasta nu inseamna, insa, ignorarea pudorii naturale a bolnavului. in general, atitudinea trebuie sa fie degajata, naturala, fara familiaritate deplasata si fara politete ostentativa. Iata de ce asistentei i se cere mai mult decat tehnicitate si cunostinte medicale; ea trebuie sa posede o serie de calitati psihologice: tact, stapanire, blandete, devotament fata de bolnav, fata de suferintele lui, constiinciozitate. Constiinciozitatea ridica valoarea oricarei munci, dar fara ea este de neconceput activitatea asistentei medicale, pentru ca de aceasta depinde viata bolnavului.

Chiar si cele mai aparent nesemnificative neindepliniri de sarcini pot avea consecinte foarte grave, citand in acest sens administrarea cu intarziere a unui medicament, nerespectarea dozelor prescrise, intarzierea la serviciu care pot dauna bolnavului.

Devotamentul. Mai presus de toate acestea, asistenta medicala trebuie sa fie devotata, sa aiba curaj si tarie. Devotamentul trebuie sa se manifeste egal fata de toti bolnavii. Grijile personale, necazurile vietii sale particulare nu trebuie sa-i influenteze atitudinea.

O buna asistenta medicala trebuie sa aiba un nivel intelectual si de instruire superior. Sfera preocuparilor sale trebuie sa fie cat mai larga, pentru a realiza destinderea psihica

atat de necesara profesiunii sale. Mai mult, asistenta nu trebuie sa uite niciodata ca are dreptul si datoria de a deveni un intelectual. Numai astfel asistenta medicala poate intelege si interpreta corect boala, semnele sale si tehnicile prestate, numai astfel poate sa-si castige prestigiul si demnitatea. Dar, pentru aceasta mai are nevoie de cunostinte profesionale corespunzatoare, de o buna pregatire profesionala. Nu sunt suficiente cunostintele teoretice de specialitate, oricat de numeroase ar fi, fara insusirea temeinica a tehnicilor ingrijirii bolnavului.

Baza pregatirii teoretice si practice se dobandeste in scoala, dar, cum in zilele noastre stiintele medicale progreseaza intr-un ritm rapid, este nevoie de o permanenta instruire si cunoastere a metodelor noi de munca. Specificul muncii sanitare implica consultarea permanenta a manualelor si revistelor de specialitate, prezenta activa la referate, conferinte, cercuri stiintifice, cursuri de reciclare.

Atitudinea corecta. Cand ne referim la atitudine, prin aceasta intelegem comportamentul asistentei medicale fata de bolnav si fata de celelalte categorii de personal sau vizitatori si, bineinteles, comportamentul sau etic general.

Se stie ca pacientul are pe toata durata bolii un moral si o psihologie deformate. Unii bolnavi apreciaza ingrijirile, sunt binevoitori cooperanti, in timp ce altii sunt deprimati, anxiosi, preocupati de problemele afective, familiale, sociale, nelinistiti de boala, de perspective, in sfarsit, altii se simt depersonalizati, au complexe de inferioritate^considerand ca nu reprezinta decat un numar, un caz. in general, orice bolnav are un sentiment de retinere, schimbandu-si modul de viata. Este separat de familie, si-a intrerupt munca, trebuie sa se adapteze la o noua viata, la o alta disciplina, la care se adauga, uneori, preocuparile de ordin material.

Asistentei medicale ii revine sarcina sa-l ajute pe bolnav cu tact, intelegere, delicatete, atentie. Cine nu intelege bolnavul, nu-i cunoaste psihologia, manifestand intoleranta fata de ciudateniile, reprosurile, criticile, uneori nejustificate, ale acestuia, dovedeste ca este strain de profesiunea medicala, inutil, chiar daunatoare.

Asistenta trebuie sa manifeste solicitudine fata de toti bolnavii, incurajandu-i in special pe cei tristi, descurajati sau grav bolnavi. Trebuie sa-si pastreze insa totdeauna demnitatea, sa nu incurajeze glumele sau atitudinile nepotrivite, sa manifeste fermitate fata de bolnavi in indeplinirea prescriptiilor, in respectarea disciplinei de spital. Nu trebuie sa intrerupa ingrijirile acordate bolnavului sub pretextul terminarii programului. Nu trebuie sa cunoasca decat un program - acela al datoriei -,interesul bolnavului primand totdeauna. intreaga sa activitate trebuie sa urmareasca perseverent asigurarea celor mai bune conditii de confort bolnavului, sa-i creeze acestuia sentimentul de securitate.

Asistenta trebuie sa-si cunoasca si sa-si indeplineasca si obligatiile fata de vizitatori. Trebuie sa fie atenta si binevoitoare fata de acestia, dar sa impuna liniste, sa scurteze vizitele obositoare, sa interzica scenele zgomotoase si aducerea alimentelor sau bauturilor interzise. Aceeasi atitudine trebuie sa aiba asistenta medicala si in caz de deces al bolnavului, permitand prezenta radelor, dar impunand linistea si intervenind cu moderatie.

Dar asistenta medicala are indatoriri si fata de colegi, medici, administratie. Ea trebuie sa aiba, in general, o atitudine colegiala, afirmatiile care ar putea submina prestigiul colegilor sau al superiorilor fiind evitate cu grija. Asistenta trebuie sa fie foarte disciplinata, dand ascultare dispozitiilor primite de la superiori. Trebuie sa fie animata de spirit de echipa, in interesul bolnavului si pentru bunul mers al institutiei in care lucreaza.

Asistenta trebuie sa cultive si spiritul de ordine si de economie. Dezinteresul fata de bunurile institutiei dovedeste mai mult decat lipsa de educatie, reflecta ignorarea celor

mai elementare norme de viata si de munca. Pentru bunurile institutiei trebuie sa manifeste aceeasi grija ca pentru bunurile personale; nu trebuie sa permita sau sa incurajeze risipa sau abuzul de medicamente, hrana, materiale diverse etc. Folosirea bunurilor insti-utiei in scopuri personale indica lipsa de corectitudine, de demnitate si abdicare de la principiile deontologiei profesionale, de la comportamentul etic general. instrainarea obiectelor personale ale bolnavilor sau ale decedatilor, urmarirea unor interese personale in relatiile cu bolnavii sau cu familiile acestora reflecta acelasi lucru.

Tinuta asistentelor medicale face parte din conditiile de confort ale bolnavilor si nu trebuie sa se utie ca ea este si un permanent exemplu pentru bolnav.

Este dezagreabila, si uneori chiar demoralizanta pentru bolnav, prezenta unui cadru medical cu tinuta neglijenta, dezordonata, cu halatul rupt sau plin de pete. Aceasta este si o dovada de lipsa de respect fata de bolnav, o nepolitete si o greseala.

Tinand cont de aceste considerente, asistenta medicala trebuie sa poarte totdeauna echipamentul de protectie (inclusiv boneta) curat, calcat, bine intretinut, iar igiena sa personala, mai ales cea corporala, trebuie sa fie bine intretinuta.

Secretul profesional constituie o alta obligatie fundamentala a asistentei medicale. Tot ceea ce se afla despre bolnav sau despre boala sa de la medic, bolnav, familie ori din documentele medicale, constituie secretul profesional, care nu trebuie discutat cu nimeni. Respectarea secretului profesional este o datorie morala, o obligatie, chiar daca bolnavul nu a cerut-o.

Asistenta va pastra discretie asupra starii bolnavului si a tuturor problemelor legate de aceasta, chiar fata de anturajul sau. Nici bolnavului nu trebuie sa-i dea informatii in legatura cu boala, menirea sa fiind aceea de a-l linisti.

In schimb, tot ce stie, afla sau observa in legatura cu bolnavul trebuie sa comunice medicului.

Daca divulgarea secretului profesional poate dauna uneori bolnavului, intotdeauna va aduce prejudicii institutiei medicale si personalului sau.

Responsabilitatea reprezinta obligatia de a raspunde de actele savarsite in fata autoritatii competente, intrucat exista o legatura intre actiuni - chiar nedorite si neprevazute - si consecintele acestora.

Responsabilitatea este in primul rand morala, cu alte cuvinte de actele sale raspunde mai intai fata de ea insasi.

Dar exista si o responsabilitate penala, asistenta fiind raspunzatoare de actele sale cu un grad de periculozitate sociala mai mare. Asfel, efectuarea din proprie initiativa a unei perfuzii, administrarea unui medicament fara prescriptie medicala, daca au consecinte grave pentru bolnav, antreneaza responsabilitatea penala.