Angustia pelvina

Angustia pelvina

Anomalia se caracterizeaza prin dimensiuni reduse ale conductului pelvin, incat in timpul fatarii, intre diametrele bazinului si diametrele fatului apare o disproportie care face imposibila desfasurarea parturitiei. Angustia pelvina o intalnim cel mai frecvent la primipare. La unele femele ajunse la completa maturitate corporala sau chiar dupa aceasta, bazinul ramane subdezvoltat, bazin stramt, ori asa-numitul bazin juvenil.

Etiologie. Cauzele angustiei pelvine pot fi congenitale sau dobandite. Dintre cauzele dobandite: de a fi atins varsta optima de reproductie, furajarea si intretinerea necorespunzatoare a tineretului destinat reproductiei, de la intarcare si pana la varsta optima a montei sau insamantarii artificiale. Dezvoltarea oaselor bazinului poate fi tulburata si de starile de rahitism. In cazul consolidarii defectuase a fracturilor localizate de oasele bazinului sau prin calusurile voluminoase care pot rezulta, diametrele pelvisului se pot reduce. In bazin se pot dezvolta tumori voluminoase de tipul fibromului ori miomului, care de asemenea, reduc diametrele bazinului. Articulatiile bazinului pot suferi osificari insotite de imobilitate, avand repercusiuni serioase asupra fatarii, deoarece articulatiile nu permit o destindere usoara, disparand mobilitatea caracteristica in aceasta faza. Angustia pelvina apare frecvent si la femelele tinere de import, datorita crizei de aclimatizare.

Diagnosticul se stabileste pe baza instalarii prodromului fatarii si a eforturilor de expulzare fara exteriorizarea fatului si a pungilor fetale. La examenul vaginal si rectal se apreciaza atitudinea eutocica a fatului si disproportia dintre diametrele bazinului matern si cele ale fatului. De retinut este faptul ca, in cazul angustiei pelvine congenitale, dezvoltarea corporala a femelei este normala, doar bazinul este subdezvoltat. Angustia pelvina cauzata de furajare si de intretinerea necorespunzatoare a femelei in perioada de crestere corespunde si unei slabe dezvoltari corporale.

Prognosticul distociei prin angustie este rezervat pentru femela si nefavorabil pentru fat, intrucat aceasta nu poate fi rezolvata decat prin metode sangeroase.

Tratament. Distocia poate fi rezolvata fie prin embriotomie, fie prin operatia de cezariana. Daca fatul este viu se recurge fara rezervare la operatia de cezariana.