BOALA DIAREICA ACUTA

1. DEFINITIE

Sindromul diareic, defineste emisiunea frecventa de fecale, de consistenta redusa, abundente (peste 300g/zi), cu aspect patologic (apos, mucos, purulent sau grunjos, muco-pio-sangvinolent, sau steatoreic), la care se asociaza si alte manifestari clinice digestive sau extradigestive.

2. CLASIFICARE

Dupa mecanismul patogenic

   neinflamatorii si neinvazive: bacterii (vibrionul holeric, Escherichia coli enterotoxigen, Clostridium perfringens, Bacillus cereus, Aeromonas, stafilococul auriu, etc), virusuri (rotavirusuri, calicivirusuri, coronavirusuri, enterovirusuri), paraziti (giardia, Crypto-sporidium).

Caracteristicile acestor tipuri de diaree: sunt consecinta actiunii enterotoxinei asupra epiteliului mucoasei intestinale, microorganismele raman la suprafata celulelor epiteliale, fara a penetra in intestin, diareea este apoasa, voluminoasa, fara leucocite si determina rapid deshidratari severe.

   invazive: bacterii (Shigella, E.coli enteroinvaziv, Salmonella enteritidis, Campylobacter jejuni), paraziti (Entamoeba histolitica).

Se caracterizeaza prin: invadarea mucoasei intestinale, cu multiplicare locala si leziuni destructive, cu scaune reduse cantitativ, muco-pio-sangvinolente, tenesme, dureri abdominale.

   penetrante ale mucoasei, produse de : Salmonella typhi, Yersinia enterocolitica.

Se caracterizeaza prin: penetrarea mucoasei intestinale, multiplicare in formatiunile limfatice si ale sistemului reticuloendotelial, uneori absenta diareei, dar cu febra ridicata si bacteriemie, care impun antibioterapie.

 Dupa etiologie, pot fi produse de: bacterii, virusuri, fungi sau mixte

3. MANIFESTARILE PROCESULUI EPIDEMIOLOGIC

Afectiunea evolueaza endemic, sporadic, sau in focare, mai ales in colectivitati.

Incidenta BDA, la noi in tara a fost in anul 1998 de 354,13/100.000 locuitori si de 168,37/100.000 loc., in vestul tarii, valori care s-au mentinut relativ constante in ultimii ani, dar care nu reflecta situatia reala, datorita nedeclararii tuturor cazurilor. Aceste boli apar mai frecvent in sezonul cald al anului.

4. DIAGNOSTIC POZITIV

4.1. DIAGNOSTIC CLINIC

            Principalele sindroame clinice in infectiile digestive sunt:

   Sindrom digestiv dispeptic: inapetenta, greturi, varsaturi, dureri abdominale, scaune diareice;

   Sindrom febril: constant in infectiile sistemice, frecvent in enterocolitele de model invaziv, rar sau absent in diareile neinvazive.

   Sindrom acut de deshidratare: sete, uscaciunea tegumentelor si mucoaselor, facies teros cu ochii infundati in orbite, nas ascutit, turgor cutanat diminuat cu pliu cutanat lenes sau persistent. Poate evolua spre soc hipovolemic si insuficienta renala acuta cu oligurie pana la anurie, retentie azotata;

   Tulburari hidro-electrolitice si acido-bazice: astenie musculara, adinamie, crampe musculare, tulburari de ritm cardiac datorat pierderilor de K-Ca;

   Sindrom nervos: cefalee, somnolenta, adinamie, meningism.

4.2. DIAGNOSTIC DE LABORATOR

La toti bolnavii cu boala diareica acuta se recomanda cautarea leucocitelor in scaun.

A. In cazul in care PMN sunt absente

   La pacientii care prezinta scaune diareice apoase, cu un debut sub 4 zile, sau in cazul toxinfectiilor alimentare cu debut de cateva ore prin greturi, varsaturi, nu se face coprocultura.

   La pacientii cu boala diareica mai lunga de 4 zile, la copii din centre de minori, adulti din spitale cronice, calatorii recente, infectie HIV, diagnosticul se face etapizat:

   in prima etapa se face examenul coproparazitologic si coprocultura. Daca acestea sunt negative:

   se fac investigatii pentru determinarea etiologiei virale. Daca si acestea sunt negative:

   se efectueaza coprocultura pe mediul Sabouraud,

   se investigheaza cauze extrainfectioase.

  B. In cazul in care PMN sunt prezente

            Se efectueaza coproculturi repetate;

   daca sunt negative se investigheaza bacteriile cu crestere dificila pe mediile de cultura;

   La toate cazurile cu semne clinice de deshidratare se efectueaza: ionograma serica, ASTRUP, creatinina, ureea, glicemia, hemoleucograma.

4.3. DATE EPIDEMIOLOGICE

Factorii epidemiologici principali

Sursa de infectie

   umana: bolnavul cu forma tipica si atipica de boala, infectatii inaparent, purtatorii

   extraumana reprezentata de animale peridomestice, mai rar salbatice si de alimente contaminate de origine animala.

Transmiterea, prin mecanism fecal-oral

   prin contact direct cu bolnavul

   prin contact cu mainile murdare, cu obiecte contaminate

   prin consum de apa sau alimente contaminate (fructe de mare, peste)

   prin transport pasiv de catre vectori (muste)

Receptivitate

   generala

Imunitate

- in general de scurta durata, cu unele exceptii (febra tifoida)

Factorii epidemiologici secundari

- naturali de mediu: hipertermia, inundatiile

- economico-sociali: igiena precara, aglomeratiile, turismul

- biologici: inmultirea mustelor, a gandacilor, rozatoarelor

Masurile de profilaxie vor fi dezbatute la fiecare boala in parte.

5. TRATAMENT

La pacientii care prezinta scaune diareice apoase, cu un debut sub 4 zile, sau in cazul toxiinfectiilor alimentare, tratamentul consta din :

   reechilibrare hidro-electrolitica si acido-bazica,

   Smecta, flonivin, ultralevure.

La pacientii cu boala diareica mai lunga de 4 zile, la copiii din centre de minori, adultii din spitale cronice, calatorii recente, infectie HIV, tratamentul consta in:

   Smecta sau un antiseptic intestinal (Saprosan).

   Tratament etiotrop in functie de agentul patogen identificat, dupa testarea chimiosensibilitatii

   Tratament de reechilibrare hidro-electrolitica si acido-bazica la toate cazurile care-l necesita.