BOLI GENETICE RARE

BOLI GENETICE RARE

Sindromul down

Sindromul Down este o afectiune medicala provocata de prezenta unui cromozom suplimentar in constructia genetica (genomul) a celor afectati. In medie, s-a estimat ca unul din fiecare 800 sau 900 de copii se naste cu aceasta afectiune, astfel fiind cea mai frecventa anomalie genetica.

Trasaturile genetice ale indivizilor afectati de sindromul Down au fost pentru prima data descrise in 1866 de John Langley Down (1892-1896), un medic ce conducea un azil pentru copii retardati mintal in Surrey, sudul Angliei. In urmatorii 90 de ani, cauza sindromului lui Down a ramas in mister. Apoi, in 1959, medicul francez Jerome Lejeune si Patricia Jacobs au identificat in mod independent cauza ca fiind o anomalie genetica.

Corpul uman este format din miliarde de celule, majoritatea carora contin in centrul lor nuclee. Fiecare nucleu stocheaza informatii genetice sub forma de cromozomi. Fiintele umane au in mod normal 46 de cromozomi in fiecare celula, aranjate in 23 de perechi. Toate celulele sunt supuse unui proces numit diviziune celulara, care poate sa apara in doua moduri. Primul, mitoza, permite corpului uman sa creasca in timp o celula "mama" se divide in doua celule "fiice", ambele avand acelasi numar de cromozomi ca celulele mama - adica 46. Cea de-a doua metoda de diviziune celulara -numita meioza- apare in ovarele sexului feminin si in testiculele sexului masculin. Celula mama se imparte in doua celule fiice, feicare avand jumatate dun numarul de cromozomi: adica 23. Aceste celule sunt celule sexuale (avulele feminine si spermatozoizii masculini).

Gena problema

Uneori in timpul meiozei se intampla ceva si intr-una dintre celulele sexuale apare un cromozom suplimentar. Acest lucru se intampla cel mai adesea in cromozomul 21, care este unul dintre cei mai mici cromozomi, si are ca rezultat ceea ce este cunoscut sub numele de trisomie 21 (o celula care are trei, in loc de doua copii ale cromozomului 21 in nucleu). Daca aceasta celula sexuala este fecundata, va rezulta sindromul Down.

Unii bebelusi pot sa aiba un amestec de celule normale si trisomice in corp. La altii, anomalia afecteaza mai multe tesuturi si organe. Drept rezultat, oamenii cu sindromul Down prezinta diferite grade ale afectiunii, in functie de numarul de celule afectate.

Medicii pot sa afle daca o femeie insarcinata are in pantece un copil cu sindromul Down cu ajutorul unui test de amniocenteza. In aceasta procedura, un ac este trecut prin abdomen pana in uterul femeii insarcinate. Se extrag celule din lichidul ce inconjoara fatul, care sunt analizate pentru a vedea daca vreuna dintre ele poarta vreo copie suplimentara a cromozomului 21. Acest test, care este de obicei efectuat in cea de-a patra luna a sarcinii, este aproape suta la suta sigur, dar din nefericire comporta un mic risc al pierderii sarcinii (aproximativ unu la suta).

Simptome vizibile

Sindromul Down este diagnosticat la scurt timp dupa nastere, deoarece caracteristicile fizice sunt usor de identificat. Indivizii afectati au corp scurt si indesat, maini si picioare groase. In plus, multi au capul scurt si lat cu urechi mici, fata turtita, limba relativ mare care iese peste o buza inferioara pronuntata, tonus muscular redus si incheieturi mobile. Ochii se orienteaza in sus si spre exterior si adesea au o cuta de piele dispusa vertical intre cele doua pleoape, in coltul interior al ochiului (de unde si denumirea populara de "mongoloizi" data celor afectati). Aceasta este cunoscuta sub numele de cuta epicantica. Cei afectati de sindromul Down au inaltimea medie sub cea normala si prezinta tendinta de ingrasare. Este important de retinut ca multe dintre aceste trasaturi pot aparea la oameni care nu au sindromul Down, astfel incat analiza cromozomilor este cea care confirma diagnosticul.

O fetita de trei ani cu sindromul Down. Gratie medicamentelor noi asemenea copii pot sa duca acum o viata plina si activa.

Cea mai evidenta caracteristica a celor cu sindromul Down este un grad mai usor spre moderat de retardare mintala. Copii cu sindromul Down invata sa faca majoritatea activitatilor pe care le fac si alti copii, dar ei vor dobandi majoritatea acestor abilitati fizice, mintale si sociale mult mai tarziu in viata.

Copiii cu sindromul Dowm sunt predispusi la anumite probleme medicale: epilepsie, strabism, miopie sau hipermetropie, cataracta, deficiente de auz, defecte cardiace congenitale, malformatii intestinale, hernii, probleme de tiroida si susceptibilitate marita la infectii respiratorii precum pneumonia. Toate persoanele cu sindromul Down care traiesc suficeint vor dezvolta boala lui Alzheimer (dementa mintala) prematur. Aceasta a dus la descoperirea faptului ca unele dintre formele premature ale bolii Alzheimer sunt provocate de un defect de gena in cormozomul 21.

Indivizii cu sindromul Down sunt din ce in ce mai bine integrati in comunitate. Cei care sunt inclusi in societate se adapteaza de obicei cu succes - ei merg la scoala, isi gasesc locuri de munca, leaga prietenii, se casatoresc si au copii. Din nefericire, unii continua sa aiba prejudecati fata de sindromul Down. Unii sunt stanjeniti; altii sunt exagerat de protectori. Drept rezultat, exista o nevoie din ce in ce mai mare pentru educatia publica si acceptarea prin eforturi colective ale parintilor, specialistilor, etc.

Un tehnician examineaza fluidul colectat din uterul unei femei insarcinate prin amniocenteza pentru a determina daca copilul nenascut va suferi sau nu de sindromul Down.

Cei mai expusi riscului

Cam ca in orice tara, incidenta generala a sindromului Down in Romania este de aproximativ unul din 800 sau 900 de copii nascuti. Studiile medicale pe termen lung au aratat ca incidenta creste o dara cu varsta mamei. O femei se naste cu un stoc de ovule pe viata. Acestea sunt elierate, de obicei o data pe luna, in urma pubertatii, si acest lucru continua pana cand femeia ajunge la menopauza. In consecinta, ultimile ovule eliberate pot sa traiasca de peste 50 de ani, timp in care sunt expuse riscurilor de mediu precum medicamentele, virusurile si radiatiile. Majoritatea bebelusilor cu sindromul Down se nasc din mame mai tinere, deoarece rata generala a nasterii este mai mare la femeile mai tinere.

Printre alte situatii cu un grad inalt de risc se numara femeile care au nascut deja un copil cu sindromul Down. In mod similar, femeile care ele insesi au sindromul Doen sunti si ele expuse unui risc mare de a avea copii cu aveasta boala - jumatate din copiii lor probabil o vor mosteni.

O privire spre viitor

Progresele medicinii au facut ca oamenii cu sindromul Down sa traiasca mai mult. In 1910, copiii cu sindromul Down aceau o expectanta de viata de noua ani. Odata cu descoperirea antibioticelor, varsta medie de supravietuire a crescut la 20 de ani. In prezent, pana la 80% din adulti cu sindromul Down ating varsta de 55 de ani, si multi traiesc chiar mai mult.

Recent, oamenii de stiinta din Proictul Genomului Uman cu finantare internationala au cartografiat o succesiune de aproximativ 225 de gene pe cromozomul 21. cercetarile continua pentru cautarea genelor legate de caracteristicile oamenilor afectati de sindromul Down. Odata identificate, se spera ca vor putea fi descoperite procesele biolagice care provoaca sindromul Down, ducand la dezvoltarea unei interventii si poate chiar a unui tratament.

O diagrama prezentand cauza sindromului Down. Cercul de sus arata o celula normala; cel din dreapta jos prezinta o celula cu sindromul Down, cu cromozomul 21 incercuit.

Sindromul Klinefelter

Anomaliile numerice (aneuploidiile) ale cromozomilor de sex - X si Y - au o mare incidenta: intre 1 la 500 si 1 la 1.000 de nasteri. Cele mai comune aberatii la nou-nascuti sunt: 47, XXY (Sindromul Klinefelter) 47, XXX - (asa-zisele superfemele), 47, XYY si 45, X (Sindromul Turner). Majoritatea sindroamelor prezinta anomalii fizice izbitoare.Defectele sunt adesea letale in decursul primilor ani de viata.
   Cum poate fi explicat procentul mic de anomalii cromozomiale in produsii avortati? Prin faptul ca cromozomul X suplimentar este, in mod obisnuit, inactiv, iar cromozomul Y - purtatorul unui numar redus de gene.
Sindromul a fost mentionat prima oara de endocrinologul american Harry F. Klinefelter in 1942.

Sindromul Klinefelter prima data a fost descris acum sase decenii, are o incidenta de 1 la 800 de nasteri masculine.Este o maladie intalnita la barbati si se caracterizeaza din punct de vedere clinic, prin modificari morfologice, de dezvoltare sexuala si psihica. Barbatii afectati reprezinta 10-20% din pacientii care apeleaza la serviciile clinicilor de infertilitate.

Bboala genetica cand un barbat mosteneste un cromozom sexual X in plus si care interfereaza cu caracteristicile masculine.

Simptomatologie :Valorile taliei se situeaza de regula deasupra mediei normale datorita dezvoltarii disproportionate a membrelor inferioare in raport cu trunchiul, insa inaltimea nu poate constitui un semn de diagnostic deoarece aceasta poate varia.Sindromul este caracterizat prin marirea sanilor (ginecomastie), pilozitate faciala si corporala saraca, penis mic si uneori impotenta, sterilitate, sclerohialinoza tubilor semininiferi cu hiperplazie-hipertrofie nefunctionala a celulelor interstitiale. Aspectul fizic este frecvent genoid.Se poate asocia cu o stare de deficit mintal, un copil care sufera de acesta invata mai tarziu sa scrie si sa citeasca decat altii. Exista forme clinice cu manifestari fruste sau accentuate de hipogonadism, grade variate de deficit mintal, pana la oligofrenie ;asocierea cu mongolismul.Leziunile gonadale se accentueaza post-pubertal.Malformatiile somatice sunt absenteAtat barbatii cat si femeile au 23 de perechi de cromozomi din care o pereche vor fi sexuali astfel ca femeia va fi XX iar barbatul XY. Un barbat ce sufera de acest sindrom va fi XXY.O parte relativ mica sunt handicapatii mental.80% au cariotip 47 XXY.Restul au diverse mozaicuri :46, XY/47, XXY ;46, XX/47, XXY ;45, X/46, XY/47, XXY ;46, XX/46, XY/47, XXY.Acelasi complex a fost intalnit si la bolnavii 48, XXXY.Au suplimentar malformatii scheletice moderate si o inapoiere mentala relativ importanta In unele cazuri mai mult de un cromozom este mostenit. Cauza acestui sindrom nu se stie desi are loc mai des la baieti nascuti din mame mai in varsta.

In cele mai multe din cazuri un baiat ce sufera de acest sindrom are probleme doar cand ajunge la pubertate. Pentru acest sindrom nu este tratament insa consecintele se pot atenua prin diferite tratamente hormonale. 47677dik22ljz3f

Sindrom 46, XX, varianta citogenetica si clinica foarte rara (1/10000 de nou nascuti baieti) a sindromului Klinefelter.Exista o singura linie cromozomiala XX.Cercetarile de imunologie au demonstrat ca acesti barbati au antigenul XY.

Sindrom 48, XXXY, varianta citogenetica si clinica rara (4/10000 de nou-nascuti) a sindromului Klinefelter.Anomalia poate fi rezultatul fecundarii unui ovul XX de catre un spermatozoid YY;al unei non-disjunctii, si in ovogeneza si in spermiogeneza;al fecundarii unui ovul X de catre un spermatozoid XXY;al unei nondisjunctii mitotice a ambilor cromozomi de sex.La Drosophila s-a descris o anomalie cromozomiala similara.Barbatii cu acest cariotip prezinta, intr-o frecventa mai mare, malformatii facultative ale sindromului Klinefelter tipic:deformatie craniana, strabism, cataracta, prognatism, sinostoza radiocubitala.Leziunile testiculare nu se deosebesc de cele ale sindromului 47 XXY.Inapoierea mentala este importanta.In institutele de delicventi inapoiati mintal frecventa brabatilor 48, XXXY este de 50-100 de ori mai mare decat in populatia generala.Majoritatea barbatilor nascuti cu sindromul Klinefelter trec prin viata fara sa fie diagnosticati.Diagnosticarea, se face de obicei la maturitate.Ginecomastia si infertilitatea sunt 2 din cele mai comune simptome care duc la stabilirea diagnosticului.Celelalte simptome sunt oboseala, slabiciunea, disfunctii erectile, osteoporoza, si probleme de comportament.

Tratament:Se administraza testosteron, ca in unele forme de hipoorhitie.Ginecomastia si defectele genitale se pot trata chirurgical.Este necesara asistenta psihologica.In cazurile cu tulburari mintale, tratament psihiatric.Cand acesti baieti ating varsta de 10-12 ani, este bine sa se masoare nivelul hormonilor din sange periodic, pentru a vedea daca este normal.Daca nivelul testosteronului este scazut si prezinta modificari care de obicei apar la pubertate este recomandat tratamentul cu hormoni.Cea mai comuna forma de tratament implica administrarea depotestosteronului, o forma sintetica a testosteronului, injectabil, o data pe luna.Pe masura ce baietii inainteaza in varsta doza trbuie marita.In urma tratamentului ar trebui sa rezulte dezvoltari psihice si sexuale, inclusiv cresterea parului pubian, cresterea penisului, ingrosarea vocii si crestrea rezistentei muschilor.

Sindromul Turner

Boala genetica destul de rara care afecteaza doar fetele, sindromul Turner se caracterizeaza prin atrofia ovarelor, consecintele fiind talia mica, absenta pubertatii si sterilitatea definitiva.

Cauze
Sindromul Turner se datoreaza unei anomalii genetice. In mod normal, perechea cromozomiala a femeii este alcatuita din 2 cromozomi X. Femeile atinse de acest sindrom poseda doar un singur cromozom X. Acest fapt se datoreaza unei pierderi de material genetic in timpul primelor diviziuni celulare dupa fecundare.

Simptome

Acestea sunt variabile in functie de severitatea sindromului si diferite, deci, de la un individ la altul. Cel mai adesea, simptomele sunt:

 talia mica (nu depaseste 1 metru 40 cm);

 implantare joasa a urechilor;

 par pe gat;

 abdomen bombat;

 mameloane departate;

 absenta caracterelor sexuale feminine (sani, ciclu, pilozitate pubiana);

 sterilitate.

Complicatii

Diabetul zaharat, malformatiile cardiace si renale sunt mai frecvente la aceste persoane decat la populatia generala.

Diagnosticul

In marea majoritate a cazurilor, simptomele jenante si caracteristice ale bolii apar tarziu, spre adolescenta, intarziind astfel diagnosticul. Astfel, inca de la pubertate, dozarile hormonale sunt posibile pentru a determina nivelul de gonadotropine (ridicat) si de estrogeni (scazut).
Pe de alta parte, este posibila si efectuarea unei celioscopii pentru a observa daca exista vreo atrofie a ovarelor. Cariotipul (determinarea cromozomilor) confirma in general diagnosticul.
Diagnosticul prenatal poate fi efectuat pentru a stabili cariotipul fetusului, insa ecografia normala din trimestrul al doilea nu permite punerea in evidenta a vreunei anomalii.

Tratamentul

Tratamentul hormonal este posibil pentru micutele paciente (cu conditia ca diagnosticul sa fi fost pus destul de devreme). Pe baza de somathormon, acesta le permite sa isi mareasca talia definitiva.
In paralel cu acesta, luarea de hormoni sexuali feminini (estrogeni si progesteron) le permite modificarea siluetei pentru a le da aspectul feminin (repartizarea grasimii) si aparitia caracterelor sexuale feminine.

Sterilitatea insa este definitiva si incurabila, in acest moment cel putin.