BOLILE GENETICE COMUNE ALE ADULTULUI: Diabetul, Cancerul, Schizofrenia

BOLILE GENETICE COMUNE ALE ADULTULUI

Pana la varsta de 25 ani aproximativ 5% din indivizi pot suferi de o boala genetica. Daca se iau in considerare si tulburarile care au inclusa doar o componenta genetica ca si cauza (boala cardiaca, cancer) atunci aproximativ 60% din indivizi vor suferi de o tulburare majora sau minora genetica de-a lungul vietii lor. Multe din aceste boli sunt cauzate de interactunea factorilor genetici si de mediu. Pe langa identificarea indivizilor susceptibili, poate fi posibila modificarea factorilor de mediu cunoscuti si profilaxia imbolnavirilor persoanelor susceptibile genetic.

Diabetul afecteaza 5% din populatie. Exista un cadru genetic si un cadru mezologic care concura la realizarea bolii. Exista implicatii genetice diferite in realizarea diabetului zaharat insulino-dependent (tip I) si DZ non-insulino-dependent (tip II) care afecteaza adultii.

1. tipul I : juvenil, insulino-dependent

S-a demonstrat asocierea acestei forme de diabet cu antigenul HLA-DR₃ si HLA-DR₄, pentru ca 95% din diabeticii insulino-dependenti au unul sau ambele antigene prezente, in comparatie cu doar 50% in populatia generala. Riscul de boala pentru o ruda de gradul I al unei persoane cu diabet zaharat tip I e aproximativ 10%.

Deoarece subgrupurile HLA-DR₃ si HLA-DR₄ pot fi rapid identificate astazi prin analize moleculare, exactitatea supozitiilor a fost demonstrata.

Genele strans legate de aceste antigene controleaza raspunsurile imune si induc la o persoana susceptibilitatea la unii factori de mediu cum ar fi virusurile, care pot produce o afectare pancreatica si ulterior diabet.

b. acesti pacienti dezvolta anticorpi pentru insulina si impotriva celulelor insulare pancreatice necesitand ulterior tratament cu insulina.

Acum este posibila identificarea persoanelor cu risc pentru diabetul juvenil prin folosirea unei combinatii de markeri moleculari, serologici si imunologici.

Factori de mediu. Aproximativ 50% din gemenii monozigoti sunt concordanti pentru aceasta boala ceea ce indica ca factorii de mediu - probabil infectiile virale (rubeola) - joaca un rol major in asociere cu factorii genetici. Cel mai mare risc il au subiectii care au antigene HLA-DR₃ si HLA-DR₄ si diabet zaharat insulino-dependent in antecedentele familiale.

2. tipul II (noninsulino-dependent, specific adultului)

Tipul II de diabet zaharat are o foarte puternica predispozitie genetica si o concordanta la gemenii monozigoti ce se apropie de 100%. Riscul intre frati de a dezvolta DZ creste cu varsta. Riscul pentru o ruda de gradul I a unei persoane cu diabet zaharat noninsulino-dependent e de aproximativ 5%. Recent, anumite gene din diferite regiuni ale genomului au fost identificate ca ar juca un rol in determinarea susceptibilitatii genetice la diabetici.

Factori de mediu Factorul major care indica prezenta diabetului este obezitatea. O cale de a preveni producerea DZ II este, pentru cei care au rude de gradul I afectate, mentinerea greutatii corporele optime. Cu alte cuvinte cunoasterea istoricului familial la diabetici poate avea o influenta semnificativa in modificarea stilului de viata si in efortul de a preveni boala.

Hemocromatoza

Hemocromatoza este o afectiune cauzata de acumularea unor cantitati toxice de fier in diferite organe. Boala are o frecventa de aproximativ 1/3.000. Concentratia fierului, care este crescuta in ficat si pancreas, uneori creste de 50-100 de ori fata de nivelul normal. Nivelul fierului poate creste de asemenea in articulatii, piele, splina, rinichi, stomac, tiroida suprarenala si glanda pituitara. Are ca rezultat dureri articulare, hiperpigmentarea pielii, stare de rau general si slabiciune.

Cu timpul, acumularea de fier afecteaza functionarea ficatului si pancreasului producand ciroza si diabet. Hipogonadismul, care este cauzat de implicarea glandei pituitare si de atrofia testiculara provoaca o pierdere a libidoului.

Diagnosticul bolii este stabilit pe baza unei cresteri semnificative a nivelului de saturatie a transferinei, intre 80-100%, care e asociata cu o crestere a feritinei serice si a fierului seric.

Manifestarile clinice ale bolii sunt complet prevenite daca boala e devreme recunoscuta si tratata prin flebotomie periodica. Netratata poate produce moarte prematura la diabetici, cirotici sau cardiaci.

Aspecte genetice. Aproximativ 1 din 10 indivizi caucazieni sunt purtatori ai hemocromatozei care e transmisa autosomal recesiv. Boala se asociaza cu prezenta antigenului HLA-A₃ si a fost observat faptul ca gena cauzatoare este indeaproape lincata de sistemul HLA. In unele situatii pot exista antecedente familiale de hemocromatoza la rudele de gradul I. Prezenta hemocromatozei la un parinte si la copil reflecta frecventa inalta a statusului de purtator pentru aceasta boala si indica faptul ca din incrucisarea unui individ afectat de hemocromatoza cu un purtator, cele 2 alele afectate se vor transmite ulterior urmasilor lor.

Cancerul

Genele joaca un rol major in dezvoltarea cancerului, de aceea exista anumite sindroame maligne predispozante si tumori care sunt urmarea unei mosteniri mendeliene. Recent, s-a demonstrat ca genele supresoare tumorale (in special gena p₅₃) joaca un rol cheie in dezvoltarea cancerului diferitelor tesuturi. Cancerele comune varstei adultului includ pe cele de san, colon, plamani, prostata si stomac, cat si pe cele care afecteaza sistemul nervos central.

a. Cancerul de san. Studii genetice au demonstrat o crestere semnificativa a cancerului de san la rudele apropiate ale persoanei cu aceasta boala.

Riscurile pentru cancer de san.

In populatia generala riscul este de 9% la femei.

Daca o ruda de gradul I este afectata femeia respectiva are un risc de 2-3 ori mai mare pentru cancer de san.

Daca sunt doua rude de gradul I cu afectare bilaterala inainte de menopauza, riscul femeii este de peste 50%.

Prezenta cancerului de san la o ruda de gradul I, va favoriza depistarea precoce la femeie cu ajutorul screening-ului. Examinarea sanilor trebuie facuta precoce si in anumite cazuri examinarile vor include destul de frecvent mamografia. Multe forme ereditare ale cancerului de san au invazie precoce, localizare bilaterala si sunt multicentrice.

Recent, o gena fundamentala a unor forme de cancer ovarian si de san a fost identificata (gena BRCA - 1). Au mai fost depistate si alte mutatii diferite ca fiind fundamentale pentru cancerul de san in familii diferite: cancerul de san familial la anumite paciente este produs de mutatii in gena BRCA - 2.

b. Cancerul gastro-intestinal. Determinismul genetic este redus pentru cancerul esofagian, destul de mare pentru cancerul gastric si foarte mare pentru cel de colon. Depistarea cancerului de colon la o ruda de gradul I (in special aparut la tineri) va fi si mai prompta testand sangerarile oculte din scaun si prin sigmoidoscopii la rudele de gradul I. Recent au fost depistate mutatiile genelor fundamentale caracteristice cancerului de colon. Aceste mutatii afecteaza functia genelor reparatoare ale ADN-ului, care vor transmite o susceptibilitate de transformare maligna celulelelor colonului.

a.           Cancerele pulmonare. Deoarece carcinoamele bronsice erau rare inaintea secolului XX, majoritatea studiilor epidemiologice au fost concentrate pe factorii de mediu cum ar fi fumatul. Desi cauza majora pentru cancerul de plaman este fumatul, factorii genetici au rolul lor bine definit, in a conferi predispozitie pentru aceasta malignitate: recent s-a demostrat faptul ca rudele de gradul I ale pacientilor cu cancer pulmonar au un risc de 2-3 ori mai mare de a face boala, decat restul populatiei.

Afectiunile coronariene

Raman cea mai frecventa cauza de morbiditate si mortalitate in tarile industrializate justificand mai multe decese decat toate formele de cancer intalnite.

Studiile familiale au demonstrat rolul genelor in producerea ateroslerozei si rata concordantei de 65% pentru boala arteriala coronariana la gemenii monozigoti.

Pacientii cu hiperlipidemie genetica prezinta nivele ridicate de colesterol inca din copilarie. Importanta recunoasterii hiperlipidemiei genetice este aceea ca poate influenta atitudinea si tratamentul. In general, hiperlipidemicii genetici nu raspund adecvat la dieta, terapia medicamentoasa fiind adesea necesara pentru scaderea nivelelor de colesterol.

Hiperlipidemia genetica trebuie suspectata cand exista antecedente familiale de angina sau infarct la rude de gradul I, inaintea varstei de 60 ani. Factorii genetici sunt implicati in mod particular in ateroscleroza prematura, cand o ruda de gradul I are istoric de angina sau infarct inaintea varstei de 60 ani. In acest grup antecedentele familiale sunt cel mai important indicator, individul prezentand un risc crescut pentru boala coronariana.

In concluzie, examinarea clinica poate releva semne particulare ca xantoame si un arc cornean care este indicator al hiperlipidemiei genetice. Hiperlipidemia genetica poate fi de asemenea considerata daca un pacient are un nivel foarte ridicat al lipoproteinelor cu densitate mica (LDL).

Tulburarile genetice importante care produc ateroscleroza prematura:

a. Hiperlipidemia familiala e mostenita ca un caracter autosomal dominant si manifestat precoce. Bazele moleculare ale acestei afectari sunt mutatiile diferite in gena receptorului LDL.

b.Hiperlipidemia asociata familiala apare cu o frecventa de aproximativ 1-2% in intreaga populatie. Diagnosticul acesteia poate fi facut prin prezenta nivelelor crescute ale LDL, colesterolului si trigliceridelor la pacienti si urmasi sau alte rude de gradul I. Patogeneza afectiunii nu este cunoscuta.

Examinarea predictiva

O realizare semnificativa a cercetarilor geneticii moleculare este aceea ca acum putem aprecia daca un individ asimptomatic, cu antecedente familiale pentru o boala genetica, a mostenit gena mutanta pentru acea boala. Daca pacientul a mostenit mutatia care este prezenta si la alte persoane bolnave din familie, atunci identificarea ADN-ului modificat este predictiva la persoanele care vor dezvolta semne si simptome ale bolii in viitor.

Avantaje.Testul predictiv a fost propus pentru cateva afectiuni cu debut tardiv cum ar fi boala Huntington si o forma genetica a cancerului de colon .

In absenta oricarui tratament cunoscut care sa modifice cursul bolii, un individ, care alege sa participe la testarea predictiva, poate primi rezultatele eliminand nesiguranta si permitand acestei persoane realizarea planurilor de viitor. Pentru imbolnavirile care beneficiaza de tratament, cum ar fi unele forme de cancer de colon, certitudinea ca persoana a mostenit modificari ale ADN-ului, permite tratamentul bolii respective: indepartarea profilactica a unei parti din colon.

Testarea predictiva, care furnizeaza solutii la susceptibilitatea genetica a predispozitiei la boala, probabil va deveni obisnuita in viitor. Vor fi dezvoltate numeroase preocupari pentru testarea predictiva, pentru a preveni potentialul negativ al masurilor profilactice sau terapeutice inadecvate.

Importanta calitatii controlului in laborator la fel ca si consilierea inainte si dupa obtinerea rezultatului testului este importanta pentru salvarea pacientului.

TULBURARILE DE COMPORTAMENT

Recentele descoperiri in domeniul geneticii si caracterele comportamentale psihice sugereaza o legatura semnificativa intre factorii genetici si bolile psihice majore cum ar fi schizofrenia si tulburarile de perceptie. Influenta genetica a fost sugerata la inceputul anilor 1900 de studii familiale care au demonstrat o crestere a incidentei schizofreniei intre rudele apropiate ale pacientilor afectati. In timp, cercetarea genetica legata de imbolnavirile psihice a fost limitata referitor la comportament sau trasaturi fenotipice. Pana de curand, genotipul a putut fi doar dedus.

Metode de studiu in genetica comportamentala

Trei metode de baza (studiul familiei, gemenilor si studiul celor adoptati) sunt utilizate pentru a evalua componenta genetica a bolilor psihice si a obtine cifre de risc (cifre empirice); amandoua folosite in consiliere si pentru determinarea modului posibil de mostenire a bolilor.

1. Ancheta familiala compara prevalenta unei boli psihice intre rudele unui individ afectat cu prevalenta intr-o populatie normala sau de control. Acest studiu implica obtinerea antecedentelor familiale de la o ruda a familiei afectata sau neafectata, sau intervievarea fiecarui membru al familiei. Pedigree-ul obtinut poate fi apoi analizat comparand transmiterea monogenica si a genelor multiple (poligenica).

Aceasta metoda necesita un contact direct cu familia si trebuie sa permita strangerea informatiilor folositoare cu privire la familie. Investigatorul este capabil sa confirme diagnosticul si, mai mult decat atat, sa descopere membrii familiei mai putin afectati printr-un istoric obtinut cu grija si o examinare individuala.

Separarea factorilor multiplii: Daca 2 stari (boli) psihice coexista, pedigree-ul analizat poate permite separarea familiei in doua ramuri diferite, astfel o parte din familie poate fi exclusa de la evaluarea ulterioara.

Folosirea membrilor familiei pentru alte studii. Contactul direct cu o familie usureaza discutiile necesare pentru a solicita participarea familiei in alte studii de cercetare (analize de lincaje, identificarea mutatiei).

Cel mai semnificativ dezavantaj al studiilor familiale este incapacitatea lor de a diferentia influentele genetice de cele de mediu. De asemenea, in afara de cazul in care se poate folosi un marker specific biologic sau genetic, genotipul obisnuit nu poate fi identificat cu certitudine.

2. Studiul gemenilor a fost amintit anterior

3. Studiul adoptiilor: compara prevalenta bolii psihice intre rudele biologice ale indivizilor afectati, cu prevalenta bolii la rudele de adoptie. Aceste studii furnizeaza o oportunitate unica de a separa determinismul genetic de influenta mediului in dezvoltarea individului.

4. Studii prospective: ale riscului individual implica compararea valorilor limita ale prevalentei bolii la o persoana cu risc crescut, cu riscul mic al martorilor. Aceste studii permit identificarea factorilor de mediu predispozanti.

Schizofrenia

Schizofrenia este o psihoza implicand pierderea contactului cu mediul, dezintegrarea personalitatii si tulburarea sau nepotrivirea ideatiei. Criteriul DSM IV pentru diagnostic include doua sau mai multe din urmatoarele simptome caracteristice, fiecare din ele fiind prezent de mai mult de o luna, cu anumite semne persistente de cel putin 6 luni: iluzii, halucinatii, vorbire dezorganizata, comportament grosolan, dezorganizat sau catatonic, aplatizarea afectiva, vorbire saraca sau imposibilitatea de a participa la activitati cu tinta directa.

Prevalenta imbolnavirilor este dificil de comparat din cauza diferentelor intre diagnosticele standard, perspectivele vietii si cursul imbolnavirilor (2,3% la suedezi, iar in Statele Unite de 0,5 % in populatia generala).

S-a demonstrat prin ancheta familiala contributia factorului genetic in realizarea bolii: riscul pentru schizofrenie intre rudele de gradul I ale probanzilor ar fi cu 4 % peste cel al indivizilor de control.

Studiul gemenilor a demonstrat ca, rata de concordanta pentru schizofrenie este in general mai mare intre gemenii monozigoti (15-85 %), decat intre gemenii dizigoti (2-10 %). Discordanta intre gemenii monozigoti poate sugera contributia factorilor de mediu la producerea schizofreniei.

Un studiu larg derulat intre adoptatii danezi a identificat schizofrenia la 8,7 % din rudele apropiate biologic ale probantilor schizofrenici, in comparatie cu 1,9 % la rudele adoptive.

Mostenirea schizofreniei: Cu toate ca aspectele enuntate anterior indica un rol genetic in dezvoltarea schizofreniei, modul exact de transmitere este necunoscut. A fost banuita o transmitere autosomala cu penetranta scazuta care a fost investigata prin numeroase studii de linkage. Deoarece tehnicile directe de studiu ale ADN-ului de obicei nu sunt folositoare, sunt folosite alte metode de studiu:

Markerii fizici si de laborator

Activitatea MAO (monoaminoxidazei). Activitatea MAO trombocitare este mostenita si tinde a fi in scadere la pacientii schizofrenici. Nu se cunoaste clar daca metabolismul catecolaminei sau indolaminei este important.

Morfologia cerebrala. Marirea ventriculului lateral este observata la unii schizofrenici, dar semnificatia acestei constatari este neclara.

Studiul lincajului. Izoland o familie cu retard mental, trasaturi dismorfice si schizofrenie a fost descrisa o trisomie partiala a bratului lung al cromozomului 5 (5q) si lincajul cu aceasta regiune citogenetica a fost dovedit in anumite familii mari in care schizofrenia apare transmisa ca un caracter dominant. Insa majoritatea familiilor nu prezinta legatura cu aceasta mutatie cromozomiala.

A fost exclusa legatura cu genele receptorilor dopaminergici D₂, D₃, si D₅

Fenomenul de anticipatie (boala precoce si foarte severa cu transmitere verticala) este intalnit in schizofrenie. Mutatiile dinamice, implicand tripletele repetate, este acum luata in considerare.

Rezultatele acestui studiu demonstreaza heterogenitatea genetica chiar si in familiile cu un mod de transmitere aparent dominant.

Tulburarile de perceptie

Tulburarile de afectivitate sunt stari caracterizate de schimbarile patologice de dispozitie, si se manifesta in cele doua forme. Tulburarea bipolara (in trecut referitoare la boala maniaco-depresiva) este precizata de prezenta unuia sau mai multor episoade maniacale sau hipomaniacale, de obicei cu un istoric de episoade depresive. Episoadele maniacale pot fi destul de severe sa afecteze functia.

Tulburarea unipolara (de asemenea referitoare la boala depresiva) este precizata de prezenta unuia sau mai multor episoade majore depresive fara un istoric de episoade maniacale sau hipomaniacale. DSM IV defineste episoadele majore depresive ca perioade de depresie cu o varietate de simptome permanente in ultimele 2 saptamani.

Prevalenta a fost estimata ca fiind de 0,4 % - 1,2 % la adultii care au tulburare bipolara. Prevalenta pentru tulburarea unipolara variaza larg; rapoartele recente o indica intre 4,5 - 9,5 % pentru femei si 2,3 - 3,2 % pentru barbatii care prezinta tulburarea.

Aspecte genetice

a. Ancheta familiala. Factorii ereditari au fost suspectati in etiologia tulburarilor de dispozitie la inceputul primei parti a secolului XX si sunt acum cunoscuti ca joaca un rol important. In general studiul familiei evidentiaza ca riscul pentru tulburarea bipolara printre rudele de gradul I ale pacientilor afectati este mai mare (19,2%) decat riscul pentru tulburarea unipolara (9,7%). Daca se considera varsta de aparitie a atacului in tulburarea bipolara, riscul e de 20% pentru rudele de gradul I ale unui pacient afectat inainde de 40 de ani si 11 % daca atacul a fost dupa 40 de ani.

b. Studiul gemenilor. Arata o diferenta izbitoare in ratele conconcordantei pentru tulburarea de perceptie la gemenii monozigoti (70 %) fata de cei dizigoti (13 %). Concordanta ratei la gemenii monozigoti este mult neglijabila cand gemenii sunt crescuti separat, in medii diferite.

c.Studiul adoptiilor confirma importanta factorilor genetici in tulburarea bipolara, cu o componenta mai modesta in afectarea unipolara.

Mostenirea tulburarilor de perceptie. Evidentiaza ca factorii genetici participa la etiologia acestor tulburari. Nu a fost dovedita o singura modalitate de mostenire.

b.      Posibili markeri fizici si de laborator.

1. Raspunsul la terapia medicamentoasa. Tulburarea bipolara prezinta un foarte bun raspuns la litiu, pe cand tulburarea unipolara raspunde bine la antidepresivele triciclice. Aceste constatari sugereaza implicarea de neurotransmitatori diferiti.

2. Nivelele de catecolamine au fost gasite crescute in manie si scazute in depresie. Alte peptide cerebrale au asocieri similare . Deoarece tirozin-hidroxilaza este enzima limitanta a ratei de sinteza a catecolaminelor gena tirozin-hidroxilazei este o candidata evidenta pentru studiul viitor.

c.       Studiul lincajului.

Studiul markerului genetic a examinat relatia dintre tulburarea dispozitiei si tipurile de hematii, tipuri HLA si diferiti cromozomi.

Studiul linkage-ului a implicat markeri X - linkati si markeri autosomali. Legatura dintre boala maniaco-depresiva, genele X-linkate ale deuteranopiei (pierderea vederii colorate) si grupul sanguin Xg a fost sugerata in unele familii.

2. A fost demonstrat un model de transmitere dominanta, a unei mutatii de pe bratul scurt al cromozomului 11 (11 p). Gena tirozin-hidroxilazei este de asemenea pe 11p, dar rezultatele recente sugereaza ca aceste tulburari nu au legatura nici cu tirozin-hidroxilaza nici cu receptorul D₄ dopaminergic, fiecare aflandu-se in zona 11 p.15.5. Legatura cu capatul distal 5q a fost gasita intr-un alt subgrup familial. Aceste rezultate reflecta probabil cauzele heterogene ale tulburarilor de perceptie si indica necesitatea studierii lor in viitor.

Alte tulburari psihice

Tulburarile anxioase sunt caracterizate prin anxietate si comportament de evitare; aceste boli scad perceptia realitatii. Sunt incluse in acest grup manifestari de panica, tulburari anxioase generalizate, fobiile si tulburarile obsesiv-compulsive. Dintre acestea cele mai intalnite par a fi manifestarile de panica.

a.           Studii recente arata ca tulburarile anxioase sunt cele mai frecvente tulburari psihice, cu fobii dintre cele mai obisnuite. Pacientii care incearca astazi tratament sunt mai probabil afectati de tulburari de panica.

b.          Dovada contributiei genetice este data atat din studiile familiale efectuate cat si al gemenilor. Studiul gemenilor cu depresie secundara bolii anxioase arata o concordanta a ratei de 50 % la gemenii monozigoti, si doar de 15 % la gemenii dizigoti.

Tulburari de personalitate sunt modele cronice ale comportamentului neadaptat si inflexibil care afecteaza semnificativ functia sau cauzeaza disconfort.

Dovada contributiei genetice:

Studiul familiei indica o crestere a riscului pentru tulburarea schizoida a personalitatii intre rudele apropiate ale schizofrenicilor. Riscul pentru o tulburare de personalitate antisociala e foarte crescut (5 - 10 ori) la rudele de gradul I ale persoanelor afectate. Un risc mai mic exista pentru tulburarile histrionice si compulsive ale personalitatii.

Studiul gemenilor arata ca rata concordantei pentru tulburarile personalitatii este in general mai crescuta la gemenii monozigoti.

Boli cromozomiale asociate cu tulburari psihice

Combinatii intre bolile psihice si mutatiile cromozomiale sunt rare. Totusi, anumite generalizari pot fi facute in legatura cu aneuploidiile cromozomilor sexuali.

a.           Sindromul Klinefelter. Ca si copii , masculii XXY pot fi imaturi cu o judecata saraca si imaturitate. Incidenta XXY intre masculii schizofrenici este 0,55 % in comparatie cu presupusa valoare de 0,1 % in populatia generala.

b.          Trisomia X. Incidenta femeilor XXX este de asemenea mai mare printre schizofrenici decat in populatia generala.

c.           Sindromul XYY. Primele rapoarte in care masculii XYY erau considerati agresivi si criminali au fost abandonate, dar barbatii afectati tind sa fie imaturi si mai impulsivi.

d.          Monosomia X si alte variante Turner. Indivizii afectati au defecte de perceptie ale formei spatiale si sunt imaturi , in general inteligenta este normala. Nu a fost gasita nici o crestere a tulburarilor psihice, cum ar fi schizofrenia.

Afectiuni monogenice asociate cu tulburari psihice

a. Sindromul X fragil

Barbatii afectati nu au numai intarziere in dezvoltare dar au de asemenea o intarziere disproportionala de vorbire si mai tarziu modele anormale de vorbire. Ca tineri copii ei manifesta trasaturi autiste. Autismul adevarat este putin frecvent la adulti, comportamentul lor adesea este descris ca fiind prietenos si cooperant.

Femeile sunt mai putin sever afectate si pot avea dificultati in procesul educational.

a.           Fenilcetonuria. La fel ca si retardatii mintal, copiii netratati sunt iritabili si nefericiti. Aceste trasaturi dispar la instituirea tratamentului.

b.          Homocistinuria. Adultii afectati au probabilitate mai mare de a avea personalitati neobisnuite cu psihoze asociate asemanatoare schizofreniei.

c.           Leucodistrofia metacromatica a adultului se prezinta ca schizofrenia.

d.          Sindromul Lesch - Nyhan produce compulsie pana la automutilare.