Babeziozele
Sinonime: Piroplasmoze, babeziaze: termenul de babeziaze la om
este folosit pentru a desemna starile de infectie, in timp ce termenul de
babezioza se refera, in special, la formele clinice de boala.
La bovine,
boala mai poarta numele de hemoglobinuria bovinelor sau urinarea cu sange.
Etiologie: Babeziozele sunt
produse de mai multe specii de Babesia.
Familia Babesiidae cuprinde 40 de
specii parazite la diverse animale domestice si vertebrate salbatice.
Babeziile parazite ale animalelor
care prezinta interes in ceea ce priveste infectia la om sunt: Babesia microti, Babesia bovis (B.
Argentina), B. divergens si speciile parazite la cal.
Bovinele si cervideele sunt
rezervoarele naturale pentru B. bovis,
iar in Europa de Nord pentru B. divergens
pentru care vectorii sunt capusele: Ixodes
ricinus, Rhipicephalus bursa s.a.
Repartitia geografica Babeziozele bantuie aproape
pretutindeni unde exista capusi. La om, forme clinice de babezioza au fost
diagnosticate numai in Statele Unite ale Americii si Europa.
In tara noastra, boala este
cunoscuta de multa vreme ca o boala caracterizata prin febra, icter si
hemoglobinurie.
Etiologia
bolii a fost clarificata de savantul roman Victor Babes, in 1888, care a pus in
evidenta in globulele rosii un protozoar caruia in cinstea lui Babes i s-a dat
numele de Babesia. In 1889, in SUA, Smith si Kilborne, studiind o boala
asemanatoare denumita "febra de Texas" au gasit in sangele bovinelor bolnave un
parazit asemanator cu cel descoperit de Babes, pe care ei l-au numit Ryrosome bigeminum.
Frecventa la om Boala este foarte putin
frecventa. Primul episod confirmat a fost observat in 1957, cand au fost
semnalate 100 de cazuri in insulele de pe Coasta Atlantica a Statelor Unite ale
Americii. Sunt considerate si precizate pana in prezent doua tipuri clinice: in
Europa boala este determinata de B. bovis
si B. divergens de origine bovina
si evolueaza, indeosebi, la indivizi splenectomizati, iar in Statele Unite
boala este produsa in principal de B.
microti de origine murina si se constata, inclusiv la indivizi normali, cu
splina intacta. In acelasi timp, au fost raportate cazuri de babezioza si la
indivizi splenectomizati din SUA, cu babezii de origine ecvina sau cu o babezie
neidentificata. In acelasi timp, infectiile subclinice pot fi mai frecvente
decat boala, chiar aparenta, iar in zonele endemice de malarie infectia cu Babesia poate fi confundata cu
infectiile produse de Plasmodium.
Frecventa la animale: Babeziozele
animale sunt foarte raspandite in lumea intreaga, cu o prevalenta mai ridicata
in zona tropicala si se inscriu printre cele mai importante boli ale bovinelor
in Africa Mijlocie si in multe regiuni din Asia.
Infectia la bovine produce mari pierderi economice in America de Sud si America
Centrala. In Statele Unite si in Puerto Rico
babezioza bovina a fost eradicata prin distrugerea capusii Boophilus annulatus. In Europa focarele de B. bovis si B. divergens
au fost observate la bovine, iar vectorul este reprezentat de Ixodus ricinus.
B. microti infecteaza rozatoarele salbatice atat in
SUA, cat si in Europa.
Boala la om: Babeziozele omului
datorate B. bovis sau B. divergens la indivizii
splenectomizati din Europa se caracterizeaza prin tulburari severe, cu febra,
anemie, prostratie, hemoglobinurie si icter. Cu exceptia a doua cazuri
semnalate in Franta, toti bolnavii care au murit au avut insuficienta renala.
Splina joaca un rol foarte important in rezistenta gazdei la parazitism si
splenectomia este, fara indoiala, un factor predispozant la aceste boli. In
Statele Unite boala evolueaza, chiar la indivizi nesplenectomizati, cu
anorexie, oboseala, febra, transpiratii si dureri musculare generalizate. Unii
bolnavi pot prezenta splenomegalie si hepatomegalie, cu anemie hemolitica
usoara sau grava. Parazitemia poate interesa intre 1 si 10% din eritrocite.
Vindecarea este lenta, cu o stare de oboseala care persista timp de mai multe
luni.
Boala la animale Simptomatologia
babeziozelor este asemanatoare la toate speciile domestice. Babezioza bovina,
care este cea mai importanta din punct de vedere economic, poate avea o evolutie
benigna, cu vindecare spontana sau o evolutie grava care se termina prin
moarte. Boala se traduce prin febra, anorexie, anemie ca rezultat al hemolizei,
hemoglobinurie, icter, diaree sau constipatie, cu eliminarea de materii fecale
galbui si slabire progresiva. Necropsia evidentiaza o splina hipertrofiata,
ficat de culoare brun-galbui, hipertrofiat,
pulmoni usor edematosi si sacul pericardic, cu un continut lichid
serohemoragic. Animalele tinere sunt mai rezistente la babezioza decat
adultele. Boala antreneaza o stare de premunitie, cu persistenta parazitului
timp de mai multi ani sau chiar viata intreaga a animalului care poate rezista
astfel la infectii ulterioare. Animalele crescute in zonele endemice
contracteaza infectia si sunt astfel premunite la o varsta tanara. Asa se explica
de ce animalele care provin din regiuni indemne de babezioza contracteaza boala
si adesea mor, in timp ce animalele autohtone rezista.
Surse de infectie
si mod de transmitere
Rezervoarele
pentru babesii sunt reprezentate de animalele domestice si salbatice. Infectia
este transmisa prin capuse de la un animal la altul si, accidental, la om. La
capuse a fost confirmata posibilitatea de transmitere transovariana si
transstadiala. Omul poate fi infectat cu diverse specii de Babesia.
Figura 32
.
|
|
.
|
|
Diferite specii de capuse
|
|
Diferite specii de animale domestice si salbatice
|
|
Diferite specii de animale domestice si salbatice
|
|
Rolul animalelor in epidemiologia bolii Babeziozele sunt boli ale animalelor transmise prin
capuse, iar omul este gazda accidentala. In conditii naturale, transmiterea
interumana nu a fost observata, dar ea se poate realiza prin transfuzie
sanguina.
Diagnosticul babeziozelor la
animale poate fi confirmat in timpul perioadelor febrile, prin examen pe
frotiuri de sange colorate May - Grunwald - Giemsa. Confirmarea prezentei
parazitului in formele cronice este dificila si se poate realiza mai ales prin
inocularea de animale receptive.
Diagnosticul
bolii la om se realizeaza tot pe frotiuri colorate May Grunwald Giemsa, in care
insa babeziile pot fi confundate cu Plasmodium
falciparum, de care se diferentiaza prin prezenta unui pigment, hemozoina,
absent la babezii. Se poate utiliza, de asemenea, testul de imunofluorescenta
indirecta care este util pentru diagnosticul infectiei cu B. microti.
Profilaxia se poate realiza
pentru om prin utilizarea unor substante repulsive active fata de capusi, iar
in cazul donatorilor de sange care provin din zone in care babeziozele
evolueaza enzootic, acestia trebuie examinati pentru a se verifica daca sunt
purtatori ai parazitului.
Lupta impotriva
capusilor, eradicarea lor reprezinta masuri necesare pentru protectia bovinelor
fata de imbolnavire.
Animalele destinate
zonelor enzootice de evolutie a babeziozelor pot fi protejate prin vaccinarea
de preferinta a animalelor tinere cu vaccinuri constituite din fractiuni
antigenice de B. bovis sau din
tulpini vii atenuate.
Exista la ora
actuala medicamente active ca: acaprina, gonacrina, berenilul, a caror
eficienta poate fi insa diminuata de un diagnostic tardiv, cu instalarea unor
tulburari grave cardiorespiratorii.