Babeziozele

Babeziozele

Sinonime: Piroplasmoze, babeziaze: termenul de babeziaze la om este folosit pentru a desemna starile de infectie, in timp ce termenul de babezioza se refera, in special, la formele clinice de boala.

La bovine, boala mai poarta numele de hemoglobinuria bovinelor sau urinarea cu sange.

Etiologie: Babeziozele sunt produse de mai multe specii de Babesia. Familia Babesiidae cuprinde 40 de specii parazite la diverse animale domestice si vertebrate salbatice.

Babeziile parazite ale animalelor care prezinta interes in ceea ce priveste infectia la om sunt: Babesia microti, Babesia bovis (B. Argentina), B. divergens si speciile parazite la cal.

Bovinele si cervideele sunt rezervoarele naturale pentru B. bovis, iar in Europa de Nord pentru B. divergens pentru care vectorii sunt capusele: Ixodes ricinus, Rhipicephalus bursa s.a.

Repartitia geografica Babeziozele bantuie aproape pretutindeni unde exista capusi. La om, forme clinice de babezioza au fost diagnosticate numai in Statele Unite ale Americii si Europa.

In tara noastra, boala este cunoscuta de multa vreme ca o boala caracterizata prin febra, icter si hemoglobinurie.

Etiologia bolii a fost clarificata de savantul roman Victor Babes, in 1888, care a pus in evidenta in globulele rosii un protozoar caruia in cinstea lui Babes i s-a dat numele de Babesia. In 1889, in SUA, Smith si Kilborne, studiind o boala asemanatoare denumita "febra de Texas" au gasit in sangele bovinelor bolnave un parazit asemanator cu cel descoperit de Babes, pe care ei l-au numit Ryrosome bigeminum.

Frecventa la om Boala este foarte putin frecventa. Primul episod confirmat a fost observat in 1957, cand au fost semnalate 100 de cazuri in insulele de pe Coasta Atlantica a Statelor Unite ale Americii. Sunt considerate si precizate pana in prezent doua tipuri clinice: in Europa boala este determinata de B. bovis si B. divergens de origine bovina si evolueaza, indeosebi, la indivizi splenectomizati, iar in Statele Unite boala este produsa in principal de B. microti de origine murina si se constata, inclusiv la indivizi normali, cu splina intacta. In acelasi timp, au fost raportate cazuri de babezioza si la indivizi splenectomizati din SUA, cu babezii de origine ecvina sau cu o babezie neidentificata. In acelasi timp, infectiile subclinice pot fi mai frecvente decat boala, chiar aparenta, iar in zonele endemice de malarie infectia cu Babesia poate fi confundata cu infectiile produse de Plasmodium.

Frecventa la animale: Babeziozele animale sunt foarte raspandite in lumea intreaga, cu o prevalenta mai ridicata in zona tropicala si se inscriu printre cele mai importante boli ale bovinelor in Africa Mijlocie si in multe regiuni din Asia. Infectia la bovine produce mari pierderi economice in America de Sud si America Centrala. In Statele Unite si in Puerto Rico babezioza bovina a fost eradicata prin distrugerea capusii Boophilus annulatus. In Europa focarele de B. bovis si B. divergens au fost observate la bovine, iar vectorul este reprezentat de Ixodus ricinus.

B. microti infecteaza rozatoarele salbatice atat in SUA, cat si in Europa.

Boala la om: Babeziozele omului datorate B. bovis sau B. divergens la indivizii splenectomizati din Europa se caracterizeaza prin tulburari severe, cu febra, anemie, prostratie, hemoglobinurie si icter. Cu exceptia a doua cazuri semnalate in Franta, toti bolnavii care au murit au avut insuficienta renala. Splina joaca un rol foarte important in rezistenta gazdei la parazitism si splenectomia este, fara indoiala, un factor predispozant la aceste boli. In Statele Unite boala evolueaza, chiar la indivizi nesplenectomizati, cu anorexie, oboseala, febra, transpiratii si dureri musculare generalizate. Unii bolnavi pot prezenta splenomegalie si hepatomegalie, cu anemie hemolitica usoara sau grava. Parazitemia poate interesa intre 1 si 10% din eritrocite. Vindecarea este lenta, cu o stare de oboseala care persista timp de mai multe luni.

Boala la animale Simptomatologia babeziozelor este asemanatoare la toate speciile domestice. Babezioza bovina, care este cea mai importanta din punct de vedere economic, poate avea o evolutie benigna, cu vindecare spontana sau o evolutie grava care se termina prin moarte. Boala se traduce prin febra, anorexie, anemie ca rezultat al hemolizei, hemoglobinurie, icter, diaree sau constipatie, cu eliminarea de materii fecale galbui si slabire progresiva. Necropsia evidentiaza o splina hipertrofiata, ficat de culoare brun-galbui, hipertrofiat, pulmoni usor edematosi si sacul pericardic, cu un continut lichid serohemoragic. Animalele tinere sunt mai rezistente la babezioza decat adultele. Boala antreneaza o stare de premunitie, cu persistenta parazitului timp de mai multi ani sau chiar viata intreaga a animalului care poate rezista astfel la infectii ulterioare. Animalele crescute in zonele endemice contracteaza infectia si sunt astfel premunite la o varsta tanara. Asa se explica de ce animalele care provin din regiuni indemne de babezioza contracteaza boala si adesea mor, in timp ce animalele autohtone rezista.

Surse de infectie si mod de transmitere

Rezervoarele pentru babesii sunt reprezentate de animalele domestice si salbatice. Infectia este transmisa prin capuse de la un animal la altul si, accidental, la om. La capuse a fost confirmata posibilitatea de transmitere transovariana si transstadiala. Omul poate fi infectat cu diverse specii de Babesia.

Figura 32

Rolul animalelor in epidemiologia bolii Babeziozele sunt boli ale animalelor transmise prin capuse, iar omul este gazda accidentala. In conditii naturale, transmiterea interumana nu a fost observata, dar ea se poate realiza prin transfuzie sanguina.

Diagnosticul babeziozelor la animale poate fi confirmat in timpul perioadelor febrile, prin examen pe frotiuri de sange colorate May - Grunwald - Giemsa. Confirmarea prezentei parazitului in formele cronice este dificila si se poate realiza mai ales prin inocularea de animale receptive.

Diagnosticul bolii la om se realizeaza tot pe frotiuri colorate May Grunwald Giemsa, in care insa babeziile pot fi confundate cu Plasmodium falciparum, de care se diferentiaza prin prezenta unui pigment, hemozoina, absent la babezii. Se poate utiliza, de asemenea, testul de imunofluorescenta indirecta care este util pentru diagnosticul infectiei cu B. microti.

Profilaxia se poate realiza pentru om prin utilizarea unor substante repulsive active fata de capusi, iar in cazul donatorilor de sange care provin din zone in care babeziozele evolueaza enzootic, acestia trebuie examinati pentru a se verifica daca sunt purtatori ai parazitului.

Lupta impotriva capusilor, eradicarea lor reprezinta masuri necesare pentru protectia bovinelor fata de imbolnavire.

Animalele destinate zonelor enzootice de evolutie a babeziozelor pot fi protejate prin vaccinarea de preferinta a animalelor tinere cu vaccinuri constituite din fractiuni antigenice de B. bovis sau din tulpini vii atenuate.

Exista la ora actuala medicamente active ca: acaprina, gonacrina, berenilul, a caror eficienta poate fi insa diminuata de un diagnostic tardiv, cu instalarea unor tulburari grave cardiorespiratorii.