Diuretice - substante care stimuleaza procesul de formare a urinei

Diuretice

Diureticele sunt substante care stimuleaza procesul de formare a urinei. Aceste medicamente actioneaza la nivelul rinichiului. Medicamentele din aceasta grupa sunt folosite pentru eliminarea excesului de apa si sare in starile edematoase prin eliminarea unei urine abundente, bogata in sare.

Mecanism de actiune

Mecanismele de actiune ale diureticelor se bazeaza pe influentarea schimburilor ionice de la nivelul membranei glomerulare si tubulare.

. Diuretice de ansa - actioneaza la nivelul segmentului ascendent al ansei lui Neule inhiband rebsortia de Na⁺, K⁺, Cl^-. Au un efect diuretic foarte intens crescand foarte mult eliminarea de sare si apa. Aceste diuretice sunt folosite cel mai frecvent la tratamentul de urgenta in edem pulmonar acut si criza hipertensiva ( pe cale intravenoasa) sau ca tratament cronic in insuficienta cardiaca, edeme.

. Diuretice tiazidice - actioneaza la nivelul ansei lui Henle implicand reabsorbtia de Na⁺ si Cl^- cu o crestere consecutiva a eliminarii urinare de K⁺. Efectul diuretic al tiazidelor este mai putin intens decat cel al diureticelor de ansa. Se administreaza ca tratament cronic al insuficientei cardiace, hipertensiunii arteriale, edemelor cardiace, renale sau hepatice.

Diuritice antialdosteronice - actioneaza prin blocarea receptorilor pentru aldosteron sau ca antagenisti ai aldosteronului ca urmare, scade reabsorbtia tubulara de Na⁺ si scade eliminarea urinara de K⁺. sunt indicate in starile de hiperaldosteronism.

Diuretice inhibitoare ale anhidrizei carbonice - scad formarea de acid carbonic, iar apoi scade disponibilul de ioni de hidrogen pentru schimburile Na⁺, H⁺ la nivelul tubului contort distal si la nivelul canalului colector.

Diuretice osmotice - administrarea lor se face de regula in doze suficient de mari, care cresc osmolaritatea plasmei si a fluidului tubular, determinand mobilizarea apei din tesuturi, actioneaza la nivelul TCP. Fiind substante care nu se reabsorb ele limiteaza osmoza apei in spatiul interstitial si scade concentratia Na⁺ in lumen. Ele vor retine un echivalent osmotic in apa, crescand astfel volumul urinar.

Manitolul ar putea fi utilizat la pacientii, care urmeaza sa fie supusi unor inteventii chirurgicale pe cord in tratarea sindromului provocat de dezechilibrele electrolitice aparute la pacientii dializati, in controlul presiunii intraoculare din glaucom (pre sau postoperator) ca si in tratamentul pacientilor cu edem cerebral inainte sau dupa neurochirurgie.

Exemple de mecanisme

1. Aparatul urinar

Bolile aparatului urinar - pot fi combatute prin sport si miscare in aer liber (care calesc organismul), regim alimentar echilibrat neincarcat sau cu sare, cu aport suficient de lichide. Se vor trata focarele de infectii (amigdalite, apendicite, otite, afectiuni genitale). Nu se vor lua medicamente decat daca este strict necesar (in special autinevralgice).

Simptomele in bolile aparatului urinar sunt:

Modificari de volum al urinei - urina rosie (hematuria) semnalizeaza sange in urina. Apar in majoritatea bolilor aparatului urinar:litiaza, tuberculoza, tumori, etc. In boli de ficat culoarea portocalie - verzuie sau bruna (ca berea neagra). Medicamentele pot si ele sa schimbe culoarea urinei.

Modificari de aspect al urinei - urina poate fi tulbure din cauza precipitarii de saruri sau din cauza puroiului in urina.

Modificari de ritm de urina - intarzierea de urinare.

Tulburari de mictiune

Mictiuni frecvente de 10-20 ori/zi arata o iritatie vezicala inflamatoare (cistita, tuberculoza) sau mecanice (litiaza, tumoare) se numeste polakiurie.

Usturimi la urinat, disuria sau senzatia de a urina imediat ce s-a efectuat o mictiune, senzatia de urina fierbinte semnalizeaza boli ale vezicii uretrei sau nervilor.

Retentia de urina este de natura prostatica sau nervoasa.

Alte simptome de boala - jetul urinal intrerupt, jetul dublu, dificultatea de a incepe urina.

Durerile lombale - sunt afectiuni inflamatoare renale (pielonofrite), de bazin (pielite), litiaze distensii de bazin, dar ele pot fi si din cauza coloanei vertebrale sau muschilor lombari.

Edemul renel - caracteristica e umflarea dimineata la pleoape si glezne sunt albe, moi, nedureroase. Se intalnesc in bolile glomerulilor.

Hipertensiunea arteriala - natura renala este data de valoarea mare a cifrei minime a tensiunii arteriale.

Insuficienta renala cu - oboseala, somnolenta, dureri de cap, ameteli, gust neplacut, eruptii. La examen de laborator apare ureea si acidul uric crescut, alterarea continutului de saruri si scaderea densitatii urinei.

2 Aparatul renal

Rinichii sunt asezati in cavitatea abdominala, de o parte si de alta a coloanei vertebrale, in regiunea lombara. Rinichiului i se descriu doua fete:

anterioara si posterioara, doua margini

una laterala convexa si una medicala concava, care prezinta hilul renal si doi poli - superior si inferior.

Prin hilul renal intra artera renala si nervii renali, iesind vena renala, caile urinare si vase limfatice. Polul superior vine in raport cu glanda suprarenala.

Structura rinichiului

Este un organ parenchimatos alcatuit din: capsula renala si tesutul sau renal.

Capsula renala - se prezinta sub forma unui invelis fibro - elastic, care acopera toata suprafata rinichiului si care adera la subdiacent. Capsula renala este invelita la toate speciile, de o capsula adipoasa, mai abundenta la nivelul hilului.

Parenchismul renal - este alcatuit dintr-o zona centrala, numita medulara, si o zona periferica, numita corticala, diferite ca aspect si structura microscopi ca puternic intrepatruns la nivelul unei linii de jonctiune cortico - medulara.

Medulara - prezinta, pe sectiune, niste formatiuni de aspect triunghiular, numite piramidele lui Malpighi. In numar de 6-18, ele sunt orientate cu baza spre periferie catre corticala. Varfurile acestor piramide sunt rotunjite si poarta numele de papile renale. Corticala sau cortexul contine atat corpusculul renal, cat si tubi colectori.

Nefronul - reprezinta unitatea anatomica si functionala a rinichiului. In alcatuirea unui nefron intra doua parti: corpusculul renal si un tubular. Corpusculul renal e format din capsula Bawman si glomerulul renal.

Capsula Bawman - reprezinta portiunea initiala a nefronului. Ea este situata in corticala si are forma unei cupe cu pereti dubli. In adancimea cupei se afla glomerulul renal care este un ghem format din circa 50 capilare, la care soseste o arteriola aferenta si de la care pleaca o arteriola eferenta. In continuarea capsulei se afla tubul contort proximal, care este un tub incolacit, situat in corticala. El se continua cu ansa Henle, formata dintr-un brat descendent care trece in medulara, de unde pleaca un brat asecendent ce se reintoarce in corticala. Bratul descendent are calibrul mai mic decat cel ascendent care, ajuns in corticala, se continua cu tubul contort distal, acesta are o portiune rectilinie si una contorta. Limita dintre cele doua portiuni este marcata de prezenta unei structuri de tip particular numita macula densa, care face parte din juxta - glomerular.

Complexul juxtoglomerular - portiunea initiala a tubului distal, imediat dupa capatul segmentului ingrosat al portiunii ascendente a ansei Henle, trece in unghiul dintre arteriolele aferenta si eferenta, invecinandu-se cu cele doua arteriole. Mai mult, celulele epiteliale ale tubilor care vin in contact cu arteriolele sunt mult mai dense decat celelante celule tubulare si sunt denumite macula densa. Celulele maculei densa secreta anumite substante in arteriole. Celulele musculare netede din peretele arteriolei aferente si eferente sunt mai dilatate si, unde vin in contact cu macula densa, contin granule. Aceste celule sunt numite celule juxtaglomerulare, iar granulele sunt alcatuite in special din renina inactiva. Intregul complex format de macula densa si celulele juxtaglomerulare se numeste complex juxtaglomerular.

Mai multi tubi contorti distali se varsa intr-un tub colector. Tubi colectori strabat piramidele Malpighi si, la varful acestora, se deschid colicele mici.

Vascularizatia rinichiului, asigurata de artera renela, ramura din aorta abdominala, patrunde in rinichi prin hil. De ea se desprind arterele interlobulare, care merg printre piramidele Malpighi. Ajunse la baza piramidelor Malpighi arterele interlobare devin artere arcute si merg la limita dintre medulara si corticala. Din arterele arcuate pornesc, in corticala, arterele interlobare, din care se deschid arteriolele aferente care ajung la glomerulul renal. Din acesta iese apoi arteriola eferenta.

Venele au un traiector invers arterelor si se varsa in venele renale si apoi in vena cava inferioara. Circulatia sanguina intrarenala un sistem de autoreglare ce se realizeaza cu ajutorul complexului juxtoglomerular prin sistemul renia - angiotensin. Concentratia sau relaxarea celulelor musculare netede din peretele arteriorelor renale permite adaptarea presiunii si a debitului sanguin din glonerula necesitatile fiziologice ale momentului.

Inervatia rinichiului este realizata de filetele orto si para simpatice din plexul situat in hilul rinichiului. Aceste filete ajung la celulele musculare din peretele arterelor, mergand pana la arteriolele aferente. Nu s-au observat terminatii nervoase in glomerul sau pe celulele epiteliale ale tubilor uriniferi.