Balneofizioterapia - Reactivitatea, Hidroterapia, Actiunea agentilor termici asupra pielii, Metoda pentru aprecierea reactiei vasculara

Balneofizioterapia

Balneofizioterapia este o ramura a medicinii generale care foloseste în scop terapeutic agentii fizici naturali sau artificiali.

Scop terapeutic sau scop curativ scop de tratament.

Scop profilactic de prevenire.

Marea varietate si modul lor diferit de aplicare a facut ca de-a lungul timpului sa se desprinda o serie de ramuri care în diverse perioade au avut o dezvoltare istorica diferita.

B.F.T. cuprinde astazi urmatoarele ramuri:

HIDROTERMOTERAPIA

ELECTROTERAPIA

MASAJUL SI TERMOTERAPIA

KINETOTERAPIA SI GIMNASTICA MEDICALA

BALNEOTERAPIA

HELIOTERAPIA

TALAZOTERAPIA

CLIMATOTERAPIA

PNEUMOTERAPIA

INHALATIILE

Fizioterapia foloseste agenti fizici artificiali.

Balneo-climatoterapia foloseste agenti fizici naturali.

Starea de sanatate este echilibrul fizic, psihic si intelectual al organismului. Boala este dereglarea acestui echilibru.

Tratamentul poate fi cauzal (în cazul în care se cunoaste cauza bolii) si necauzal (în cazul în care nu se cunoaste cauza bolii).

Terapia B.F.T. este o terapie necauzala, simptomatica (atogenica).

Terapia B.F.T. nu este o terapie etiologica (cauzala).

Reactivitatea

Reactivitatea este capacitatea organismului de a raspunde în mod sintetic, la actiunea excitatiilor din mediu, capacitatea care se realizeaza prin functia integrativa a SNC-ului (sistemul nervos central). Balneoterapia actioneaza ca o terapie de excitare care duce la schimbarea felului de reactie a organismului modificând într-un anumit grad procesele metabolice legate de constitutie.

Reactivitatea poate fi diferita si ca normoergie.

Hipoergie = reactivitate scazuta caracteristica bolilor cronice.

Hiperergie = reactivitate crescuta caracteristica fazei acute sau subacute a bolii respective.

Indicatia curativa principala a terapiei cu agenti fizici o constituie afectiunile cronice. Cu ajutorul mijloacelor B.F.T. stabilim la bolnavii cronici un nou nivel de relatii cu mediu, un nou stereotip dinamic apropiat de cel fiziologic.

Hidroterapia

Hidroterapia este aplicarea în scop profilactic si curativ al unui numar variat de proceduri care au la baza apa la diferite temperaturi si sub diverse stari de agregare ca si unele tehnici strâns legate de acestea. Apa poate fi simpla sau cu ingrediente (dioxid de carbon, hidrogen sulfat, extracte de seminte, substante chimice). Factorul cel mai activ asociat este factorul termic (luând drept criteriu temperatura).

CRIOTERAPIA = apa si gheata la O C

HIDROTERAPIA =  0 -42 C

TERMOTERAPIA = peste 42 C

Caracterele unei inflamatii:

TUMOR

RUBOR (rosata)

DOLOR (durere)

CALOR (caldura)

IMPOTENTA FUNCTIONALA

Calitatile apei datorita carora este folosita în BFT:

- capacitate termica mare;

- o calorie mare este cantitatea de caldura necesara pentru a creste temperatura.

Datorita acestor proprietati cu cantitati mici de apa se pot transporta cantitati mari de caldura.

Termoconductibilitatea - o mare capacitate de a transmite energie calorica în unitatea de timp, apa primeste sau degaja o cantitate mare de caldura.

Apa are temperatura de indiferenta mare de 34 -35 C si corpul scufundat în apa nu are senzatia nici de cald nici de rece. Temperatura de indiferenta este conditionata de starea de nutritie a organismului si de iritabilitatea  tegumentului. Orice temperatura superioara sau inferioara temperaturii de indiferenta reprezinta un excitant fata de care organismul reactioneaza într-un anumit fel.

Pielea – tegument – este primul organ interesat de hidroterapie. Pielea trebuie sa fie curata fara eruptii si plagi.

Contraindicatia majora a tratamentului BFT – bolile de piele.

Pielea:

receptioneaza cu ajutorul unui bogat aparat neuroreceptor tegumentar excitatiile termice care transmise sub forma de stimul nervos pe caile aferente ajung la creier si de acolo pe caile eferente se întorc la organele efectuare determinând fenomene vasomotorii, secretorii si trofice;

influenteaza schimburile de caldura (80 calorii se pierd prin piele);

influenteaza termoreglarea prin glandele sudoripare care elimina sudoarea si caldura;

influenteaza pierderile minerale (sudoare si electroliti);

participa la procesele de imunitate datorita bogatei retele în tesut reticulotelial care naste anticorpi;

absoarbe electroliti si gaze;

influenteaza repartitia sângelui;

prin bogata retea capilara poate înmagazina pâna la 1/3 din cantitatea de sânge a organismului prin circulatia preferentiala.

Actiunea agentilor termici asupra pielii

Pielea are un mare numar de terminatii nervoase gratie carora se pot obtine cele mai variate reactii atât locale cât si la distanta. Pielea are o retea vasculara bogata în care încape 30%      din cantitatea totala de sânge. În conditii normale temperatura medie a apei este de 34 -36 C iar apa la aceasta temperatura nu provoaca nici senzatie de cald nici de rece. Aceiasi temperatura a apei poate provoca senzatii deosebite în caz de febra. Raceala este perceputa mai repede în unitatea de temperatura decât caldura. În hidroterapie prin procedurile termice si mecanice la o parte a reactiei generale a organismului se produce asa numita reactie vasculara cutanata sau dermica RDV care este o vasodilatatie cu rol si importanta deosebita pentru toate efectele pe care contam în tratamentul hidroterapic servind ca indicator pentru individualizarea tratamentului.

Fenomenele RDV sunt produse în parte de substante chimice rezultate din degradarea celulelor si de interventia nervilor vegetativi cu efecte vasodilatatorii asemanatoare celor produse de histamina si acetilcolina. Aceste substante vasodilatatoare dispar repede de la locul de aplicare a procedurilor însa excitatiile consecutive le produc mereu. Astfel, se explica actiunile si reactiile proceselor biologice care stau la baza BFT.

RDV se refera numai la comportamentul vaselor sanghine din tegument dupa diferite aplicatii hidrotermice.

RDV depimde de:       

intensitatea  excitatiei termice;

rapiditatea cu care se aplica agentul termic;

întinderea suprafetei tegumentului pe care se aplica agentul termic (cu cât suprafata este mai mare cu atât reactia este mai puternica);

repetarea excitatiei termice de aceiasi intensitate aparitiei RDV întârzie deoarece organismul este obisnuit cu gradul de excitatie.

Pentru a obtine de fiecare data aceiasi reactie vasculara trebuie intensificata excitatia în cursul curei hidrice. Agentii mecanici si chimici combinati cu cei termici usureaza aparitia RDV. Miscarile musculare în cursul procedurilor balneo si mai ales dupa proceduri favorizeaza aparitia reactiei. Încalzirea prealabila musculara intensa si de lunga durata a corpului întârzie aparitia RDV. În zona nervilor afectati (nevralgii, nevrite, polinevrite, pareze, paralizii, reactia de obicei întârzie sau este incompleta.

Nevralgie = durere pe traectul unui nerv

Nevrita = inflamatia unui nerv

Polinevrita = inflamatia mai multor nervi

La persoanele cu dezechilibru neurovegetativ si endocrin reactia se produce incomplet sau chiar invers (reactia paradoxala). În tulburari circulatorii organice (boli de inima si arteriale) reactia apare mai încet sau incomplet.

Metoda pentru aprecierea reactiei vasculara

Dalmady = metoda

Prin comprimarea tegumentului regiunii de examinat cu un deget apare o zona palida. O reactie buna apare dupa 2-5 secunde. O reactie proasta apare dupa 10 secunde. S-a constatat ca excitatiile intense si des repetate în cursul unei cure hidrice îndelungate produce deseori tulburari datorita carora efectele asteptate nu mai apar atât de prompt. Hidroterapeutii mai vechi întrebuintau  expresia “bolnavii sunt saturati de cura cu apa”.

Bolnavii se simteau rau, îsî pierdeau apetitul, somnul, deveneau agitati sau deprimati. Asemenea fenomene impun o modificare a curei cu proceduri mai blânde sau chiar întreruperea ei. În caz ca se continua cura cu aceiasi proceduri excitante apar asa numitele fenomene de provocare cu acutizarea unor procese inflamatorii latente cu reaparitia durerilor reumatice etc.

Actiumea procedurilor hidrotermoterapice asupra

aparatului cardio-vascular

Procedurile reci si fierbinti cu contraste mari de temperatura produc contractia vaselor sanghine. Procedurile reci produc contractii mari, intense si de durata mai lunga, iar cele fierbinti dau contractii mai putin intense si de durata mai scurta. Aceste contractii dau paliditate pielii “pielea de gaina” provocata de contractia muschiului erector al porilor.

Caldura produce o vasodilatatie accentuata si de lunga durata.

Raceala de scurta durata produce vasoconstrictie urmata de vasodilatatie cu roseata pielii si marirea vitezei de circulatie a sângelui.

Raceala de lunga durata produce la locul de aplicare o staza circulatorie cu cianoza. La temperaturi joase si de lunga durata se produce gangrena. Prin caldura se dilata atât arterele cât si venele de la suprafata si din profunzime, iar circulatia se produce în conditii mai avantajoase. Aceasta este comportarea vaselor normale. Vasele bolnave îsi pierd elasticitatea si proprietatea de a se putea dilata manifestând o tendinta de contractare foarte pronuntata la excitatia produsa de raceala dar si excitatia produsa de caldura poate provoca un spasm de lunga durata.

Influente BFT

Exista un antagonism între vasele circulatiei periferice (tegumente si mucoase) si cele ale organelor interne.

Existenta metamerelor ca unitati functionale explica de ce prin excitatia unui dermatomer vasele din organele interne corespunzatoare aceluias metamer reactioneaza consensual (în acelas sens).

Ontogenia repeta filogenia

Scoarta cerebrala poate modifica apreciabil circulatia. Activitatea musculara joaca un rol important în distribuirea sângelui. Ea poate antrena temporar mari cantitati de sânge din depozitele organismului si din organele în stare de congestie (ficatul) cu ajutorul circulatiei preferentiale. Sângele fiind purtatorul si transportorul elementelor de aparare ale organismului (antitoxine si anticorpi), hiperemia mareste puterea de aparare. Ea actioneaza indirect bactericid si antiinflamator.

Actiunea procedurilor termoterapice asupra

inimii si tensiunii arteriale

Frecventa cardiaca normala este între 60-90 batai pe minut. În repaus sub 60 se numeste bradicardie, peste 90 de batai pe minut se numeste tahicardie. Raceala aplicata asupra inimii da  bradicardie iar caldura aplicata asupra inimii influenteaza putin frecventa cardiaca. Daca prin bai creste temperatura corpului cu 1 C frecventa cardiaca creste cu 18-20 batai/minut. Raceala aplicata pe regiunea precordiala calmeaza în general bolnavul. Daca nu este suportata provocând neliniste este aproape sigur ca miocardul este afectat.

Variatia tensiunii arteriale

Aplicatiile locale calde sau reci modifica putin tensiunea arteriala. Aplicatiile generale cum ar fi baile calde peste 39 C cresc tensiunea maxima si scad tensiunea minima cu mariri diferentiale. Exista cazuri în care tensiunea minima scade foarte mult pîna la ton infinit asigurând o vascularizatie deosebita periferiei corpului. În cazul bailor ascendente de la 36 -42 C partiale sau generale scade atât tensiunea sistolica maxima cât si cea minima daca ridicarea temperaturii se face încet. Baile hipoterme scad munca inimii iar baile hiperterme maresc munca  inimii, cele peste 40 C foarte mult.

Actiunea procedurilor hidrotermoterapice asupra

sângelui

Dupa proceduri reci cresc leucocitele, hematiile si cantitatea de hemoglobina, fenomen care dureaza aproximativ 2 ore. Concentratia sângelui scade în baile calde si creste în baile reci. La unele persoane o procedura rece intensa duce la distrugerea de hematii cu hemoglobinurie. În acest caz este contraindicat tratamentul balnear cu proceduri reci.

În sânge: proteinemie, calcemie, glicemie.

În urina: proteinurie, calciurie, gligozurie.

Raceala excesiva produce o modificare a volumului respirator cu cresterea inspiratiei, tahipnee, respiratia sacadata si revenire la normal. Caldura peste 45 C produce efecte analoage.

Actiunea procedurilor hidrotermoterapice asupra

musculaturii

Musculatura striata

Procedurile reci si fierbinti de scurta durata cresc tonusul muscular. Procedurile caldute 36 -37 C scad tonusul muscular si înlatura spasmele. Caldura combinata cu excitatiile mecanice intense poate influenta contractilitatea si tonusul muscular cu durata mai lunga. Raceala de lunga durata sau intensa si repetata da tonus crescut, aparitia de mici frisoane contribuind la termoreglarea organismului.

Musculatura neteda

În general pe organele bolnave caldura actioneaza antispastic normalizând peristaltismul si calmînd durerea. La nivelul tubului digestiv musculatura neteda are 2 feluri de miscari:

miscare peristaltica = de înaintare;

miscare peristolica  = de amestec.

Actiunea procedurilor hidrotermoterapice asupra

functiilor secretorii

La aparatul renal circulatia se comporta consensual cu cea a tegumentului. Prin aplicatii externe, calde locale asupra regiunii renale si prin proceduri generale calde se produce o circulatie mai vie la nivelul rinichiului si deci o functie renala mai buna cu diureza abundenta. Reactia urinei este influentata prin proceduri hidrice intense dar numai trecator se observa o acidifiere a urinei dupa proceduri reci. Exista un antagonism clar între diureza si transpiratie. Caldura aplicata pe abdomen si procedurile generale calde scad secretia gastrica si pe cea clorhidrica. Raceala creste secretia gastrica daca actioneaza timp scurt. 

Secretia biliara

Creste prin aplicatii reci de scurta durata sau prin proceduri alternante.

Secretia sudorala:

insesizabila:

evidenta.

Cea insesizabila se numeste perspiratio insensibilis = transpiratia neaparenta adica eliminarea apei, substantelor solubile si gaze care poate fi pâna la 11 la 24 ore. Prin influenta caldurii perspiratia se accentueaza si se transforma în transpiratie.

Sudoarea adica lichidul transpirat variaza cu clima, ocupatia, constitutia, miscarea si alimentatia.

Transpiratia poate sa creasca considerabil pâna la 1500 ml. Cele mai puternice proceduri care dau transpiratii abundente sunt: baile si împachetarile de namol, bai de aer cald, de lumina si aburi fierbinti.

Transpiratii fortate si repetate în interval scurt de timp pot sa produca deshidratarea tesuturilor. D.p.d.v. practic transpiratia începuta în decursul unei proceduri termoterapice poate fi crescuta prin ingerarea unui pahar cu apa rece (metoda veche a lui Priessnitz). Sudoarea este toxica ca si urina si toxicitatea creste cu concentratia.

Actiunea procedurilor hidrotermoterapice asupra

sistemului nervos

Nervii periferici reactioneaza la raceala printr-o diminuare a excitabilitatii si conductibilitatii. Caldura si mai ales fierbinteala de scurta durata cresc sensibilitatea, iar caldura de lunga durata diminueaza sensibilitatea. Este cunoscuta actiunea sedativa a caldurii constante în nevralgii. Procedurile generale reci si fierbinti excita sistemul nervos central. Dupa ce apare RDV urmeaza de obicei o stare de liniste. Dupa proceduri generale excitante puternice se observa o stare de neliniste. Procedurile generale la temperatura de indiferenta sau cu 1 -2 C mai sus au de obicei efecte calmante imediate si de lunga durata. În orice cura hidrica nu trebuie neglijata starea psihica, stare ce influenteaza întregul mers al curei. Se recomanda precautie la dozarea curei. Trebuie evitate la început toate senzatiile neplacute pe care le-ar putea da unele proceduri (dus scotian), fiind necesar sa producem de la început o reactie dermovasculara prompta, corecta care este însotita întodeauna de o senzatie generala placuta.

Actiunea procedurilor hidrotermoterapice asupra

metabolismului

Metabolism = schimbul de substante între organism si mediu cu cele 2 componente:

anabolism = asimilatie;

catabolism = dezasimilatie.

Metabolismul este în raport direct cu consumul de oxigen si cu eliminarea de dioxid de carbon. De aceea toate procedurile care actioneaza asupra proceselor oxidative produc o modificare a metabolismului. Dupa proceduri reci scurte creste volumul respirator cu 50%. Procedurile calde de lunga durata însotite de cresterea temperaturii corpului maresc volumul respirator cu 150%. Dupa proceduri reci si calde de scurta durata revenirea la normal este foarte rapida. Dupa proceduri calde prelungite metabolismul marit persista pîna la 75 minute.

Procedurile termice combinate cu manipulatii mecanice (baia calda kineto) cresc metabolismul într-o masura foarte mare. Eliminarile substantelor minerale cresc întodeauna dupa aplicatii termice si mecanice mai ales daca procedurile sunt repetate timp de mai multe zile.

Actiunea factorilor termici asupra tesuturilor

Raceala sau caldura aplicate asupra tegumentului timp mai îndelungat modifica temperatura tesuturilor atât la suprafata cât si la o anumita profunzime. Actiunea racelii este mai intensa pe cînd caldura prin hiperemia pe care o provoaca patrunde mai dificil în tesuturile subiacente. Diferite tesuturi si organe se comporta variat fata de racire (foarte usor poate raci peretele toracic).

Actiunea procedurilor hidrotermoterapice asupra

termoreglarii

Organismul uman îsi mentine temperatura interna constanta la 37 C cu variatii de 0,1 C în decursul unei zile. Acest echilibru se poate realiza cu ajutorul SNC-ului prin centrii subcorticali. Mentinerea echilibrului termic se face prin:

cresterea sau diminuarea producerii de caldura;

cresterea sau diminuarea pierderii de caldura.

Procesele care faciliteaza sau împiedica pierderea de caldura formeaza termoreglarea fizica.

Termoreglarea chimica serveste numai la producerea de caldura nu si la pierdere. Termoreglarea chimica se face mai ales prin activitatea musculaturii striate si netede voluntare sau involuntare. Daca se aplica o baie rece sau împachetare rece se produce în tegument o vasoconstrictie, o ischemie pronuntata (lipsa de sînge) si în acelasi timp o contractie a fibrelor musculare si elastice din tegument. În acest fel pierderea de caldura este foarte redusa. Daca se aplica o baie calda se observa vasodilatatie, vasele periferice încarcîndu-se cu sânge. Perspiratia insesizabila se mareste iar cînd aceasta devine insuficienta se transforma în transpiratie. La raceala se produce pe lânga o ischemie periferica si o actiune musculara reflexa frison cu mult înainte de a avea loc o racire efectiva a organismului. La caldura intensa pe lânga o vasodilatatie periferica se produce transpiratia înainte de a se urca temperatura corpului. Atâta timp cât pierderea de caldura este posibila la periferie temperatura corpului nu creste. Ea creste daca actiunea termoreglarii fizice este depasita de temperatura mediului înconjurator. În cazurile de deficienta congenitala a glandelor sudoripare se numeste anhidroza sau ihtioza, transpiratia este foarte redusa. Persoanele care sufera de astfel de defecte, neputând transpira daca ajung în medii calde se sufoca foarte repede si temperatura lor se urca mult mai usor decât la persoanele cu transpiratie normala. Pe de alta parte se gasesc persoane cu glande sudoripare dezvoltate normal dar care functioneaza insuficient, motiv pentru care transpira foarte greu (nervosi si isterici) si la acestia temperatura corpului creste mai repede. Rasa neagra, fata de rasa alba au 3 feluri de glande sudoripare. 

Comprese

Sunt aplicatii asupra diverselor regiuni ale corpului cu ajutorul unei bucati de pânza de forme si dimensiuni variate înmuiate în apa de diferite temperaturi.

Calitatile unei comprese bune

aplicarea pe tegument a compresei care nu trebuie sa permita intrarea aerului;

umezeala compresei trebuie sa fie corespunzatoare (semistoarsa în comprese calde sau reci);

compresa uscata de acoperire trebuie sa depaseasca cu 1-2 laturi de deget pe cea umeda;

daca compresele stimulante nu se încalzesc dupa 10-15 minute sau pacientul are frisoane compresa trebuie întrerupta.

Clasificarea compreselor

dupa temperatura: reci, calde, alternante si cu aburi;

dupa regiune: la cap, ceafa, gît, torace, precordiale, abdomen, trunchi si  gambe.

Compresa stimulanta Priessnitz

Este o compresa rece acoperita. Pânza înmuiata se stoarce bine si se aseaza pe zona respectiva. Peste compresa umeda astfel realizata se aplica o bucata de pânza uscata ceva mai mare decât cea umeda si de aceiasi grosime.

Mod de actiune

În timpul aplicatiei reci apare vasoconstrictia urmata de hiperemie activa cu evaporare care scade temperatura ducând din nou la vasoconstrictie si ciclul se reia. Efectul se bazeaza pe aceasta evaporare discontinua ritmica.

Compresa Prissnitz se mentine 2-6 ore pâna ce se usuca. Actiunea ei este de stimulare, influentând sistemul nervos, cordul, activarea circulatiei si a metabolismului local.

Compresa cu abur pe regiunea interesata se plaseaza o flanela uscata peste care se aplica alta înmuiata în apa fierbinte la 60 -70 C si bine stoarsa peste care se aplica o a III-a flanela uscata si eventual o pânza impermeabila (4 straturi). Ea are o importanta actiune vasodilatatoare si rezorbtiva pe lânga efectul analgezic si antispasmotic.

Cataplasme

Sunt proceduri care constau din aplicarea în scop terapeutic a diverselor substante la temperaturi variate asupra diverselor regiuni ale corpului. Substantele folosite pentru cataplasme sunt de natura organica sau anorganica în majoritatea cazurilor de consistenta pastoasa.

Cataplasmele pot fi: umede si uscate.

Cataplasmele umede: pâine cu tarîte, cu faina integrala, seminte de in, musetel, menta, mustar, namol si lut. Ele actioneaza prin factorul termic. Spre deosebire de compresele calde cataplasmele mentin temperatura un timp mai îndelungat deci nu trebuie schimbate des.

Indicatii: mialgii, nevralgii, altralgii subacute si cronice.

Hidrofoare

Sunt dispozitive speciale formate din metal sau cauciuc prin care curge apa si care se aplica peste compresele reci sau calde carora dorim sa le mentinem temperatura la nivelul dorit evitând astfel schimbarea prea deasa a compreselor.

Frictiunile: sunt proceduri la care pe lânga factorul termic intervine într-o masura accentuata factorul mecanic.

Clasificarea hidrofoarelor:

dupa temperatura: reci si alternante;

dupa regiunea corpului: partiale, superioare, inferioare si complete.

Bolnavul este dezbracat, asezat pe o canapea învelit în cearsaf. Se descopera numai extremitatea asupra careia se actioneaza. Cu un prosop de marime corespunzatoare muiat în apa rece si bine stors se acopera segmentul respectiv. Se frictioneaza rapid cu ambele mîini prin prosop cu miscari lungi pâna ce prosopul se încalzeste usor. Se acopera apoi segmentul cu un cearsaf uscat în care a fost învelit peste care se executa aceiasi manevra. Apoi segmental se acopera, se lasa în repaus si se trece la alt segment.

Frictiunile complete se executa prin cearsaful ud si se continua pâna la încalzirea cearsafului insistându-se asupra gambelor si labelor care se încalzesc  mai greu. Dupa terminarea procedurii se sterge repede bolnavul cu un cearsaf uscat si este lasat sa se odihneasca învelit. Dupa o procedura bine executata bolnavul cu reactie buna se simte reconfortabil nu are deloc senzatie de frig. Când dorim o senzatie mai puternica frictiunea completa poate fi întregita prin baia de cearsaf sau baia prin curent de aer.

Baia de cearsaf

Dupa terminarea frictiunii fara a scoate cearsaful se arunca o galeata de apa rece de jos în sus asupra pacientului de la o distanta de 1–2 m. Dupa aceea se executa lovituri cu palmele pe întreaga suprafata a corpului pâna se simte bine în cearsaf si tegumentul bolnavului s-a încalzit. Urmeaza stergerea cu un cearsaf uscat si repaus.

Baia prin curent de aer: se realizeaza cu ajutorul unui cearsaf uscat vânturari de sus în jos pâna ce tegumentul se învineteste.

Actiunea si indicatiile frictiunilor: la contactul tegumentelor cu excitantul rece se produce o excitatie a sistemului nervos, cresterea numarului miscarilor respiratorii si profunzimea lor. Dupa o scurta faza de vasoconstrictie urmeaza faza de vasodilatatie cu înrosirea accentuata a tegumentelor. Frictiunile partiale si generale sunt proceduri de înviorare si tonifiere.

Indicatii: astenie nervoasa, surmenaj, covalescenti, atrofii musculare,  redori articulare, pareze si paralizii.

Contraindicatii: hemoragii, hipersensibilitate tegumentara, nevralgii, ateroscleroza generalizata si afectiuni generale grave.

Clasificarea bailor

Definitie: proceduri de hidroterapie care se practica cu apa simpla la diferite temperaturi sau cu apa la care se adauga diferite ingrediente.

Clasificare:

dupa caracterul lor:

bai simple;

bai medicinale.

dupa temperatura:

bai reci sub 20 C;

bai racoroase 21 -33 C;

bai la temperatura de indiferenta 34 -35 C;

bai calde 36 -40 C;

bai fierbinti 40 -45 C.

dupa durata:

bai de scurta durata pâna la 5 minute;

bai de medie durata 10-20 minute;

bai de lunga durata peste 20 minute.

dupa suprafata corpului interesata:

partiale;

generale.

Baile generale pot fi la temperatura de indiferenta 34 -35 C, sub temperatura de indiferenta sub 34 C si peste temperatura de indiferenta peste 36 C.

D.p.d.v. al intensitatii procedurii:

baile la temperatura de indiferenta sunt proceduri slabe;

baile sub temperatura de indiferenta sunt proceduri puternice;

baile peste temperatura de indiferenta sunt proceduri puternice.

Baile sub temperatura  de indiferenta:

baile reci complete în cada sau piscina;

baile de imersiune reci (corpul este scufundat în apa);

baile cu valuri;

baile de jumatate sau halbbad;

baile cu peria.

Baile peste temperatura de indiferenta:

baile calde: simple, kinetoterapice si cu masaj;

baile fierbinti: pot fi simple si ascendente.

Clasificarea bailor partiale:

în functie de temperatura: reci, calde, alternante, ascendente;

în functie de regiunea corpului: de mâini, picioare, sezut 20-30 minute.

Baile medicinale:

cu ingrediente chimice: iod, sublimat, sapun, sare;

cu plante medicinale si substante organice înrudite: flori de musetel sau menta, faina de mustar, malt, tarâte de grâu, amidon, coaje de stejar/castan;

cu diferite gaze:dioxid de carbon, mofete.

Baile cu bule de oxigen si aer.

Baile sulfuroase.

Baile cu spuma.

Baile radioactive

Hidrotermoterapia speciala

Baile sunt proceduri generale majore solicitante care  intereseaza întregul organism.

Reguli generale de aplicare a bailor

Bolnavul va fi examinat amanuntit înaintea prescrierii oricarei proceduri.

Baile fiind proceduri majore se aplica cu precadere în prima parte a zilei la cel putin 30 minute dupa micul dejun. Dupa o baie generala se poate administra o procedura partiala dupa 30 minute pâna la o ora. Daca este necesar sa se aplice o a II-a procedura majora intervalul liber trebuie sa fie de cel putin 2 ore (baie, împachetari, sauna). Este contraindicata aplicarea unei proceduri majore dupa eforturi fizice mari. În timpul procedurii se foloseste o compresa rece pentru frunte si/sau o compresa pe regiunea precordiala pentru evitarea congestiei.

Baile trebuie sa fie dimensionate pe masura pacientilor. Dupa procedura pacientul face dusul de curatire, se îmbraca si se odihneste în camera special amenajata cel putin 15 minute. Este necesara respectarea stricta a indicatiilor din prescriptie.

Rolul asistentului BFT:

de a urmari în permanenta pacientul în timpul procedurii;

dupa baie cada este evacuata, spalata si pregatita pentru un nou pacient.

Sala de hidroterapie si dotarea ei

În linii mari o sectie de hidroterapie trebuie sa cuprinda:

cabine de dezbracare;

vestiar de depozitare a hainelor;

camere pentru diverse proceduri generale si partiale hidrice si termice;

grup sanitar femei/barbati;

suprafata necesara pentru o baie este de 8m²;

cazile de baie au dimensiuni de 80-175 cm (cazi mici) – 100-190 cm (dimensiunea difera în functie de felul procedurii executate).

Sala de dusuri

Trebuie sa asigure o distanta de 3–3,5 m între dus si bolnav. Pentru fiecare dus este nevoie de 3-4 m². În camera de împachetari se calculeaza câte 3,5 pâna la 4m² pentru fiecare pat de 0,8m².

Înaltimea încaperilor

Trebuie sa fie de 3,5 m cu peretii captusiti cu faianta pâna la 2 m de culoare alba.

Dusumeaua: este din mozaic de culoare deschisa cu panta de scurgere si gratar de lemn.

Iluminatul: sa fie suficient de preferinta fluorescent.

Temperatura interioara: sa fie de 22 -23 C iar a salii de dezbracat cel putin 20 C cu termometru de camera afisat la loc vizibil.

Ventilatia: sa fie suficienta si sa asigure umiditate de maxim 75%. Sunt necesare ceasuri semnalizatoare pentru aprecierea timpului de procedura.

Asistentul BFT sa aiba

o tinuta corespunzatoare: halat alb, boneta, sort de cauciuc,pantaloni albi, pantofi tenis;

atitudine deferenta, politicoasa fata de pacienti;

trebuie sa faca o planificare corecta a pacientilor pe care sa o respecte pentru a nu povoca aglomeratia.

Materiale necesare pentru o baie:

cada de baie de faianta/lemn;

baterie/robinete;

dispozitiv pentru picioare;

gratar de lemn;

compresa pentru cap;

perna de cauciuc pentru sprijinirea capului;

cearsaf;

ceas semnalizator;

termometru pentru masurarea temperaturii apei.

Baile la temperatura de indiferenta

Materiale necesare ( vezi mai sus).

Tehnica de aplicare:

se deschid robinetele si se pregateste apa la temperatura de 34 -35 C;

bolnavul este invitat sa se aseze în baie;

durata baii este de la 10-15 minute pâna la 35-60 minute (în functie de indicatie).

Mod de actiune

presiunea hidrostatica (greutatea coloanei de apa);

factorul termic realizeaza cresterea frecventei cardiace, cresterea numarului de respiratii pe minut de scurta durata cu revenire la normal sau chiar stare de sedare.

Baile la temperatura de indifernta scurte cu actiune de înviorare si tonifiere, iar cele mai lungi sunt calmante.

Indicatii: nevroze, nevrite, nevralgii, afectiuni dermatologice cu prurit si boala hipertona (hipertensiunea arteriala în faza neurogena).

Reguli generale de aplicare a bailor:

bolnavul va fi examinat amanuntit înaintea prescrierii oricarei procedurii;

baile fiind proceduri majore se aplica cu precadere în prima parte a zilei la 30 minute dupa micul dejun.

Baile sub temperatura de indiferenta

Materiale necesare: (vezi mai sus).

Tehnica de aplicare difera de la o procedura la alta.

Modul general de actiune baile sub temperatura de indiferenta adica sub 34 C îsi bazeaza actiunea pe factorul termic mai mult sau mai putin accentuat. La intrarea pacientului în apa apare în contact cu apa rece un spasm cutanat cu cresterea tensiunii arteriale, a frecventei cardiace si cu excitarea sistemului nervos. Dupa acest spasm cutanat apare faza reactiva cu atât mai rapid cu cât temperatura apei este mai scazuta manifestata prin hiperemie activa cu pierderi de caldura proportionala cu spasmul cutanat. Pierderile de caldura stimuleaza organismul intensificând producerea de caldura. Vasodilatatia se asociaza cu scaderea tensiunii arteriale si a frecventei cardiace. Ca sa grabim aparitia hiperemiei în faza sa activa putem asocia o manevra mecanica, respectiv frictiunea.

Baile reci complete în cada, piscina sau bazin

Temperatura apei 15 C. Înainte de aplicare, pacientul îsi spala fata si bratele cu apa rece pentru a evita congestia cerebrala. Procedura dureaza 10-30 secunde, maxim 1 minut si se aplica în general dupa o procedura termica (sauna). Se recomanda pacientului sa execute miscari repezi sau frictiuni puternice în timpul baii iar la sfârsit sa se stearga rapid cu un cearsaf uscat si sa se frictioneze viguros.

Modul de actiune: factorul termic puternic excitant.

Indicatii: obezitate, hipotiroidism, diabet, adipozitate si ca procedura reconfortanta în stare de oboseala fizica.

Contraindicatii: arterioscleroza si nevroza cu excitatie.

Baia de imersie rece

Baia de imersie rece: (când corpul este bagat total în apa) procedura se efectueaza într-o cada obisnuita cu apa la temperatura de 15 -18 C. Se umple cada cu apa, bolnavul este asezat într-un cearsaf în decubit dorsal iar patru persoane apuca capetele cearsafului ridicând bolnavul si îl introduc în apa timp de 3-10 secunde apoi îl tin deasupra apei tot 3-10 secunde repetând aceasta operatie de 3 pâna la 5 ori. La sfârsitul procedurii bolnavul este rapid sters si lasat sa se odihneasca învelit în cearsaf si patura.

Modul de actiune: asemanator cu cel al bailor reci complete.

Indicatii: boli infectioase cu febra mare, astenie nervoasa.

Dupa proceduri de termoterapie sau ca procedura de recomfortare, tonifiere – în stari de astenie fizica.

Baia cu valuri

Tehnica de aplicare: se practica într-o cada obisnuita care are adaptat un sistem de valuri. Se umple cada cu apa la temperatura de 28 -32 C pe jumatate sau 1/3. Bolnavul sta culcat în baie cu picioarele departate si îndoite din genunchi. La nivelul picioarelor bolnavului dispozitivul se scufunda si se ridica ritmic producând valuri care pornesc de la picioare spre umeri în directia circulatiei venoase. În lipsa acestui dispozitiv valurile pot fi provocate de catre tehnician prin miscarea apei cu palmele de la picioare spre piept. Durata procedurii este de 3-4 minute.

Mod de actiune: factorul termic si mecanic.

Indicatii: convalescenta, debilitate si astenie nervoasa.

Baia de jumatate / halbbad

Tehnica de aplicare: aceasta baie se efectueaza într-o cada mai mare decât cele obisnuite în apa la temperatura de 32 C. Se umple cada pâna la înaltimea de 28-30 cm, apa trebuind sa acopere jumatatea inferioara a bolnavului pâna la ombilic. Bolnavul se aseaza în asa fel în baie încât în spatele lui sa ramâna un spatiu suficient pentru manipulatiile tehnicianului.

Bolnavul este invitat sa îsi spele fata si sa se frictioneze usor pe mâini, torace si abdomen. Tehnicianul se aseaza la stânga si putin în spatele bolnavului, ia în mâna dreapta un vas special cu capacitatea de 1,5l si face 10-15 turnari rapide asupra spatelui si umerilor bolnavului, apa lovind de fiecare data spatele pacientului. Dupa aceea executa frictiuni rapide cu apa pe spate si partile laterale ale toracelui în directie verticala, de sus în jos si invers. Tehnicianul se muta apoi si executa aceleasi turnari si frictiuni si pe fata anterioara a corpului.

Halbbad-ul poate fi completat cu o turnare energica executata de la 1-1,5 m asupra toracelui si abdomenului în scopul stimularii respiratiei, circulatiei si cresterii tonicitatii muschilor din regiunea interesata.

Durata baii este de 3-5 minute.

Modul de actiune: factorul termic si mecanic.

Actiunea este excitanta, tonifianta, sedativa si antitermica.

Indicatii: sechele dupa hemiplegii, astenie nervoasa, stres, atonie gastrica si intestinala, enterite, hemoroizi, boli infectioase febrile si ca procedura de racire dupa proceduri termoterapice.

Atonia gastrica si intestinala – lipsa tonusului musculaturii netede a tubului digestiv.

La nivelul tubului digestiv exista miscari peristolice (de amestec) si miscari peristaltice (din aproape în aproape).

Hemoroizi – proeminarea pachetului venos din regiunea ileocecala.

Baia cu peria

Aceasta procedura se executa într-o cada umpluta cu apa ¾ la temperatura de 33 -34 C. Invitam bolnavul sa se aseze si cu ajutorul unei perii mari si aspre se începe periatul spatelui cu miscari lungi, muind de fiecare data peria în apa când coborâm. Dupa ce se obtine o hiperemie, invitam bolnavul sa se culce pe spate si trecem la perierea toracelui pe fata anterioara si partile laterale cu miscari verticale, iar abdomenul cu miscari circulare de la dreapta la stânga bolnavului. Se continua periajul sub apa al membrelor superioare apoi a membrelor inferioare si la sfârsit regiunea fesiera dupa ce l-am invitat sa se ridice putin. Se repeta aceste manevre înca o data. Durata totala a procedurii 3-5 minute.

Modul de actiune: factorul mecanic si termic.

Baia cu peria are actiune mai puternica decât baia halbbad.

Indicatii: tulburari circulatorii, boala hipertona în faza neurogena si nevrozele.

Baile peste temperatura de indiferenta

Materiale necesare ( vezi mai sus).

Tehnica de aplicare: are particularitati în functie de procedura.

Modul general de actiune

Baile peste temperatura de indiferenta calde si fierbinti provoaca RDV foarte important. Vasodilatatie periferica cu accentuarea circulatiei si cresterea curentului sanghin.

Baile peste 40 C au actiune net excitanta asupra sistemului nervos, aparatului  cardio-vascular si asupra metabolismului.

Baile calde pot fi: simple, kineto si cu masaj.

Baia calda simpla

Se executa într-o baie obisnuita cu apa la temperatura de 36 -37 C si cu durata totala de 15-30-60 minute.

Modul de actiune: factorul termic si presiunea hidrostaltica a coloanei de apa. Actiunea este antispastica si sedativa generala.       

Indicatii: prurit, nevralgii, astenie nervoasa, insomnie.

Baia kinetoterapica

Este o baie calda la care se asociaza miscari în toate articulatiile bolnavului. Miscarea în apa reprezinta un important mijloc de recuperare care se bazeaza pe principiul legii lui Arhimede. “Asupra unui corp scufundat într-un lichid actioneaza o forta de jos în sus egala cu greutatea volumului de lichid  dezlocuit”. Un corp în apa este mai usor scazând greutatea lui de aproximativ 7 ori, adica un corp de 70 kg scufundat total în lichid cântareste aproximativ 10kg. Baia kineto se efectueaza într-o cada mai mare care se umple ¾ cu apa la temperatura de 36 -37 -38 C. Bolnavul este invitat sa se aseze în cada si timp de 5 minute este lasat linistit sa se obisnuiasca cu ambianta. Dupa aceea tehnicianul executa sub apa la toate articulatiile în mod pasiv toate miscarile posibile în timp de 5 minute dupa aceea sta pacientul în repaus dupa care este invitat sa repete singur miscarile imprimate de tehnician. Durata baii este de 20-30 minute dupa care bolnavul este sters si lasat sa se odihneasca.

Modul de actiune: factorul termic si mecanic.

Mobilizarea în apa este mai putin dureroasa din cauza relaxarii musculare care se produce sub influenta apei calde si pierderea greutatii corpului conform legii lui Arhimede. Importanta miscarii pasive este esentiala în recuperare mai ales în stres psihic pentru ca pacientul întelege ca articulatia este functionala si recuperarea este posibila.

Indicatii: redoarea articulara cu tendinta la anchiloza, poliartroza, spondilita anchilozanta, paralizii si pareza.

Baia cu masaj

Într-o cada cu apa ¾ la temperatura de 36 -39 C se executa masajul asupra regiunii indicate prin tehnica cunoscuta. Durata variaza în functie de regiunea pe care se face masajul.

Modul de actiune si indicatiile: (vezi la baia kineto).

Baile fierbinti pot fi:

bai ascendente complete;

bai simple fierbinti.

Baile ascendente complete sau bai piretoterapice

Se umple cada cu apa la temperatura de 35 C bolnavul este invitat sa se aseze în baie în asa fel încât apa sa îi acopere umerii. Dupa 2 minute temperatura bai se creste prin adaugare de apa fierbinte. Din minut în minut se creste temperatura cu 1 C. Se poate ajunge ca temperatura corpului bolnavului sa fie de 39 -40 C cu temperatura apei de baie 41 -43 -45 C.

Durata baii poate fi de pâna la o ora.

Modul de actiune: baia hiperterma provoaca o vasodilatatie importanta care duce la supraîncalzirea organismului cu transpiratia care are loc numai la nivelul suprafetelor neacoperite de apa (fata, capul) eventual partea superioara a pieptului. Supraîncalzirea duce la cresterea metabolismului.

Indicatii: boli reumatismale cronice, nevralgii, nevrite cronice, obezitate, intoxicatii cronice si astm bronsic.

Bai simple fierbinti

Se folosesc mai ales în Japonia si China cu durata de 5-10 minute cu efecte excitante puternice. Baile scurte de 1-2 minute au efect calmant.

Baile partiale

Baile partiale se împart în functie de temperatura in:

bai reci;

bai calde;

bai alternante;

bai ascendente.

În functie de regiunea corpului sunt:

bai de mâini;

bai de picioare;

bai de sezut.

Bai de mâini

Materiale necesare: vani/cazi mici de forme ovale sau un lighean mai mare.

Bolnavul sta pe un scaun si este invitat sa-si introduca ambele mâini în vana în asa fel ca apa sa-i acopere mâinile si antebratele pâna peste cot.

Baile reci de mâini se fac cu apa sub 15 C.

Mod de actiune:

cele de durata scurta 1-2 minute au o actiune descongestionanta asupra organelor toracice si creierului;

cele de durata mai lunga de 5-10 minute au actiune antiinflamatorie si antisudorala.

Baile calde de mâini

Se efectueaza cu apa la temperatura de 38 -40 C, iar cele fierbinti la 40 -45 C cu o durata de 10-20 minute.

Mod de actiune

Aceste bai provoaca o vazodilatatie periferica si influenteaza reflex circulatia coroniara inlaturând spasmul vascular. Ele determina de asemenea tot pe cale reflexa o relaxare a musculaturii netede a bronhiilor.

Indicatii: angorpectoris (angina de piept, durere la inima), astm bronsic, boli reumatismale subacute si cronice cu localizarea pe articulatia membrelor superioare.

Baile reci si calde de mâini îsi datoreaza efectele organizarii metamerice embrionare care face ca vasele membrelor superioare sa lucreze sinergic (în acelasi fel) cu organele din cutia toracica mai ales inima.

Bai alternante de mâini

Se executa în doua cazi potrivite:

cada cu apa la 40 C;

cada cu apa rece 15°-18° C.

Se introduc la început mâinile în apa calda 2-3 minute pâna la aparitia RDV apoi în apa rece 20-30 secunde. Manevra se repeta de 3-5 ori terminând obligatoriu cu apa rece.

Mod de actiune: efectul se bazeaza pe alternanta factorului termic cald si rece care activeaza circulatia periferica si descongestioneaza organele toracice.

Indicatii: tulburari vasomotorii locale, acrocianoza, transpiratii, atrofii musculare, pareze, paralizii si tonifierea musculaturii.

Baile alternante fac de fapt gimnastica vasculara.

Acrocianoza = mâini si picioare reci

Bai ascendente de mâini = Hauffe

Se foloseste cada pentru mâini în care se pune apa la 35°C. La interval de 1-2 minute se creste temperatura cu 1 C treptat, prin adaugare de apa fierbinte. În 5-6 minute se ajunge la temperatura apei de 40 -44 C si se sta aici 15-30 minute.

Mod de actiune: factorul termic cu hiperemie lenta care antreneaza vasodilatatia atât a vaselor superficiale cât si a celor profunde.

Indicatii: arterioscleroza, scleroza miocardului si astmul bronsic.

Baile ascendente permit si vasodilatatia unor vase îmbatrânite cu elasticitate redusa.

Baile de picioare

Materiale necesare:

cazi speciale;

galeti obisnuite.

Bolnavul asezat pe un scaun îsi introduce picioarele în apa în asa fel încât apa sa urce la un lat de palma sub genunchi.

Baile reci de picioare se prescriu cu apa sub 15 C si dureaza 1-2 minute.

Baile calde de picioare se prescriu cu apa la 35 -40 C si dureaza 10-15 minute.

Baile alternante de picioare se fac cu 2 vase:

unu cu apa la 38 -42 C;

unu cu apa la 18 -20 C.

Conform regulii bailor alternante se începe cu cald si se termina cu rece. Baile alternante de picioare se executa identic cu cele ascendente de mâini. Plimbatul prin roua sau râu se recomanda bolnavului timp de 5-10 minute sa se plimbe cu picioarele goale dimineata prin iarba umeda de roua sau într-un râu cu apa curgatoare cu o adâncime de 10-20 cm. Calcatul prin apa se executa într-o cada mai mare cu apa sub 15 C pâna la înaltimea de 10-15 cm. Bolnavul este invitat ca timp de 1 pâna la 5 minute sa calce apa cu picioarele goale.

Modul de actiune si indicatiile sunt asemanatoare cu baile de mâini la care se adauga: cefalee, migrene si piciorul plat.

Baile de sezut

Materiale necesare:

baie de forma speciala;

patura;

un cearsaf;

compresa pentru frunte.

Tehnica de aplicare:

Baile sunt:

reci;

calde;

alternante;

ascendente.

Pentru baile reci de sezut se pune apa în vasul special pâna la o înaltime de 15-20 cm, apa  având temperatura de 18 C. Bolnavul este invitat sa se aseze în baie în asa fel încât apa sa ajunga la nivelul ombilicului. Picioarele se sprijina pe un scaun mic situat în fata baii. Pacientul este acoperit cu un cearsaf apoi învelit cu o patura iar pe frunte i se aplica o compresa rece. Durata baii 1-5 minute.

Mod de actiune: factorul termic. Sub influenta temperaturii reci se produce o vasoconstrictie importanta a vaselor din cavitatea abdominala care se poate traduce clinic prin senzatia de greutate si caldura în cap si ameteli. Concomitent creste temperatura axilara. Dupa o baie scurta de 1-5 minute apare vasodilatatie cu hiperemie activa. Dupa o baie rece de durata lunga 5-10-25 minute aparitia vasodilatatiei are loc dupa câteva ore.

Indicatii: constipatie, amenoree (lipsa menstruatiei), impotenta, incontinenta urinara, (enuresis=incontinenta urinara = pipi în pat la o vârsta când ar trebui sa fie control sfincterian); stari congestive ale creierului, insomnie. Baile de durata mai lunga se indica în enterocolite acute (diaree acuta), inflamatii subacute ale organelor genitale, hemoragii.

Contraindicatii: cistite (inflamatia vezicii urinare), colici uterine.

Baile de sezut racoroase

Se fac la temperatura de 26 -32 C, cu o durata de 15 minute. Sunt indicate în inflamatiile cronice ale organelor genitale.

Baile de sezut calde

Temperatura apei va fi de 36 -40 C cu o durata de 10-20 minute.

Mod de actiune: factorul termic care scade excitabilitatea marita, combate spasmele, accelereaza procesele de dezinflamare.

Indicatii: dismenoree (ciclul menstrual dureros), colici uterine, colici vezicare, colici intestinale, insuficienta ovariana, prostatite cronice, artrite sacroiliace.

Baile alternante de sezut

În doua cazi cu apa la temperatura de 38 -40 C si 18 -20 C conform tehnicii bailor alternante.

Mod de actiune: sunt stimulante si tonifiante ale organelor genitale.

Indicatii: atonii uterine + oboseala muschiului uterin, prolax uterin = chinga musculara, insuficienta ovariana.

Baile medicinale

Avem de-a face cu factorul termic, chimic si mecanic.

Bai cu ingrediente chimice.

Bai cu plante medicinale si substante organice înrudite.

Bai cu gaze.

Bai cu substante radioactive.

Bai cu ingrediente chimice temperatura apei 35 -37 C, durata 10-20 minute.

Bai cu iod

Din iodura K sau din sare de bazna. Sare de bazna 250g pâna la 1 kg în parti egale cu sare de bucatarie. Baile cu iod se fac în vane de lemn acoperite cu capac sau cu o patura în asa fel ca numai capul bolnavului sa ramâna afara, pentru a evita actiunea nociva a vaporilor din iod.

Mod de actiune: iodul micsoreaza vâscozitatea sângelui provocând vazodilatatie si scazând tensiunea arteriala, mareste puterea de aparare a organismului, determina reactii locale la nivelul tesuturilor si organelor contribuind la reducerea fenomenelor inflamatorii.

Indicatii: artrite cronice, afectiuni inflamatorii cronice genitale la femei si barbati, arterioscleroza, nevralgii, boli de piele.

Baile cu sublimat

Baile cu sublimat (dezinfectant) în solutie 1/10000 sau 1/20000. Se efectueaza în cada de lemn.

Indicatii: furunculoza, plagi infectate, dupa boli infectioase, acute si cronice (varicela, pojar, scarlatina).

Baile cu sapun

Baile cu sapun: 100-200g sapun de casa ras plus 50g sapun de k.

Modul de actiune: rol dezinfectant si descuamant asupra pielii.

Indicatii: dupa boli infectioase, boli micotice ale tegumentului, intertrigo, eczeme.

Baile cu sare

6-10 kg sare pentru o baie generala;

1-2 kg pentru o baie partiala.

Mod de actiune: provoaca vasodilatatie tegumentara, influenteaza procesele metabolice generale, raportul fosfocalcic si eliminarea acidului uric. Au actiune antiinflamatorie si rezorbtiva.

Indicatii: afectiuni cronice ale aparatului locomotor, boli cronice utero-anexiene, afectiuni endocrine, ovariene si tiroidiene.

Mantaua de sare ramâne pe tegument dupa încheierea procedurii si ea nu trebuie îndepartata. Ionii din cristalele de sare patrund în tegument în urmatoarele ore dupa procedura.

Baile de plante medicinale si substante organice înrudite

Baile cu musetel sau menta 500-1000g flori preparate prin infuzie.  infuzie = oparirea plantelor, decoct = fierberea plantelor.

Mod de actiune: efect sedativ asupra sistemului nervos.

Indicatii: afectiuni reumatismale, nevralgii, nevrite, astenii nervoase cu agitatie.

Baile cu mustar - De la 10-100gr mustar pisat amestecat cu apa calduta pus în sac de pânza pentru împiedicarea evaporarii uleiurilor volative.

Mod de actiune: actiune revulsiva si efecte excitante asupra tegumentului.

Indicatii: bronsite, pneumonii, enderotite, mialgii, nevralgii, poliartrite.

Baile de malt, tarâte de grâu sau amidon

Cantitate: 1-3 kg malt de orez, 1-1,5 kg tarâte, 1-2 kg amidon toate într-un saculet, se fierb în 6 l de apa clocotita si se toarna totul în baie. Maltul, tarâtele de grâu si amidonul sunt rele conducatoare de caldura. Ele formeaza o pelicula la suprafata apei care mentine apa calda din baie un timp mai îndelungat, aceste substante având si o actiune emolienta asupra pielii.

Indicatii: afectiuni reumatismale, nevralgii, afectiuni dermatologice: exeme cronice, urticarie, intertrigo. De asemeni se folosesc ca bai de curatire dupa aparat gipsat.

Baile cu coaja de stejar si castan

Se poate folosi coaja de copac: stejar sau castan sau 100g acid tanic. Efectul acestor bai: efect astringent asupra tegumentului.

Indicatii: afectiuni dermatologice, exeme cronice, urticarite, eruptii alergice.

Baia de mustar

Cu efect revulsivant, excitant asupra tegumentului. Rolul pentru descongestionarea organelor interne este de electie.

Baile cu bule de diferite gaze

Baile cu bule de dioxid de carbon se practica în cazi obisnuite care au adaptat un sistem de legatura la tubul de dioxid de carbon si alta legatura la generatorul de bule plasat pe fundul cazii. Baile se prescriu la 30 -35 C cu o durata de 5-20 minute. Ele se aseamana cu baile carbogazoase  naturale.

Indicatii: în ameliorarea metabolismului local si general, cu efect calmant si în afectiunile nervoase cu reechilibrarea sistemului nervos vegetativ.

Efectul mecanic (senzatia de întepatura si caldura) datorat bulelor care fac micromasaj tegumentar.

Efectul chimic prin rezorbtia bioxidului de carbon prin tegument si hiperemie activa.

Prin vasodilatatia periferica scade tensiunea arteriala.

Contraindicatii: insuficienta cardiaca, arterioscleroza avansata, angina pectorala, TBC pulmonar si cancerul.

Baia cu bule de oxigen si aer

Se pregatesc ca si cele cu bioxid de carbon.

Indicatii: prin masajul fin tegumentar produs prin spargerea bulelor excita terminatiile nervoase periferice si au rol calmant în activitatea SNC-ului.

Baia cu spuma

Decoct din radacina plantei sapunel. Cu ajutorul generatorului de bule se formeaza o spuma densa care mentine caldura apei. Este o procedura piretoterapica care încalzeste corpul si duce la transpiratii. Se recomenda la obezitate nevralgii, diabet.

Baia radioactiva

Se gasesc la noi în tara la Baile Felix. Aceste bai se recomanda în afectiuni cronice.

Dusurile

Dusurile sunt aplicatii de apa cu presiuni si temperaturi variate prin intermediul unor dispozitive speciale. Aici actioneaza factorul mecanic si factorul termic. Dusurile se pot face cu apa, cu abur si aer cald.

Clasificarea dusurilor:

a)   Dupa dispozitivul de la care pleaca coloana de apa:

1.   dus rozeta;

2.   dus sul;

3.   dus eventai.

b)   Dupa temperatura:

1.   reci;

2.   calde;

3.   alternante;

4.   cu abur;

5.   cu aer cald.

c)   Dupa directia coloanei de apa:

1.   verticale descendente si ascendente;

2.   orizontale.

d)   Dusuri speciale:

1.   dus masaj;

2.   dus subacval.

Dusurile se aplica astfel:

1.   Dusuri rozeta:

dusuri rozeta reci  cu efect excitant pentru tonifiere.

dusuri rozeta calde: la 38 C si fierbinti la 40 C cu actiune calmanta asupra sistemului nervos;

dusuri rozeta alternante: 18 -20 C si 38 -40 C cu efect excitant asupra SNC-ului, de tonifiere a musculaturii si de marire a tonusului vascular. Se începe obligatoriu cu dus cald 40 de secunde apoi dus rece 10-15 secunde dupa care urmeaza hiperemia activa.

2.   Dusurile sul: datorita formei si presiunii coloanei de apa au actiunea mecanica cea mai puternica. Dusurile sul se aplica reci, calde sau alternante (ex. dusul scotian). Dusul scotian se practica cu ajutorul a doua tuburi de cauciuc mobile si orizontale prevazute cu capete metalice de îngustare a coloanei de apa. Temperatura apei este de 18 -20 C sau 38 -40 C.

Bolnavul este asezat în fata dusului la distanta de 2-4 m în raport cu presiunea coloanei de apa de 1,5-2 atmosfere. Se aplica pe regiunea prescrisa la început coloana de apa calda 10-15 secunde apoi coloana de apa rece 5-10 secunde alternativ de 2-4 ori. Dusul scotian are o actiune excitanta asupra SN, tonifica sistemul neuro-muscular si activeaza foarte intens circulatia.

Indicatii: acrocianoza, parestezii, pareze, sciatica cronica, constipatie si meteorism (gaze în organism).

3.   Dusul evantai: se aplica cald, rece sau alternant. Cel mai frecvent folosit este cel alternant cu efecte de tonifiere.

Dusuri speciale:

1.   Dusul masaj reprezinta aplicarea mai multor dusuri rozeta cu apa la temperatura de 38 -40 C asupra corpului pacientului caruia i se face concomitent masaj. Mai frecvent se aplica partial, mai rar general. Durata este de 8-15 minute. Dusul masaj produce o hiperemie importanta cu un însemnat efect resorbtiv si de tonifiere prin actiunea combinata a masajului si a factorului termic.

Indicatii: în artritele cronice, spondilite si spondiloze, nevrite, nevralgii, mialgii si tendinite cronice, sechele dupa entorse, luxatii sau fracturi.

2.   Dusul subacval: consta din aplicarea sub apa a unui dus sul de mare presiune 3-6 atmosfere cu temperatura mai mare decât a apei de baie. El se poate efectua într-o cada cu apa la 35 -38 C cu ajutorul unui dus sul mobil cu presiune mare care se introduce în apa pe segment sub controlul uneia din mâinile asistentului pâna la 5-10 cm de regiunea de aplicat. Durata  procedurii este de 5-10 minute. Actiunea intensa a dusului subacval se datoreste temperaturilor diferite baie si dus precum si masajului puternic al coloanei de apa care comprima puternic tesuturile.

Efectul este asemanator dusului masaj dar este suportat mai bine datorita baii calde.

Indicatii: nevrite, nevralgii, mialgii, pareze, paralizii, inflamatii cronice abdominale.

3.   Dusuri alternante - Sunt indicate în amenoree si în infectii cronice ale organelor genitale.

Contraindicatii:

debilitate fizica avansata;

nevroze si psihoze cu agitatie.

Se evita aplicatii de dusuri reci si alternante la cei cu fragilitatea vasculara sau hipersensibilitate cutanata si în arterioscleroza generalizata. Se cere precautie în aplicarea dusurilor reci la copii si gravide.

4.   Dusul cu abur - Este proiectarea vaporilor supraîncalziti asupra unor regiuni limitate. Durata este de 3-6 minute. Poate fi o procedura de sine statatoare, poate sa preceada o baie generala sau se poate asocia cu masaj. La sfârsit se aplica o procedura de racire, spalare sau dus la temperatura de 18 -20 C.

Mod de actiune: actiune puternica asupra circulatiei cu hiperemie si rezorbtie locala.

Indicatii: spondiloze, nevrite, nevralgii, mialgii, tendinite, entorse, luxatii.

5.   Dusul cu aer cald - Proiectarea aerului cald furnizat de un generator pe o anumita portiune a corpului se asociaza cu masaj. Dusul cu aer cald are aceleasi indicatii ca si dusul cu abur la pacienti cu sensibilitate accentuata a pielii.

Dusuri dupa directie:

verticala;

ascendente;

descendente;

orizontale

Sunt prevazute cu baterii de amestec care creeaza posibilitatea aplicarii si schimbarii rapide de temperaturi reci, calde sau alternante. Între dusurile verticale mentionam dusul de sezut care se poate aplica rece, cald sau alternant. Dusurile reci de sezut au indicatii asemanatoare bailor reci de sezut, iar cele caldute cu durata mai lunga au efect calmant.

Dusurile de sezut fierbinti

Sunt indicate în prurit vulvar.

Împachetarile

Se întrebuinteaza în hidroterapie pe scara întinsa. Ele constau din învelirea unei parti a corpului sau a corpului în întregime într-un cearsaf uscat sau înmuiat în apa la temperatura de 18 -20 C si bine stors peste care se aplica o patura.

Împachetarile pot fi

uscate;

umede;

parafina;

namol;

nisip.

Împachetarile umede pot fi:

complete;

trei sferturi;

inferioare;

modificata;

superioare;

la trunchi

Împachetarea umeda completa: pe un pat sau canapea se asterne o patura mare de lîna 220-250 cm sau doua paturi obisnuite peste care se aplica un cearsaf înmuiat în apa rece si bine stors. Se culca bolnavul cu fata în sus si cu mâinile ridicate. Se înveleste la început trunchiul, se lasa mâinile pe lînga trunchi si cu cealalta parte a cearsafului se învelesc si mâinile. Se aplica apoi patura, se pune un cearsaf îndoit sub barbie pentru a evita frecarea de patura si o compresa rece pe frunte. Se lasa bolnavul împachetat pe durata prescrisa dupa care se aplica o scurta procedura de racire. În cazul în care dorim sa obtinem o încalzire mai rapida si mai importanta împachetarea poate fi asociata cu aplicatii de termofoare, hidrofoare sau sticle cu apa calda, asezate între cele doua portiuni ale paturii de o parte si de alta a coapselor, la gambe si talpi.

Împachetarea umeda ¾

Membrele inferioare nu se împacheteaza.

Împachetarea umeda inferioara

De la ombilic în jos cu bratele acoperite de un cearsaf  uscat.

Împachetarea umeda modificata - împachetare umeda inferioara + o compresa în cruce la torace, iar bratele acoperite cu un cearsaf uscat.

Împachetarea umeda superioara: se împacheteaza bratele si partea superioara a trunchiului restul acoperit cu un cearsaf uscat.

Împachetarea umeda la trunchi: de la axila la pubis.

Actiunea împachetarii umede se face în 3 faze:

faza initiala de excitatie odata cu învelirea tegumentului în cearsaful rece se produce excitatia a sistemului nervos cu vasoconstrictie intensa cu cresterea frecventei cardiace si a respiratiei. Dupa aproximativ 3 minute vasoconstrictia este urmata de vasodilatatie periferica activa cu cresterea vitezei de circulatie a sângelui si cresterea usoara a tensiunii arteriale. Senzatia initiala de frig a bolnavului este înlocuita de o senzatie placuta de caldura. Corpul cald cedeaza treptat caldura cearsafului rece pâna ce temperatura ambelor se egalizeaza. Aceasta faza dureaza aproximativ 15-20 minute si are un efect excitant asupra sistemului nervos, a respiratiei, a sistemului cardio-vascular si a termoreglarii.

faza de calmare se produce daca bolnavul continua sa ramâna împachetat. Învelisul se încalzeste mai departe iar procedura din rece se transforma în calda. Prin caldura umeda moderata efectul devine calmant, bolnavul adeseori adoarme. Datorita vasodilatatiei periferice tensiunea arteriala scade usor, pulsul se rareste, respiratia devine mai rara si mai ampla. Aceasta faza dureaza de la 15 la 50 minute.

faza hipertermica se produce daca bolnavul ramâne mai departe împachetat. Prin acumularea de caldura care nu se pierde din cauza paturii, procedura devine hipertermica organismului si se supraâncalzeste si apare o actiune excitanta la nivelul SN. Apare transpiratie abundenta, accelerarea pulsului si a respiratiei. Aceasta faza dureaza 50-90 minute.

Împachetarea uscata

Se efectueaza numai cu patura care se aplica fara cearsaf direct pe corp. Durata acestor împachetari este de 90 minute. Fiind proceduri de sudatie se poate mari retentia de caldura aplicând pe partile laterale ale corpului peste patura, termofoare sau sticle cu apa calda (dispozitiv din metal sau plastic si se umple cu apa calda). Împachetarile uscate se pot aplica general sau partial. Împachetarile uscate: prin actiunea mecanica a paturii aspre aplicata direct pe corp prin durata lunga cât si prin suprafete mari cuprinse sunt proceduri excitante, producând în acelasi timp o sudatie importanta.

Indicatii: în boli cu metabolism scazut, intoxicatii si infectii cronice, adipozitate, sifilis tertiar, reumatism cronic.

Contraindicatii: toate bolile cosumptive, casectizante, acute, cronice, TBC, cancer, sindroame miocardiace, tulburari ale glandelor endocrine.

Împachetarile cu parafina

Acestea fac parte din procedurile termoterapice si se aplica pe regiuni limitate de corp.

Tehnica: se topeste într-un vas o cantitate de parafina alba în asa fel încât sa mai ramâna câteva bucati netopite în scopul evitarii supraîncalzirii. Cu ajutorul unei pensule late se pensuleaza repede regiunea interesata de mai multe ori pâna ce se realizeaza un strat de parafina de 0,5-1cm grosime. Peste stratul de parfina se pune o bucata de flanela si se acopera regiunea cu patura. Durata este de 30-60 minute. Regiunile paroase se rad sau se ung cu ulei înainte de aplicarea parafinei. Pe regiunile neparoase înlaturarea parafinei se realizeaza foarte usor din cauza transpiratiei produsa de parafina. La nivelul articulatiilor pentru a avea un strat mai gros se pot folosi mansoane legate deasupra si dedesubtul articulatiilor prevazute cu un orificiu prin care se toarna parafina topita. Pentru mâini si picioare se pot efectua bai de parafina cu bucati reci. Pacientul introduce tegumentul, mâna sau piciorul, îl scoate si asteapta pâna ce parafina se întareste pe tegument. Se repeta manevra de 2-3 ori introducând de fiecare data segmentul la un nivel inferior fata de precedentul. Când temperatura devine suportabila extremitatea se lasa în parafina timp mai îndelungat. Pe articulatiile mici se pot aplica placi parafinate. Din cauza termoconductibilitatii relativ mici parafina poate fi folosita la temperaturi ridicate fara a produce arsuri.             Parafina provoaca o supraîncalzire profunda si uniforma a tesuturilor. Pielea se încalzeste la 38 -40 C provocând o transpiratie locala ascendenta. La desfacerea parafinei se evidentiaza hiperemia produsa. Dupa împachetare se aplica o procedura rece.

Indicatii: osteomielite cronice, contuzii, artrite subacute si cronice, artrite infectioase, nevralgii, nevrite în stadiu subacut si cronic, miozite, afectiuni din sfera genitala.

Contraindicatii: TBC, cancer, tendinta la hemoragii.

Împachetarea cu namol

Materiale necesare:

pat/canapea;

patura;

pânza impermeabila;

cearsaf.

Se pregateste namolul prin amestecarea lui cu apa fierbinte pâna ce se realizeaza o masa vâscoasa. La temperatura indicata în prescriptie se aplica namolul pe cearsaf în grosime de 2-3 cm. Peste acest strat de namol se aseaza regiunea de împachetat a bolnavului. Se aplica namolul pe partile laterale si anterioare ale corpului evitând regiunea precordiala. Pentru evitarea congestiei centrale se pune o compresa rece pe frunte. Durata este de 20-40 minute. Dupa terminare se practica o procedura de curatire (DUS).

Aceste împachetari au tripla actiune:

termica;

chimica;

mecanica (împachetarea).

Actiunea namolului:

mecanic: producând excitatia pielii datorita micilor particule componente;

efect fizic: temperatura crescuta a corpului cu 2 -3 C;

efect chimic: prin rezorbtia unor substante pe care le contine namolul. Namolul activeaza producerea de histamina în piele. Apare o transpiratie abundenta cu elemente crescute de acid uric din metabolismul proteic. Sunt mobilizate depozite sanghine producându-se intensificarea circulatiei în anumite teritorii.

Indicatii: boala reumatismala cronica, afectiuni ginecologice, nevralgite rebele.

Contraindicatii: boli febrile, hipertensiune arteriala, astm, hepatita cronica, cancer, TBC. Cura cu bai de namol cuprinde 12-15 bai.

Împachetarile cu nisip

Este o procedura termoterapica intensa care se însoteste de transpiratii abundente. Se practica prin învelirea corpului cu nisip cald în cazi special amenajate sau pe plaja. Aici actioneaza factorul termic si mecanic datorita temperaturii si greutatii nisipului. Ele sunt proceduri intens sudorifice, nisipul absorbind transpiratia produsa. Durata împachetarii 20-40 minute. În timpul împachetarii se pune o compresa rece pe cap apoi se face o baie rece de curatenie sau dus.

Termoterapie

Termoterapia este partea de hidroterapie care foloseste temperaturi ridicate de obicei între 40 -80 C în scop terapeutic. Pentru aplicarea excitantului termic se întrebuinteaza unele medii cu conductibilitate mai redusa decât a apei cum sunt vaporii de apa, aerul încalzit si nisipul.

Cele mai folosite proceduri termoterapice sunt:

baile de aburi;

baile de aer cald;

baile de lumina;

baile de soare;

baile de nisip.

Baile de abur

Se foloseste caldura umeda sub forma de vapori. Ele aduc un aport mare de caldura ridicând într-un timp relativ scurt temperatura corpului. Pentru ca baile de abur sa fie mai usor suportate se pleaca de la o temperatura initiala de 38 -42 C si se urca treptat la 50 -55 C. Durata lor variaza în raport cu boala si rezistenta organismului de la 5-30 minute iar daca dorim sa marim transpiratia dam bolnavului sa bea 250–500 ml de ceai sau apa. În timpul procedurii se pune o compresa pe cap, ceafa sau inima. Baia de abur se termina cu o procedura de racire baie racoroasa sau dus rece. Baile de abur fiind proceduri puternice nu se vor aplica la un pacient mai mult de 2-3 ori pe saptamâna.

Baile de abur pot fi: complete si partiale.

Baia de abur completa

Pot fi executate în camere speciale într-o atmosfera supraîncarcata de vapori la temperatura de 40 -50 C. Ele mai pot fi  practicate în dulapuri speciale orizontale sau verticale.

Indicatiile bailor generale cu aburi:

cele de scurta durata (3–5 minute) cu caracter excitant se pot recomanda la majoritatea pacientilor cu caracter de detoxifiere;

cele de durata medie 10-15 minute sunt indicate în hipotiroidism, în unele afectiuni dermatologice  cum ar fi: exeme cronice si psoriazis, iar cele mai lungi de 15 minute pot fi indicate în obezitate, în sifilisul tertiar, în intoxicatii cronice, reumatismul cronic, nevrite si nevralgii.

Contraindicatii: stari febrile în boli organice ale sistemului nervos (paraliziile) în ateroscleroza, în anemii grave, debilitate fizica generala si în hemoragii.

Baile de abur partiale

Se practica la cap, trunchi si membre în instalatii speciale sau în improvizatii.

Indicatii: artrite si artroze localizate în afectiuni genitale cronice si tulburari circulatorii periferice la extremitati.

Baile de aer cald

Se fac în acelas mod ca si baile de abur cald dar ele folosesc caldura uscata cu temperatura între 60 -80 C. Caldura uscata provine de la radiatoare supraîncalzite în atmosfera închisa. Baile de aer cald sunt mai usor suportate ca cele de abur cald. Transpiratia se instaleaza mai încet dar cantitativ este mai abundenta decât la baile de abur.

Indicatiile asemanatoare bailor de abur.

Baile de lumina

Pot fi:

complete;

partiale.

Dupa sursa de lumina pot fi:

cu becuri electrice;

lampi cu arc voltaic;

reflectoare;

becuri de diferite culori.

Baia de lumina cu becuri electrice

Utilizeaza razele infrarosii în spatii închise si sunt si proceduri de sudatie. Celelalte bai se utilizeaza mai ales în cadrul actinoterapiei (terapia de bronzare).

Baia de lumina cu bec electric se efectueaza complet în dulapuri de lemn cu becuri, iar partial în dispozitive adaptate. Durata acestor bai este de 5-20 minute, iar dupa terminarea lor se face o procedura de racire. Caldura radianta produsa de baile de lumina este mai penetranta decât cea produsa prin baile de abur sau aer cald, iar transpiratia începe mai devreme. Baile de lumina scad tensiunea arteriala prin vasodilatatia produsa treptat.

Indicatii: hipotiroidism, obezitate, diabet, intoxicatii cronice cu diferite metale, reumatism cronic, nevralgii, nevrite cronice.

Local: baile de lumina se pot folosi în astm bronsic si în afectiuni cronice ale organelor genitale.

Baile de soare si nisip

Ele utilizeaza spectrul solar complet. Se folosesc general si partial. Expunerea generala la soare se face cu precautie 3-5 minute pentru fiecare parte a corpului, cantitate care se creste treptat în zilele urmatoare.

Indicatii: reumatism cronic, nevrite, nevralgii, anemii secundare. La copii se folosesc pentru vindecarea rahitismului sau ca adjuvant în terapia Morbului Pott (TBC-ul coloanei vertebrale). În aplicatii locale se folosesc în dermatoze. Dupa baile locale de soare se aplica o procedura de racire.