Boli provocate de ciuperci la om

Boli provocate de ciuperci la om

La om ciupercile produc infectii superficiale numite dermatomicoze (micoze ale pielii) si infectii profunde numite micoze viscerale. Primele informatii despre micozele omului dateaza inca din antichitate. Astfel celebrul medic Celsius, contemporan imparatului Octavian August, introduce termenul de favus pentru una din micozele pielii, nume care se pastreaza si azi. Natura parazitara a dermatomicozelor a ramas necunoscuta pana la aparitia microscopului. La noi in tara, primele studii asupra micozelor au fost efectuate de St. Gh. Nicolau, care publica in 1909 o lucrare despre tricofitia uscata a pielii capului. Peste aproape 40 de ani (1948) se prezinta la Societatea de dermatologie din Romania o comunicare in care se mentioneaza 1000 de cazuri de dermatomicoze.

Nimeni nu a murit de dermatomicoze, dar ele creeaza multe neplaceri, fiind foarte inestetice, de lunga durata, rezistente la tratament si uneori recidivante.

Ciupercile care produc micoze la om traiesc in sol, apa, aer, pe animale (pasari, pisici, caini, iepuri, soareci, sobolani, etc). Aspergiloza, de pilda este foarte frecventa la pasari si insecte, iar coccidoidomicoza la rozatoare cere infecteaza solul, agentul patogen fiind apoi inhalat de om odata cu praful din aer. Solul este un bogat rezervor de specii care produc micoze la om. In sol se creeaza uneori conditii prielnice pentru dezvoltarea ciupercilor, de pilda prin imbogatirea solului cu dejectii de la animale. Alteori in urma ploilor abundente sau in jurul lacurilor si raurilor are loc o diluare a substantelor antibiotice elaborate in sol de diferite microorganisme, ceea ce permite dezvoltarea rapida a ciupercilor, printre care si cele care produc micoze la om.

Apa si aerul constituie de asemenea, cai importante de vehiculare a ciupercilor. Sporii a numeroase specii de ciuperci, precum si mici fragmente de miceliu se gasesc in mod obisnuit in aerul atmosferic. Densitatea sporilor este maxima vara si mai scazuta in lunile de iarna. Cercetarile au aratat ca, in general, frecventa sporilor de ciuperci este mai mica dimineata si seara decat in cursul dupa amiezii. In schimb sporii unor specii, de pilda cei de Phytophtora infestans, sunt mai frecventi inainte de ora 12, iar sporii bazodiomicetelor ating frecventa maxima in timpul noptii. Cercetarile efectuate in Bucuresti au stabilit ca in lunile iunie si iulie, densitatea sporilor de ciuperci a fost de 200- 220 pe centimetru cub de aer, in timp ce in lunile august si septembrie numarul lor a scazut la 13-180 pe centimetru cub, iar in octombrie- decembrie scaderea a fost si mai accentuata. Se cunosc specii de ciuperci ai caror spori pot fi intalniti in aer in tot cursul anului, de exemplu specii de Penicillinum si Aspergillus, pe cand sporii de Alternaria si Helminthosporium apar in timpul verii si al toamnei, iar Macrosporium, mai ales toamna.

Sporii a numeroase ciuperci existente in aerul atmosferic au un efect alergizant asupra omului. Cel mai mare procent de reactii alergice il provoaca Alternaria.

Ploile determina o scadere a densitatii sporilor de ciuperca in atmosfera.

Ciupercile pot patrunde in piele prin orice leziune existenta pe suprafata ei. In cazul micozelor profunde (viscerale), poarta de intrare a ciupercilor o Poate constitui tegumentul, dar mai frecvent mucoasele traiectului respirator, a tubului digestiv si chiar a cailor urinare.

Favusul (Chelbea) este o boala contagioasa raspandita pe tot globul, localizata pe regiunile paroase ale pielii capului. Ciuperca se instaleaza pe firul de par, care isi pierde luciul si devine fragil (se rupe usor). Boala se intalneste mai frecvent la copiii debili.

Tricofitia (pecinginea) este raspandita in toate tarile, cu o frecventa maxima la copii intre 8-10 ani. De obicei la pubertate se vindeca, insa uneori bolnavul ramane cu aceasta micoza toata viata. Pe pielea capului se formeaza numeroase placi scuamoase sub care apare adesea o usoara inflamatie locala. Marimea placilor variaza de la aceia a unei gamalii de ac, pana la 1-4 cm diametru. Ciupercile (diferite specii de Trichophyton) formeaza in jurul radacinii firului de par o impletitura de filamente miceliene care patrund in interiorul firului unde se formeaza spori. Parul devine fragil si se rupe.

Pitiriazis versicolor- este o micoza frecventa, provocata de Macrosporum furfur. Aceasta dermatomicoza se manifesta prin aparitia unor pete rosii-galbui sau brune, de dimensiuni variabile, de la o gamalie de ac, pana la un bob de mazare, izolate sau confluente, formand in acest caz pete mari. Pe suprafata leziunilor se observa niste scuame. Boala este localizata mai ales pe partea anterioara a toracelui, uneori pe gat, si mai rar pe fata sau chiar pe pielea capului.

Margaritarelul- (Muguet) se manifesta prin aparitia pe mucoasa bucala a unor mici depozite albicioase care devin apoi galbui. Se intalneste mai frecvent la sugari, in special pana la doua luni, deci inainte de aparitia secretiei salivare. Dupa aceasta varsta, boala este mai rara, fiind favorizata de debilitate. La adulti se poate intalni in cazul unor boli care produc debilitate, precum si la diabetici.

Tratamentul medical in special cu griseofulvina sau la tricofitie cu radiatii Roentgen.

Instalarea micozelor viscerale este favorizata de scaderea rezistentei organismului in urma unor boli cronice, cum ar fi tuberculoza, cancerul, precum si ca o consecinta al tulburarilor de echilibru al microflorei din cavitatea bucala, intestin, aparatul respirator, provocate de tratamente prelungite cu antibiotice. Este bine cunoscut faptul ca in urma terapiei cu antibiotice se produce o perturbare a microflorei intestinale: sunt distruse bacteriile care au o actiune fungica puternica si ca rezultat are loc dezvoltarea rapida a unor ciuperci care devin patogene. Cu privire la localizarea micozelor viscerale s-a stabilit ca cele mai frecvente sunt cele pulmonare care se manifesta prin leziuni infiltrative, bronhopneumatice, fie prin formarea unor cavitati in tesutul pulmonar, asemanator cu cele de tuberculoza.

Este stabilit de multa vreme ca unele ciuperci traiesc in cavitatile naturale ale organismului uman fara a provoca simptome de boala. Astfel Candida albicans poate fi gasita pe mucoasa traiectului respirator (mucoasa cavitatii nazale, a rinofaringelui, traheobronhiilor), a tubului digestiv (in cavitatea bucala, in stomac, intestin, cai biliare), a cailor urinare inferioare, pe piele.

Aspergillus fumigatus a fost gasit ca saprofit in intestin, pe traiectul respirator, in urechea externa.

Cryptococcus, pe mucoase si piele.

In anumite conditii insa Candida albicons poate deveni patogena, producand toxine care determina ulceratii sau pete rosii, uscate. Pe mucoasa bucala si pe limba apar depozite albe care se unesc si formeaza false membrane. Aceste formatiuni sunt alcatuite din filamente miceliene care cresc foarte repede si invadeaza mucoasa cailor digestive si respiratorii invecinate. Pe epiteliul esofagului, stomacului si intestinului produc aceleasi simptome ca in cavitatea bucala.

Pe mucoasa cailor respiratorii si a sinusurilor produc inflamatii si leziuni ciuperci din genul Aspergillus, s.a. Din caile respiratorii superioare agentii patogeni pot ajunge in plamani, unde determina leziuni foarte grave. Este de asemenea cunoscuta otita aspergilara, mai ales la persoanele care lucreaza in laboratoarele de micologie. Infestarea cu ciuperci a organelor profunde se poate face si pe cale sangvina, in urma unor interventii chirurgicale sau prin injectii intravenoase efectuate in conditii nesterile.

Sistemul nervos poate fi afectat de micoze cardiovasculare provocate de: Candida albicons, specii de Aspergillus, Geotrichum, Histoplasma, etc.

In terapia micozelor viscerale un loc important il ocupa antibioticele.