CANCERUL

CANCERUL

Dintre toate maladiile cunoscute in prezent, cancerul este cel care ii inspaimanta cel mai mult pe oameni. Insa, in multe cazuri, diagnosticarea timpurie si tratamentele din ce in ce mai eficiente pot duce la vindecarea completa. Cancerul este rezultatul multiplicarii dezordonate si dezorganizate  a celulelor. Putem intelege acest lucru, cercetand procesele ce au loc in celulele sanatoase. Corpul uman este alcatuit din numeroase tesuturi diferite, spre exemplu pielea, plamanii, rinichii si ficatul, fiecare din ele fiind formate din milioane de celule. Acestea sunt dispuse intr-o maniera ordonata, fiecare tesut in parte avand propria sa structura celulara.

DIVIZIUNEA CELULARA

In toate tesuturile, celulele se pierd in mod constant din cauza uzurii generale si sunt inlocuite printr-un proces de diviziune celulara. In toate tesuturile normale, actiunea unei celule este controlata, aceasta divizandu-se si creand doua noi celule, identice cu cea originala. In cazul in care organismul prezinta rani, rata productiei de celule creste automat pana la vindecarea acestora, apoi revine incet la normal. Celulele canceroase inca se divid si cresc intr-un mod necontrolat si continua astfel pana la aplicarea tratamentului. Intre timp, numarul lor creste pana in momentul in care cancerul devine vizibil. Pe langa inmultirea extrem de rapida, celulele canceroase sunt incapabile sa se organizeze intr-un mod adecvat, iar masa de tesut care ia nastere nu are masa unui tesut normal.

BENIGN sau MALIGN

Nu toate tumorile sunt canceroase. Desi celulele unei tumori se inmultesc intr-un mod necontrolat, tumorile pot fi beningne sau maligne. Cele beningne pot avea aproape aspectul unui tesut normal, atunci cand sunt privite la microscop. Acestea tind sa indeparteze tesuturile sanatoase, nu se inmultesc in interiorul lor. Tumorile beningne de marimi mai reduse sunt neglijate, cele mai mari insa sunt indepartate, in special daca nu exista nicio indoiala cu privire la diagnostic.

Celule tumorii maligne(cancerul) se inmultesc in apropierea unui tesut sanatos, proces denumit 'invazie'. Aceste procese ale celulelor canceroase patrund in tesuturile sanatoase. Ele sunt cele care declanseaza cancerul, dandu-i posibilitatea de a se extinde in organism, daca nu este depistat, cauzand, in final, moartea. Cuvantul " malign" inseamna "rau"; in contrast cu "benign" care inseamna "inofensiv". Ambele descriu aparitia celor doua tipuri de tumori fara tratament. Celule canceroase iau nastere din celule sanatoase ale organismului, o singura celula canceroasa fiind suficient pentru dezvoltarea unei tumori. Cu toate acestea, transformarea unei celule sanatoase intr-una canceroasa se realizeaza treptat, cuprinzand mai multe etape de-a lungul mai multor ani de zile. Cu trecerea fiecarei etape celula se modifica din ce in ce mai mult si devine din ce in ce mai putin receptiva la mecanismul normal de control al organismului. Cancerele sunt clasificate in functie de celula din care provin. Cele care sunt provocate de celulele situate in membranele exterioare ale corpului, cum ar fi pielea si intestinele sunt denumite carcionoame, cele localizate in structurile interne ale organismului, spre exemplu cartilajul osos si muschi, poarta numele de sarcomuri.

Carcionoamele sunt mult mai des intalnite decat sarcomurile, probabil datorita faptului ca celulele din membranele exterioare trebuie sa se divida mai des pentru a le pastra pe acestea intacte. Capacitatea celulelor canceroase de a se raspandi in interiorul organismului este ridicata, cancerul extinzandu-se initial in tesuturile din apropiere. Acest lucru produce leziuni locale care, cu trecerea timpului, cauzeaza simptome.

CUM SE EXINDE CANCERUL ?

In etapa urmatoare, celulele incep sa se desprinda de zona infectata, plutind in lichidul din tesut. Cu timpul acest lichid iese din tesuturi si patrunde intr-un sistem de canale denumit sistem limfatic, care in cele din urma returneaza lichidul (denumit acum limfa) in sange. In drumul pe care il parcurge, limfa trece printr-un numar de glande ce poarta numele de noduri ale limfei, carte indeparteaza celulele moarte si infectiile. Celulele canceroase sunt adeseori prinse in nodurile limfei cele mai apropiate unde majoritatea mor. Cu toate acestea, mai devreme sau mai tarziu, una va supravietui si va incepe sa se inmulteasca in interiorul glandei, ducand la o diviziune secundara.

CAUZE

Cancerul este cea mai des intalnita maladie din trecut si prezent. Datorita medicinei moderne, oamenii au o viata mai lunga. Cancerul datorita fumatului este foarte rar in tarile din lumea a treia, insa este din ce in ce mai raspandit in tarile in care industria este dezvoltata, unde multi oameni fumeaza. Cele mai frecvente forme de cancer ataca plamanii, intestinele, stomacul, pancreasul. Tutunul este rasponsabil pentru 25% din decese in Anglia si Scotia in fiecare an. Cele mai des intalnite forme de cancer la copii si adolescenti sunt : leucemia, sarcomurile si cancerul  la rinichi. Din fericire acestea sunt rare, iar tratamentul destinat lor a fost imbunatatit in ultimii ani.

Cauza principala a cancerului este inca neclara, insa sunt recunoscute doua anormalitati fundamentale. Exista doi factori care ingreuneaza repararea cancerului. In primul rand, boala nu este supusa influentelor normale ce controleaza diviziunea celulara, in al doilea organismul tolereaza prezenta cancerului fara sa-l respinga ca pe un intrus.

Factorii de mediu, cum ar fi poluarea chimica si expunerea la radiatii, cauzeaza unele forme de cancer. Exista insa si alti factori care il provoaca. De exemplu, unele cazuri de cancer pot fi produse de virusi ce afecteaza structura genetica a celulelor. In alte cazuri, sistemul imunitar este de vina. S-ar parea ca celulele canceroase sunt produse constant in interiorul organismului, insa sunt distruse de obicei de catre sistemul imunitar. Din unele motive, acest sitem poate sa nu functioneze uneori cum ar trebui, permitand inmultirea celulelor canceroase. Cercetatorii au ajuns la concluzia ca dietele bogate in fructe si legume pot proteja organismul impotriva cancerului. Se pare ca dieta adecvata intareste sistemul imunitar, care distruge rapid celulele canceroase. Unele forme de cancer sunt datorate substantelor toxice. Spre exemplu, gudronul infiltrat in pielea unui animal de laborator i-a provocat cancerul pielii. Aceste substante chimice pot afecta structura genetica a unei celule, transformand-o intr-una canceroasa. Un mare numar de experimente ce au indentificat substantele chimice provocate de cancer (substante cancerigene) au fost efectuate pe animale. Cea mai cunoscuta substanta cancerigena este fumul provenit din tutun. Radiatiile, de asemenea, afecteaza materialul genetic al unei celule; radiatiile create in urma exploziei bombei atomice in Japonia, in 1945, au cauzat multe forme de cancer, unele declansandu-se abia dupa 10-20 de ani de la expunerea la acestea.

DIAGNOSTICUL

Nu in toate cazurile cancerul este fatal. Tratamentul pentru cancer a fost imbunatatit enorm in ultimii ani si mii de oameni sunt vindecati in fiecare an. Totusi un cancer mai putin extins este mai usor de tratat decat unul mai raspandit. In concluzie, diagnostificarea timpurie este vitala, fiind ajutata de declansarea prompta a primelor simptome, doctorului. Daca acesta considera ca ar fi vorba de cancer, acest fapt va fi confirmat de catre specialisti, care vor prelua cazul.

Diagnosticul va fi intai confirmat. Acesta se determina cu ajutorul razelor X si a testelor de scanare pentru a descoperi prezenta unei umflaturi in interiorul organismului. O parte a zonei afectate de cancer se examineaza la microscop. Aceasta procedura poate fi efectuata fie prin biopsie, fie prin examinarea citostatica.

BIOPSIA

Consta in extragerea unei bucati mici din tumoare, de catre un chirurg, care este apoi trimisa spre examinare la un patolog. Acesta va cerceta daca tesutul este sau nu canceros. Examinarea citostatica implica analiza lichidelor corpului, cum ar fi : sputa, mucusul din cervixul uterin pentru a vedea daca acestea prezinta celule canceroase.

Este efectuata o examinare clinica completa, acordandu-se o mare atentie verificarii nodurilor limfei adiacente tumorii.Analizele de sange sunt facute pentru verificarea functionarii ficatului si oaselor, iar radiografia la plamani cerceteaza raspandirea celulelor in acele locuri. In cazul in care doctorul suspecteaza raspandirea celulelor intr-o anumita regiune a corpului, si acesta va fi radiografiata. O  varietate de tehnici sunt folosite. In scanarea cu izotopi, o cantitate mica de substanta radioactiva este infectata in organism, iar sangele o transporta in organul sau zona de tesut suspectata de cancer.

In cazul in care acestea contin celule canceroase, retin o cantitate diferita de izotopi in comparatie cu restul tesutului sanatos. Pacientul va fi radiografiat cu ajutorul unui instrument special carte detecteaza radiatia produsa de substanta, cancerul putand fi astfel observat. Medicul va avea acum mai multe informatii despre tipul de cancer, precum si despre dezvoltarea si avansarea acestuia. In functie de acestea, medicul va putea decide administrarea unui tratament eficient. Scopul tuturor tratamentelor impotriva cancerului este de a distruge sau de a indeparta toate celulele canceroase din organismul pacientului. Acest lucru este posibil prin folosirea corecta a tratamentelor adecvate.

CHIRURGIA

Metodele chirurgicale de indepartare a cancerului sunt practicate de foarte mult timp. In unele cazuri, celulele neobisnuite ce se pot transforma in celule canceroase sunt expulzate la timp. Acesta implica de obicei oprirea cresterii vizibile a celulelor afectate prin inlocuirea cu o portiune mare de tesut inconjurator sanatos pentru a asigura eliminarea tuturor celulelor canceroase. De asemenea, chirurgul va indeparta nodurile de scurgere ale limfei.

Chirurgia este folosita la cancerele localizate, la fel ca radioterapia. Unele forme de cancer pot fi vindecate cu ajutorul radioterapiei, fara necesitatea unei interventii chirurgicale. In alte situatii, radioterapia poate fi aplicata inainte sau dupa o operatie pentru a mari sansele unei vindecari sigure. Scopul radioterapiei este de a distruge cancerul prin iradiere. Radiatia distruge materialul genetic al celulelor canceroase care sunt astfel incapabile sa se mai divida. Din nefericire, acestea distrug si celulele sanatoase, insa, datorita abilitatii remarcabile a organismului de a se reface, cateva ore de radiatie pot fi administrate in siguranta, cu conditia de a fi aplicata treptat.

Radioterapia este efectuata in incaperi speciale, prevazute cu podele, pereti, tavane si ferestre groase. Iradierile sunt astfel prevenite si securitatea personalului este asigurata. Pacientul este asezat pe un pat special, sub aparat, care este potrivit in zona tumorii. Inaintea inceperii tratamentului, radioterapeutul ia masuri de rigoare pentru localizarea tumorii, folosind cel mai bun unghi sau combinatii de unghiuri la care sa potriveasca aparatul. Personalul paraseste incaperea, inainte ca aparatul sa fie pornit. Este foarte important ca pacientul sa fie asezat in aceeasi pozitie la fiecare tratament. Tratamentul dureaza cateva minute, este nedureros si este aplicat in fiecare zi timp de 5-6 saptamani, nefiind necesara internarea pacientului.

EFECTELE SECUNDARE

Radioterapia nu este lipsita de efecte secundare, insa acestea pot fi reduse printr-o supraveghere medicala corespunzatoare. Aceasta este, de asemenea, foarte eficienta in eliminarea simptomelor cancerului, in special a durerii, stunci cand videcarea nu este posibila. In unele cazuri, este practicata implantarea substantelor radioactive in zona afectata de cancer. Acestea confera o doza mare de radioactivitate zonei canceroase, doar o mica parte patrund in tesutul sanatos din jur. Aceasta forma de tratament este ideala, deoarece vatamarea tesuturilor sanatoase este redusa la minim. Din nefericire, in prezent, acest procedeu poate fi aplicat doar la formele de cancer in stare incipienta, la limba, gura si cateva de natura ginecologica.

MEDICAMENTELE

In cazul in carte cancerul este foarte extins sau exista efecte secundare, iradierea lui poate sa nu fie completa sau eficienta. In aceasta situatie, se foloseste tratamentul medicamentos. Medicamen- tele se combina cu materialul genetic al celulelor, atacandu-l, impiedicand astfel diviziunea celulara. Initial, acestea au fost create dintr-un gaz otravitor (iperita) folosit in urma primului razboi mondial. S-a observat ca acest gaz intervenea in diviziunea celulara din maduva osoasa unde este creat sangele. Substanta activa din acest gaz a fost experimentata pe bolnavii de cancer, in incercarea de a otravi celulele canceroase si au avut succes. Tratamentul a fost imbunatatit, fiind descoperit un mare numar de medicamente noi si sigure, dezvoltandu-se de asemenea combinatii eficiente de medicamente.

Chimioterapia nu este folosita doar impotriva cancerului extins. Este de asemenea eficienta in tratarea cancerului sangelui, ca leucemia, precum si a cancerului maduvei osoase.

TRATAMENTUL CU HORMONi

Hormonii sunt mesageri chimici care circula prin sange, controland cresterea si metabolismul tesuturilor. Daca o celula canceroasa ajunge intr-un organ afectat de hormoni, cum ar fi uterul, poate recunoaste si raspunde la mesajele hormonale. Daca pacientului ii este administrat un hormon inhibitor (care creste diviziunea celulara), cancerul ii va opri evolutia. Acest tratament este folosit pentru cancerul mamar, uterin si de prostata. Marele sau avantaj asupra pacientilor consta in eliminarea efectelor secundare neplacute.

TRATAMENTUL COMBINAT

In situatia in care mai multe tratamente sunt eficiente in vindecarea unei forme de cancer, acestea sunt combinate intr-o secventa planificata de tratament. In unele tumori din copilarie, interventia chirurgilor este urmata de radiografie locala si apoi de un an de chimioterapie. Rezultatele sunt de obicei foarte incurajatoare. In cancerul la gat si la cap, chimioterapia este urmata de radioterapie locala, apoi fiecare portiune de tumoare ramasa este indepartata prin metode chirurgicale.

In ultimii ani, a devenit posibil transplantul de maduva osoasa de la o persoana la alta. Aceasta procedura specializata necesita doze mari de radiatii aplicate in recipientul de grefa, denumita iradiere in intregime a corpului. In prezent, acest transplant este folosit doar in anemii rare si leucemii. Cu toate acestea, in viitor este posibil ca si alte forme de cancer sa fie tratate in acest mod.

Tratamentele imbunatatite impotriva leucemiei asigura supravietuirea unui procent de 75% dintre copii ce sufera de aceasta, fata de doar 10% in 1970.

FACTORII PROVOCATORI DE CANCER

Oamenii de stiinta au estimat proportiile tuturor formelor de cancer in functie de factorii ce le declanseaza. Aceste rezultate sunt aproximative :

INIMA

Inima este un organ cavitar (gol) tetracameral, format din 4 camarute: 2 artii (stang si drept) si 2 ventriculi (stang si drept).

Inima omului este un organ lung de aproximativ 15 cm, cu un diametru de 11 - 12 cm, si poate cantari pana la 275 - 300 grame; aproximativ 250g la femei si 275 la barbati. Inima este un organ localizat torace, intre cei doi plamani, in mediastin, are forma de para si este orientata cu varful (apexul) spre stanga, in jos si inainte, si cu baza in sus, la dreapta si inapoi., sprijinindu-se de diafragma.

Toate vasele care pleaca de la inima, indiferent ca transporta sange oxigenat (arterial) sau sange neoxigenat (venos) se numesc artere. Toate vasele care aduc sange la inima se numesc vene.

Din punct de vedere anatomic, fiziologic si patologic se deosebesc o inima (cord) stanga si o inima dreapta :

v     Inima stanga este alcatuita din atriul si ventriculul stang, separate prin orificiul atrioventricular.Atriul stang primeste sange arterial, care vine din plaman prin cele patru vene pulmonare.Orificiul atrioventricular stang sau mitral este prevazut cu doua valve, care il inchid in timpul sistolei si il lasa deschis in timpul diastolei.Ventriculul stang primeste in diastola sangele care vine din atriul stang, iardin sistola il evacueaza in artera aorta prin orificiul aortic, prevazut cu trei valve de aspect semilunar (valvula sigmoida aortica). Orificiul mitral si cel aortic constituie sediul de electie al cardiopatiilor reuma-tismale (stenoza mitrala si insuficienta aortica).

v     Inima dreapta este alcatuita din atriul si ventriculul drept, separate prin orificiul atrioventricular drept.Atriul drept primeste sange venos din marea circulatie prin orificiile venei cave superioare si al venei cave inferioare.Orificiul atrioventricular drept sau orificiul tricuspid este prevazut cu trei valve, care inchid orificiul in sistola si il deschid in diastola.Ventriculul drept primeste sangele din atriul drept in timpul diastolei si il evacueaza in timpul sistolei in artera pulmonara, prin orificiul pulmonar, prevazut ca si orificiul aortic - cu trei valve de aspect semilunar.

Exista doua circulatii ale inimii :

MAREA circulatie - circulatia sistematica

- de la inima la toate celulele corpului

MICA circulatie - circulatia pulmonara

- de la inima, la plamani si inapoi la inima

STRUCTURA INIMII

Inima este invelita de pericard, format din 2 foite :

Pericard fibros = extern

Pericard seros = intern

Intre cele doua foite se afla lichidul pericardic secretat de pericardul seros. In sectiunea transversala, peretele inimii este format din 3 straturi :

Endocardul - stratul intern

Miocardul - stratul mijlociu

Epicardul - stratul extern

I. Endocardul - este format din :

a)      tesut endotelial unistratificat dispus pe o

b)      membrana endoteliala sub care se gaseste

c)      un tesut subendotelial format din :

fibre-de colagen, de de raticulina, de elastina

terminatii nervoase senzitive

II. Miocardul -este tesut muscular striat de tip miocardic

a)      miocardul atrial-este mai subtire in peretii atriilor, neted pe fata lui interna, format din fibre musculare circulare.

b)      miocardul ventricular- este mai gros in peretii ventriculilor, in special in V.S., si este format din fibre musculare striate oblic, spiralate. Pe fata sa interna prezinta tra. si muschi papilari de care se leaga prin card valvulele atrioventriculare.

III. Epicardul-este stratul extern al pericardului, adica pericardul seros

STRUCTURA INTERNA A INIMII

Atriile sunt separate intre ele prin septul interatrial.

Ventriculii sunt separati intre ei prin septul interventricular.

• Atriul stang comunica cu ventriculul stang prin orificiul atrioventricular stang prevazut cu valvula bicuspida=valvula mitrala. In A.S. se deschid 4 vene pulmonare care aduc sange oxigenat de la plamani.
• Atriul drept comunica cu ventriculul drept prin orificiul atrioventricular drept prevazut cu valvula tricuspida. In A.D. se deschid 2 vene cave care aduc sange neoxigenat de la organe.
• Din ventriculul stang porneste artera aorta care duce sange oxigenat si cu substante nutritive in tot corpul
• Din ventriculul drept porneste artera pulmonara care duce sange neoxigenat la plamani
• La baza arterei aorte si pulmonare se afla valvule semilunare.

BOLI ALE VASELOR DE SANGE :

• Ateroscleroza - ingrosarea arterelor datorita depunerilor de ateroame (placi lipidice) in peretele vascular.
• Arteritele - inflamatii ale arterelor care, netratate, duc la cangrene.
• Flebitele - inflamatia venelor
• Tromboflebitele - inflamatii ale venelor si formarea de cheaguri de sange in vene.
• Varicele - dilatarea venelor, acompaniata de tulburari circulatorii care pot duce la atrofii musculare, ulceratii ale gambelor, edeme cronice masive (picioare 'de elefant')

PREVENIREA BOLILOR SISTEMULUI CIRCULATOR:

O viata ordonata, fara excese de alcool, tutun, fara consum de droguri

Evitarea tensiunii psihice si a ritmului neregulat si incordat de viata si de munca

Evitarea sedentarismului si practicarea unui regim rational de viata

Evitarea supraalimentatiei si a alimentelor bogate in lipide

Controlul greutatii corporale pentru evitarea obezitatii

Imbracamintea si incaltamintea sa nu fie afecteze buna circulatie