CONFECTIONAREA MACHETEI PRELIMINARE A PPA

Indicatii privind pozitionarea dintilor artificiali

In edentatia partiala, pozitionarea dintilor artificiali este usurata sau ingreunata de prezenta dintilor restanti pe arcada.

Pentru edentatiile reduse sau de grup din regiunea frontala, chiar daca tehnicianul nu primeste nici o indicatie in fisa, dintii restanti si cei antagonisti sunt criteriile cele mai obiective pentru pozitionarea dintilor artificiali. Cind lipseste intregul grup frontal, mai ales la maxilar, ca si in edentatii extinse sau subtotale, tehnicianul primeste prin intermediul sabloanelor de ocluzie urmatoarele date:

- curbura vestibulara a bordurii superioare de ocluzie, nivel la care va monta fetele vestibulare ale dintilor frontali superiori;

- linia mediana la nivelul careia se vor intalni fetele meziale ale incisivilor centrali superiori;

- liniile caninilor sau liniile comisurale la nivelul carora se monteaza cuspizii caninilor superiori;

- in privinta artificiilor de montare, tehnicianul poate primi indicatii sau spatiul de pe model impune montarea cu spatieri, diastema si treme, sau cu inghesuiri;

pentru crearea senzatiei de naturalete si mascarea protezarii, la cererea pacientilor se pot utiliza: culori mai inchise ale dintilor artificiali, cu zone de culoare diferita simuland obturatiile, dintii artificiali abrazati sau cu unghiuri incizale rotunjite sau fracturate, coroane sau fatete metalice pe anumiti dinti (canini, premolari).

pozitionarea dintilor laterali este realizata dupa regulile generale de montare: se pozitioneaza pe mijlocul crestei alveolare cu inclinarile caracteristice si in raport cu dintii antagonisti, urmarindu-se realizarea unitatilor de masticatie si a curbelor de ocluzie.

MONTAREA DINTILOR ARTIFICIALI

Pentru confectionarea corecta a unei machete este bine sa se execute mai intai crosetele si pintenii ocluzali si dupa aceea sa se monteze dintii artificiali. Procedand astfel, se pot adapta dintii artificiali in raport cu crestele alveolare, cu dintii restanti si cu crosetele situate in pozitia lor definitiva. Pentru ca acestea sa nu creeze dificultati in montarea dintilor, este bine ca segmentele lor retentive sa nu fie situate pe mijlocul crestelor alveolare, ci pe versantele vestibulare si orale, situate la 1 mm de model pentru a fi inclavate in acrilat. Cand se confectioneaza crosetele dupa proba machetei in cavitatea bucala, exista posibilitatea ca dintii artificiali sa fie mobilizati si sa nu-si gaseasca locul pe care se aflau la proba si sa necesite o noua montare.

Pentru montarea dintilor artificiali se adapteaza, pe modelul umezit, o placa de ceara roz plastifiata in limitele trasate, inclusiv, pe fetele orale ale dintilor restanti. Se confectioneaza astfel baza machetei, care se lipeste cu ceara fierbinte de model in 2-3 locuri.

Crosetele de sarma confectionate anterior se fixeaza in baza machetei de unde se pot indeparta cu usurinta la proba machetei, proba efectuandu-se fara acestea.

Tehnica montarii dintilor artificiali frontali

In regiunea frontala, dintii artificiali se vor alege de comun acord cu pacientul, in functie de forma, marimea si culoarea dintilor restanti. De la inceput se stabilesc eventualele artificii de montare (treme, diasteme, rotatii, incalecari). Probleme de montare apar cand in regiunea frontala spatiul existent pentru montare, in sens mezio-distal, este mai mic sau mai mare decat numarul dintilor pierduti, ca o consecinta a migrarilor orizontale. Cand spatiul este mai mic, o inghesuire a dintilor artificiali este mai estetica decat montarea unor dinti ingusti si chiar a montarii unui dinte mai putin. Este inestetica montarea a trei frontali mandibulari acolo unde au fost patru.

Montarea dintilor artificiali in regiunea frontala va avea imperativ estetice, dar si de rezistenta mecanica.Montarea dintilor frontali se face in functie de datele transmise prin intermediul sabloanelor de ocluzie, asemanator montarii dintilor la protezele totale. Astfel, in functie de gradul de atrofie a crestei alveolare, dintii frontali se pot monta pe creasta sau in afara ei pentru refacerea fizionomiei. Pentru aceasta, montarea se face in functie de planul de ocluzie, linia mediana, liniile caninilor, linia surasului si curbura vestibulara data de bordura de ocluzie.

Lungimea ocluzo-gingivala a dintilor artificiali laterali trebuie sa fie aceeasi ca a dintilor naturali, mai ales la premolarii superiori care sunt vizibili. Din acest motiv dintele artificial se subtiaza prin slefuire in regiunea coletului, zona care trebuie slefuita fiind marcata cu hartie de articulatie. Dintii artificiali trebuie sa faca punct de contact perfect cu dintele natural vecin. Dupa adaptare, dintele artificial se lipeste cu ceara, urmand sa se efectueze adaptarea ocluzala prin slefuirea zonelor marcate cu hartia de articulatie. Dupa adaptarea in ocluzie, se monteaza urmatorul dinte artificial tinand cont de regulile de montare amintite. Pentru adaptarea ocluzala se foloseste hartia de articulatie activa pe o singura parte. Daca montarea s-a facut in articulator, se corecteaza contactele dento-dentare in miscarile de lateralitate si propulsie.

In sens vestibulo-oral, dintii artificiali trebuie sa fie mai ingusti decat dintii naturali. Latimea este in functie de aspectul crestei, cu cat este mai ingusta creasta, si dintii artificiali vor avea un diametru mai mic.

In sens mezio-distal numarul dintilor artificiali este influentat de lungimea arcadei antagoniste. Niciodata nu se vor monta dinti artificiali pe tuberculul piriform sau pe tuberozitatea maxilara.