Contributia lui Stefan Gh. Nicolau in dermato-venerologia romaneasca

Contributia lui Stefan Gh. Nicolau in dermato-venerologia romaneasca

Academicianul Stefan Gh.Nicolau a fost o mindrie a medicinii romanesti, pentru valoroasele si multiplele sale contributii aduse stiintei medicale.

"As putea spune ca m-am nascut in era otomana - atunci, la Ploiesti, in iunie 1874 -, dupa cum imi amintesc, copil fiind de acei trambitasi si dorobanti de pe caldarainul orasului, reveniti in mare cinstire din razboiul neatarnarii, de la 1877/1878.

Si tot astfel, mi-i amintesc, mai definit, fireste,si cu detalii de care se leaga intaiele mele inceputuri intr-ale scolii,

pe Bazil Dragosescu si Zaharia Antinescu, invatatorii de la scoala domneasca de boieti din Ploiesti, aceiasi care i-au fost dascalii dintai si lui Caragiale.

Stefan Gh.Nicolau (1874-1970)

In gimnaziu,la Petru si Pavel', am fost coleg si am continuat apoi studiile impreuna,ramanand medici-colegi si

prieteni o viata, cu cel ce avea sa devina savantul Constantin I.Parhon.

Dupa terminarea cursurilor primare si a liceului in Ploiesti, Stefan Gh. Nicolau,s-a inscris la Facultatea de medicina din Bucuresti,trecand in 1993 concursul de externat la spitalul Brincovenesc, fiind clasificat pe primul loc.

Ca e x te rn, a lucrat atat in serviciul chirurgical cat si in servi-ciile medicale ale acestui spital.

In anul 1895 obtine titlul de intern in cadrul aceluiasi spital, lucrind in aceasta calitate, timp de 2 ani, in serviciul de clinica medicala al profesorului Kalinderu, care i-a infiltrat dragostea pentru studiul problemelor clinice in legatura cu cercetarile de laborator. Dupa terminarea stagiului de internat, profesorul Kalinderu apreciind activitatea sa, i-a incredintat postul de sef al laboratorului clinicii, Ocupandu-se cu diversele cercetari de laborator, reclamate de necesitatile acestui activ serviciu clinic, precum si cu efectuarea autopsiilor si studiul lor anatomo-patologic, Stefan Gh.Nicolau a castigat pretioase cunostinte referitoare la practica de laborator.

Din 1897, profesorul Victor Babes - care-l cunoscuse in serviciul profesorului Kalinderu-,ii ofera postul de asistent de bacteriologie la Institutul de anatomie patologica si bacteriologie.

Timp de doi ani si jumatate, cit a lucrat sub directia acestui distins maestru, Stefan Gh.Nicolau si-a insusit pe deplin tehnica de laborator perfectionandu-si cunostintele sale in domeniul bacteriologiei si anatomiei patologice,cunostinte care i-au fost de un real folos in studiul specialitatii pe care a imbratisat-o mai tarziu.

In aceasta perioada,intreprins mai multe cercetari originale in domeniul bacteriologiei, publicind impreuna cu profesorul sau un studiu experimental intitulat: "Despre un microb muucogen producand septicemie la animale". (Romania Medicala, 1899)si un studiu personal referitor la "Diseminarea bacilului difteric in organism"(Romania Medicala, 1899). De aaemenea, a colaborat la adunarea materialului si la redactarea unui numar insemnat de capitole din Tratatul de bacteriologie"aparut in

anul 1899.

In luna iunie 1899, absolvind cursurile Facultatii de medicina, obtine titlul de doctor in medicina cu teza intitulata "Tulburarile sensibilitatii in lepra"- materialul clinic fiind adunat pe de-o parte, in timpui in care a lucrat ca intern in serviciul profesorului Kalinderu, iar pe de alta parte in leprozeria de la Rachitoasa.

Insufletit de o neobosita dorinta de a-si largi campul cunostintelor capatate in tara, Stefan Gh. Nicolau pleaca la Paris, unde avea sa se dedice studiului patologiei cutanate. Specializarea in acest domeniu o face in clinicile dermato-sifiligrafice din spitalele "Saint-Louis', "Broca', -Pitie' , "Saint~ Lazare', "Cochin', "La Rochefoucauld" sub indrumarea marilor

maestri ai dermato-venerologiei franceze din acea vreme, ca: Fournier, Gaucher, Brocq, Darier, Du Castel, Thibierge, Hallopeau, Balzer, Sabourand, Tennesson, Jullien, Barthelemy, de Beurmann, Jacquet, Gasstou, Lerrede si altii.

In acest vast centru de cultura, unic in lume, prin bogatia si varietatea materialului clinic, Stefan Gh. Nicolau s-a initiat, sub directa indrumare a acestor ilustri maestri, in studiul atit de complicat al dermatologiei si sifiligrafiei, insusindu-si solide cunostinte de specialitate.

Calitatile sufletesti ale acestor maestri, care l-au inconjurat cu dragostea si, unii, cu prietenia lor, munca lor metodica si ne pregetata, rivna lor de a indruma si lumina pe toti cei dornici de a se instrui si a lucra, neavind alta preocupare decit aceea de a transmite,mai departe, noilor generatii, flacara stiintei ai carei depozitari erau, 1-au facut sa inteleaga ce inseamna o scoala stiintifica bazata pe nobile traditii.

In timpul celor trei ani cit a stat la Paris, pentru a-si continua specializarea. Stefan Gh. Nicolau s-a ocupat fara intrerupere si de lucrarile de laborator.La inceput, in laboratorul

doctorului Leredde, a studiat histologia normala a pielii, pentru ca apoi sa se ocupe de anatomia patologiei a diverselor dermatoze.

Cunostintele hematologice, fiind de cea mai mare utilitate in darmatovenerologie, a lucrat apoi - timp de mai multe luni, in laboratorul distinsului hematologist Dominici, studiind cu asiduitate, histologia normala si patologica a sangelui precum si a organelor hematopoietice.

Dupa aceste lucrari preparatorii, trece in laboratorul spitalului Saint-Louis, condus de Gastou, unde, gratie cunostintelor de anatomie patologica generala si de bacteriologie capatate in tara, cat si cunostintelor speciale asimilate la Paris, a intreprins o serie de cercetari si lucrari personale - lucruri publicate in "Annales de dermatologie et de syphiligraphie', in "Archives de medicine experimentale" in "La Medicine moderne"

sau comunicate fie Societatii de dermatologie si sifiligrafie din Paris, fie Academiei de stiinte.

Printre lucrurile publicate singur sau in colaborare cu seful acestui laborator, sau cu alti colegi, as aminti: Sur le cylindrome de la peau', "Contribution a l'eude des tuberculides", "Culture du microsporon furfur sur milieu solide avec du sang humain' (in colaborare cu Gastou), "Quelques cas d'affections pilaires (tricoph ties, aycosis, folliculites)_,traites par les rayons X" (in colaborare cu Gaetou), "Suite aux easais de radiotherapie dans lee affections pilaires et les tuberculoses cutanees (in colaborare cu Gastou si Vieira), "Cancer squirreuse de la peu avec metastases multiples et disseminees des 1a peau"(in colaborare cu Gastou), Parapsoriasis ou seborrheide psoriasiforme (in colaborare cu Gastou), "Sur un cas de langue noire (langue villeuse), (in colaborare cu Emery si Gastou). "Syphilome nodulaire frontal sous-cutane, d'aspect telangiectaique" (in colaborare cu Emery si Gastou) si alte lucrari referitoare mai ales la sifilis.

In urma acestor lucrari, la 5 martie 1903, este ales membru al Societatii de Dermatologie si Sifiligrafie din Paris.

In timpul studiilor la spitalul Saint-Louis - centru de atractie pentru dermatologii din intreaga lume - a avut ocazia sa cunoasca colegi distinsi din Germania,Anglia, America, Italia, U.R.S.S., gratie carora s-a pus la curent cu spiritul si doctrinele diverselor scoli pe care acestia le reprezentau.

In toamna anului 1903, atras fiind de renumele si stra-lucirea scolii dermatologice din Berna condusa de profesorul Iadassohn, lucreaza timp de un an ca asistent voluntar in clinica sa, unde pe linga lucrarile de perfectionare, a efectuat o serie de cercetari personale referitoare la originea celulelor plasmatice (plasmazellen), la procesul de cicatrizare al epidermului, la patogenia urticariei si la manifestarile cutanate ale leucemiei si pseudo-leucemiei (Annales de Dermatologie, 1904).Reintors in tara in anul 1905 este numit asistent al clinicii de Dermatologie si Sifiligrafie, conduaa pe atunci de pro-ftaorul Mihail Petrini-Galatz, continuindu-si in acelasi timp, activitatea la Institutul de Anatomie Patologica a lui Victor Babes, precum si in laboratorul de medicina experimentala al Prof. Ion Centacuzino.

In acest interval s-a ocupat fara intrerupere de studiul clinic si anatomo-patologic al diverselor cazuri ce se prezentau

in clinica, publicand unele mai interesante. La aceeasi clinica, face un studiu asupra tricofitiei, determinand, cu ajutorul culturilor practicate pe o scara intinsa, specia tricofitica ce determina ondentele in tara noastra lucru care nu a mai fost stabilit pina la aceasta data.

Lucrarea a fost publicata in Analele franceze de dermatologie si sifiligrefie din 1909, sub titlul "Etude sur le tricho-phytie du cuir chevelu en Roumanie' (Trichophyton violaceum). Eate primul studiu sistematic in acest sens, reprezentind cercetarile facute asupra a 45 de cazuri observate in timp de 13 ani.

Fericita imbinare a studiilor clinice cu cercetarea de laborator a permis lui Stefan Gh. Nicolau sa se dezvolte ca o personalitate medicala si stiintifica de frunte, care, prin activitatea sa, avea sa influenteze in mod profund dezvoltarea ulterioara a dermato-venerologiei de la noi.

Dupa expirarea termenului de asistent de clinica, da consultatii de specialitate referitoare le bolile de piele si sifilis, la dispensarul comunal Independenta, infiintat sub impulsul doctorului Boteseu, care si-a dat seama de pericolul social ce ameninta extinderea sifilisului. Aceleasi consultatii de specialitate, le-a dat mai tirziu la Policlinica Sf. Maria - institutie medicala fondata de mai multi tineri specialisti sub conducerea cerea profesorului Balacescu, eu scopul de a veni in ajutorul populatiei suferinde lipsita de mijloace de prevenire a afectiunilor dermeto-venerice.

PROFESORUL STEFAN GH.NICOLAU

INTRE COLABORATORI

Desi nu mai ara atasat, in mod oficial, pe linga nici un serviciu spitalicesc, n-a intrerupt nici un moment studiile sale atat pe teren clinic, cat si pe terenul cercetarilor stiintifice.

In acest timp a dat la lumina numeroase lucrari in domeniul sifiligrafiei precum si al dermatologiei, unde publicate in revistele din tara, altele in revistele de specialitate din Franta. Una dintre aceste lucrari, intitulata 'Recherches histologicues sur la graisse cutanee' este - publicata in Analele de dermatologie si sifsligrafie franceze din 1911 - se refera la distributia grasimilor in piele (epiderm si derm), problema care pina la acea vreme nu era deloc lamurita, in aceasta privinta observatiile sale ramin clasice fiind citate si astazi la loc de frunte in monografiile recente privind biologia pielii.

O alta lucrare 'Contribution a l'etude du soidisant "eczema marginatum" de Hebra, prublicata in 1913 in Analele de dermatologie si sifiligrafie, se ocupa de studiul clinic si bacteriologic a 35 cazuri de asa-zisa eczema merginata a lui Hebra, aducand un numar de contributii la studiul acestei afectiuni, propunand denumirea de 'epidermophiton al plicilor' pentru agentul patogen al bolii respective.

Impreuna cu doctorul Bolintineanu in anul 1913 publica in revista spitalul articolul intitulat "Un caz de trichotillomanie la un copil" - fiind vorba de un copil care prezenta 'ticule epilatiei, manifestat prin smulgerea parului cu creerea de false alopecii.

Printre alte lucrari publicate in aeeasta perioada, mai citesc urmatoarele:

"Starea actuala a chestiunei virulentei spermei indivizilor sifilitici, cu consideratiuni asupra hereditatei sifilitice'-

" Sancare simple primitive ale gambei " -Spitalul1910.

"Despre un caz de lyomiom al penisului"-in Revista stiintelor medicale 1909.

"Consideratiuni asupra imunitatii in sifilis-Reinfectie si superinfectie"-in Revistastiintelor medicale 1916.

"Asupra a doua cazuri de reinfectie sifilitica"-Comunicare la Congresul medical din Bucuresti,mai1915.

"Asupra unui caz de infectiune sifilitica fara accident primar (Syphilis "d'emblec")-Spitalul 1919 nr.4.

"Sur un cas d'infection syphilitique criptogenetique"-Analele de dermatologie si sifiligrafie,1916.

In timpul primului razboi ,fiind insarcinat cu conducerea sectiei bolilor de piele si venerice a Centrului de specialitati din Tutova, al armatei I-a, profitand de bogatul material ce-l avea la dispozitie, pentru a face cercetari originale asupra mai multor probleme importante,publica o serie de lucrari cu continut dermatologic sau venerologic cum ar fi:

"Recherches sur le liquide cephalo-rachidien dans la periode primaire de la syphilis".

"De l'inegalite pupillaire precoce dans la syphilis".

"Recherches sur le liquide cephalo-rachidien dans la periode secondaire de la syphilis".

"Etude sur une eruption folliculaire et peri-folliculaire dans le scorbut (dermatite papulo-Keratosique scorbutique)".

In ultima lucrare autorul relateaza faptul ca in urma epidemie de scorbut din timpul razboiului,observa un numar mare de bolnavi atinsi de o eruptie curioasa neintalnita pana atunci sip e care o numeste "dermatita"papulo-keratozica scorbutica",afectiune descrisa pentru prima data in lume de viitorul academician roman.

Cu ocazia infiintarii invatamantului in limba romana la Universitatea din Cluj, Consiliul Dirigent al Ardealului, in dorinta sa de a da de la inceput aceatei inalte institutii de cultura un cit mai inalt prestigiu si autoritate, a procedat la o minutioasa si din fericire, la o cat mai reusita alegere a corpului sau profesoral.

In ceea ce priveste Facultatea de medicina, pe langa utilizarea unor forte locale, care se afirmasera deja suficient in trecut, cum era in special cazul doctorilor Hatieganu si Moldovan si a altor cativa tineri, a mai facut apel la un numar de profesori reputati de dincolo de Carpati, cat si la un numar de elemente tinere, care se distinsesera in mod deosebit pana atunci prin studiile si lucrarile lor facute in tara si strainatate.

"Printre acestea din urma, mi s-a facut si mie marea cinste de a mi se oferi catedra si conducerea clinicii de der-

mato-venerologie a Facultatii".

Aceasta se intampla in anul 1919, an din care dateaza lucrarea intitulata "Contributiuni la studiul mycologic al epidermofitiei" in care profesorul Stefan Gh. Nicolau ajunge la concluzia ca leziunile cutanate de tip epidermofitie pot fi determinate si de tricofiti. Ca atare, epidermofitia nu mai poate fi considerata ca o entitate morbida si de aceea propune denumirea generala de "micoza marginala a plicilor".

"In ce ma priveste, nu mi-am putut nici eu, pentru motive de alta natura, indeplini misiunea incredintata decat numai timp de un an fiind chemat de unanimitatea Consiliului profesoral al Facultatii de Medicini din Bucuresti, la catedra devenita intre timp vacanta. Fata de aceasta - pentru mine -dureroasa despartire, am avut insa satisfactia de a lasa la Cluj in locul meu, un tanar, dar foarte valoros elev in persoana lui Coriolan Tataru, care cu o rara receptivitate, reusise in scurt timp sa-si insuseasca sub indrumarea subsemnatului, conceptiile si metodologia, moderna de lucru, pe care le-a aplicat apoi, cu deosebit discernamant si proprie personalitate in tot timpul distinsei si indelungatei sale cariere profesionale de mai tirziu".

In anul 1920 este chemat la catedra dermatologica de la Facultatea de Medicina din Bucuresti unde timp de 20 de ani a educat tot atatea generatii de medici si studenti punand bazele unei adevarate scoli de dermatologie, al carei renume avea sa depaseasca granitele tarii.

O noua si rodnica etapa in activitatea academicianului Stefan Gh. Nicolau s-a desfasurat in conditiile infloririi stiintei si culturii din anii regimului de democratie populara.

Ca un semn de recunoastere a meritelor sale stiintifice,

a fost ales membru al Academiei R.P.R. inca de la infiintarea acesteia, incredintandui-se apoi, dupa citiva ani conducerea Centrului dermato-venerologic al Ministerului Sanatatii si Prevederilor sociale, for metodologic si de cercetare stiintifica in domeniul acestei specialitati.

In acelasi timp, academicianul Stefan Gh. Nicolau a participat activ la organizarea si activitatea societatilor noastre stiintifice medicale. Astfel, a fost rind pe rind presedintele Societatilor de dermato-sifiligrafie si de anatomie patologica din Bucuresti, presedinte al Filialei Bucuresti a USSM, presedinte de onoare al Societatii de dermatologie al USSM precum si presedinte al Comisiei Cancerului de pe langa Academia Republicii Socialiste Romania si M.S.P.S.

In cadrul Societatii Romane de dermatologie si sifili-grafie - Sectiunea Bucuresti - care ia fiinta la 11 noiembrie 1928 - din initiativa profesorului Stefan Gh. Nicolau, sedinta de constituire avand loc in Amfiteatrul Spitalului Coltea, profesorul a grupat in jurul sau elevii clinicii sale si pe cei mai distinsi dermatologi si sifiligrafi ca: Anghelovici, Iliescu, Stefanescu, Banciu, Conatantinescu, Vatamanu, Negreanu, Aricescu, s.a.

Prin statutul societatii sedintele se tineau in prima duminica a fiecarei luni. Societatea dorea sa faca cunoscut strainatatii lucrarile scolii romanesti de dermato-sifiligrafie si de aceea, ea, a editat in limba franceza - organul sau de publicitate -"Bulletin de la Societe Roumaine de Dermatologie et de Syphiligraphie" (Section de Bucarest) in 1929.

Prezentindu-se intr-o forma eleganta buletinul societatii a continut cele mai importante comunicari facute in cadrul se-dintelor, bucurandu-se de o inalta apreciere in cercurile de spe cialitate din tara si strainatate. Buletinul va aparea pana la 30 februarie 1931.

In cadrul sedintelor s-au prezentat interesante comunicari si prezentari de cazuri clinice asupra carora presa noastra medicala a insistat in mod deosebit.

Activitatea societatii a fost inregistrata regulat pana in 2 martie 1930; Stiri despre societate mai apar razlet pentru anii 1934, 1935, 1936, 1941 si 1948.

Valoroasele contributii stiintifice aduse de Academicianul Stefan Gh. Nicolau au fost distinse de conducerea de partid si de stat prin acordarea - de doua ori - a Premiului de Stat, a Ordinului muncii clasa I-, a titlurilor de " Medic Emerit' si de "Om de stiinta Emerit ' fiind in acelasi timp decorat cu 'Steaua R.P.R."clasa I.

Opera stiintifica a Academicianului Stefan Gh.Nicolau impresioneaza prin vastitatea sa, prin originalitatea, rigurozitatea si precizia observatiei si demonstratiilor intreprinse, si mai ales, prin perspectivele pe care le-a deschis nu numai in domeniul dermato-venerologie, ci si in acela al patologiei generale.

Voi cita, citeve din lucrurile sale de dermatologie: "Exantemul exfoliant generalizat leucemic Nicolau". "Tricofitia pielii capului in Romania".

"Scorbuiti de foliculare Nicolau"-1918.

"Dermatita livedoida si gangrenoasa Nicolau consecutivia injectiilor intramuaculare de bismut' - 1925.

"Tuberculoza cutanata datorita bacilului aviar" -1930.

"Fenomenul migratiei celulare intraepidemice in nevocarci noame" - 1930 etc.

in venerologie, cele mai importante lucrari s-au referit la probleme ca:

"Consideratiuni asupra imunitatii si alergiei in sifilis' - 1916.

"Inegalitatea papilara precoce in sifilis" - 1918

" Autosuperinfectia sifilitica cu punct de plecare gan-lionar" - 1922.

"Bismutoterapia in Romania" - 1923.

"Cercetari comparative asupra seroreactiunilor sifilisului in singe si serozitatea gomelor' - 1925.

"Sifilisul ca factor de depopulare' - 1926.

"Cercetari de vaccinare in sancrul moale" 1927

"Asupra culturii bacilului Ducrey' - 1928.

"Ulcerul cronic limfogranulomatos"- 1934.

"Limfogrenulomatoza subacuta' - raport prezentat la Congresul international de Dermato-sifiligrafie, din Budapesta,

Cercetarile sale privind imunologia experimentala a infectiei cu bacil Ducrey a condus la prepararea vaccinului Nicolau-Banciu, destinat tratamentului aceatei boli.

Se poate spune deci si pe drept cuvint ca, profesorul Stefan Gh. Nicolau, a adus contributii personale in aproape toate problemele specialitatii dermeto-venerologice. Astfel, in domeniul histologiei cutanate a intreprins inca din primii ani ai activitatii sale, un studiu aprofundat asupra distributiei substantelor lipidice in piele, observatiile sale ramanand clasice in aceasta privinta si fiind citate si astazi la loc de cinste in monografii recente privind biologia pielii.

De asemenea a descris un corpuscul nervos terminal de tip special la nivelul pielii sobolanului si a studiat histo-fiziologia proceselor de regenerare cutanata in plagile liniare.

Deosebit de numeroase si de importante sunt cercetarile consacrate patologiei pielii. Merita sa fie citate mai intai acele dermatoze a caror descriere a fost facuta pentru prima oara de distinsul profesor, afectiuni cunoscute in literatura de specialitate ca fiind inseparabil legate de numele sau, si anume

"Scorbutidele foliculare "Nicolau'.

"Leucemidele Nicolau"

"Dermatita livedoida si gangrenoasa Nicolau"

"Exantemul exfoliant gigant Nicolau".

Alaturi de acestea, se inscriu noile sale studii consacrate celor mai actuale probleme de specialitate. Sint bine cunoscute astazi cercetarile legate de fiziopatologia proceselor cutanate reactionale, de patogenia sensibilizarilor microbiene stafilococice, de sindroamele imunocarentiale de ordin dermatologic, de alergia vasculara, de participarea proceselor de autoimunizare in dezvoltarea unor stari cutanate morbide, s.a. Numeroase date originale obtinute in aceste capitole ale patologiei sint urmarea introducerii si dezvoltarii pe scara tot mai larga a metodelor,experimentale in cercetarea dermatologica.

In cercetarile sale academicianul Stefan Gh. Nicolau a acordat o atentie deosebita studiilor de anatomie patologica cutanata, incepind cu observatiile mai vechi, referitoare la lupusul T.B.C. - problema expusa pentru prima data de catre profesorul Nicolau impreuna cu doctorul M. Blumenthal la cel de al II-lea congres national, tinut la Cluj in 1933 - eritematodes sau granulomul inelar, si ajungand la acelea mai recente legate de boala Paget, de alteratiile vasculare de origine alergica sau de cheratozele actinice si cheratoacantom - pentru a nu cita decat unele dintre ele -, fiecare dintre acestea reprezentand tot atatea contributii veloroase la cunoasterea vastului domeniu si al dermatologiei.

Sunt de mentionat, de asemenea, vederile noi si de larga perspectiva introduse in cimpul oncologiei cutanate in legatura cu reactiile imunologice in boala canceroasa, cu procesul de autovindecare in cheratoacantom si altele.

Nici domeniul dermantomicozelor nu a ramas in afara preocu parilor acedemicianului Stefan Gh. Nicolau, aducand contributii importante asupra florei micotice din tara noastra si a variabilitatii sale sub influenta importului de noi specii parazitare. Demne de semnalat sunt si studiile sale experimentale si clinice

referitoare la infectiile candidozice, la micetoamele cutanate

si altele.

De asemenea, in domeniul venerologiei efectueaza numeroase cercetari, publicand o serie de lucrari valoroase, la care se adauga noile cercetari legate de imunodiagnosticul si tratamenul modern al sifilisului.

In ceea ce priveste activitatea didacticama profesorului Stefan Gh. Nicolau generatiile de studenti de care s-a ocupat, si-au putut da destul de bine seama de importanta pe care el o acorda cursurilor universitare, pregatindu-le cu cea mai mare constiinciozitate, adaugand totdeauna ce era nou la capitolul pe care il, dezvolta si expunand totul cu un maximum de claritate pentru ca, intr-adevar, aceste cursuri sa atinga nivelul inalt cerut de invatamantul superior.

Pe taramul medicinii sociale, profesorul Stefan Gh. Nicolau, a avut o activitate deosebita in combaterea bolilor venerice, care luasera la noi, in urma celor doua razboaie mondiale, o raspandire

dintre cele mai ingrijoratoare. Principiile preconizate in aceasta privinta inca de multa vreme, s-au vazut concretizate in anii nostri,cind, prin aplicarea metodelor antiepidemice, s-a putut realiza 1a noi scaderea masiva a morbiditatii veneriene.

In ceea ce priveste reprezentarea tarii noastre la diferite congrese de specialitate din tara sau strainatate, trebuie mentionat ca nu a fost congres national sau international, mai ales in ultimii 20-30 de ani de viata ai profesorului Nicolau, la care sa nu fi fost invitat a-si spune cuvintul, cuvant ce era ascultat de toti si cu cea mai mare atentie, probitatea sa fiind de multa vreme si pretutindeni recunoscuta.

Prin opere sa stiintifica, academicianul Stefan Gh.Nicolau , a devenit nu numai seful de necontestat al scolii noastre dermatologice, ci si un stralucit reprezentent al medicini romanesti, valoarea contributiilor sale stiintifice aducindu-i un remarcabil prestigiu in dermatologia mondiala. Este semnificativ in aceasta privinta, faptul ca multe societati savante de peste hotare 1-au ales membru al lor, fiind membru de onoare titular sau corespondent al societilor de dermatologie din Franta, Italia, S.U.A., Germania, Ungaria, Cehoslovacia, Danemarca, Argentina, Uruguay, Spania, Turcia, precum si al societatii internationale de dermatologie tropicala.

Trebuie mentionat, ca in activitatea pe care a depus-o la Spitalul Coltea, profesorul Stefan Gh. Nicolau a fost

ajutat de o echipa de distinsi colaboratori. Dintre acestia s-au remarcat in mod deosebit A. Banciu, FI. Sarateanu, St. Teodorescu, M. Blumenthal si altii. Dintre cei mai vechi si mai apropiati colaboratori ai sai au fost A. Banciu si Fl. Sarateanu cu care a publicat cel mai mare numar de lucrari, pe baza carora, dupa ce smbii su trecut examenul de docenta, au fost numiti conferentiari la Facultatea de medicina din Bucuresti, iar mai tarziu doctorul Florin Sarateanu, in urma concursului dat, ocupa postul de medic primar de consultatii la Spitalul Brincovenesc si, apoi la pensionarea profesorului Nicolau, pe aceea de profesor suplinitor al catedrei. Doctorul A. Banciu ocupa postul de medic primar al Serviciului de venerolodie de la Spitalul Colentina, in localul caruia avea sa se mute, peste putina vreme,clinica dermatologica.

Profesorul Stefan Gh. Nicolau cu colaboratorii la Spitalul Coltea in 1932: Randul I - Prof. Stefan Teodorescu, Prof. Stefan G. Nicolau, Tudor Stefanescu (Radiolog), M. Blumenthal; randul 2 - Radu Evloceanu, Dr. Baras, D-na Dr. Bacaloglu, Dr. Popa.

In anul 1938, profesorul Stefan Gh. Nicolau este pensionat, dar Ministerul Educatiei Nationale ii mai incredinteaza conducerea clinicii inca pentru trei ani.

In 1939, clinica dermatologica se muta de la spitalul Coltea, la spitalul Colentina, in localul Serviciului de boli venerice, condus de conferentiarul Aurel Banciu. In aceasta cladire, care avea 300 de paturi, precum si spatiul necesar pentru laboratoare, activitatea stiintifica se intensifica mai mult,

fata de aceea de la Spitalul Coltea, unde numarul bolnavilor de se puteau interna si care puteau fi, deci, studiati, nu trecea 70.

STEFAN GH. NICOLAU - seful de

necontestat al scolii romane

de dermato-venerologie

Asa cum spuneau - in diferite ocazii - personalitati pres-tigioase ale dermatologiei contemporane, ca profesorii Marchio-nini, Degas, Lapiere, Cerutti, Jablonska, Huriez - academicianul Stefan Gh. Nicolau se numara astazi printre marii maestri ai dermatologiei internationale. Intr-un articol din lucrarea 'Patologia interna si pielea' aparut la Moscova, sub redactia profesorilor V. Ia Arutiunov, A.A. Studnitin si N.S. Smelov, consacrata Conferintei Nationale de Dermatologie din Bucuresti septembrie 1963, se fac urmtoarele aprecieri asupra personalitatii stiintifice a academicianului Stefan Gh. Nicolau; 'Institutul condus de academicianul Stefan Gh. Nicolau se bucurua de un renume mondial.

Numele academicianului Stefan Gh. Nicolau este pronuntat cu mult respect de cei mai mari oameni de stiinta din lume. In ciuda varstei sale inaintate, domnia-sa participa activ la studierea problemelor stiintifice de actualitate, dirijeaza munca numerosilor

sai elevi si constituie un exemplu de ganditor neobosit si energic. Lucrarile stiintifice ale academicianului Stefan Gh. Nicolau sunt cunoscute departe peste granitele tarii sale.

Cu drept cuvint, se poate spune ca el a adus o mare contributie in dermatologia romana si mondiala'.

Aprecierile acestor savanti mi se par a caracteriza in felul cel mai potrivit personalitatea stiintifica a academicianului Stefan Gh. Nicolau.