Dezvoltarea genunchiului

Dezvoltarea genunchiului

Genunchiul este o articulatie mobila prin structura ei anatomica, situata la jonctiunea coapsei cu gamba- permite miscarea in anumite limite.

Genunchiul, prin pozitia sa de articulatie intermediara a membrului inferior, are in mers un dublu rol: de a asigura statica printr-o mare stabilitate in momentul de spijin si

de a asigura elevatia piciorului pentru orientarea acestuia in functie de denivelarile terenului in momentul de balans.

Articulatia genunchiului (trohleoartroza) este cea mai mare articulatie a corpului omenesc, careia i se acorda o atentie deosebita datorita urmatoarelor aspecte:

este mai putin acoperita si protejata de parti moi;

este solicitata foarte mult in statica si locomotie, ceea ce determina uzura mai accentuata a elementelor sale;

Deasemenea genunchiul are rol important intr-o serie de momente si activitati uzuale ( stat pe scaun, incaltat, ridicarea unui obiect, etc ) sau activitati profesionale.

Sistemul locomotor are trei componente majore:

Oase;

Articulatii;

Muschii cu nervii lor.

Cea mai buna examinare trebuie sa aiba in vedere regiunile anatomice, iar examinarea propriu-zisa sa fie facuta intr-o anumita ordine, potrivit legilor mecanicii articulare si musculare.

Scheletul indeplineste in organism mai multe functii:

da forma si suport corpului;

reprezinta depozitul de calciu usor mobilizabil (97%)

unele elemente ale scheletului protejeaza corpul fata de forte externe si interne.

Oasele ofera suprafete de inspectie pentru muschi si reprezinta parghii de miscare.

Agentul dinamic al locomotiei este reprezentat de muschiul scheletic.

Genunchiul reprezinta un organ axial situat median si posterior, constituind o parte a scheletulu de sprijin si rezistenta a organismului uman in ortostatism. Are o structura morfofunctionala complexa, oferind puncte de insertii musculare si ligamentare.

Genunchiul este alcatuit din suprapunerea a 3 piese osoase lungi si un os mic: femur, tibie, peroneu (fibula) si patela (rotula).