ELECTROTERAPIA

ELECTROTERAPIA

Folosirea energiei electrice in scopuri terapeutice a urmat imediat dupa descoperirea lui Galvani si Volta acum aproximativ 250 de ani.Descoperirea aparatului de inductie a lui Faraday in 1832 ofera noi perspective terapeutice in tratamentul bolilor sistemului nervos si al muschilor.Paralel cu electroterapia s-a dezvoltat electrodiagnosticul, care evidentiaza importanta examenului contractibilitatii musculare a sensibilitatii electrocutanate si a reactiei de degenerescenta.La inceputul secolului 20 se introduc in terapie curentii de inalta frecventa, iar transformarea curentilor de inalta frecventa in energie calorica duce la descoperirea diatermiei.Razele X descoperite de Roetgen in 1896, rodiul identificat de sotii Curie si ultrasunetele deschid o larga perspectiva pentru electroterapie.Razele solare folosite empiric de mii de ani au inceput sa fie folosite sistematic in terapeutica la sfarsitul secolului al 19-lea. Ultima cucerire in materie de electroterapie este raza laser, raza de lumina monocromatica, care se utilizeaza de aproximativ 15 ani. Aceasta raza laser este un panaceu universal.Electroterapia se refera la utilizarea curentului electric in tratamentul diverselor afectiuni sau in stabilirea diagnosticului.Curentul electric se poate folosi direct si indirect. q Utilizarea directa inseamna aducerea directa a energiei

electrice la suprafata corpului prin intermediul electrozilor(galvanizare, faradizare, diatermie). O Utilizarea indirecta este folosirea energiei electrice pentru minerea in functiune a unor aparate in vederea producerii.