Fazele clinice si tehnice ale tratamentului prin punti dentare. Pregatirea dintilor stalpi. Principii comune tuturor preparatiilor

Fazele clinice si tehnice ale tratamentului prin punti dentare. Pregatirea dintilor stalpi. Principii comune tuturor preparatiilor

Fazele clinice si tehnice ale tratamentului prin punti dentare.
Metoda clasica.

n      Examinarea pacientului si stabilirea indicatiei de tratament.

n      Pregatirea preprotetica.

n      Masuri in vederea protezarii provizorii.

n      Pregatirea dintilor stalpi.

n      Amprentarea preparatiilor pentru elementele de agregare.

n      Realizarea elementelor de agregare in laborator.

n      Proba si adaptarea elementelor de agregare.

n      Amprenta pentru corpul de punte.

n      Proba si adaptarea puntii finite.

n      Cimentarea provizorie

PREPARAREA DINTILOR STALPI IN PROTEZAREA FIXA

n      Prepararea dintilor reprezinta poate cea mai importanta etapa din cursul realizarii unei restaurari protetice fixe. Ea trebuie efectuata corect si meticulos deoarece poate influenta vitalitatea pulpara sau compromiterea dintelui printr-un tratament endodontic incorect.

n      Principii comune tuturor preparatiilor:

. BIOMECANICE

n      Conservarea tesuturilor dentare restante

n      Asigurarea formei de retentie si stabilitate

n      Rezistenta structurala

n      Integritate marginala

BIOLOGICE

n      Integrarea sistemului stomatognat in contextul organismului

n      Protectia psihicului pacientului

n      Integrarea ocluzala a restaurarii

n      Protectia biologiei pulpare

n      Protectia parodontiului marginal

. ESTETICE

n      Vizibilitatea minima a metalului (cand acesta exista)

n      Suprafete ocluzale din ceramica

n      Grosime maxima a materialului de placare

n      Margini subgingivale.

n      Optimizarea unuia influenteaza frecvent, in mod negativ, pe altul. De exemplu, la confectionarea coroanei metalo-ceramice, pentru a crea un aspect natural este necesara o anumita grosime a placajului ceramic; daca se indeparteaza insa prea multa substanta dura, va fi afectata vitalitatea tesutului pulpar si rezistenta dintelui va fi diminuata.

CONSERVAREA STRUCTURILOR DURE DENTARE

n      Unul din principiile de baza ale prepararii dintilor pentru o protezare fixa este conservarea unei cantitati cat mai mari de tesuturi dure dentare si protejarea acestora, in limitele respectarii principiilor biomecanice, biologice si estetice.

n      Scurtarea excesiva a bontului sau crearea unei convergente ocluzale exagerate a peretilor sai axiali reduc inutil retentia si stabilitatea.

n      Unghiul de convergenta exagerat determina pierderea unei cantitati considerabile de substanta dentara.

Recomandari pentru conservarea structurilor dure dentare in cursul prepararii bonturilor

n      1. Se alege acel tip de restaurare care necesita o preparare cu un sacrificiu cat mai mic de substanta dura dentara;

n      ca regula generala un dinte se prepara pentru o coroana de invelis numai atunci cand coroana partiala este contraindicata;

n      2. Peretii axiali ai bontului cu convergenta ocluzala minima; Prepararea uniforma a suprafetelor axiale ale dintelui;

n      Prepararea anatomica a suprafetei ocluzale a bontului, urmarindu-se pantele cuspidiene;

n      Geometria zonei terminale a bontului se alege astfel incat sa fie cat mai conservatoare; Chanfrein-ul conserva tesuturile dentare mai bine decat pragul;

n      6. Se va evita extinderea inutila a prepararii in santul gingival

RETENTIA SI STABILITATEA

n      Retentia si stabilitatea asigurate de bont trebuie sa fie suficient de mari pentru a se opune fortelor care tind sa desprinda restaurarea.

n      Retentia si stabilitatea depind la randul lor de forma geometrica a bontului dentar.

n      Forma de retentie se opune indepartarii restaurarii de-a lungul axei de insertie a prepararii dentare. 

n      Forma de stabilitate previne mobilizarea protezei fixe sub actiunea fortelor ocluzale.

n      Elementul fundamental al retentiei consta in conformarea a doua suprafete opozante:

n      - doua suprafete externe, cum ar fi peretii vestibulari si orali ai bontului preparat pentru o coroana de invelis (retentie de manson);

n      - doua suprafete interne, cum ar fi peretii vestibulari si orali ai unei cavitati ocluzale preparate pentru inlay (retentie prin incastrare);

Retentia unei proteze fixe este conditionata de urmatorii factori :

Intensitatea fortelor care tind sa desprinda restaurarea

Geometria bontului: 

- paralelismul sau gradul de convergenta ocluzala ai peretilor axiali opozanti;

- marimea suprafetei bontului;

- numarul posibilelor axe de insertie;

- zonele de ciment aflate sub influenta fortelor de forfecare;

- concentrarea de stress la interfata bont-ciment-restaurare.

Retentia extra si intracoronara

. Rugozitatea suprafetei bontului

. Rugozitatea suprafetei interne a restaurarii

. Materialul din care este confectionata restaurarea

. Tipul fixarii

. Grosimea stratului de ciment

Convergenta ocluzala a peretilor axiali

a.Bont cu peretii axiali avand o convergenta axiala exagerata, la care solicitarile din stratul de ciment sunt de tip tensionat.

b.Bont cu peretii axiali aproape paraleli, la care stratul de ciment va fi supus la forfecare.

n      Peretii opozanti externi ai bontului se vor prepara convergenti spre ocluzal intr-un unghi de convergenta de 6 Acesta ia nastere prin inclinarea fiecarui perete axial al bontului cu 3 fata de axa de insertie.

n      Unghiul de convergenta de 6 se obtine practic prin prepararea bontului cu o freza diamantata efilata care are un grad de inclinare a suprafetelor externe de 2-3. (unghiul pe cere-l fac limbile unui ceas care arata ora 12:01 este de 5.5).

Marimea suprafetei bontului

n      Cu cat suprafata bontului este mai mare, cu atat retentia este mai buna.

n      Suprafata ocluzala nu contribuie prea mult la retentia totala, importanta fiind lungimea peretilor axiali ai bontului.

n      Pentru bonturile scurte se indica compensarea retentiei deficitare prin prepararea unor pereti axiali cu o convergenta ocluzala mai mica, de aproximativ 4.

n      retentia unei coroane de invelis este dubla fata de cea a unei coroane partiale

  Retentia este mai mare la bonturile cu o coroana clinica voluminoasa

Axul unic de insertie

n      Ax de insertie unic care imbunatateste retentia restaurarii (a).

n      Un bont cu multiple axe de insertie ofera retentie mai redusa (b)

n      Un ax de insertie unic va asigura o retentie maxima. El se obtine prin prepararea unor pereti axiali lungi, aproare paraleli, si prin conformarea unor santuri si casete aditionale.

n      Prin prepararea de santuri si casete suplimentare se urmareste cresterea suprafetei axiale a bonturilor scurte.

n      Prepararea canelata a molarilor cu retractii parodontale creste si ea retentia bontului. Fiecare concavitate ofera o retentie aditionala prin asigurarea unei axe unice de insertie a restaurarii.

Concentrarea de stress

n      Stressul este concentrat la muchia ocluzo-axiala a bontului.

n      Rotunjirea muchiilor bontului reduce concentrarea de stress la interfata bont - ciment - restaurare si creste astfel retentia restaurarii.

STABILITATEA

n      Dislocarea unei restaurari cimentate se realizeaza prin efectul de parghie, care genereaza tensiune si forfecare in pelicula de cement. Efectul de parghie este unul din cele mai frecvente cauze ale descimentarii restauratiilor. Sunt posibile doua situatii:

n      pe dintii stalpi malpozitionati sau

n      in cazul unei proteze fixe cu extensie (in consola).

n      Stabilitatea depinde de urmatorii factori

n      - lungimea bontului;

n      - diametrul bontului;

n      - convergenta ocluzala a suprafetelor axiale

n      - proprietatile fizice ale cimentului de fixare.

Lungimea si diametrul bontului

Variatii ale stabilitatii in functie de lungimea bontului.

Peretii axiali mai lungi (a) impiedica bascularea restaurarii pe bont mai bine decat cei scurti (b).

Variatii ale stabilitatii in functie de diametrul bontului.

Un bont cu diametrul mai mic (a) se opune mai bine miscarii de pivotare decat un bont mai ingust (b).

Convergenta ocluzala a peretilor axiali

Influenta unghiului de convergenta asupra zonei de stabilitate. La un bont cu inclinarea ocluzala minima a peretilor opozanti, zona de stabilitate acopera aproape jumatate din suprafata axiala (a si b).

Un bont cu un unghi de convergenta exagerat va avea o zona de stabilitate redusa, plasata in apropierea suprafetei ocluzale

AXUL DE INSERTIE = linia imaginara de-a lungul careia se insera sau se indeparteaza restaurarea de pe bont

Axul de insertie a unui bont frontal preparat pentru o coroana de invelis va fi paralela cu axul lung al dintelui (a). Daca axul este inclinat prea mult spre vestibular, pe suprafata vestibulara ia nastere un unghi proeminent, care favorizeaza fie supraconturarea suprafetei vestibulare a restaurarii (probleme parodontale), fie transparenta opacului, daca materialul de restaurare este modelat la o grosime normala (probleme estetice) (b). Daca axul de insertie este orientat prea mult spre lingual, suprafata vestibulara o va intersecta pe cea orala, scurtand exagerat bontul si afectand vitalitatea organului pulpar (c).

Axul de insertie a unui bont frontal preparat pentru o coroana partiala nu va fi paralel cu axul lung al dintelui (a), ci cu jumatatea incizala a suprafetei vestibulare (b).

Axul de insertie a unui bont basculat nu va fi paralel cu axul lung al dintelui (a), deoarece suprafata proximala a dintelui vecin nu permite adaptarea restaurarii pe bont (b).

Axul de insertie corect va fi perpendicular pe planul de ocluzie (c).

Axul de insertie in plan mezio-distal

Inclinarea axei de insertie trebuie sa fie paralela cu zonele de contact ale dintilor adiacenti. In caz contrar, apar forte care

" imping in afara' restaurarea si impiedica adaptarea corecta a acesteia pe bont. Tendinta de a realiza retusuri ulterioare va avea consecinte negative la nivelul suprafetelor proximale ale dintilor care marginesc bontul (de exemplu, aparitia de leziuni carioase). Zona de contact interdentar va fi inevitabil aplatizata, cu consecinte asupra ambrazurilor si a spatiului interdentar, favorizand inflamatia parodontiului marginal.

REZISTENTA STRUCTURALA

n      Rezistenta structurala a restaurarii poate fi asigurata printr-o preparare corecta a dintelui, prin adaugarea unor structuri de intarire, prin alegerea judicioasa a designului zonei terminale a bontului si a materialului din care se confectioneaza restaurarea.

n      Prepararea bontului

n      Bontul trebuie sa asigure spatiul necesar pentru confectionarea unei restaurari cu peretii suficient de grosi care sa reziste in timp la fortele ocluzale, iar contururile axiale normale vor preveni aparitia afectiunilor parodontale.

n      Profilaxia afectiunilor parodontale si a dizarmoniilor ocluzale constituie coordonatele majore care ghideaza toate fazele clinice si de laborator in protezarea fixa.

Prepararea suprafetei ocluzale - se va face uniform, urmarind pantele cuspidiene si santurile corespunzatoare - in final forma suprafetei ocluzale a bontului va reproduce forma suprafetei ocluzale a dintelui.

Prepararea ocluzala insuficienta nu asigura spatiul necesar pentru o restaurare de grosime adecvata. Pentru aliajele din aur si crom-cobalt trebuie sa se asigure un spatiu liber de: 1,5 mm la nivelul cuspizilor de sprijin (vestibulari mandibulari si palatinali maxilari) si 1mm la nivelul cuspizilor de ghidaj. Coroana metalo-ceramica necesita un spatiu aditional de 0,5 mm.

Coroanele integral ceramice reclama un spatiu interocluzal de 2 mm.

Prepararea corecta a suprafetei ocluzale trebuie sa reproduca pantele cuspidiene.

Se va evita aplatizarea suprafetei ocluzale bontului

Bizotarea cuspizilor de sprijin = crearea unui plan inclinat (bizou) larg pe versantele orale ale cuspizilor palatinali si pe versantele vestibulare ale cuspizilor vestibulari mandibulari

In cazul unui dinte basculat spre mezial se va prepara individualizat mai mult din cuspizii distali decat din cei meziali

a. Muchiile ocluzo-axiale ale bontului sunt prea ascutite

b+c. Bizotarea cuspidului de sprijin

Prepararea suprafetelor axiale

Prepararea insuficienta a suprafetelor axiale = distorsionari ale bonturilor, care conduc la:

a. restaurari prea subtiri si deformabile sau la

b. supraconturari axiale nocive pentru parodontiul marginal

INTEGRITATEA MARGINALA

n      Pentru ca adaptarea sa fie cat mai corecta, limitele cervicale ale prepararii trebuie sa fie foarte precise, reproductibile si vizibile clar pe modelul de lucru. Forma ideala a zonei terminale a bontului trebuie sa satisfaca urmatoarele criterii:

n      1. Sa fie usor de preparat.

n      2. Sa poata fi observata usor in amprenta si pe model.

n      3. Sa ofere o limita precisa pe care sa se adapteze marginea finisata a machetei.

n      4. Sa permita adaptarea marginala precisa a restaurarii.

n      5. Sa asigure o grosime suficienta materialului din care se confectioneaza restaurarea. Astfel macheta poate fi manevrata fara a exista riscul de deformare.

n      In aceste conditii restaurarea va avea o rezistenta structurala mai mare la solicitarile ocluzale si un aspect estetic mai placut.

n      6. Sa conserve pe cat posibil structurile dure dentare, dar nu in detrimentul celorlalte criterii.

n      7. Jonctiunea gingivo-protetica trebuie localizata intr-o zona controlabila de medic si pacient, preferabil supragingival.

Exista patru forme de preparare a zonei terminale:

n      . cu prag

n      . prag cu bizou

n      . chanfrein

n      . fara prag.

n      Prepararea cu prag

Pragul gingival este o suprafata terminala orizontala care formeaza un unghi de 90 cu axul lung al dintelui . Jonctiunea dintre marginea restaurarii si prag este de tipul "cap la cap'.

Preparare cu prag gingival pentru o coroana jacket de portelan

Avantaje:

n      Limita de preparare este precisa, cu vizibilitate buna.

n      - Ofera tehnicianului suficient spatiu pentru o prelucrare corecta si estetica a materialului din care se confectioneaza restaurarea.

Dezavantaje:

Prepararea pragului circular impune un sacrificiu mare de tesuturi dure si este traumatizanta pentru pulpa dentara. . - Cea mai mica imprecizie in adaptarea restaurarii pe bont determina aparitia unui spatiu in zona de jonctiune cervicala.

- Distantarea marginii restaurarii de prag determina refluarea cimentului de fixare.

Prepararea cu prag gingival (de 0,75-1 mm) este indicata la restaurarile care realizeaza inchiderea marginala cu ceramica

Pragul cu bizou

n      Pragul cu bizou s-a preconizat pentru a compensa contractia metalului in cursul turnarii.

n      Prezinta toate avantajele pragului si adaptarea "in manson' la nivelul bizoului.

n      Bizoul va asigura un unghi al marginii restaurarii de 30-45.

Prag ocluzal cu bizou in cazul unui bont preparat pentru onlay MOD.

Avantaje:

Limita prepararii este bine definita.

- La nivelul pragului tehnicianul are suficient spatiu pentru modelarea machetei.

- Bizotarea elimina smaltul nesustinut de la muchia marginala a bontului.

Dezavantaje:

n      Este greu de realizat.

n      Exista un pericol crescut de lezare a parodontiului marginal in cursul prepararii.

n      Impune plasarea marginii restaurarii in santul gingival, pentru a masca colereta metalica.

n      Terminatia bizoului in "muchie de cutit' creaza dificultati in modelarea marginilor restaurarii.

Pragul cu bizou se indica:

- la cavitatile proximale preparate pentru inlay si onlay;

- la pragul ocluzal al onlayului si al coroanei 3/4 la mandibula;

- cand pragul gingival este deja prezent printr-o carie incipienta sau restaurari anterioare.

Chanfrein-ul

n      Chanfrein-ul ("en conge')este o terminatie gingivala care formeaza un unghi obtuz rotunjit, de aproximativ 135 cu axul lung al dintelui.

n      Zona  terminala apare concava, prezentand o latime mai mica decat pragul gingival si o muchie terminala cu unghi ascutit = asigura o grosime suficienta marginilor restaurarii.

Avantaje:

- Limita prepararii este definita.

- Ofera tehnicianului spatiu suficient pentru modelarea marginilor restaurarii.

- Nu necesita sacrificiu mare de tesuturi dure dentare si menajeaza vitalitatea pulpei.

In cursul agregarii restaurarii pe bont, cimentul are posibilitati de refluare.

- Chanfrein-ul ofera o inchidere marginala buna si o grosime suficienta marginilor restaurarii.

- Prepararea este relativ simpla.

Dezavantaje:

La coroanele dentare care au dimensiuni reduse pot aparea probleme legate de retentie.

Daca adaptarea restaurarii pe bont este deficitara pot aparea zone de retentionare a placii bacteriene.

- Micile deficiente ale inchiderii marginale sunt compensate de forma in unghi ascutit a limitei terminale.

n      Chanfrein-ul este indicat in mod deosebit pentru coroanele metalice.

n      Prepararea chanfreinului se face cu o freza diamantata flacara cu varful rotunjit, mentinuta paralel cu viitoarea axa de insertie a restaurarii.

n      Chanfrein-ul ia nastere ca imagine negativa a instrumentului diamantat.

Preparare in chanfrein

Prepararea fara prag ( preparare tangentiala, in "muchie de cutit')

Zona terminala in "muchie de cutit' rezulta in urma prepararii bontului cu instrumente diamantate foarte efilate (freze diamantate "flacara"). Limita gingivala terminala a bontului va forma cu axul lung al dintelui un unghi foarte ascutit

Preparare in chanfrein lat pentru sisteme Preparare tangentiala pe fata linguala a unui bont

integral ceramice pentu o coroana mandibulara

Prepararea fara prag

Avantaje:

n      Sacrificiu relativ redus de tesuturi dure dentare cu menajarea pulpei dentare.

n      In caz de deficiente ale adaptarii restaurarii pe bont, spatiul marginal nu se mareste, el fiind aproape paralel cu axul de insertie.

n      Preparare clinica foarte simpla.

Dezavantaje:

n      Limita de preparare este imprecisa, atat pe bont cat si pe model.

n      Marginile subtiri ale machetei de ceara se pot deforma in cursul indepartarii de pe model si/sau in timpul ambalarii.

n      Marginile restaurtarii vor fi foarte subtiri, adeseori nu sunt netede si prezinta porozitati. Ele se pot deforma sub actiunea fortelor ocluzale si cimentul se va dizolva.

n      Pentru a asigura o grosime suficienta marginilor restaurarii, tehnicianul realizeaza adesea supraconturari cu consecinte nefavorabile asupra parodontiului marginal.

n      Indicatia majora se refera la suprafete linguale ale dintilor laterali inferiori, dintii care prezinta fetele axiale foarte convexe, suprafete dentare greu accesibile, dinti cu diametre reduse (de exemplu incisivii inferiori), dintii basculati.

n     

Principalele forme de preparare a zonei terminale a bontului a. fara prag,
b. chanfrein, c. bizou, d. cu prag, e. prag cu bizou.

Instrumente utilizate in preparatiile dentare: freze din carbura de tungsten, pietre si freze diamantate de turbina(~ 300.000 rotatii/minut). Racirea cu ajutorul sistemului apa-aer

Instrumente diamantate din setul standard utilizat la prepararea bonturilor: instrument diamantat cilindro-conic cu varf rotunjit, instrument diamantat cilindro-conic cu varf plat, instrument diamantat efilat lung, instrument diamantat efilat scurt, instrument diamantat in forma de roata de moara

 

Conceptul utilizarii duale: instrument diamantat/freza din carbura de tungsten- se bazeaza pe folosirea unor instrumente diamantate si a unor freze de aceeasi forma si marime: instrument diamantat pentru chanfrein, freza pentru chanfrein, instrument diamantat in forma de flacara, freza in forma de flacara

PREPARATII INTRACORONARE
Cavitatile pentru inlay se prepara cu peretii divergenti spre exterior.
Aceasta forma este o conditie obligatorie pentru indepartarea amprentei sau a machetei de ceara si inserarea restaurarii rigide. Peretii axiali vor forma cu planseul cavitatii un unghi obtuz, asigurand o divergenta de 5-6.

Etape ale prepararii unei cavitati pentru o incrustatie ocluzala:

a- prepararea cavitatii ocluzale;

b - prepararea bizoului ocluzal

Bizotarea smaltului se face in unghi de 35-45 pe o suprafata de 0,5-1 mm.

PREPARATII PENTRU INCRUSTATIILE M.O.D.

Forma de ic a inlay-ului creste riscul la fractura daca nu se protejeaza cuspizii restanti prin utilizarea unei placari din aliaj turnat peste suprafata ocluzala

a) Schema prepararii cavitatii pentru un onlay M.O.D. (premolar superior) si

b) M.O.D. pentru onlay la un molar inferior

1. Cavitate proximala

2. Evazare proximala

3. Istm

4. Bizou vestibular

5. Slefuirea ocluzala.

6. Bizou al cuspidului de sprijin

7. Prag ocluzal:latime de 1 mm si plasat la 1 mm gingival de contactul ocluzal cel mai decliv.

8. Bizou al pragului ocluzal

Caracteristici ale cavitatilor preparate pentru incrustatiile din compozit, fata de cele pentru inlay-uri din aliaje nobile:

-peretii cavitatii trebuie sa fie usor divergenti (10-20);

- nu exista bizou la nivelul suprafetei ocluzale a cavitatii;

- se pot realiza forme de casete, cu unghiurile rotunjite;

- prepararea se va realiza cu ajutorul unei freze fissure sau a unui freze diamantate cilindro-conice cu varful rotunjit;

- limitele prepararii nu trebuie sa fie situate la nivelul zonelor de contact ocluzal datorita riscului de fractura a marginii restaurarii;

- adancimea cavitatii trebuie sa fie de minim 1,5 mm, terminandu-se la 0,5 mm in dentina (grosimea inlay-ului trebuie sa fie de minim 1 mm in zonele unde nu exista concentrare de stress si cel putin 1,5 mm in zonele de contact ocluzal);

- toate marginile suprafetelor proximale sunt extinse vestibular si oral catre dintii adiacenti, pentru a putea permite o finisare corecta cu discuri si benzi.

Particularitati ale cavitatilor preparate pentru incrustatii integral ceramice

n      Toate muchiile si unghiurile sunt rotunjite, pentru a diminua riscul fracturilor.

n      Nu necesita prepararea unui bizou la nivelul marginilor cavitatii pentru a obtine o cimentare corecta a restaurarii la acest nivel.

n      Spatiul dintre inlay si dinte este completat de catre cimentul diacrilic care este putin solubil in apa si adera atat la dinte, cat si la incrustatie.

n      Bizoul ocluzal este contraindicat deoarece el este insotit de realizarea unei margini foarte fine din ceramica ce va tinde sa se fractureze chiar in momentul verificarii incrustatiei.

n      Pragul preparat chanfrein, limitat la nivelul smaltului, va permite o cimentare marginala mai eficienta.

n      Unghiurile interne in cazul cavitatilor preparate pentru incrustatii integral ceramice trebuiesc rotunjite

Caracteristicile unei cavitati preparate in vederea inserarii unei incrustatii integral ceramice:

1. Muchia marginala ocluzala conformata in chanfrein.

2. Unghiuri si muchii rotunjite.

3. Planseul prepararii plan sau concav.

4. Pereti axiali usor divergenti.

PREPARAREA DINTILOR PENTRU COROANE PARTIALE - pentru restaurari unidentare sau ca elemente de agregare.

Diferite tipuri de preparatii pentru coroane partiale: a) coroana partiala dupa Brekhus; b) coroana partiala cu gheare, dupa Vest; c) coroana partiala Carmichael; d) coroana partiala dupa Rank; e) coroana partiala dupa Vest si Brekhus; f) placuta palatinala agregata cu ajutorul unor pin-uri.

PREPARAREA DINTILOR PENTRU COROANA PARTIALA 4/5

Schema prepararii unui bont pentru o coroana partiala 4/5 (premolar maxilar)

1. Sant proximal: retentie, stabilitate si rezistenta structurala.

2. Perete vestibular: integritate marginala.

3. Bizou vestibular: integritate marginala.

4. Sant transversal ocluzal: rezistenta structurala.

5. Suprafata ocluzala: rezistenta structurala.

6. Bizou extern pe cuspidul de sprijin: rezistenta structurala.

7. Perete axial: retentie, stabilitate, rezistenta structurala si protectie parodontala.

8. Zona terminala in chanfrein: integritate marginala si protectie parodontala.

Schema prepararii unui bont pentru o coroana partiala 4/5 (molar mandibular)

1. Suprafata ocluzala: rezistenta structurala.

2. Sant proximal: retentie, stabilitate si rezistenta structurala.

3. Perete axial: retentie, stabilitate, rezistenta structurala si protectie parodontala.

4. Zona terminala in chanfrein: integritate marginala.

5. Perete vestibular: integritate marginala.

6. Bizou vestibular: integritate marginala.

7. Prag ocluzal: rezistenta structurala.

8. Bizou extern pe cuspidul de sprijin: rezistenta structurala

Prepararea unui canin maxilar pentru o coroana 3/4

Etape ale prepararii unui bont pentru o coroana partiala 3/4 (canin maxilar):

a - slefuirea reductionala a suprafetei palatinale supragingulare;

b - slefuirea reductionala a marginii incizale

Etapele prepararii unui bont pentru o coroana partiala 3/4 (canin maxilar):

a - slefuirea suprafetei palatinale axiale;

b - slefuirea suprafetei proximale

Prepararea unui canin maxilar pentru o coroana ¾

Etapele prepararii unui bont pentru o coroana partiala 3/4 (canin maxilar):

a prepararea santului proximal;

b prepararea santului transversal

n      Daca amplasarea santurilor nu este determinata foarte precis inainte, va apare o expunere nedorita a metalului in ambrazurile proximale

Prepararea unui bont pentru o coroana partiala 3/4 la un canin maxilar (schema)

1. Zona terminala in chanfrein: rezistenta structurala.

2. Perete axial: retentie, stabilitate, rezistenta structurala si protectie parodontala.

3. Suprafata palatinala: rezistenta structurala.

4. Sant transversal incizal: rezistenta structurala.

5. Bizou incizal: integritate marginala.

6. Perete vestibular: integritate marginala.

7. Sant proximal: retentie, stabilitate si rezistenta structurala.

VARIANTE ALE COROANELOR PARTIALE PE DINTII POSTERIORI

n      Coroana partiala 7/8, indicata cand trebuie acoperit cuspidul distal, ramanand neatins doar cuspidul mezio-vestibular.

n      Coroana 4/5 inversa indicata la molarii inferiori inclinati lingual; se lasa libera fata linguala si se acopera suprafata vestibulara.

n      Coroana proximala 1/2. Se indica ca element de agregare la molarii inferiori inclinati mezial.

Suprafata meziala a dintelui va fi paralelizata cu stalpul mezial al protezei fixe.

PREPARAREA DINTILOR PENTRU COROANA PARTIALA CU CRAMPOANE (PINLEDGE)

 

n      Prepararea lacasurilor pentru crampoane la pinledge

n      Se folosesc trei crampoane, doua incizale si unul cingular. Stabilitatea este asigurata, pe langa dispunerea crampoanelor, de doua trepte transversale, una in 1/3 incizala, cealalta la cingulum. In aceste trepte se prepara trei puturi dentinare pentru crampoane. Rezistenta este asigurata de barele metalice care se sprijina pe cele doua trepte.

Schema prepararii unui bont pentru o coroana partiala cu crampoane modificata (incisiv maxilar)

1. Nisa si orificiu pentru crampon: retentie si stabilitate.

2. Sant proximal: retentie, stabilitate si rezistenta structurala.

3. Suprafata palatinala: rezistenta structurala.

4. Nisa si orificiu pentru crampon: retentie si stabilitate.

5. Bizou incizal: integritate marginala.

6. Sant transversal incizal: rezistenta structurala.

7. Perete vestibular: integritate marginala.

8. Santuri proximale: retentie, stabilitate si rezistenta structurala.

9. Slefuire axiala: retentie, stabilitate, rezistenta parodontala.

10. Zona terminala in chanfrein: rezistenta.

PREPARAREA DINTILOR PENTRU COROANE DE INVELIS

In functie de materialele din care sunt confectionate ele se impart in trei categorii:

1. metalice,
2. nemetalice si
3. mixte.

Coroanele de invelis metalice se impart in:

1. coroane turnate, cu sau fara grosime dirijata,
2. coroane din doua bucati (inel si capac turnat) si
3. coroane stantate.

Coroanele nemetalice sau fizionomice se confectioneaza din:

1. ceramica,
2. materiale compozite si
3. rasini acrilice (ca restaurari provizorii).

Coroanele mixte prezinta o componenta metalica si un placaj estetic; ele pot fi:

1. coroane metalo-ceramice,
2. metalo-compozite si
3. metalo-acrilice.

PREPARAREA DINTILOR PENTRU COROANE TURNATE METALICE

Etapele prepararii unui bont pentru o coroana turnata (molar mandibular):

a - slefuirea reductionala a suprafetei ocluzale;

b realizarea bizoului pe cuspidul de sprijin

Etape ale prepararii unui bont pentru o coroana turnata (molar mandibular):

n      a slefuirea suprafetelor axiale;

n      b slefuirea fetelor proximale

Schema prepararii unui bont pentru o coroana turnata (molar mandibular)

1. Slefuirea ocluzala: rezistenta structurala.

2. Slefuire axiala: retentie, stabilitate si rezistenta structurala.

3. Zona terminala in chanfrein: integritate marginala.

4. Sant de pozitionare.

5. Bizou extern pe cuspidul de sprijin: rezistenta structurala.

n      Cand zona furcatiei este denudata, prepararea canelata a conturului interradicular trebuie prelungit pana la nivelul suprafetei ocluzale, pentru protejarea parodontiului marginal

In cursul prepararii bontului pot aparea urmatoarele deficiente:

- Reducerea insuficienta a suprafetei ocluzale.

- Reducerea neuniforma a suprafetei vestibulare sau orale cu prezenta de retentivitati (praguri).

- Slefuirea exagerata in zonele mai accesibile.

- Retentivitati in zonele mai putin accesibile (de exemplu fetele disto-orale).

- Prepararea insuficienta in zona terminala a bontului.

- Convergenta prea mare a suprafetelor proximale.

PREPARAREA DINTILOR PENTRU COROANELE MIXTE METALO - CERAMICE

Succesiunea slefuirii suprafetelor coronare:

1. slefuirea marginii incizale;

2. slefuirea fetei vestibulare;

3. slefuirea fetelor proximale;

4. slefuirea fetei orale;

5. rotunjirea muchiilor;

6. definitivarea pragului gingival.

- Suprafetele vestibulare in zonele vizibile se reduc uniform, cu cel putin 1,5 mm, pentru a asigura spatiu scheletului metalic rigid (0,3-0,5 mm) si cel putin 1mm pentru ceramica (din care 0,2-0,3 mm va reprezenta opacul cu care se mascheaza metalul).

. Marginea incizala a dintelui se reduce cu minimum 2 mm pentru a putea conforma marginea incizala ceramica subtire, translucida, cu aspect natural

. Suprafetele proximale se reduc cu minimum

1 mm, masurarea facandu-se la colet, pentru masa translucida de ceramica, cu efect estetic.

. Cand suprafata palatinala a coroanei va fi metalica se indica o reducere cu 0,5 mm.; cand conturul va fi refacut din ceramica se slefuieste cel putin 1 mm.

Etape ale prepararii unui bont pentru o coroana mixta metalo-ceramica

n      Etape ale prepararii unui bont pentru o coroana mixta metalo-ceramica in zona frontala (incisiv central maxilar):

n      a- santuri de orientare realizate la nivelul marginii incizale si a suprafetei vestibulare;

n      b - slefuire reductionala a marginii incizale

n      Etape ale prepararii unui bont pentru o coroana mixta metalo-ceramica frontala (incisiv central maxilar):

n      a- slefuirea portiunii incizale a fetei vestibulare;

n      b - slefuirea portiunii gingivale a fetei vestibulare si conformarea pragului

Etape ale prepararii unui bont pentru o coroana mixta metalo-ceramica

Etape ale prepararii unui bont pentru o coroana mixta metalo-ceramica frontala (incisiv central maxilar):

a- slefuirea fetei proximale;

b- slefuirea suprafetei palatinale supragingulare;

c- slefuirea suprafetei palatinale axiale

Schema prepararii unui dinte pentru o coroana mixta metalo-ceramica (incisiv central maxilar).

1. Chanfrein: integritate marginala.

2. Reducere axiala: retentie, stabilitate si rezistenta structurala.

3. Incizura incizala: rezistenta structurala.

4. Aripioara: retentie, rezistenta.

5. Prag: rezistenta structurala.

Pragul cu bizou este terminatia cervicala care asigura cea mai buna inchidere marginala a unei restaurari metalo-ceramice.

PREPARAREA DINTILOR PENTRU COROANE MIXTE METALO - CERAMICE IN ZONA LATERALA

Etape ale prepararii unui bont pentru o coroana mixta metalo-ceramica in zona laterala (premolar maxilar):

a- slefuirea reductionala a suprafetei ocluzale;

b - realizarea bizoului de pe cuspidul de sprijin

Etape ale prepararii unui bont pentru o coroana mixta metalo-ceramica in zona laterala (premolar maxilar):

a - santuri de orientare realizate pe supratata vestibulara; 

b - slefuirea suprafetei vestibulare; jumatatea ocluzala;

c - slefuirea suprafetei vestibulare: jumatatea gingivala

PREPARAREA DINTILOR PENTRU COROANE MIXTE METALO - CERAMICE IN ZONA LATERALA

Etape ale prepararii unui bont pentru o coroana mixta metalo-ceramica in zona laterala (premolar maxilar):

a- slefuirea suprafetei proximale;

b- slefuirea suprafetei orale

Schema prepararii unui bont pentru o coroana mixta metalo-ceramica in zona laterala (premolar superior)

1. Prag Chanfrein

2. Reducerea peretilor axiali

3. Bizou la nivelul cuspidului de sprijin

4. Slefuire ocluzala

5. Aripioara pentru retentie si rezistenta.

6. Prag: rezistenta structurala.

7. Bizou gingival: integritate marginala.

PREPARAREA DINTILOR PENTRU COROANE MIXTE METALO - POLIMERICE (METALO - COMPOZITE SI METALO - ACRILICE )

n      Fata vestibulara trebuie slefuita in doua planuri, "biofunctional'. Trebuie sa se asigure un spatiu uniform de 2 mm; pentru metal 0,30-0,40 mm, pentru acrilat, respectiv compozit 1,50 mm.

n      In zona de colet trebuie sa se asigure un prag vestibular care sa aiba o latime minima de 0,8 mm, preferabil 1-1,5 mm. Pragul gingival va forma cu peretele axial un unghi exprimat si va fi infundat subgingival 0,25-0,50 mm.

n      Pentru obtinerea efectului estetic colereta metalica va fi mascata subgingival si in nici un caz nu va fi acoperita cu compozit sau acrilat.

n      La nivelul coleretei se creaza un prag, in metal, pe care se sprijina placajul din acrilat sau compozit, demarcand cele doua materiale.

PREPARAREA DINTILOR PENTRU COROANE DE INVELIS CERAMICE

Etape ale prepararii unui bont pentru o coroana de invelis ceramica (incisiv central maxilar):

a - santuri de orientare realizate la nivelul marginii incizale si a suprafetei vestibulare;

b - slefuirea reductionala a marginii incizale

Etape ale prepararii unui bont pentru o coroana de invelis ceramica (incisiv central maxilar):

a - slefuirea suprafetei vestibulare: jumatatea incizala;

b - slefuirea suprafetei vestibulare: jumatatea gingivala.

PREPARAREA DINTILOR PENTRU COROANE DE INVELIS CERAMICE

Etape ale prepararii unui bont pentru o coroana de invelis ceramica (incisiv central maxilar):

a - slefuirea suprafetei palatinale supragingulare;

b slefuirea suprafetei palatinale axiale

Etape ale prepararii unui bont pentru o coroana de invelis ceramica (incisiv central maxilar): finisarea fetelor axiale si a pragului gingival

n      Clasic se preconizeaza "infundarea' subgingivala a pragului la distanta de 0,5-1 mm de insertia epiteliala.

METODE SI TEHNICI DE RESTAURARE A DINTILOR CU TRATAMENT ENDODONTAL

1. Dispozitivul radicular este cimentat sau infiletat in canalul radicular preparat in acest scop.

a) Dispozitivele turnate (din aliaje nobile, sau nenobile) se confectioneaza prin metoda indirecta (amprenta) sau metoda directa (macheta din ceara sau acrilat autopolimerizabil).

b) Dispozitivele prefabricate pot fi paralele sau tronconice, filetate sau nefiletate, netede sau zimtate, prevazute sau nu cu santuri de refluare.

2. Crampoanele sunt dispozitive metalice care se mentin intr-un lacas dentinar prin cimentare, frictiune sau infiletare.

3. Dispozitivul coronar inlocuieste structurile pierdute ale coroanei dintelui; este turnat din aliaje metalice impreuna cu dispozitivul radicular = DCR).

4. Restaurarea finala este o coroana de invelis metalica turnata, ceramica sau mixta, care se fixeaza peste dispozitivul coronar.

Etape ale prepararii bontului coronar in vederea realizarii unui dispozitiv corono-radicular turnat:

Etape ale prepararii bontului coronar in vederea realizarii unui dispozitiv corono-radicular turnat:

a- prepararea peretilor axiali ai bontului coronar;

b - prepararea suprafetei bontului coronar

Urmeaza exereza tesuturilor cariate cu o freza globulara. Tesuturile coronare restante vor fi incorporate in restaurare (nu se face o amputare coronara, se indeparteaza doar peretii subtiri si tesuturile subminate).

Etape ale prepararii canalului radicular si bontului coronar in vederea realizarii unui dispozitiv corono-radicular turnat:

a - prepararea canalului radicular cu freze de forat Peeso;

b - prepararea lacasului antirotational;

c - prepararea contrabizoului cu rol de incercuire (de protejare a peretilor coronari ai canalului

PREPARAREA DINTILOR PENTRU RESTAURARI ESTETICE PRIN PLACARE CU FATETE

n      Prepararea dintilor se face diferentiat:

n      Slefuirea marginii incizale. Reducerea marginii incizale in mod ideal trebuie sa asigure o grosime de 1 mm ceramicii. Ca urmare, atunci cand dimensiunea verticala a restaurarii finale. va fi cu 0,5 mm mai lunga decat a dintelui, slefuirea reductionala a margimi incizale va fi doar de 0,5 mm.

n      Cand dintele se doreste a fi alungit cu 1 mm, se va rotunji doar marginea incizala si se va crea o linie terminala.

n      Slefuirea reductionala vestibulara. 0 slefuire de aproximativ 0,5-0,7 mm este suficienta pentru dintii maxilari si 0,3 mm pentru incisivii mandibulari.

n      Linia terminala proximala sub forma de chanfrein, cu exceptia situatiei de diastema, cand va avea forma de pana.

n      Dintele preparat pentru aplicarea unei fatete din ceramica:

a aspect vestibular al prepararii finalizate;

b - aspect proximal al prepararii finalizate