ERIZIPELUL

ERIZIPELUL 

Erizipelul, infectie acuta a pielii, produsa de streptococi beta-hemolitici din grupul A, se caracterizeaza prin aparitia unui placard de dermita extensiva in context febril.

FEpidemiologie

Boala pare sporadic, pe intreaga suprafata a globului, mai ales in zonele reci si temperate. Incidenta maxima este in sezonul rece, morbiditatea suprapunandu-se cu cea a anginelor si a scarlatinei. Apare mai frecvent la adulti si la batrani.

Sursa de infectie este reprezentata de persoane bolnave sau purtatoare de infectii streptococice, transmiterea germenului fiind posibila prin contact direct sau indirect, chiar si aerogen. Orice tip serologic care apartine streptococului beta-hemolitic poate sa produca boala.

Poarta de intrare este constituita de solutii de continuitate ale tegumentelor, ulcerele varicoase, micozele interdigitale, dacriocistitele, ca si leziunile mucoaselor.

Boala nu lasa nici un fel de imunitate, ci dimpotriva o predispozitie de recidive, care se intalnesc mai frecvent la bolnavi cu teren particular. Prin aceasta se explica de ce acelasi germen, provenind de la un bolnav cu erizipel, produce la o alta persoana un abces, o angina, o simpla limfagita si numai foarte rar, sau exceptional, un erizipel.

F Patogenie

De la poarta de intrare, germenii se multiplica in vasele si spatiile limfatice din derm, producand in aceste teritorii vasodilatatie, infiltratie celulara si edem realizand aspectul clinic de dermita. Modificarile descrise sunt mai intense la periferia tegumentului infectat, propagarea avand loc din aproape in aproape.

Placardul de dermita are tendinta extensiva, cu marginile mai infiltrate, loc in care se gasesc streptococi in cantitati apreciabile. #n acelasi timp, poate fi afectat si epidermul, avand ca urmare aparitia de flictene. #n cursul erizipelului, poate fi afectat si hipodermul, care devine sediul unui edem intens sau al unor procese supurative importante (celulita, abces, flegmon).

F Tablou clinic

Incubatia este de 1- 7 zile.

Boala incepe brusc cu frison si febra pana la 39-40 ⁰C, pe fondul unei stari de rau general. Un examen atent al bolnavului pune in evidenta o adenopatie dureroasa, interesand ganglionii teritoriului in care va apare placardul erizipelatos.

La scurt timp (dupa numai cateva ore), placardul erizipelatos devine evident, avand urmatoarele caractere: este unic, are tendinta la extindere, prezinta bureletul marginal, care este putin dureros. Culoarea placardului este rosie; daca leziunea este localizata in pielea capului, apare de culoare albicioasa; la cardiaci, culoarea este albastra-violacee.

Placardul erizipelatos nu este dureros, bolnavul acuzand mai ales o stare de tensiune locala. Placardul este dureros cand este localizat la pavilionul urechii sau pe scalp sau cand evolueaza spre supuratie.

Adenopatia regionala este evidenta. Uneori, se observa treneuri de limfangita.

#n mod obisnuit, suprafetele cele mai afectate sunt: fata, extremitatile membrelor si mai rar trunchiul.

F Forme clinice

Erizipelul fetei are un aspect clinic impresionant. Exista un edem accentuat, care duce la deformarea fetei si a pleoapelor. Placardul erizipelatos se poate extinde la ambii obraji, avand aspectul de ''fluture''. Buza superioara nu este afectata, de obicei. Aceasta forma cedeaza cel mai usor, repede si dupa doze mici de penicilina.

Erizipelul membrelor inferioare are o evolutie clinica mai lenta, necesitand cantitati mari de penicilina. Complicatiile sunt mai frecvente (flegmoane, abcese).

Erizipelul periombilical al nou-nascutilor este o grava forma de boala.

F Evolutie

Boala tratata evolueaza favorabil in cateva zile, iar placardul dispare dupa 7-10 zile. Netratat, erizipelul evolueaza mai mult, iar recaderile sunt obisnuite.

Boala evolueaza mai sever la bolnavii cu diabet zaharat, cu ciroza sau imunodeprimati. Evolutia este trenanta in cazul localizarii la membrul inferior. Evolutia placardului erizipelatos este mai prelungita si la bolnavii cu edeme sau la cei care sufera de o insuficienta circulatorie venoasa cronica.

F Complicatii

-locoregionale-(abcese, flegmoane, adenite, necroza si gangrena)

-generale (septicemie, meningita, nefrita in focar, pleurezii purulente)

-alergice tardive (glomerulonefrita acuta; boala reumatismala) dupa 2-3 saptamani.

Erizipelul repetat al membrelor inferioare poate duce la elefantiazis.

F Diagnostic

Datele clinice- ( prin debut brusc, cu frison si febra mare, placard unic, cu ''burelet'' caracteristic si extindere in suprafata), asigura un diagnostic pozitiv.

Se poate izola streptococul beta-hemolitic (culturi din faringe, din colectiile eventual existente).

F Diagnosticul diferential de face cu : stafilococia maligna a fetei, herpesul zoster infectat, furunculul, carbunele cutanat, abcesele si flegmoanele, eritemul solar, eczeme de diferite cauze.

F Tratament

Formele obisnuite de boala pot fi tratate la domiciliu, daca exista conditii de izolare si de respectare a normelor de tehnica aseptica. #n spital, se interneaza formele grave sau formele complicate.

Repausul la pat este indicat pe intreaga perioada a bolii acute si mai ales cand placardul este localizat la membrele inferioare. Membrul inferior afectat va fi asezat pe plan mai ridicat.

Regimul alimentar este usor, in primele zile de boala, si in foarte scurt timp devine complet.

Local se aplica comprese cu ceai de musetel. Aceste comprese sunt interzise cand exista flictene sau bule, cand se recomanda deschiderea lor si pansarea uscata si sterila. #n convalescenta, se pot aplica unguente calmante pe zona de tegument afectata.

Tratamentul simptomatic Febra, cefaleea, fenomenele inflamatorii se combat cu medicamente antiinflamatorii si antialgice, in doze obisnuite.

Cand edemul local este important, se pot administra diuretice, dar cu efect redus.

Vor fi tratate cauzele favorizante, ca de exemplu micozele interdigitale.

Tratament etiologic - Penicilina - reprezinta antibioticul de electie, ca si in cazul

tuturor infectiilor cu streptococ beta-hemolitic grup A. Se prefera penicilina G, in doza

care variaza intre 1 MU si 3 MU/zi; dozele mai mari sunt indicate in tratamentul

erizipelului membrelor inferioare.

Obisnuit, tratamentul se incepe cu penicilina G si numai dupa 3 zile se inlocuieste

cu penicilina V, pe cale orala. Durata tratamentului este de 7 zile (preferabil, 10 zile), dupa care se administreaza benzatinpenicilina (Moldamin), in doza de 1200000 U ( doza care poate fi repetata dupa 7 zile).

Bolnavii sensibilizati la peniciline sunt tratati cu eritromicina propionil ( 2,4-3 g/zi sau 30-50 mg kilocorp/zi) timp de 6-7 zile, sau cu lincomicina ( 2 g/ zi la adult, intramuscular).

#n formele severe, cu edem important, se recomanda asocierea precoce si pentru scurt timp de prednison, pe cale orala ( 1 mg/kgc/zi).

Tratamentul chirurgical (incizii, drenaj) este necesar, uneori, in caz de colectii purulente subiacenete.

#n continuarea tratamentului ''acut'', sau concomitent, este necesara tratarea adecvata a factorilor favorizanti evidenti. Este indicat sa se repete administrarea de benzatinpenicilina (Moldamin), la interval de 7 zile de 3-4 ori. S-a recomandat, in tratamentul erizipelului recidivant, iradierea cu raze ultraviolete a suprafetei respective, autovaccin, anatoxina , dar rezultatele terapeutice sunt uneori indoielnice.

Lupta in focar si masurile de profilaxie sunt cele privind infectiile cu streptococi beta hemolitici grup A.