EXUMAREA

Exumarea

Reprezinta dezgroparea cadavrului inhumat (inmormantat) in scopul reexaminarii.

Exumarea se face numai cu incuvintarea procurorului, pe baza de ordonanta:

o       pentru constatare sau expertiza medico-legala;

o       cand este necesara o noua expertiza tanatologica determinata de lipsuri ale primei autopsii;

o       in cercetari istorice (investigarea unui individ sau grupuri de indivizi);

o       cand parti ale unui cimitir sunt dezafectate si exista motive antropologice sau istorice.

Activitatea medico-legala, la locul inhumarii, consta fie in autopsierea cadavrului inhumat (pentru cazurile inhumate fara necrpsiere, tehnica de autopsie este cea clasica ) sau in reautopsie (cadavre deja autopsiate).

Etapele actiunii de exhumare sunt:

o       formarea echipei operative;

o       identificarea mormantului;

o       identificarea sicriului;

o       curatirea sicriului si extragerea lui din groapa;

o       deschiderea sicriului si a continutului;

o       scoaterea cadavrului si indepartarea efectelor sale, cu efectuarea inventarului;

o       efectuarea necropsiei sau reautopsiere;

o       efectuarea de examene complementare (radiologie, recoltare de probe biologice si nebiologice etc.);

o       in toate etapele se efectueaza fotografii judiciare.

Se vor descrie: tipul solului, starea sicriului, inciziile si sectiunile efectuate cu ocazia primei autopsii si daca exista semne de conservare.

La sfirsitul autopsiei se va pune totul la loc si se va reinhuma cadavrul.

3) Examene complementare (de laborator) cuprind urmatoarele tipuri de examinari:

Examenul histoPATOLOGIC este obligatoriu pentru:

stabilirea caracterului vital al leziunilor;

diagnosticul de sarcina si avort;

docimazia histologica la nou-nascut;

cazurile cand este implicata responsabilitatea medicala;

stabilirea apartenentei de specie a unor tesuturi;

examenul planctonului la inecati;

stabilirea cauzei mortii cand examenul macroscopic nu este suficient (necropsie alba).

Regulile recoltarii de piese (fragmente de organe)pentru examen microscopic:

se recolteaza dupa ce organul a fost examinat pe suprafata si sectiune;

fragmentele sa aiba dimensiuni medii de 6/4/2 cm;

fragmentul trebuie sa contina si zona de trecere spre tesutul vecin aparent normal; daca organul are corticala si medulara se recolteaza fragment care sa le contina pe amandoua:

fragmentele de piele se fixeaza cu ace pe un carton, dupa ce in prealabil, au fost spalate in ser fiziologic sau apa sarata;

fixarea fragmentelor recoltate se face cu formol 10%;

recipientele cu fragmentele recoltate si fixate se sigileaza, se eticheteaza cu elementele de identificare ale cazului si se trimit laboratorului de specialitate insotite de o adresa; in adresa se mentioneaza datele cazului, concluziile provizorii, diagnosticul anatomopatologic macroscopic si inventarul pieselor;

transportul pieselor este asigurat de catre organul de ancheta.

Examenul histochimic

- este o metoda mai recenta, mai exacta, dar mai laborioasa si mai costisitoare;

se foloseste pentru decelarea proceselor patologice incipiente in care metodele clasice nu sunt foarte exacte.

Exemple:

stabilirea caracterului vital al arsurilor- reactia ALCYAN si HALE intens pozitive;

stabilirea caracterului vital al santului de spanzurare - testul metacromeziei locale;

evidentierea emboliilor grasoase;

evidentierea migrarii grasimilor din hipoderm in derm in cazul arsurilor vitale;

evidentierea zonelor de infarct miocardic cu supravietuire de 6 - 12 h:

Macroreactia enzimatica in mediu de succinat de sodiu si clorura de neotetrazoliu da culoarea:

n      rosie pentru miocard normal;

n      roz pentru infarct recent;

n      alb pentru zone cicatriciale.

stabilirea modului in care s-a instalat moartea (prezenta glicogenului in ficat semnifica o moarte brusca deoarece, in mortile agonice acesta se consuma);

diagnosticarea intoxicatiilor cu substante minerale (Pb, Hg).

Examenul toxicologic se efectueaza cand se suspecteaza o intoxicatie, precum si pentru confirmarea acesteia (determinare calitativa si cantitativa):

recoltarea de sange pentru determinarea alcoolemiei este obligatorie in:

accidente de circulatie;

omucideri;

accidente de munca.

recoltarea se face in vase spalate cu apa; nu se foloseste antiseptic sau fixator;

se preleveaza si se analizeaza si corpuri delicte: sticle, resturi alimentare, voma, etc;

de la cadavru se recolteaza: sange, urina, fragmente de organe;

la cadavru sangele se recolteaza din sinusurile durei mater; daca acest lucru nu este

posibil, recoltarea se va face din vasele mari (artere iliace sau femurale), circa 400 - 500 cm³. Se evita recoltarea sangelui din cord, deoarece acesta este situat in apropierea stomacului de unde, dupa moarte, o eventuala substanta toxica inca neabsorbita, ar putea difuza pasiv in cord; pot apare astfel valori eronate ale concentratiei sanguine a acestei substante pentru momentul mortii.

se recolteaza intreaga cantitate de urina din vezica urinara;

pentru fragmentele de organe: se examineaza organul pe suprafata si sectiune apoi se preleveaza probele, de dimensiuni mai mari ca la examenul histolgic (o emisfera cerebrala, un lob pulmonar, 500-700g. ficat, un rinichi, stomac si continut, eventual intestine si continut); in suspiciunile de intoxicatie cu plumb se recolteaza oase, in cea de intoxicatie cu arsen se recolteaza fanere (par cca. 10g.).

Examenul bacteriologic se executa in anumite cazuri: toxiinfectii alimentare, septicemii, iminenta declansarii unor epidemii.

prelevarea se face in primele 12 - 24 h de la deces, cel mai frecvent din cord, splina, ureche medie, intestin;

tehnica de recoltare este cea specifica laboratoarelor de microbiologie;

Examenul virusolgic foloseste aceeasi tehnica dar utilizand medii de cultura specifice.

Examenul biocriminalistic se efectueaza pe probele recoltate la fata locului sau la necropsie: sange, sperma, fire de par, corpuri delicate etc.Probele de sange (pentru determinarea grupului sanguin) se preleveaza in: omucideri,

accidente posttransfuzionale, pruncucidere, accidente de circulatie. In aceste cazuri, autopsia se poate face in primele 4 ore de la deces pentru a evita hemoliza.

Examenul botanic se solicita in cazul deceselor cu suspiciune de intoxicatie cu vegetale. Se recolteaza continut gastric si intestinal (in alcool 96%) care se examineaza prin metode specifice.

Examenul radiologic isi gaseste utilitatea pentru:

localizarea unui corp strain radioopac (glont, alica, lama de cutit, ace, material de osteosinteza etc.);

stabilirea leziunilor osteo-articulare;

decelare pneumotorax, pneumomediastin, etc.

C. Partea de sinteza:

Partea de sinteza contine: diagnosticul morfopatologic macroscopic, discutia cazului si concluzii.

Diagnosticul morfopatologic macroscopic - se noteaza toate aspectele morfopatologice intalnite la examenul extern si intern al cadavrului autopsiat.

Discutia cazului (capitol facultativ) se face ori de cate ori exista convingerea necesitatii explicarii concluziilor raportului medico-legal.

Circumstantele in care acest capitol devine obligatoriu sunt:

a. morti cu leziuni a caror gravitate nu explica moartea:

- comotie cerebrala;

- soc traumatic;

- moarte prin inhibitie.

b. cand sunt mai multe ipoteze in cauza, de exemplu:

- sinucidere sau omucidere;

- moarte violenta sau naturala.

c. in responsabilitate medicala, cand este necesara analiza indicatiilor si contraindicatiilor tratamentului aplicat, diagnosticului, momentului interventiei.

Exemplu - soc traumatic:

1. Insiruirea faptelor esentiale: La autopsia cadavrului XY s-au constatat leziuni traumatice de tip echimoze, hematoame multiple, pe trunchi si membre. In acelasi timp, la autopsie nu s-au constatat alte leziuni corporale si nici o boala a unui organ important, care sa explice moartea.

2. In etapa a doua, aratam felul mortii si natura acesteia: "avand in vedere simptomele pe care le-a prezentat victima si leziunile constatate la autopsie, consideram ca ne gasim in fata unei morti violente cunoscuta in medicina legala sub numele de soc traumatic";

3. In etapa a treia vom arata cunostintele asupra acestui tip de moarte, folosind citate din tratatele de specialitate: socul traumatic este cunoscut in practica medico-legala si se poate produce in conditii similare cu cele constatate in cazul de fata. In sprijinul celor aratate citez . . . (titlul cartii, anul aparitiei, pagina). Bazati pe datele din literatura de specialitate si pe constatarile noastre, consideram ca ne gasim in fata unei morti violente datorate unui soc traumatic".

Concluziile - vor cuprinde:

- felul mortii;

- cauza medicala a mortii; exista 3 tipuri principale de cauze: cauza imediata, cauza intermediara, cauza initiala, la care se adauga cauzele favorizante;

- leziunile traumatice, precizand: mecanismul de producere, caracteristicile agentului vulnerant, vechimea leziunilor, legatura de cauzalitate cu mecanismul de producere al mortii, durata ingrijirilor medicale necesare, in cazul in care victima ar fi supravietuit;

- rezultatul examenelor de laborator;

- timpul scurs de la deces;

- alte informatii cerute de organele de ancheta.

Se respecta regulile:

- concluziile trebuie sa se desprinda in mod logic din materialul faptic al raportului, iar cand sunt probleme in controversa ele se desprind din discutia cazului; in concluzii nu se pot utiliza date ce nu sunt cuprinse in raport sau date de ordin criminalistic;

- concluziile vor fi redactate clar, precis, pentru a nu se permite interpretarea lor eronata.