Ceea ce se cunoaste actualmente despre factorii de risc ai cancerului mamar
se refera la factori de risc care nu pot fi influentati si factori de risc si
stil de viata care pot fi influentati.
Factorii de risc ce nu pot fi modificati:
Sexul: simplul fapt de
a fi femeie reprezinta un risc constant pentru
cancerul de san. Barbatii pot face cancer mamar, dar acesta este mult mai rar.
Varsta. Din punctul de
vedere al femeii, varsta este cel mai important
factor de risc pentru dezvoltarea cancerului de san, riscul crescand cu
varsta.
Istoricul familial de
cancer mamar. Desi orice istoric familial de cancer mamar poate fi
asociat cu o crestere a riscului, istoricul de cancer de san la o ruda de
gradul I de sex feminin (mama, sora sau fiica) este
asociat cu riscul cel mai crescut, in special cand ruda a fost
diagnosticata la o varsta tanara. Istoricul familial nu reprezinta riscul
cel mai ridicat pentru cancerul de san, lucru evidentiat prin procentajul
mic al femeilor care au mostenit o predispozitie genetica pentru cancerul
de san. Mai curand, riscul ridicat este mai
subtil si probabil se explica cel mai bine prin stiluri de viata similare
printre membrii unei familii si printr-o predispozitie mostenita pentru influenta
acelor factori de risc, precum factorii hormonali asociati cu tipurile de
reproducere, obezitatea etc.
Genele asociate cancerului
de san. Cancerul de san ereditar apare la varste tinere; probabil este
bilateral si adesea apare la mai multi membri ai unei familii de-a lungul
a 3 sau 4 generatii, incluzand si femeile din latura paterna a familiei.
Se considera ca aproximativ 5-10% din cancerele de san sunt mostenite. In
1994 au fost izolate doua gene ale susceptibilitatii pentru cancerul de
san, BRCA1 si BRCA2. Se apreciaza ca impreuna sunt raspunzatoare de
aparitia a 40-50% din cancerele de san ereditare. Fiecare dintre cele
peste 200 de mutatii posibile poarta un risc
diferit de dezvoltare a bolii si riscul poate fi modificat de alte gene,
de stilul de viata sau de factorii de mediu. In prezent, se poate estima
procentajul purtatorilor care vor dezvolta cancer de san, mai putin decat
riscul individual al unei femei. Prevalenta estimata pentru BRCA1 in
populatia generala variaza intre 0 % si 0,2%. Astfel,
se poate calcula pentru anumite populatii cu risc prevalenta mutatiilor
genelor BRCA1 si BRCA2.
Izolarea acestor gene a dus la dezvoltarea testelor
comerciale de screening. Cu toate acestea, chiar printre femeile cu
cancer de san in antecedentele heredocolaterale, testele pentru genele BRCA1 si
BRCA2 pot fi negative in 90% din cazuri, daca anterior nu a fost identificata o
mutatie in familie.
De exemplu, in SUA, recomandarile provizorii pentru supra-vegherea indivizilor
cu mutatii ale genelor BRCA1 si BRCA2 implica indrumarea si screening-ul pentru
cancerul mamar precoce, ceea ce include mamografia anuala si examenul clinic al
sanului incepand cu varsta de 25-35 de ani si autoexaminarea sanului lunar de
la varsta de 18-21 de ani. Acesta a evidentiat faptul
ca nu au existat dovezi suficiente pro si contra recomandarii mastectomiei
profilactice. De asemenea folosirea testelor genetice are implicatii imense in
ceea ce priveste obtinerea locului de munca.
Istoricul personal de
cancer de san. Un istoric de cancer mamar invaziv sau in situ creste
riscul de aparitie/dezvoltare a unui nou cancer in tesutul mamar restant
in fiecare san cu 0 % - 1% pe an. De asemenea, o
femeie cu un cancer la un san are sanse mai mari de a dezvolta un cancer
si la sanul celalalt, acesta putand fi diferit de recurenta de la primul.
Istoricul de afectiune
benigna a sanului. Cateva studii au sugerat ca riscurile mari asociate cu afectiunile benigne ale sanului pot fi
limitate in special la femeile cu diagnosticul de hiperplazie atipica.
(Vezi capitolul 'Leziuni benigne'.)
Factorii menstruali.
Menarha la o varsta mica (inaintea varstei de 12 ani), menopauza tardiva
(peste 50 de ani), varsta inaintata la prima nastere (peste 30 de ani) pot
creste riscul de aparitie a cancerului de san prin modificarea expunerii
de-a lungul vietii la actiunea hormonilor. Unii cercetatori sustin ca
hormonii estrogeni pot promova diviziunea celulara in tesutul mamar si pot
creste riscul mutatiilor. Terapia de substitutie estrogenica pe durata
indelungata (ERT), de exemplu 10-15 ani, poate creste riscul de aparitie a
cancerului de san.
Tratamentul radiologic in
antecedente. Femeile care au avut in copilarie sau la o varsta tanara
tratament radiologic (radioterapie) la nivelul toracelui au un risc crescut pentru cancer.
Rasa. Rasa alba are un risc mai mare de a dezvolta cancer de san
decat femeile de culoare, dar acestea au o rata mai mare a mortalitatii in
caz de cancer. Femeile asiatice si hispanice, dupa cum se arata in
studiile nord-americane, au un risc mai mic
pentru cancerul mamar.
Factori de risc care pot fi influentati si care tin de stilul de viata si
obiceiuri:
Utilizarea pilulelor
contraceptive. Ramane inca neclar rolul pilulelor contraceptive ca
factor de risc pentru cancerul de san. Totusi, femeile care au oprit
folosirea contraceptivelor orale cu cel putin 10 ani in urma au acelasi
risc ca si cele care nu au folosit niciodata pilule.
Femeile trebuie sa discute riscurile si
beneficiile pilulelor contraceptive cu medicii lor curanti. De asemenea si
in ce priveste tratamentul de substitutie cu
estrogeni sau estroprogestative.
Terapia de substituire cu
estrogeni (ERT). Folosirea pe termen lung, peste 10 ani sau mai mult,
a tratamentului cu hormoni estrogeni (numita si terapie de substituire),
pentru a atenua efectele secundare ale menopauzei, poate sa induca o crestere usoara a riscului pentru cancerul
de san.
Desi beneficiile ERT sunt numeroase, incluzand un risc scazut pentru
afectiunile cardiovasculare si osteoporoza, este necesara o cercetare
intensa pentru a imbunatati intelegerea relatiei dintre ERT si cancerul
mamar, atat in beneficiul femeilor care nu au avut cancer mamar, cat si al
celor tratate pentru aceasta boala.
Hormonoterapia de substituire cu durata indelungata la femeile in perioada
postmenopauzala poate fi corelata cu o crestere usoara a riscului pentru
cancerul de san, impunand o utilizare de scurta durata; folosirea
tratamentului combinat cu progesteroni, cu estrogeni, sub denumirea de
hormonoterapie de substituire, necesita investigatii. Din aceste motive
medicul curant trebuie sa explice pacientelor
avantajele si dezavantajele terapiei de substituire.
Inducerea avortului.
Desi unele studii au sugerat ca un avort indus in
antecedente poate spori riscul de cancer mamar, alte studii nu au
evidentiat aceasta asociere. Datele din literatura de specialitate si un studiu prospectiv recent sugereaza ca riscul pentru
cancerul mamar probabil nu este corelat cu inducerea avortului. Deci nu
exista o legatura directa intre avort si cancerul mamar.
Exercitiile fizice.
Activitatea fizica poate modifica nivelurile hormonilor naturali care
afecteaza tesutul mamar si astfel reduce riscul de aparitie a cancerului
de san.
Sunt necesare studii suplimentare pentru determinarea nivelului
activitatii fizice necesare reducerii riscului si efectelor asupra
ciclului menstrual.
Dieta. Relatia dintre
dieta si riscul pentru cancerul de san se afla inca in stadiul de
cercetare, deoarece datele actuale publicate sunt controversate.
Este posibil sa existe o legatura intre obezitate
si riscul de cancer mamar in special pentru femeile aflate la menopauza.
Legatura dintre greutatea corporala si cancerul de san este
foarte complexa. De exemplu, se stie ca riscul este
mai ridicat pentru femeile care au crescut in greutate fiind adulte, dar
nu si pentru acelea care au fost supraponderale inca din copilarie.
O analiza combinata a 7 studii tip cohorta in SUA a sugerat ca riscul
pentru cancerul de san nu a fost asociat cu aportul de grasimi alimentare,
spre deosebire de alte studii de control care au ajuns la o concluzie
opusa.
Pe de alta parte, este evidenta incidenta mai
scazuta a bolii in tarile unde alimentatia traditionala este mai saraca in
grasimi.
Oricum, sunt necesare studii noi pentru a clarifica impactul grasimilor si
al greutatii corporale asupra riscului de cancer si, in speta, al
cancerului mamar.
Consumul de alcool.
Literatura de specialitate sugereaza ca ingestia de alcool poate fi
corelata cu o usoara crestere a riscului de aparitie a cancerului de san.
In prezent, mecanismul biologic care ar putea explica asocierea consumului
de alcool si riscul pentru cancerul de san nu este
cunoscut, desi unele studii clinice sugereaza ca alcoolul ar putea creste
nivelurile estrogenilor circulanti.
Femeile care consuma zilnic o bautura alcoolica au o crestere mica a
riscului, spre deosebire de cele care consuma doua pana la cinci portii de
bauturi alcoolice, la care riscul creste de 1
ori fata de cele care nu consuma alcool.
Lipsa alaptarii la san.
Anumite studii au aratat ca alaptarea copilului la ambii sani pana la
varsta de 1 -2 ani poate scadea riscul aparitiei
cancerului mamar. Exista si in acest domeniu studii contradictorii.
Expunerea la pesticide,
precum DDT, a fost privita cu o atentie crescanda de catre cercetatori,
deoarece unele pesticide pot fi estrogeni, astfel incat pot mima
activitatea estrogenilor naturali.
Alti factori de risc
pentru cancerul de san sunt: rasa alba,
conditiile socio-economice favorizate si expunerea la doze mari de
radiatii ionizante.
Factori care nu influenteaza riscul pentru cancerul de san:
Fumatul. Nu a fost
inca demonstrata o legatura directa intre fumat si riscul de cancer de
san, desi fumatul reprezinta un factor de risc
important pentru bolile cardiovasculare si pentru cancerul
bronho-pulmonar. Din aceasta cauza, femeile care fumeaza ar trebui sa faca tot posibilul pentru a renunta la fumat.
Mediul inconjurator.
Cercetarile actuale nu au aratat o legatura clara
intre riscul pentru cancerul mamar si expunerea la poluanti.
Antiperspirantele.
Desi Internetul a creat rumoare prin lansarea ideii ca antiperspirantele
ar reprezenta un factor de risc pentru cancerul
mamar prin impiedicarea circulatiei limfatice din axila, nu s-au gasit
dovezile stiintifice care sa sprijine aceasta idee.
