INTOXICATIA CU STRICNINA

INTOXICATIA CU STRICNINA

Stricnina este un alcaloid care se poate extrage dintr-o planta tropicala, existand si ca substanta de sinteza sub forma de sulfat, nitrat, fosfat si clorhidrat de stricnina.

Stricnina a fost folosita ca raticid si pentru distrugerea animalelor daunatoare, dar in prezent se utilizeaza doar ca medicament.

Stricnina se gaseste in frunzele si semintele de turta-lupului

Toxicitatea stricninei este foarte ridicata. Este un excitant medular si al centrilor bulbari, vasoconstricor si respirator. Este folosita utilitar ca raticid si pesticid. Doza toxica este de 10-15 mg, iar cea letala de 20-50 mg. Convulsile consituie principala manifestare clinica. Ele sunt precedate de gust amar in gura, anxietate, jena respiratorie, hiperreflectivitate, contracturi si extensia fortata a membrelor, moarte. Stricnina provoaca moartea in chinurile cele mai groaznice ce se pot imagina, de aceea este mult mentionata in literatura (romane politiste etc.).

Mecanism de actiune- stricnina inhiba actiunea neurotransmitatorului inhibitor- glicina, in sinapsele maduvei spinarii.

Caracteristicile exprimarii clinice sunt reprezentate de hiperestezie, hiperreflexivitate, contractii tetanice, rigiditate severa a extensorilor si preponderent convulsii.

Stricnina poate patrunde in organism pe cale orala, respiratorie sau parenteral. Absorbtia este rapida. Difuzeaza in toate tesuturile, tesut nervos, ficat (unde se si acumuleaza), rinichi.

Eliminarea se face prin urina (lent), saliva, lapte.

Intoxicatia cu stricnina evolueaza supraacut, mai rar acut. Primele semne apar dupa cateva minute de la expunere si constau din anxietate, agitatie, reactii de excitatie violenta la stimulii senzitivi.

Apoi apare rigiditatea musculara la nivelul gatului si fetei (tresariri musculare), dupa care se declanseaza crizele tetaniforme care cuprind intreaga musculatura, animalul luand aspectul de "animal de lemn": rigiditate corporala, picioarele in abductie, coada in extensie.

Modificarile morfopatologice sunt urmatoarele:

rigiditatea cadaverica precoce puternica, dar de scurta durata;

cianoza mucoaselor aparente;

rezistenta la putrefactie a cadavrelor;

sange negru, asfixic;

hemoragii punctiforme in pulmoni, creier, pancreas, timus (hemoragiile din ultimele doua locatii sunt patognomonice).

Diagnosticul este usor de precizat, pe baza examenului clinic.

Diagnosticul diferential se face fata de tetanos, iar la purcei fata de intoxicatia cu lichid celomic de ascarizi, in cazul infestatiile masive. Pentru precizarea diagnosticului cert se recurge la proba biologica pe broasca sau soarece si la reactiile de culoare Mandelin sau Wenzel.

Prognosticul este foarte grav.

Tratamentul vizeaza:

calmarea animalului (se recomanda barbiturice, 2-3 zile);

spalaturi gastrice cu solutie de permanganat de potasiu 0,1-0,3^o/_oo, tinctura de iod sau cu suspensie de carbune medicinal;

administrarea de glucoza (antitoxic, refacerea rezervelor de glicogen, diuretic);

oxigenoterapia;

ca anticonvulsivante se pot administra curarizante, dar cu prudenta.

Animalele vor fi adapostite in locuri linistite, in semiintuneric si vor fi tinute sub observatie.