INTRODUCERE IN PROBLEMA SEXUALITATII

INTRODUCERE IN PROBLEMA SEXUALITATII

Sexologia a fost definita in moduri diferite, in functie de atitudinea pe care societatea o are fata de aceasta problema. Din acest motiv se poate vorbi despre o dimensiune "istorica' a modului de a interpreta si defini sexualitatea si sexologia.

Pentru A. Hesnard, de pilda, sexologia este stiinta sexualitatii care are ca obiect ansamblul de fapte biologice si in special umane, in raport direct cu notiunea de "sex'.

in acest caz, trebuie avute in vedere doua aspecte, si anume:

a) notiunea de sex, care desemneaza o conformatie particulara a fiintelor vii, care ii asigura un rol special in actul de procreatie, sau ansamblul de caractere fizice, intelectuale sau morale care-i disting unul de altul, pe barbat de femeie;

b) notiunea de sexualitate,-care desemneaza ansamblul de fapte biologice in raport cu procreatia si procesele preparatorii ale procrearii, considerate nu numai in afara individului, ci chiar in el insusi.

Rezulta din cele de mai sus faptul ca sexologia este un domeniu in care-si dau intalnire discipline diferite, dupa cum urmeaza:

- biologia, care analizeaza aspectele pur anatomice, fiziologice si genetice ale parcularitatilor fiecarui sex in parte, precum si diferentele dintre sexe;

- medicina, care analizeaza aspectele morfo-fiziologice normale si patologice ale sexualitatii (neurologie, endocrinologie, ginecologie, obstetrica), aspectele patologice pure si tratamentul acestora;

psihologia, care studiaza comportamentul sexual, motivatiile acestuia, sentimentele erotice si pulsiunile sexuale, corelatiile psiho-sexuale. in sensul acesta se disting doua directii, si anume: P. Janet considera instinctul sexual ca pe oricare alta "trebuinta' organica si S. Freud, care dezvolta o teorie "pansexualista' punand la baza vietii psihice libidoul, in care vedea concentrata pulsiunea erotico-sexuala.

Pe baza celor de mai sus, A. Hasnard formuleaza o definitie a instinctului sexual, in sensul urmator: "instinctul sexual este ansamblul de fapte biologice, organice si functionale, fiziologice si psihice, obiective si subiective, traducand la individ o anumita activitate vitala sau o impulsionare care, atunci cand este suficient de exteriorizata in comportament, conduce catre atractia spre un alt individ de sex opus, avand ca urmare o relatie sexuala cu placerea specifica ei'.

Din cele de mai sus rezulta faptul ca sexualitatea are mai multe aspecte, care au fost diferentiate in felul urmator (A. M. Freedman, H. I. Kaplan, B. J. Sadock):

influente importante din partea modelului socio-cultural referitoare la "deschiderea' sau "restrictia' problemei sexualitatii in sfera sociala a comunicarii, artei, educatiei etc;

- miscarile actuale vizand schimbarea mentalitatii sociale fata de homosexualitatea masculina sau feminina, considerata pana de curand ca o boala;

cresterea interesului pentru cercetarile privind sexualitatea, dezvoltarea si tulburarile de sexualitate, precum si adoptarea unor masuri terapeutice noi in acest domeniu;

- aparitia unor metode terapeutice noi, cu efecte superioare celor din trecut; - crearea si functionarea unor organizatii profesionale care au ca obiect educatia sexuala, psihoprofilaxia si terapia tulburarilor instinctului sexual;

- acceptarea de catre medicina a sexualitatii ca domeniu de investigare si terapie.

Sexualitatea este "un instinct asociat cu spiritul, exprimand prin aceasta dezvoltarea, descoperirea, cresterea si expansiunea vietii insasi' (F. Antonini).

Acest aspect nu este niciodata perceput si trait integral, datorita faptului ca asupra sexualitatii se exercita o "multitudine dejepresiuni', in primul rand de ordin moral si religios. Din aceste motive, atat individul, cat si grupul social, au o permanenta tendinta de a sublima instinctul sexual.

in cazul culturii occidentale, asistam nu la reprimarea sexului, ci a unitatii dintre sex si sentiment. F. Antonini scrie ca "marile iubiri ale istoriei occidentale, Paolo Malatesta si Francesca da Rimini, Othello si Desdemona, Romeo si Julieta, Heloise si Abelard sfarsesc rau din pricina ca Occidentul a blestemat dragostea in expresia ei completa'.

Istoria sexualitatii este dubla: pe de o parte, este o istorie a reprimarii sau "istoria culturala' a sexualitatii, iar pe de alta parte este o istorie a sublimarii sau o "mitologie' a sexualitatii. Mitologia 'sexualitatii este o istorie "sublimata' a sexului.

Admitandu-se complementaritatea sexelor, rezulta ideea unei forme primordiale unice, asexuata, reprezentata prin "androgin' (M. Eliade, J. Evola), in componenta caruia intrau: barbajtul: spiritul, forma, unul; femeia: materia, pamantul, dualul.

Aceasta tema este prezenta in toate mitologiile. Spre pilda, la chinezi, cele doua elemente, masculin si feminin, corespund principiilor Yin si Yang, respectiv "lumina / intunericul', caldul / recele', "Luna / Soarele'.

C,G. Jung distinge in cadrul personalitatii umane doua parti: animas, lumea masculina dar si "imago'-ul masculinului care traieste in femeie; anima, lumea feminina dar si "imago'-ul feminin care traieste in barbat.

Acest punct de vedere concorda cu mitologia diferentelor dintre barbat si femeie: barbatul, ca elernent"unitar, ca spirit si cer, simbolul fortei, inteligentei si dominatiei; femeia, ca element jiiadic., ca pamant si materie, simbolul fragilitatii, al pasiunilor emotionale si submisivitatii.

In sfera mitologiei si artei culturale indiene, imaginea simbolico-mitologica a sexelor este urmatoarea:

Pfemeia, reprezentata cu talia subtire si solduri largi, fese ample, late si proeminente, coapse puternice, glezne fine, sanii turgescenti, ochii mari, gura carnoasa si senzuala, nasul mic, parul lung;

barbatul este reprezentat ca razboinic, cu bazinul ingust, umerii lati, fata serioasa dar nu severa, cu privirea inspirata si mana ferma.

Acestea sunt imaginile erotico-estetice ale sexualitatii. Alaturi de ele coexista si alte imagini cu semnificatie erotico-instinctiva, cum ar fi: in. cazul barbatului notam ca prezente: zeul Pan, Priap, Bacchus, Cupidon, Adonis, toate aceste "imagini-simboluri' avand ca semnificatie sentimentul de posesiune; in cazul femeii notam ca prezente: nimfele, baccantele, Venus, Leda, Danae; toate fiind "imagini-simboluri' care au .ca semnificatie sentimentul de seductie.

Din cele de mai sus se poate desprinde complexitatea problemei istoriei ideilor in domeniul sexologiei. in privinta aceasta M. Foucault distinge doua directii net diferite, si anume: istoria sexualitatii, pe de o parte, iar pe de alta parte, istoria sexologiei. Le Vom prezenta pe rand in cele ce urmeaza.

Istoria sexualitatii

M. Foucault noteaza faptul ca din punct de vedere istoric exista doua atitudini fata de sex, si anume:

Ars erotica este cea care pune accentul pe placere considerata ca o practica, o experienta care duce la un tip anumit de cunoastere secreta, intima. Efectele acestora constau in urmatoarele: stapanire absoluta asupra trupului; voluptate; uitare a timpului si a limitelor sale; alungarea perspectivei mortii.

Scientia sexualis este cea care apare ulterior si este o replica a primeia. Ea deriva, sau se formeaza, din "ritualurile de marturisire' impuse de crestinism, care urmareau "controlul' activitatii si al comportamentului sexual, in sensul acesta se desprind doua momente: momentul, religios, legat de marturisirea comportamenrtului sexual ca

"pacat' in raport cu prescriptiile moralei crestine; momentul medical, constand din marturisirea comportamentului sexual ca "perversitate', ca boala, in raport cu cadrele normalitatii medicale.

Problematizarea morala a placerilor i-a preocupat pe vechii greci, care au deosebit patru tipuri de conduite sexuale, avand ca semnificatie un continut moral:

a) Aphrodisia care considera comportamentul sexual ca substanta etica, sursa a placerii;

b) Chresis este modul de folosire a sexualitatii, tipul de constrangere caruia practicarea placerilor trebuie sa i se supuna pentru a fi valorificata moraliceste;

c) Enkratia, care consta in stapanirea sexualitatii pentru a te putea constitui subiect moral;

d) Sophrosyne, constand din cumpatare, moderatie, caracteristica pentru subiectul moral in indeplinirea sa.

Cele de mai sus corespund celor patru tipuri de experiente morale, si anume: ontologia, deontologia, ascetica si teologia.

Grecii au fost printre primii care au incercat sa impuna norme care sa stabileasca un_e_chilibru intre comportamentul sexual si morala. Pentru ei, "comportamentul sexual' este un domeniu al moralei practice sub forma "aphrodisiei'. in sensul acesta s-a stabilit o strategie privind practica sexualitatii, care consta din urmatoarele: masura si momentul, cantitatea si oportunitatea, stapanirea de sine si exercitiul puterii.

Este vorba, dupa cum se poate vedea, de trei "tehnici ale Sinelui': "dietetica' "economicul' si "erotica', toate avand un substrat moral care cauta sa instituie un model unic de conduita, obligatoriu pentru toti. Le vom analiza pe rand.

Dietetica reprezinta o forma de cumpatare definita prin practicarea masurata si la timpul potrivit a aphrodisiei.

Economicul reprezinta o forma de temperanta determinata de un anumit regim de normare a puterii si autoritatii sotului asupra femeii, careia ii acorda privilegiul organizarii gospodariei, conditie a echilibrului, continuitatii si durabilitatii vietii de familie.

Erotica este normarea temperantei, a respectului libertatii si utilizarii, sexuale injimp privind cantitatea si oportunitatea.

Epocile moderna si contemporana au adus importante mutatii in sfera comportamentului sexual. J. Evola noteaza faptul ca " in nici o alta epoca, femeia si sexul n-au stat ca acum in primul plan'. Femeia si sexualitatea domina mass-media: literatura, teatrul, cinematografia, presa etc. Ea este prezenta sub multiple aspecte "pentru a-1 atrage si intoxica fara incetare din punct de vedere sexual pe barbat' (J. Evola).

S-a creat chiar un anumit "tip feminin' seducator si excitant, care exercita o "functie sociala' specifica in sensul mentinerii unei stari de tensiune erotica permanenta. Acest tip apare sub forma "starurilor' de cinema, a "reginelor frumusetii', "top-modelurilor' caselor de moda, facandu-li-se o larga publicitate in presa, TV, cinema, sfera puterii.

Alaturi de "tipul feminin' este lansat de mass-media, cu aceeasi forta, "tipul masculin', al barbatului agresiv, dominant si posesiv, tipul atletic, viguros si cuceritor, "star' al aventurilor si al brutalitatii, caruia nimic si nimeni nu-i rezista.

Asistam in aceasta situatie la ceea ce J. Evola numeste "pandemia moderna a sexului', care a "impregnat sfera psihica producand in ea o gravitatie constanta si insistenta in directia femeii si a dragostei'.

Atmosfera sociala este puternic impregnata de o excitatie sexuala cronica si difuza, care scapa complet de sub control social-juridic, moral, religios, patrunzand in toate mediile sociale si in special in tineret. Acesta va asocia cu usurinta si alte "descarcari pulsionale', asociind la libertinajul sexual, apetenta pentru alcool si droguri, dar mai cu seama violenta.

Imaginea generala este cea a unei profunde crize psiho-sociale de ordin moral, in care mecanismele de cenzura devin inoperante, iar eliberarea manifestarilor instinctuale capata o forma haotica, aberanta, degenerand in conduite de tip antisocial, sociopatic sau pur psihopatologice.

Acestea sunt, in primul rand, consecintele unor defecte de educatie, ale unor crize ale_ modelului socio-cultural, care prin devalorizarea valorilor moral-religioase si sociale creeaza o "anticultura' cu dezastruoase efecte pentru societate.

Comportamentul sexual inceteaza de a mai fi supus normelor social-juridice si moral-religioase, el devenind o forma aberanta de manifestare.

Istoria sexologie!

Desi, asa cum s-a aratat, preocuparile pentru sexualitate sunt foarte vechi, sexologia s-a constituit ca stiinta relativ recent, urmare a parcurgerii mai multor perioade (A. Hesnard);

1. Perioada prestiintifica este dominata de preocupari de ordin biologic, incepute inca din Renastere (L. da Vinci), continuate de teoria lui Homunculus in sec. XVIII si XIX (Buffon, De Graaf, Lamark, Darwin).

2. Perioada stiintifica este inaugurata de studiile clinice ale lui J. M. Qharcot asupra isteriei, urmate de teoria^ degenerarii a lui Norel si Magnan. C. Lombroso dezvolta aceasta din urma teorie insistand in studiile sale privind criminalitatea, prostitutia si perversiunile sexuale asupra fenomenelor atavice, stigmatelor anatomice si psihice de degenerare etc. Uherior, problema este reluata pe criterii clinice de A. Forel si E. Regis.

Primele observatii medicale de ordin patologic privind sexologia apartin lui E. von Krafft-Ebing, Moli, Raffalovith, Nacke.

3. Perioada sexologiei stiintifice consta in cunoasterea si studierea conduitei sexuale sub aspect bio-psiho-social, insistindu-se asupra primelor masuri de educatie, igiena si psihoprofilaxie.

in aceasta perioada se remarca trei personalitati si trei curente stiintifice:

a) H. Ellis studiaza fazele evolutiei sexuale, auto- si allo erotismul, deviatiile sexuale, sentimentele sexuale, periodicitatea conduitei sexuale, starea mintala a femeii gravide etc. Acest autor nu are insa un sistem complet constituit.

b) E. von Krafft-Ebing studiaza patologia psihiatrica sexuala in celebrul sau tratat "Paychopatia sexualis', in care descrie si clasifica perversiunile sexuale.

c) S. Freud include sexologia in sfera psihanalizei. El vorbeste despre sexualitatea infantila, tendintele incestuoase la om, relatia dintre inhibitia sexualitatii si nevroze, psihoze sau anomalii de caracter.

d) G. Maranon face_o sinleza a sexologiei, integrand datele de sexo-morfo-fiziologie cu cele ale endocrinologiei.

e) La cele mai sus mentionate mai trebuie adaugate preocuparile de etnologie comparata a comportamentului sexual, prezente in unele lucrari ale lui B. Malinowski, M. Hirschfeld, S. Freud, L. Levy Bruhl.

4.Un ultim domeniu este reprezentat de relatiile dintre sexologie si demografie. Problema este larg tratata in literatura romaneasca medicala de, G. Banu in tratatul sau de "Medicina sociala'. Aspectele aduse in discutie in aceasta privinta sunt reprezentate prin rasa, relatia dintre sexualitate si degenerescenta (A. Morel, V. Magnan, C. Lombroso) si cele legate de "igiena rasei', reprezentata prin masurile de eugenie. Aceste aspecte exprima atitudinea si punctul de vedere ale modelului de gandire medicala din deceniile II si III ale sec. XX (asupra carora vom mai reveni).