INVELISUL CORPULUI UMAN - PIELEA

INVELISUL CORPULUI UMAN - PIELEA

Structura pielii la prima vedere pare a fi simpla, insa acest invelis este foarte complicat. Izolarea corpului uman impotriva influentei, factorilor nefavorabili ai mediului inconjurator, protejeaza organismul de temperaturi ridicate sau scazute, de penetrarea apei si a tuturor agentilor patogeni: bacterii, virusi, fungi, protozoare, nematozi, etc. Pielea este un filtru foarte bun, prin care pot penetra numai anumite substante benefice pentru organism. Nu tot ceea ce patrunde in organism injectabil, penetrand fortat pielea, este benefic organismului, macromoleculele penetrate fortat produc de multe ori poluarea intregului organism, de aceea, acum se elaboreaza metode noi de interventie in organism prin piele (filtru), care sa nu influenteze negativ procesele vitale.

Studiul acestui invelis a dat nastere unei stiinte separate - DERMATOLOGIA, considerata a fi foarte complexa deoarece pe piele apar o gama de afectiuni complicate care pot fi provocate de catre factori interni si externi greu de diagnosticat.

Din punct de vedere histologic pielea corpului uman este alcatuita din mai multe structuri. Epidermul este construit din mai multe straturi de celule denumite generos keratocite din cauza functiei de baza. Stratul bazal este alcatuit dintr-o grupa de celule keratocitice rezistente la actiunea factorilor nefavorabili ai mediului inconjurator. Printre aceste celule se afla melanocitele, celulele Langerhans si celulele Merke.

Keratitele bazale sunt celule cilindrice inalte, implantate vertical, cu nucleul voluminos, oval, hipercromatic, intens bazofil, ocupand aproape tot volumul celulelor. Aceste celule in procesul turn over-ilor genereaza celulele straturilor supra-adiacente. Aici deseori se observa prezenta mitozei - proces care in celelalte celule nu se observa. Celulele cilindrice se leaga de membrana bazala prin filamente groase spiralate.

Stratul mucos al lui Malpighi reprezinta portiunea cea mai groasa a epidermului si prezinta mai multe straturi de celule aranjate in mozaic. Pe masura ce se indeparteaza de stratul bazal din care se nasc celulele, acestea se turtesc, pe masura ce se deplaseaza pe axul orizontal nucleul acestor celule pare palid si voluminos, iar citoplasma ecozinofila. In aceasta zona apar unele spatii prin care se misca limfa si in care se observa puntile de unire, "spini", constituite de expansiuni citoplasmice cu rolul de a grupa fibrele, care intaresc coeziunea intre celule. Aceste punti de uniune prezinta o umflatura centrala, iar capetele se fixeaza pe ingrosari discoide ale membranei celulare.

Stratul granulos il continua pe cel malpighian in evolutia celulelor spre suprafata. Este constituit din 1-4 randuri de celule romboidale, dar latite pe axul orizontal. Nucleul este voluminos, in parte mascat de granulatiile de keratohialina care bureaza citoplasma, conferind celulelor o tenta inchisa.

Stratul lucidum este situat intre stratul granulos si cel superficial, bine vizibil numai in epidermul palmar si plantar. Acesta este constituit din 1-3 randuri de celule, de asemenea alungite, paralele cu suprafata, prost delimitate, translucide, anucleate.

Stratul cornos a carui grosime variaza in functie de regiune, de la aproximativ 1/5 pina la 1/2 din inaltimea epidermului, este construit din celule mult turtite, cu citoplasma eozinofila si omogena, anucleate - aspect datorat gradului mare de keratinizare.

Exista doua tipuri de keratina: keratina moale, sintetizata si prezenta in epiderm si in teaca externa a firului de par, si keratina tare prezenta in unghii si in corticala firului de par.

Procesul de keratinogeneza incepe din celulele stratului bazal, dar se desavarseste in stratul cornos constituind maturizarea cornoasa in care componentele citoplasmice sunt degradate intr-o masa amorfa inconjurata de o membrana impermeabila, complex care reprezinta tocmai celula cornoasa.

Reinnoirea celulelor epidermului reprezinta evolutia keratinocitelor epidermice care migreaza de la nivelul stratului germinativ, unde se reproduce in proportie de aproximativ 70%, spre suprafata, pe masura ce se produce maturarea cornoasa. Reinnoirea celulelor este mult scurtata in anumite afectiuni patologice. In cazul psoriazisului celulele se reinnoiesc numai la 4-5 zile, formand niste cruste evidente pe suprafata pielii.

Procesul de melanogenizare serveste la transferul melaninei catre keratinocitele straturilor superioare malpighiene. Melanina este un polimer cu greutate moleculara mare: sub actiunea tirozinazei enzima trece in 3,4 -dihidroxifenilalanina (DOPA) si apoi in DOPA - chinona. In final se ajunge prin polimerizarea indol 5-6 chinonei, la formarea unei polichenone regulate care da nastere melaninei unindu-se cu o glicoproteina.

Rolul esential al melaninei este de fotoprotectie avand capacitatea de a absorbi radiatiile ultraviolete influentand culoarea pielii.

In epiderm, in afara de keratinocite si melanocite mai sunt prezente si alte celule:

celulele Langerhans sunt localizate intre celulele stratului bazal si straturile malpighiene, poseda prelungiri dendritice si au rolul de a prezenta antigenul limfocitului T in reactiile imunitare;

celulele Merkel sunt situate imediat deasupra membranei bazale a epidermului varfurilor degetelor, patului unghial, gingiilor, buzei si mucoasei bucale.

Jonctiunea dermo-epidermica este marcata prin prezenta membranei bazale care separa cele doua componente ale pielii. Aceasta apare cu o structura complexa in microscopia electrono-optica, cele doua componente principale fiind: lamina lucida si lamina densa.

Interlinia dermo-epidermica are o forma ondulata marginind in zona boltilor papilele dermice, iar intre acestea mugurii interpapilari.

Dermul este situat imediat sub epiderm si este constituit din trei zone:

a)    Dermul superficial cu o structura mai laxa;

b)   Corionul demarcat in partea superioara de o linie aproape orizontala, are o structura mai densa si este situata la distanta mica sub mugurii interpapilari;

c)    Dermul profund cu fascicule colagene, groase.

Structura intima a dermului comporta un schelet reprezentat de fibre colagene grupat in fascicule elastice si fibre de reticulina, de substanta fundamentala care umple spatiile interfibrilare si de celule putin numeroase, presarate rar. Dermul asigura elasticitatea, tensiunea, rezistenta la presiune si protectia mecanica a pielii.

Hipodermul este constituit dintr-o retea de trasee conjuctivo - elastice, ale carei ochiuri sunt ocupate de lobuli grasosi constituiti din celule adipoase. Sub hipoderm se afla tesutul celular subcutanat.

VASCULARIZAREA SI INERVATIA PIELII

Vasele sanguine sunt situate in derm si au un calibru mic cu lumenul tapetat de un rand de celule endoteliale turtite, arteriolele au lumenul mai rotunjit iar venele mai latit. Fara a avea o topografie fixa ele se grupeaza in trei etaje: vasele mai mari in hipoderm, cele de calibru mijlociu se concentreaza in plexul orizontal subdermic, iar cele mici formeaza plexul subpapilar. De la nivelul plexului subpapilar emerg spre varf numeroasele papilele capilare, avand un perete redus la endoteliu, cu cateva histiocite si pericite in jurul acestuia.

Un organ vascular special prezent in derm, mai frecvent la extremitatile degetelor si patului unghiilor, il reprezinta glomusul. Acesta este constituit dintr-o anastomoza arterio-venoasa directa, respectiv dintr-o arteriola aferenta cu lumenul ingustat si o vena aferenta cu lumen largit. Inconjurate de celule glomice, contractiile dispuse stratificat in jurul segmentului arterial au rolul de a regla debitul sanguin la nivelul anastomozei.

Vasele limfatice culeg limfa care circula prin spatiile intercelulare malpighiene si prin fasciculele conjunctive dermice. Ele iau nastere in papile si se varsa intr-un plex subpapilar, superpus aceluia vasculosanguin, iar din acesta intr-un plex subdermic, ca si vasele sanguine.

Circulatia cutanata este reglata de centrii vasomotori - din maduva spinarii, bulb, hipotalamus si cortex - si de factori hormonali. Sistemul circular cutanat are un rol important in schimburile metabolice si in termoreglare.

Inervatia pielii se efectueaza prin nervi cerebrospinali centripeti (senzitivi) si prin filete simpatice, centrifuge, cu actiune mai ales vasomotorie si secretorie, care au terminatiile in muschii netezi cutanati, in peretii vaselor si in glandele sudoripare. Spre deosebire de fibrele nervilor cerebrospinali (care sunt mielizate) cele simpatice sunt amielinice. Venind din profunzimea hipodermului, urca sinuos spre derm, insotind pachetul vascular si luand parte la plexurile dermice si subpapilare; mici ramificatii urca spre epiderm, iar unele neurofibrile ajung pana in apropierea stratului granulos. In afara terminatiilor libere epidermice, in derm si hipoderm se mai gasesc celule si mai ales "corpusculi" senzoriali specializati:

Sensibilitatea tactila este atribuita corpusculilor Meissner, discurilor Merkel, precum si terminatiilor in forma de cosulet de la nivelul foliculilor polisebacei;

Sensibilitatea termica este asigurata de corpusculii Krause (pentru frig) si corpusculii Ruffini (pentru cald);

Sensibilitatea tactila si la presiune isi are reprezentantii in corpusculii Vater- Pacini si in varianta acestora--corpusculii Golgi- Manzzoni;

Durerea isi are corespondentul anatomic in terminatiile nervoase libere din dermul superior;

Pruritul nu are terminatii nervoase specializate, ci reprezenta doar o forma atenuata speciala a durerii.

Toate aceste manifestari ale sensibilitatii cutanate pornesc ca semnale (excitatii) de la nivelul exteroceptorilor amintiti, care le inregistreaza si le transmit sistemului nervos central, transformandu-se la nivelul scoartei cerebrale in senzatiile corespunzatoare de frig, caldura, presiune, etc.

Odata cu schimbarea mediului inconjurator, la aparitia radiatiilor prea puternice apar in primul rand schimbari ale structurii pielii.

Dupa catastrofa de la Cernobil au aparut riduri, alunite, veruci seboreice, melanomuri, carcinomuri, care transforma viata omului intr-un calvar, mai ales cele din urma mentionate.

Eu, am reusit insa izolarea unor SBA care pot efectua o "transformare " biologica a tesutului nedorit pe care il elimina fara durere si urme nedorite. Detalii despre acest subiect ve-ti citi in capitolele urmatoare.