Digestia - Structura organelor digestive

Digestia.

Produsele alimentare si substantele nutritive. Alimentarea este una din conditiile necesare pentru cresterea, dezvoltarea si activitatea vitala normala a organismului.

In compozitia produselor variate intra principalele substante nutritive: proteine, glucide, saruri minerale, lipide apa si vitamine. Moleculele relativ mari ale proteinelor, lipidelor si glucidelor nu pot trece prin peretele tubului digestiv. Din aceasta cauza substantele mentionate se expun unui tratament chimic numit digestie. Digestia alimentelor are loc pe masura trecerii lor prin organele digestive.

Structura organelor digestive. Sistemul organelor digestive este alcatuit din tubul digestiv si glandele digestive.

Tubul digestiv include urmatoarele parti: cavitatea bucala, faringele, esofagul, stomacul, intestinul gros si subtire, care se termina cu rectul si orificiul anal. Peretele tubului digestiv este alcatuit din trei straturi. In exterior el este acoperit de un tesut conjunctiv compact, sub care se afla un strat de muschi netezi. Datorita contractiilor ondulatorii alimentele se misca prin tubul digestiv. Membrana mucoasa interna a tubului este alcatuita din tesut epitelial. Mucoasa are o suprafata cutata si contine numeroase glande mici, care elaboreaza sucuri digestive si le secreta in cavitatea tubului. Glandele mari sunt situate in afara tubului digestiv. Ele isi trimit sucurile secretate in cavitatea tubului prin niste conducte speciale. Este vorba de trei perechi de glande salivare, ficat si pancreas.

In compozitia sucului secretat de glandele digestive intra enzimele, care sunt niste substante de natura proteica. Fiecare enzima catalizeaza o reactie anumita. Unele grupuri de enzime scindeaza glucidele, altele - proteinele sau grasimile. Substantele formate in urma scindarii sunt de obicei solubile in apa si pot fi asimilate de organism.

Digestia in cavitatea bucala. In cavitatea bucala alimentele sunt probate, maruntite, mestecate si umectate cu saliva. Prelucrarea mecanica a alimentelor se face cu ajutorul dintilor si limbii. Omul matur are 32 de dinti. Structura si forma lor difera si depinde de functiile executate.

In partea dinainte a maxilei si mandibulei se afla cate patru incisivi plati. Dupa ei, pe fiecare parte, se dispune, cate un canin ascutit. Omul musca cu ajutorul incisivilor si caninilor. Dupa canini pe fiecare latura sunt dispusi cate doi molari mici si trei mari. Cu ajutorul molarilor bucatele sunt faramitate si mestecate.

Fiecare dinte are radacina, aflata intr-o alveola adanca in osul maxilar, colet, care se afla in gingie si coroana, care proemineaza in cavitatea bucala. Smaltul dentar dur acopera coroana in exterior, aparand dintele de distrugere prin roadere si patrundere de microbi. Sub smalt se afla o substanta compacta asemanatoare cu cea a osului. Partea interna a dintelui este cava. In tesuturile moi conjunctive, care se afla in cavitatea dintelui, se ramifica vase sangvine si nervi.

Nou-nascutul nu are dinti. Aproximativ peste 6 luni la copii incep sa apara dintii de lapte, care treptat cad, cedand locul celor constanti catre varsta de 10-12 ani. Ultima pereche de dinti-de minte-rasar de obicei la om la varsta de 20-22 de ani.

Mestecand alimentele, noi le miscam prin cavitatea gurii cu ajutorul limbii. Ea este inzestrata cu niste receptori datorita carora noi percepem gustul, proprietatile mecanice si temperatura bucatelor.

Omul nu poate simti gustul alimentelor uscate. In gura alimentele sunt umectate cu saliva. Ea este secretata de trei perechi de glande salivare mari si numeroase glandule mici situate in mucoasa limbii si cavitatii bucale. Glandele salivare elaboreaza de la 0,5 pana la 2 litri de saliva in 24 de ore.

Saliva omului contine niste enzime care scindeaza glucidele complexe in mai simple. Saliva are reactie usor bazica si contine o substanta dezinfectanta speciala numita lizozom. Lizozomul vindeca leziunile membranei mucoase bucale.

Secretia glandelor salivare se produce in mod reflex, cand receptorii sunt situati pe limba si in mucoasa bucala. De la ei excitatia porneste prin neuronii senzoriali spre centrul salivatiei, aflat in bulbul rahidian. De aici excitatia prin neuronii motori se transmite spre glandele salivare si acestea incep sa secrete saliva. Acesta este modelul de arc al celui mai simplu reflex de salivatie. Se stie, ca saliva poate sa se elimine nu numai in timpul mesei, dar chiar si la vederea bucate apetisante, la mirosul lor sau la zgomotul cu vesela.

Deglutitia. Din cavitatea bucala bolul alimentar trece prin faringe intr-un tub ingust vertical numit esofag. In timpul inghitirii laringele este acoperit de epiglota. Peretii esofagului se contracta ondular contribuind la miscarea alimentelor spre stomac. Mucusul elaborat de mucoasa esofagului inlesneste propulsatia lor.

Digestia in stomac. Din esofag hrana nimereste in stomac. La omul matur capacitatea stomacului e de aproximativ 1,5 litri. Numeroasele glande din mucoasa stomacului elimina in cavitatea lui suc gastric. Sucul gastric uman este un lichid incolor, ce contine enzime, mucus si o cantitate mica de acid clorhidric. Mucusul apara peretii stomacului de leziunile mecanice. Acidul clorhidric omoara bacteriile si stimuleaza enzimele.

O experienta simpla ne permite sa urmarim cum actioneaza sucul gastric asupra proteinelor. Intr-o eprubeta se toarna o cantitate mica de suc gastric natural si se adauga niste fulgi fini de albus de ou semifiert. Apoi eprubeta se pune in termostat pentru o jumatate de ora la temperatura de 38-39 grade C. Fulgii de albus "se topesc" treptat si, in sfarsit se dizolva definitiv. Enzimile sucului gastric responsabil de scindarea proteinelor, sunt active numai la temperatura corpului si in mediu acid.

Sucul gastric contine de asemenea enzime ce scindeaza proteinele, de exemplu, grasimea laptelui.

Functiile intestinului subtire. Chimul alimentar semilichid este propulsat din stomac in portii mici in urmatorul compartiment al tubului digestiv numit intestin. In intestinul subtire continua scindarea substantelor nutritive in componenti mai simpli si are loc absorbtia in sange si limfa.

Intestinul subtire are o lungime de 3-3,5 m. Portiunea lui initiala se numeste duoden. Lungimea medie a acestuia este egala cu latimea a 12 degete puse impreuna. In duoden se varsa ducturile ficatului si pancreasului. Enzimile sucului pancreatic actioneaza numai in mediu bazic fiind stimulate de bila.

In duoden sub influenta enzimelor sucului digestiv are loc scindarea proteinelor, lipidelor si glucidelor.

Bila elaborata de ficat care e cea mai mare glanda a organismului uman contribuie la digestia lipidelor.

Contractiile ondulare ale peretilor intestinelor propulseaza treptat chimul alimentar prin tubul digestiv. Chimul alimentar excita niste glandule situate in cantitati enorme in mucoasa intestinului subtire. Ele elimina suc intestinal. Sub influenta enzimelor sucului intestinal se termina scindarea substantelor nutritive pana la compusi simpli, solubili in apa: proteinele-pana la acizi aminici, lipidele-pana la glicerina si acizi grasi, glucidele-pana la glucoza.

In mucoasa intestinului se afla numerosi ganglioni limfatici, care sunt o parte a sistemului imun general al organismului. Deosebit de numerosi ganglioni limfatici se afla in apendicele vermicular, care se mai numeste amigdala intestinala. Inflamatia acestui apendice provoaca o boala numita apendicita. Drept cauza a acestei inflamatii pot fi diverse infectii intestinale, anginele. In acest caz ganglionii limfatici cresc in volum. Aceasta provoaca umflarea peretilor apendicelui si tulburarea miscarilor lui. In asemenea cazuri de obicei se recurge la interventia chirurgicala.

Apendicele vermicular este populat de un microb numit colibacil, care, nimerind in intestinul gros indeplinite cateva functii: Impiedica inmultirea microbilor patogeni, participa la sintetizarea unor vitamine necesare pentru organism.

Absorbtia. Suprafata interna a intestinului subtire are un aspect de catifea. Datorita vilozitatilor se efectueaza absorbtia produselor de scindare a proteinelor, lipidelor si glucidelor. Numarul enorm de vilozitati (2500 de vilozitati pe 1 cm²) sporeste in mare masura suprafata mucoasei intestinului subtire. Peretii vilozitatilor sunt alcatuiti dintr-un singur strat de epiteliu. In fiecare vilozitate este un vas sangvin si unul limfatic. Aceste vase absorb produsele de scindare a substantelor nutritive dizolvate in apa. Absorbtia nu este numai un proces fizic de filtrare si difuzie, ci si un proces fiziologic complicat, realizat pe cale transportarii active a substantelor prin peretii vilozitatilor. Vilozitatile executa si o functie de aparare, impiedicand trecerea in sange si limfa a microorganismelor care populeaza intestinele. Microorganismele si toxinele lor nimeresc in intestin in majoritatea cazurilor odata cu alimentele, cand se neglijeaza regulile elementare de igiena.

Rolul de protectie a ficatului. Tot sangele care refuleaza de la intestin trece prin ficat. In ficat se neutralizeaza pana la 95% din substantele toxice formate in procesul digestiei.

Functiile intestinului gros. Resturile ramase de la digestie trec timp de un 12 ore prin intestinul gros. In acest rastimp cea mai mare parte a apei trece in sange. Mucoasa intestinului gros nu are vilozitati, glandele ei secreta un suc care contine putine enzime, dar mult mucus care usureaza trecerea si evacuarea resturilor indigeste. Intestinul gros e populat de numeroase bacterii. Ele sunt necesare pentru digestia normala si participa la sinteza unor vitamine. Masele fecale, acumulate in intestinul gros, nimeresc in rect si de acolo sunt evacuate afara.

Bolile gastrointestinale. Consumul de produse alterate poate provoca intoxicatii alimentare. In caz de intoxicatie se cere sa inlaturam cat mai curand hrana din stomac. In acest scop suferindului i se va da sa bea cateva pahare de apa calda si i se va provoca vomitarea, iritandu-i radacina limbii sau peretele distal al faringelui cu lingurita de ceai sau alt obiect potrivit.

Odata cu bucatele in tubul digestiv pot patrunde si microbi patogeni. Multi dintre ei mor in cavitatea bucala sub actiunea substantelor ce se contin in saliva. Unii microbi sunt distrusi de acidul clorhidric din sucul gastric si de substantele bilei.

Exista insa microorganisme rezistente la aceste substante. Ele pot sa se inmulteasca in intestin, provocand boli infectioase: tifos abdominal, dizenterie, holera etc. Toxinele elaborate de agentii acestor boli otravesc organismul.

Dizenteria, tifosul abdominal si holera sunt forate contagioase. Iata de ce bolnavii sunt trimisi de urgenta la spital, iar in locuintele lor se face dezinfectie. Infectarea cu agenti de boli intestinale se produce deseori prin apele poluate, care nimeresc in fantani, rauri si alte bazine. Transmitatori ai agentilor de boli intestinale pot fi mustele. Unii microbi patogeni sunt transmisi prin intermediul obiectelor aflate in folosinta bolnavului.

Tratarea bolilor infectioase se face cu antibiotice. Antibioticele, omorand microorganismele patogene, distrug si bacteriile folositoare, de exemplu, colibacilul, ceea ce provoaca tulburari serioase in digestie. Aceasta are un efect negativ asupra sanatatii omului. Folosirea lactatelor fermentate, legumelor, fructelor, painii negre ajuta in aceste cazuri la restabilirea vitalitatii bacteriilor intestinale si proceselor digestive.

Invaziile cu helminti. Alimentele pe care se afla oua de helminti pot fi o sursa de infestare. Consumand carne fripta sau fiarta insuficient, ne putem infesta cu un helmint numit soliter. Pestele crud poate sa contina de asemenea larve de helminti.

Masurile de profilaxie a bolilor intestinale si invaziilor cu helminti. Microbii si toxinele nimeresc in tubul digestiv ca regula atunci cand omul neglijeaza chiar cele mai simple reguli de igiena.

Retineti: trebuie sa ne spalam mainile inainte de masa, sa mancam legume si fructe spalate, chiar daca sunt culese din gradina proprie, sa ferim bucatele de praf si muste, sa distrugem mustele prin toate metodele accesibile, sa nu bem apa nefiarta, sa folosim la masa carnea sau pestele dupa o prelucrare termica suficienta.

Influenta alcoolului si nicotinei asupra digestiei. Alcoolul si nicotina au o influenta distructiva asupra sistemului digestiv. Nimerind in stomac, ele excita glandele gastrice, intetind la inceput activitatea lor. Insa foarte curand functia glandelor gastrice se tulbura, se reduce cantitatea de suc gastric eliminat si scade pofta de mancare. La oamenii betivi pofta dispare definitiv, digestia si asimilarea hranei se tulbura. Apare o boala a mucoasei gastrice insotita de dureri, numita gastrita.

Alcoolul deregleaza si activitatea altor glande digestive. De exemplu, ficatul sub influenta acestuia se distruge si apare o boala numita ciroza.