Importanta consilierii familiei consumatorului de drog pentru depasirea situatiei de criza

Introducere

Pentru a intelege adictia este necesar sa ne concentram nu numai asupra simptomelor medicale, ci de asemenea sa examinam constelatia interactiunii comportamentale, reflectata in dezvoltarea psiho-sociala, in contextul familiei sau comunitatii.

Evaluarea situatiei consumatorului de droguri si interventia terapeutica constituie un proces complex, in care un rol determinant il are functionarea globala a familiei fiind necesara atat pentru a avea o viziune de ansamblu asupra functionarii familiei ca grup, dar si pentru a evalua modalitatile prin care familia poate fi implicata in procesul terapeutic de recuperare si reabilitare a consumatorului de droguri.

Consilierea familiei este indicata in cazurile in care consumatorul de droguri nu poate ajunge la abstinenta din cauza unui stil de viata dezadaptativ in relatiile familiale. In aceste cazuri, membrii familiei consumatorului au nevoie de ajutor pentru a-si reajusta atitudinile si comportamentul inadecvat. Imbunatatirea relatiilor interpersonale si intrafamiliale elimina conflictele si disfunctiile din familie, favorizand procesul orientarii catre abstinenta si reducand considerabil riscul recaderilor. Consilierea familiei persoanei consumatoare de drog are ca obiective :

asigurarea suportului familial pentru atingerea abstinentei si mentinerea acesteia ;

• furnizarea de informatii despre consumul de droguri si tratamentul dependentei, despre atitudinea potrivita fata de consumul de droguri si despre modificarile pe care acesta le determina in viata consumatorului, precum si fata de procesul de atingere al abstinentei;
• mentinerea relatiilor intrafamiliale;

imbunatatirea rezultatelor pe termen lung a terapiei dependentei.

Modul de abordare al familiei consumatorului de drog variaza in functie de o serie de factori: tipul de drog, reactivitatea familiei, varsta si sexul consumatorului, stadiul consumului, faza (din propriul ciclu de evolutie) in care se afla familia.

Familiile se raporteaza in diferite moduri la consumul de droguri a unuia dintre membrii sai. De obicei, initial neaga faptul ca unul dintre membrii sai este consumator de droguri, apoi ajung la confuzie si panica, dupa care incearca sa se restructureze si sa reactioneze. De multe ori ele il exclud sau chiar elimina pe consumator si problema lui, destul de rar angajandu-se intr-un proces de schimbare si solutionare reala a problemei. In functie de stadiul in care se afla, familia va fi abordata diferit, avand ca obiectiv imediat mentinerea in consiliere si implicarea ei efectiva.

Modul in care reactioneaza familia la consumul abuziv de droguri al unuia dintre membrii sai este diferit. Putem vorbi astfel despre patru moduri diferite de reactie la consumul de droguri, in functie de tipul de familie

• Familii functionale ai caror membrii se mobilizeaza pentru identificarea problemei si gasirea de solutii si alternative comportamentale la consumul de droguri. Se folosesc terapii cognitiv-comportamentale in care se explica efectele drogului si consecintele lui si se identifica solutii pentru eliminarea comportamentelor dezadaptative si a consumului de droguri.;
• Familii necoezive care necesita o terapie mai lunga si mai complexa, facandu-se apel la abordari interdiscplinare. Clientul este foarte vulnerabil si poate recadea foarte usor, astfel incat consilierea familiei trebuie sa puna accentul pe restructurarea acesteia.
• Familii dezintegrate in care consumatorul nu beneficiaza de suportul familial. Scopul consilierii familiei este acela de a restructura legaturile dintre membrii familiei si de a le valorifica pentru sprijinul pacientului si nu de a reuni familia.
• Familii absente unde scopul consilierii este atat realizarea unui substitut de retea de suport si de contacte sociale cat si formarea si dezvoltarea abilitatilor sociale necesare atingerii si mentinerii abstinentei. Se folosesc doua tipuri de retele sociale de suport ca substitute familiale: prietenii inca existenti sau pacientii de aceeasi varsta cu el

Continutul terapiei familiale

Terapia familiala se poate desfasura pe parcursul a 3 faze:

I. Stabilirea unui sistem terapeutic si a metodelor pentru atingerea si mentinerea abstinentei;

II. Punerea in practica a metodelor de mentinere a abstinentei; III .Reechilibrarea familiei dupa incetarea consumului de droguri.

I. Stabilirea unui sistem terapeutic si a metodelor pentru atingerea si mentinerea abstinentei.

Participarea intregii familii la consiliere este esentiala pentru reusita acesteia. Consilierul trebuie sa gaseasca modul adecvat de a reuni si implica pe toti membrii familiei la sedintele terapeutice. De obicei, cel care cere initial sprijinul consilierului este unul dintre parintii persoanei dependente de droguri, mai frecvent mama, care este cea mai implicata in cresterea si educarea copilului. Este foarte important ca familia sa participe la sedintele de consiliere in totalitatea membrilor ei. In cazul in care un membru al familiei reclama faptul ca relatia sa cu familia este deosebit de dificila si dureroasa, motiv pentru care nu doreste sa participe la aceste sedinte, consilierul trebuie sa evidentieze posibilitatea de imbunatatire a acestor relatii in cadrul terapiei de familie.

Consilierea familiei se realizeaza pe baza cunoasterii si intelegerii dificultatilor pe care dependenta le provoaca individului si familiei sale. Initierea comunicarii poate fi realizata prin analiza istoricului de consum si a marturisirilor membrilor familiei, obtinandu-se astfel o serie de informatii importante referitoare la consum atat de la consumator, cat si de la ceilalti membri ai familiei. In sedintele de consiliere sunt analizate abuzul de substante, contextul si consecintele acestuia si sunt gasite solutii pentru abstinenta. Acesta este momentul in care consilierul trebuie sa afle datele semnificative ale cazului: ce substante a consumat, daca a consumat un singur drog sau mai multe, in ce combinatii, cum a evoluat in timp consumul. Pentru a intelege modul de reactie si pattern-urile familiei fata de consumul abuziv de droguri, consumatorul este invitat sa vorbeasca despre costul zilnic al drogurilor si despre procurarea lor, despre cum a reusit sa faca fata sevrajului si altor complicatii. Aceste discutii vor imbraca forma unui dialog cu caracter informativ, fara ca vreun membru al familiei sa se simta acuzat si sa faca apel la mecanisme defensive de evitare sau aparare.

In urma discutiilor asupra consumului de droguri familia va trebui sa evalueze, cat mai obiectiv, situatia: care este nivelul consumului de droguri si care sunt consecintele asupra starii fizice si psihice, dar si asupra situatiei sociale a consumatorului. Daca nu s-a ajuns la dependenta fizica si psihica, atunci cand consumul este ocazional si redus (fumatul ocazional de marijuana sau consumul heroinei la petreceri) familia poate opta pentru consilierea individuala sau de grup, ergoterapie, tehnici de relaxare, consiliere si asistenta pentru schimbarea carierei etc. Exista si cazuri in care consumatorul nu poate ajunge la abstinenta si atunci acesta fie este internat pentru o perioada intr-o clinica de dezintoxicare, fie este inclus intr-un program de tratament intensiv (20 ore/sapt.) In cazul in care exista un consumator cu dependenta severa (de ex. heroina), caruia consumul de droguri ii afecteaza sanatatea fizica si psihica, acesta va fi internat intr-o clinica speciala pentru detoxifiere.

Perioada cand consumatorul este spitalizat, este deosebit de benefica pentru familie, deoarece aceasta se detensioneaza, nu mai este confruntata cu problemele concrete pe care le presupune existenta unui toxicoman printre membrii sai si scade reactivitatea negativa fata de acest subiect. In acest timp pacientul va fi supravegheat medical si incurajat sa se distanteze de droguri. Ingrijirea atenta, atitudinea intelegatoare si suportiva pe parcursul tratamentului reprezinta factori importanti in procesul de atingere a abstinentei.

Consumatorii care isi propun sa atinga abstinenta prin tratamente medicamentoase (mentinerea cu metadona sau blocare cu naltrexona) pot incepe in paralel si consilierea familiala. In cazul consumatorilor cu dependenta puternica si indelungata care urmeaza tratamente de detoxifiere este nevoie de un timp mai indelungat pana la inceperea terapiei individuale si de familie. In cazul in care tratamentul ambulatoriu sau cel spitalicesc de scurta durata nu au dat rezultate, singura optiune este tratamentul pe termen lung intr-o unitate specializata. Consilierul va ajuta familia si pe consumator sa constientizeze situatia de fapt, sa o analizeze, punandu-se accentul pe :

scopul terapiei : atingerea abstinentei si mentinerea ei ;

eforturile si implicarea tuturor membrilor familiei ;

necesitatea continuarii si finalizarii terapiei;

redefinirea gandurilor negative si a problemelor legate de droguri pe care le au familia si consumatorul.

Rolul consilierului in acest stadiu este de a mentine familia in consiliere pana cand membrii acesteia vor fi capabili sa adopte un sistem adecvat pentru atingerea si mentinerea abstinentei. Consilierea familiei va fi orientata atat spre mentinerea coeziunii familiei si a unui climat optimist, echilibrat, cat si spre stimularea analizei si acceptarii situatiei de esec.

II. Punerea in practica a sistemului de mentinere a abstinentei

Atunci cand consilierul stabileste metoda terapeutica adecvata pentru mentinerea abstinentei porneste de la studierea formei de motivatie adecvate fiecarui membru al familiei. Tehnicile terapeutice sunt alese in functie de rezultatele diagnozei familiale. Astfel, se folosesc atat terapii cognitiv-comportamentale, cat si terapii comportamentale, terapii structural-strategice, terapii psihodinamice, sistemul de terapie familiala Bowen's, terapia familiala multidimensionala, terapia multisistemica, terapia familiala multipla etc.

III. Reechilibrarea familiei dupa incetarea consumului de droguri

Din momentul in care consumul de droguri a incetat, familia incearca sa-si mentina armonia. Este indicata participarea in continuare la sedintele de terapie familiala timp de mai multe luni si uneori chiar ani dupa atingerea abstinentei, deoarece conflictele care au dus la aparitia consumului de droguri pot fi in orice moment reactualizate. Nerezolvarea acestor conflicte risca sa duca la reaparitia consumului de droguri. Pastrarea contactului cu procesul terapeutic asigura familiei confort si securizare emotionala.

Prevenirea recaderilor fostului consumator, precum si mentinerea coeziunii familiei dupa ce consumul de droguri a incetat, nu se poate realiza decat prin participarea membrilor familiei la sedintele terapeutice pentru o perioada de timp si actionarea in sensul crearii unor schimbari structurale in cadrul acesteia.

Premisa de la care se incepe consilierea familiala este necesitatea implicarii active a familiilor persoanelor dependente in procesul terapeutic. Scopul consilierii familiei in situatia de criza este acela de a elimina starea de tensiune existenta in familie si de a determina familia sa se implice in procesul terapeutic, acceptand sa se schimbe odata cu tanarul dependent. Participarea tuturor membrilor familiei la sedintele terapeutice este imperios necesara, numai in aceste conditii fiind posibila rezolvarea conflictelor si restabilirea echilibrului familial.

Obtinerea si mentinerea starii de abstinenta este un proces pe termen lung in care familia si relatiile intrafamiliale joaca un rol esential. Imbunatatirea relatiilor intrafamiliale si interpersonale, precum si o buna functionare a sistemului pe plan social si financiar sunt conditii esentiale pentru obtinerea progreselor dependentului de drog si depasirea situatiei de criza.

STUDIU DE CAZ

Date de identitate:

Nume: C.

Prenume: M.

Varsta: 17 ani

Sex: masculin

Nationalitate: Romana

Date familiale:

Numele parintilor: - tata:G.

- mama: M.

Profesia parintilor: - tata: inginer

- mama:economist

Varsta parintilor: - cuprinsa intre 45-56 ani

Bugetul familiei: foarte bun

Conditii de locuit : foarte bune

Relatiile de familie: Aparent foarte bune, dar cei trei membrii ai familiei se intalnesc discuta si petrec foarte putin timp impreuna, din cauza programului parintilor.

Starea de sanatate: Familia nu figureaza cu boli cronice sau infecto-contagioase .

Date privind adolescentul: C.M. este singur la parinti, acestia i-au acordat toata atentia in copilarie (uneori mai mult decat era cazul). A urmat cursurile scolare cu rezultate bune la invatatura si avand un comportament si preocupari specifice varstei.

La sfarsitul clasei a opta prin intermediul unor fosti colegi a ajuns intr-un cartier marginas al orasului si a cunoscut un grup de tineri care consumau frecvent heroina. In aceasta perioada parintii erau ocupati cu serviciul, iar Cristian in aceasta situatie s-a apropiat de acest grup de prieteni care consumau in diferite forme heroina. (fuma,inhala sau injecta).

Istoricul consumului.

La sfarsitul unei saptamani din vara anului 2003 parintii au observat ca baiatul are un comportament ciudat: lipsea des de acasa, se ferea si mai mult de ei, nu mai comunicau si inevitabil copilul a intrat in conflict cu parintii.

In aceasta situatie parintii au solicitat o consultatie medicala deoarece copilul slabise, nu manca si era foarte schimbat.

Examinarea subiectului.

Din relatarile mamei reiese ca subiectul prezenta urmatoarele simptome: euforie initiala urmata de apatie, agitatie sau lentoare psihomotorie, deteriorarea functionarii sociale si deteriorarea atentiei sau memoriei.

Diagnostic: suspect consum de heroina.

Parintii au discutat cu medicul despre sanatatea copilului si au hotarat internarea intr-o sectie de dezintoxicare.

Cura de dezintoxicare:

A fost initiat tratamentul, care reprezinta un pas important spre un tratament de lunga durata. Acesta a constat in folosirea medicamentelor substitutive, la recomandarea medicului specialist, respectandu-se conditiile de varsta si stare de sanatate in care subiectul se afla in momentul internarii.

Dupa tratamentul de dezintoxicare urmeaza o etapa in care se incearca reducerea dozelor de medicamente substituit perioada in care pot aparea recaderi. Aceasta etapa trebuie sa fie aleasa de comun acord de medic si pacient si presupune implicarea familiei precum si a tuturor persoanelor cu rol terapeutic.

Angajarea clientului in consiliere: Stabilirea unei relatii terapeutice

S-a recurs la consiliere in vederea prevenirii recaderilor care ar fi putut sa apara odata ce cura de dezintoxicare a luat sfarsit.

La inceput C. nu a fost cooperant cu terapeutul ceea ce a ingreunat situatia in care se afla, iar parintii au inceput sa se simta vinovati nebanuind ca unicul lor copil si-a gestionat activitatile zilnice ocupand-usi timpul cu procurarea si consumul de droguri.

Consilierul a avut abilitatea de a crea o atmosfera prieteneasca fata de Cristian si familia acestuia, reusind sa stabileasca o relatie bazata pe incredere reciproca si sa aiba un comportament responsabil. Baiatul trebuie sa indeplineasca trei conditii:

sa se confrunte cu realitatea

sa faca lucrurile corect

sa fie responsabil

In timpul consilierii s-a folosit si terapia de stimulare motivationala, prin care consilierul a initiat schimbari comportamentale si ajutand pacientul sa gaseasca o alta strategie cu mai multe alternative.

In aceasta perioada subiectul a fost vizitat de catre parinti, ceea ce a contribuit mult la progresele facute de acesta, atat in privinta renuntarii la consum, cat si in privinta relatiei copil-parinte. Acestia au colaborat cu reprezentantul Inspectoratului Scolar si au procedat la transferul copilului la un liceu cu acelasi profil (informatica matematica) din alt judet.

Prin realizarea transferului in alt judet, familia a reusit sa-l desparta de grupul de prieteni si de tentatiile acestora.

Pacientul a beneficiat de o flexibilitate care i-a permis trecerea intr-un alt program, inclusiv schimbarea colegilor de clasa si implicit a prietenilor.

Concluzii: 

In cazul prezentat, familia trebuie sa ofere adolescentului un mediu afectiv si protector pentru ca tanarul sa invete sa se construiasca, sa se raporteze la mediul social si sa-si efectueze experientele fara pericole si retineri. Nu toate familiile inteleg rolul lor in acelasi fel si astfel exista o mare diversitate de formule, care antreneaza consecintele in dezvoltarea caracterului individului.

Interventia familiei, dar si vointa de care a dat dovada C.M. pe tot parcursul procesului de recuperare au facut ca starea de sanatate a subiectului sa se imbunatateasca simtitor, iar in cele din urma au dus la recuperarea totala.

Este necesar a fi facuta mentiunea ca nu au mai existat recaderi pe parcursul ultimilor 3 ani.

Succesul in acest caz s-a datorat interventiei timpurie a parintilor si suportului acordat de acestia lui C.M. pe tot parcursul procesului de recuperare.

Reabilitarea a fost posibila datorita faptului ca tanarul a schimbat mediul, a fost ajutat si sustinut de parinti.

CONCLUZII 

Situatia persoanelor dependente de drog se numara printre problemele sociale importante cu care societatea romaneasca se confrunta. S-a incercat rezolvarea acestei probleme prin introducerea de masuri de dezintoxicare si supraveghere medicala, psihologica, sociala care sa ajute la reintegrarea sociala a consumatorilor de droguri.

Interventia asistentului social in lupta anti-drog presupune un ajutor inalt profesionalizat, bazat pe un bogat bagaj de cunostinte teoretice si practice. Pentru ca interventia asistentului social sa fie eficienta el trebuie sa coopereze cu ceilalti specialisti din echipa multidisciplinara, acoperindu-se in acest sens toate domeniile de interventie: individual, familial, social. Poate mai mult decat in orice alt domeniu, aici munca in echipa este foarte importanta. In acest sens trebuie avute in vedere si aspectele deontologice legate de cadrul institutional in care isi desfasoara activitatea asistentul social;

Bibliografie :

Lector Univ. Dr. Monica Alexandru Publicat in Revista de Asistenta Sociala nr. 1-2/2007

2. Diamond, G.S. and Liddle, H.A, Resolving a therapeutic impasse between parents and adolescences in Multidimensional Family Therapy, Journal of Consulting and Clinical Psychology, 64 (3), 1996
3. Galanter M., Kleber H. (eds), Textbook of substance abuse treatment, The American Psychiatric Press, Washington DC. London, England, 1994  
4. Kaufman, E, Family systems and family therapy of substance abuse: an overview of tow decades of research and clinical experience, Int.J.Addict, 20 (6 & 7), 1985;
5. Liese, B. S., Nojavits, L.M., Cognitive and Behavioral Therapies, in: Lovinson, J.G., Ruiz, P., Millman, R.B., Langrod, J.G., (eds.), Substance Abuse - A Comprehensive Textbook, Williams and Wilkins, Baltimore, 1997;
6. Prelipceanu, Dan, Ghid de tratament in abuzul de substante psihoactive, Editia a II-a, Ed. Infomedica 2002;
7. Schmidt, S.E, Liddle, H.A, Dakof, G.A, Effects of multidimensional family therapy: Relationship of changes in parenting practices to symptom reduction in adolescent substance abuse. Journal of Family Psychology, 10 (1), 1996;
8. Stanton, D.M, Family and Marital Therapy; Substance abuse, Third edition, Williams & Wilkins, 1997;
9. Stanton, D.M, Thomas T.C. , Family Therapy of Drug Abuse and Addiction, Guilford Press, New York, 1982;
10. Watson, A.M, Psychotherapy and Substance Abuse: A Practitioner's Handbook, New York: Guilford Press, 1995.