TABLOUL LEZIONAL IN DIFERITE BOLI PARAZITARE

Cisticercoza musculara a bovinelor

Aceasta cestodoza este determinata de dezvoltarea in musculatura scheletica a bovinelor a formei larvare (Cysticercus bovis) a Teniei saginata, care paraziteaza ca adult in intestinul subtire la om. Importanta pentru sanatatea animalelor este redusa, dar este deosebit de mare pentru sanatatea omului, boala fiind o grava zoonoza.

Larva are aspectul unei vezicule ovoide, cu diametrul de 5-8/3-5 mm, cu perete subtire, translucid. Cele mai frecvente localizari sunt: cordul (in special la vitei), limba, maseterii, mai rar diafragma, musculatura intercostala etc. Rar parazitii se localizeaza in ficat, pulmon, encefal. Tesuturile si organele afectate par a fi presarate cu boabe de orez. Chisturile devin vizibile cu ochiul liber la 21 de zile post infestatie, cand masoara 1 - 2 mm. La 3 luni sunt complet formati, sub forma veziculelor caracteristice. Cisticercii se pot calcifica sau se pot transforma in mici abcese pline cu un puroi verzui. Longevitatea cisticercilor este de aproximativ 1 an, dar posibi si cativa ani, majoritatea calcificandu-se insa dupa cateva luni.

Longevitatea cestodului adult in intestinul omului poate ajunge la 25 de ani. Contaminarea omului se realizeaza prin consum de carne infestata cu larve de cisticerci. Contaminarea bovinelor se realizeaza prin intermediul segmentelor de tenie pline cu oua embrionate eliminate de om in timpul scaunelor sau intre acestea. Surse de contaminare: dejectii, ape reziduale, purin, muste, rame, pasari. Contaminarea se realizeaza pe cale digestiva, dar se poate realiza si pe cale transplacentara, in cazul infestarii mamei (vacii) in cea de-a doua jumatate a gestatiei.

Cea mai mare sensibilitate la boala o au bovinele, dar boala poate afecta si bivolul, zebu, oile, caprele, antilopa, girafa, camila. Tineretul sub 2 ani are o mare receptivitate, boala fiind foarte rara la bovinele de peste 5 ani.

Raspandirea bolii in lume este foarte variata. In unele zone din Africa sunt afectate peste 80% dintre bovine. In Europa, infestatia este estimata in jur de 5% cu cisticerci vii la care se adauga si 10 - 15% din carcase care contin cisticerci degenerati.

Post mortem se examineaza obligatoriu maseterii, pilierii diafragmatici, intercostalii, musculatura limbii si a esofagului. Exista riscul nedepistarii veziculelor caracteristice in cazul infestatiilor slabe.

Rezistenta cisticercilor in carcasa sau cadavre este de 10 - 15 zile la 10ºC si 2 luni la 4ºC. Cisticercii sunt distrusi prin congelare, frigere si saramurare.

Cisticercoza musculara a porcului (mazariche)

Boala cronica cu evolutie asimptomatica produsa de forma larvara a Teniei solium care paraziteaza in intestinul subtire la om.

Forma larvara - Cysticercus cellulose - se dezvolta in musculatura scheletica si in miocard la suine, dar se poate dezvolta si in viscere la porc si uneori la alte specii (oaie, caine), inclusiv la om. Omul poate fi deci atat gazda definitiva cat si gazda intermediara.

Chisturile parazitare sunt ovoide, de 8-12 / 4-8 mm si foarte adesea se calcifica.

Cisticercii infestanti se formeaza in 79 - 90 de zile in muschii maseteri, intercostali, miocard, limba si in mod exceptional in encefal sau structuri oculare.

Omul se contamineaza prin consum de carne infestata incomplet prelucrata termic.

Sursele de contaminare pentru porc sunt reprezentate de oamenii infestati care elimina fragmente de tenie pline cu oua embrionate in timpul scaunelor. Contaminarea se realizeaza prin ingerarea furajelor infestate sau direct a fecalelor. Boala este intalnita in sistemul gospodaresc si cu totul exceptional in sistem intensiv.

Receptivitatea cea mai mare o are tineretul suin.

Musculatura afectata apare masiv infestata, cu pana la 8000 chisturi/kg de carne. Fibrele musculare sunt puternic dilacerate incat au aspect buretos. Veziculele sunt mai vizibile decat la bovine.

La examenul post mortem se urmareste identificarea chisturilor parazitare in locurile de electie la toate suinele destinate consumului uman (limba, cordul).

Hidatidoza

Grava zoonoza produsa prin dezvoltarea in diverse organe la om si numeroase specii de mamifere a chistului hidatic, forma larvara a teniei Echinococcus granulosus, care traieste ca adult in intestinul subtire al carnivorelor.

Boala este raspandita in intreaga lume si prezinta o importanta deosebita, atat prin faptul ca este o grava zoonoza, cat si prin pierderile economice date de confiscarea organelor parazitate si de slaba productivitate a animalelor bolnave. In medie, pana la 70% dintre organele rumegatoarelor sunt confiscate din cauza infestatiilor parazitare.

Hidatidoza a fost eradicata in Islanda si Cipru. Prevalenta infestatiilor este variabila, dar in general mare. Din datele de literatura rezulta ca peste 50% dintre bovine, peste 80% dintre ovine si caprine si intre 5 - 50% dintre porcine sunt infestate. Frecventa bolii este mai mare in mediul rural, acolo unde contactul dintre gazda definitiva (cainele) si gazdele intermediare (rumegatoare, suine, om) este mai usor de realizat.

Chistul hidatic se prezinta ca o vezicula sferica, cu diametru ce poate ajunge pana la 20 cm, plina cu lichid limpede, numit si "lichid de stanca", cu proprietati antigenice si toxice deosebite. Spargerea unui astfel de chist poate determina soc anafilactic.

Chistul hidatic primar (vezicula mama) poate genera chisturi secundare (vezicule fiice) si chiar tertiare (vezicule nepoate), identice ca structura cu cele din care peovin. Aceasta filiera este intalnita cel mai adesea la om, dar poate fi intalnita si la animale. Dezvoltarea miilor de vezicule secundare pornind de la o singura vezicula primara caracterizeaza hidatidoza secundara, care este mult mai grava decat cea primara.

Sursele de infectie sunt reprezentate de caine, rar lup, vulpe, sacal, care sunt gazde definitive ale parazitului Echinococcus granulosus.

Gazdele intermediare - ovine, alte rumegatoare, suine, cabaline, om - se infesteaza prin ingerarea oualor de parazit eliminate de caini odata cu alimentele sau cu apa de baut. In intestinul g. intermediare, din oua sunt eliberati embrionii care, pe cale circulatorie migreaza in intreg organismul, localizandu-se pe ficat si pulmon, in peste 90% din cazuri, si mai rar in splina, rinichi, cord, musculatura, creier, oase, vase etc.. Aici, embrionul se transforma intr-o larva de tip chistic, care este complet dezvoltata dupa 8 - 12 luni. Longevitatea chisturilor hidatice este mare, fiind practic egala cu viata economica a animalelor gazda. La om poate persista 20 - 30 de ani.

Anatomopatologic, organele parazitate apar marite in volum, cu suprafata denivelata de chisturi. Sunt citate cazuri in care ficatul de bovideu avea 51 si chiar 68 de kg, iar pulmonul peste 13 kg. La sectionare organele afectate au aspect cavernos. In infestatiile vechi, alaturi de chisturile cu structura specifica se pot gasi chisturi calcificate sau transformate in abcese. In pulmon, in jurul chisturilor hidatice sunt prezente zone de emfizem compensator.

Gazdele definitive se infesteaza prin consumul de viscere continand chisturi hidatice fertile.

Chisturile hidatice pot evolua in timp pe urmatoarele cai:

Involutie - proces insotit adesea de cazeificarea continutului si de calcificare (distrofica).

Suprainfectie - cu transformarea in veritabile abces.

Ruperea chistului - urmat de soc anafilactic, hemoragie, moarte sau de formarea de noi chisturi (hidatidoza secundara).

Pot constitui punct de pornire al unor procese neoplazice (tumori).

Chisturile hidatice isi mentin potentialul infestant o lunga perioada de timp si dupa moartea gazdei. Astfel, supravietuiesc 8 zile la temperatura obisnuita si 3 saptamani la 4ºC. Sunt insa distrusi prin congelare (dupa 70 de ore la -15ºC), prin caldura si prin agenti chimici (formol1%).

Trichineloza

Boala parazitara grava, cu pronuntat caracter zoonotic afecteaza numeroase specii de animale domestice si salbatice, precum si omul, fiind determinata de nematode din genul Trichinella, al carui stadiu adult se dezvolta in intestinul subtire, iar larvele in musculatura striata a aceleiasi gazde. Cea mai raspandita este Trichinella spiralis.

Importanta bolii rezida din receptivitatea deosebita a omului la infestatie si evolutia clinica grava, deseori mortala a bolii la om.

Pentru tara noastra prezinta importanta trichineloza porcului, mistretului si ursului, mai rar cea de la cal si nutrie, specii de la care boala se poate transmite la om prin consum de carne infestata.

La animale boala evolueaza asimptomatic, iar chisturile parazitare nu sunt decelate cu ochiul liber. Larvele se localizeaza in fibra musculara striata, cele mai frecvente locuri de electie fiind grupele musculare bine irigate: diafragma, musculatura intercostala, a limbii si laringelui, maseterii.

Chisturile, asa cum sunt ele decelate la trichineloscop, au forma alungita, de lamaie, masoara in medie 250/400 microni si sunt dispuse in lungul fibrelor musculare. In general, in interiorul chistului este o singura larva spiralata, rareori mai multe. Chisturile sunt in general izolate, rareori grupate in siraguri. In infestatiile masive s-au gasit pana la 5000 de larve pe gram de carne.