LEZIUNILE DE MENISC

LEZIUNILE DE MENISC

Leziunile de menisc sunt frecvent intalnite in accidentele de sport, peste 50% din ele datorandu-se acestui tip de accident.

Meniscul intern este mai frecvent afectat (80%) decat meniscul extern.

Mecanismul de producere este divers: rotatie externa, abductie cu rotatie externa, hiperflexie pentru meniscul intern, torsiune in semiflexie si rotatie interna, traumatism direct pe fata externa a genunchiului, hiperflexie, in leziunile meniscului extern.

Mecanismul de leziune a meniscului intern si evolutia sa din punct de vedere anatomo - patologic (dupa SMILLIE - TRILLAT si FICAT) ( fig.2).

Diagnosticul clinic se bazeaza pe urmatoarele date:

durerea spontana apare la nivelul interliniilor articulare, mai intensa in apropierea tendonului rotulian sau uneori posterior in spatiul popliteu. Foarte rar durerea este difuza pe tot interliniul.

Durerea spontana are o intensitate variabila, de la o durere vie pana la o simpla jena.

Durerea provocata intr-o serie de manevre permite obtinerea unor semne semnificative pentru o leziune de menisc, dintre care cele mai importante sunt:

semnul lui Bhler - in pozitie de hiperextensie si varus fortat apare durere la nivelul genunchiului.(fig. 3);

semnul lui Mac Murray - accidentatul acuza dureri cand se face extensia gambei pe coapsa insotita de rotatie interna sau externa (fig. 4);

semnul Oudard - Jean- accidentatul este pus sa treaca din pozitia de flexie in pozitia de extensie, policele apasand interliniul articular; cand gamba ajunge in extensie, meniscul rupt se simte sub deget, bolnavul acuza dureri intense;

semnul lui Bragard - sensibilitate dureroasa la palparea interliniului articular extern;

semnul lui Apley - accidentatul se aseaza in decubit ventral cu gamba in unghi drept pe coapsa si piciorul la zenit. Miscarile de rotatie interna si externa a coapsei provoaca dureri la nivelul interliniilor articulare;

semnul "blocajului incomplet" al lui Jdet si J. Genety - accidentatul este asezat in decubit ventral pe o masa sau o canapea, cu gambele atarnand in gol. Se observa o inegalitate la nivelul calcaielor, unul fiind mai ridicat decat celalalt, datorita unei flexiuni greu de sesizat in alta pozitie. Daca se exercita o apasare pe calcaiul mai ridicat se obtine un grad de opozitie datorat unei rezistente elastice si dureroase.(fig. 5).

Pentru leziunile cornului posterior al meniscului extern sunt importante de cercetat semnele lui Cabot, descrise in cadrul asa-zisului "sindrom al hiatusului popliteu":

durere spontana in compartimentului extern al genunchiului cu iradiere in spatiul popliteu si in molet;

durere la palparea interliniului articular extern;

durere provocata: accidentatul in pozitie sezanda, gamba in flexie la 90º, piciorul de partea bolnava sprijinit pe genunchiul sanatos; policele examinatorului se afla aplicat pe interliniul articular extern, cealalta mana a examinatorului cuprinde glezna. Bolnavul este invitat sa faca miscarea de extensie, mana examinatorului de la nivelul gleznei facand opozitie.(fig. 6).

In caz de ruptura de menisc, bolnavul acuza o durere vie, iar degetul examinatorului este impins cu violenta de meniscul lezat.

Alte semne clinice in cadrul leziunilor de menisc sunt:

hidartroze cu caracter intermitent, regresand in repaus si recidivand la efort sau traumatisme;

senzatia de deranjament intern;

senzatia de instabilitate;

blocaje de tip meniscal.

Examenul clinic trebuie sa fie completat de examenul radiografic, de artrografie, pneumo - artrografie si artroscopie.

Diagnosticul diferential se impune a fi facut cu:

entorsele de genunchi;

maladia Pellegrini - Stieda;

osteo - condromatoza de genunchi;

condromalacia rotulei;

subluxatia de rotula;

hipertrifia grasoasa Hoffa;

sinovite;

chisturi meniscale;

gonartroza.

Tratamentul de urgenta consta in deblocarea genunchiului si in imobilizare in aparat ghipsat sau cu atela ghipsata.

Tratamentul definitiv este intotdeauna chirurgical, deoarece existenta unui menisc lezat constituie cauza unui dezechilibru articular generator de artroze secundare. Interventia chirurgicala sa constea din meniscectomie totala.

Postoperator este necesar un program de recuperare functionala precoce si bine dirijat.