IMUNITATEA IN TRICHINELOZA

IMUNITATEA IN TRICHINELOZA

Cercetarile in acest domeniu au fost efectuate pe animale, rezultatele lor neputand fi extinse in mod automat si la om. Din punct de vedere imunologic, organismele parazitate sunt solicitate in moduri diferite in cele trei faze de evolutie ale parazitului: intestinala, de migrare si musculara. Trichinelele, in fiecare din aceste trei faze, sunt diferite in ceea ce priveste compozitia cuticulei si secretiilor lor. Infectia cu Trichinella este generatoare de imunitate, impiedicand practic reinfestarile. In urma experientelor intreprinse pe porc s-a demonstrat ca o prima infectie protejeaza animalele de reinfectie, prin faptul ca larvele reinfestate nu se mai incapsuleaza. Totodata larvele din prima infectie inchistate sunt afectate si numarul lor se reduce.

Reactiile imunogene sunt declansate de antigenele excretate - secretate (ES) si, mai ales de epitopii peptidici ai acestor antigene.

Pe parcursul fazei intestinale imunitatea este in esenta mediata celular. Celulele T sunt la inceput TH-1, elaboratoare de interferon gamma, apoi incepand cu a 8-a zi; TH-2, care actioneaza prin citokine si secreta IL-3 si IL-4, activatori ai monocitelor si celulelor B, IL-5, factor de proliferare a eosinofilelor si citotoxice si IL-9 care determina hiperplazia mastocitelor foarte reactive. Reactia depinde de elaborarea serotonomiei si este inhibata de substantele care blocheaza receptorii acestei substante. Mastocitele actioneaza determinand un fenomen de hipersensibilitate de tip 1. Acest proces de hipersensibilitate , determinat de IgE trec m sange. Mastocitele sunt active cand femelele parazitului trec in sinusurile limfoide pentru a depune larve si mai tarziu, cand larvele actioneaza, in principal, asupra larvelor ajunse la nivelul mucoasei intestinale si impiedica fixarea lor de aceasta, le reduce vitalitatea, le produce moartea si eliminarea lor din organism. Imunitatea se instaleaza in cateva zile de la contactul cu parazitii, dar este slaba si de scurta durata. De aceea ea este activa doar cateva saptamani de la contactul cu parazitul si nu constituie o posibilitate de aparare fata de reinfectarile care intervin dupa 2-3 luni.

Studiind acest fenomen, se observa ca limfocitele, carora infectia si reactia imunologica le-au provocat hiperplazia, trec in sange, apoi in laptele mamelor si confera nou nascutilor imunitate pasiva.

Este de subliniat faptul ca reactiile inflamatorii care evacueaza inchinelele din intestin, au acelasi comportament si fata de alti helminti asociati. In afara de procesul inflamator, organismul parazitat reactioneaza si prin elaborarea IgA de catre limfocitele B, ceea ce reprezinta un fenomen normal. IgA circulante sunt absorbite de hepatocite si trec in bila care se varsa in intestin. Secretiile intestinale contin si IgA elaborate local. IgA ating titruri maxime in momentul expulzarii viermilor adulti. IgA se fixeaza de cuticula parazitilor, sensibilizandu-i fata de reactia inflamatorie care duce la expulzarea lor. De asemenea, IgA inhiba si ponta femelelor. Trec in laptele matern si prin aceasta la organismele alaptate, conferindu-le imunitate pasiva. Anticorpii prezenti in lumenul intestinal previn patrunderea parazitilor in eritrocite sau/si distrug pe cei care deja au patruns. Acesti anticorpi neutralizeaza antigenele ES ale L1 infestante. Astfel, intre mecanismul imunitar celular si cel umoral nu exista opozitie, ci complementaritate. Intensitatea acestui proces umoral difera de la o specie de animale la alta.

In situatia unei reinfectii, parazitii sunt destul de repede evacuati, dar fara sa se manifeste o reactie inflamatorie la nivel intestinal, in cazul reinfestarilor mai tarziu de 2-3 luni de la prima infectie. In cazul reinfectiilor tardive, imunitatea fata de ele este legata de prezenta larvelor musculare vii.

Pe parcursul fazei de migrare si a fazei musculare se dezvolta o reactie imunitara umorala, dependenta de IgG. Spre deosebire de IgE, IgG, nu se pun in evidenta in intestin si sunt la originea unui proces de citotoxicitate determinata de anticorpi, care exercita asupra larvelor. Celulele citotoxice din organismele imunizate sunt eosinofilele si, mai ales, macrofagele si neutrofilele. Mieloperoxidaza macrofagelor are o activitate mai pronuntata decat eosinofilele. Citotoxicitatea se exercita asupra L1 a caror cuticula este alterata de celulele citotoxice, activate de IgG. Factorul C1q din complement se fixeaza pe determinantii antigenici de pe suprafata si activeaza complementul. Sensibilitatea L1 variaza cu varsta parazitilor: L1 de 2 ore nu sunt sensibile, cele de 20 de ore sunt sensibile. L1 musculare ca si L1 nou nascute nu imunizeaza decat fata de elementele de acelasi stadiu evolutiv.

La animalele imune larvele tinere se opresc la nivelul diferitelor organe interne, in principal in pulmoni, unde sunt omorate dupa opsonizarea cu anticorpi circulanti, prin reactii inflamatorii specifice (14, 15).

Principalii indicatori ai raspunsului imun in trichineloza sunt anticorpii serici si reactiile celulare limfoide. Anticorpii fac parte din doua clase: una care cuprinde IgM si IgG, si care determina raspunsul imun generalizat si alta, care cuprinde IgE si IgA, sunt reaginici si se concentreaza in lumenul si mucoasa intestinala. Anticorpii IgE si IgA se detecteaza in serurile bolnavilor in faza acuta, aproximativ 3 saptamani postinfectie si dispar dupa 6-9 saptamani postinfectie. Anticorpii IgG apar la 3-9 saptamani postinfectie, ating titruri maxime in urmatoarele saptamani si se mentin luni sau ani de zile. Raspunsul imun mediat de limfocite stimuleaza un numar de reactii celulare si determina dezvoltarea hipersensibilitatii de tip intarziat pe care se bazeaza reactiile alergice.

Larvele, ajunse in tesuturi si organe, elimina diferite secretii si excretii. Acestia contin 48 de fractiuni proteice, cele mai multe fiind antigenice. Fractiunea proteica cea mai antigenica este constituita de granulele B1 din peretele intern al intestinului si de cuticula larvelor. Ea are o greutate moleculara de 48 Kda. Citotoxicitatea este deosebit de activi in pulmoni si in muschi si, este maxima la 16 zile postinfectie. In timpul reinfestarii, larvele inchistate din muschi sunt distruse prin activitatea citotoxica a CD8 si CD4.