Leziunea de menisc

Leziunea de menisc

1.Introducere

Fiecare genunchi are doua meniscuri in forma literei ,,C'' sau ,,semiluna'' un menisc lateral in portiunea externa a genunchiului si un menisc medial in portiunea interna a genunchiului.

Acest tesut elastic actioneaza ca absorbant al socului dintre formatiunile osoase superioare si inferioare ale membrelor inferioare si stabilizeaza articulatia, distribuind greutatea in mod egal asupra genunchiului.

O ruptura a meniscului poate interfera cu modul de actiune al articulatiei genunchiului.

2.Etiopatogenie

Leziunile meniscale pot fi izolate sau in cadrul entorselor de genunchi asociate cu leziuni ligamentare sau fracturi ale platoului tibial.

Incidenta maxima este la tineri intre 20 - 40 ani de sex masculin.

Mecanismul ce produce leziunea de menisc este indirect prin flexie -rotatie externa si abductie pentru meniscul intern si flexie -rotasie interna si adductie pentru meniscul extern, chiar simpla miscare de flexie-extensie poate produce ruptura meniscului. Cele doua meniscuri pot fi lezate usor printr-o miscare de rotatie a genunchiului in timpul unui efort sustinut.

Anatomie patologica

Ruperea partiala sau totala a meniscului apare la o miscare brusca de torsiune sau rotatie a coapsei, in timp ce piciorul sta pe loc (de exemplu, la  intoarcerea brusca pentru a lovi mingea de tenis).

Daca ruptura este minima, meniscul ramane conectat in partea anterioara si posterioara a genunchiului; daca ruptura este mare, meniscul poate sa atarne de un filament al cartilajului. Gravitatea unei rupturi depinde de localizare si extensie.

Ruptura de menisc este cauzata de obicei de o miscare de torsiune, deseori cu piciorul asezat pe toata talpa si cu genunchiul flectat partial (de exemplu, la ridicarea de greutati sau la tenis).

Leziunile meniscului pot fi de mai multe feluri:

in ,,toarta de cos'' - este leziunea cea mai frecventa, consta dintr-o desprindere a partii interne a meniscului, ramanand inserat anterior si posterior - in aceasta forma anatomo-patologica se intalneste blocajul articular.

ruptura transversala;

clivajul orizontal;

dezinsertia cornului posterior sau anterior;

,,limba de clopot''.

Meniscul extern este mai rar lezat. Cu varsta, meniscul se uzeaza si poate fi lezat mai usor. Ruptura de menisc este rara la copiii mici.

4. Simptomatologie

In general, la ruptura de menisc apare durere, in special cand piciorul este indreptat (la extensia piciorului). Durerea poate fi moderata, iar pacientul poate continua activitatea. Durerea severa apare cand un fragment din menisc ramane intre femur si tibie. Tumefierea poate sa apara imediat dupa injurie, daca vasele de sange sunt lezate, sau la cateva ore dupa injurie daca spatiul articular se umple cu lichid produs ca raspuns la inflamatie.

Daca este lezata sinoviala, aceasta se inflameaza si produce lichid pentru a se proteja. Aceste modificari determina tumefierea genunchiului. Uneori o leziune netratata poate sa devina dureroasa dupa mai multe luni sau chiar ani mai tarziu, mai ales daca genunchiul a fost lezat a doua oara.

Dupa o injurie, genunchiul poate sa se blocheze sau sa fie slabit. Simptomele unei leziuni ale meniscului pot sa se remita spontan, dar frecvent simptomele persista si necesita tratament.

Simptomatologia rupturii de menisc variaza adeseori. Nu exista terminatii nervoase la nivelul meniscului, iar durerea este datorata tumefierii si leziunii tesuturilor inconjuratoare.

La o leziune tipica usoara a meniscului, poate exista o durere usoara si initial o tumefiere. Dupa cateva zile apare progresiv tumefierea articulatiei. Deseori apare durere minima la mers, iar durerea se intensifica la ridicarea greutatilor, lasarea pe vine

si ridicarea din aceasta pozitie. Aceste simptome dispar in 2-3 saptamani, desi durerea poate sa reapara la miscarea de torsiune.

La ruptura tipica moderata a meniscului, pacientul simte o durere in partea laterala sau centrala a genunchiului, in functie de localizarea rupturii, de obicei, mersul este posibil. Tumefierea creste progresiv in 2-3 zile iar miscarea de flexie la nivelul genunchiului este limitata. La miscarea de torsiune si de asezare pe vine apare durere intensa. Aceste simptome se remit treptat, dar tind sa revina la o miscare de torsiune minora sau la efort intens.

La ruptura severa, bucatile din meniscul rupt se pot disloca si ajung in spatiul articular, ceea ce duce la situatia numita 'genunchiul blocat'. In articulatie poate sa apara sangerare, iar genunchiul se tumefiaza imediat dupa injurie.

La varstnici meniscul este uzat si acestia nu pot identifica un eveniment specific care sa fi cauzat ruptura sau isi amintesc dezvoltarea simptomelor dupa un incident minor, cum ar fi ridicarea de pe vine.

Durerea si tumefierea minima sunt deseori singurele simptome.
Durerea aparuta in interiorul genunchiului poate indica ruptura meniscului medial. Durerea aparuta in portiunea externa a genunchiului poate indica ruptura meniscului lateral.

5.Complicatii

Leziunile de menisc netratate duc la artroza de genunchi, la entorse repetate.

6.Evolutie

Ruptura de menisc nu se vindeca niciodata netratata, iar tratamentul poate sa fie conservator, cu pastrarea meniscului sau de extirpare a meniscului (tratament chirurgical - meniscectomie partiala sau totala). Leziunile de menisc a genunchiului, frecvente la sportivii de performanta, sunt in principal rupturi, mergand uneori pana la ruptura completa, tratamentul lor este chirurgical. Dupa interventie, este recomandat subiectului sa isi reia mersul cat mai repede posibil. 

7.Tratament igieno-dietetic

Tratamentul igieno-dietetic in cadrul genunchiului operat nu este specific.

Daca bolnavul, are un surplus de strat adipos este bine sa nu consume lipide sau glucide (piine, fainoase, zahar) deoarece articulatia si asa suferinda va fi ingreunata si mai mult de greutatea provenita din consumul acestor alimente.

Recomandam deci, bolnavului, in perioada spitalizarii consumul de proteine principale cum ar fi: carne, (slaba) fiarta, oua, lapte si brinzeturi.

Cel mai important rol il au vitaminele prin:

vitamina A, care ajuta la regenerarea celulelor din organism, la vindecarea ranilor, cresterea rezistentei la infectie;

vitamina K are actiune antihemoragica;

vitamina C care asigura functionarea normala a vaselor sanguine;

In general trebuie evitate eforturile profesionale si pozitia ortostatica prelungita.

8.Tratament profilactic

Va consta in evitarea eforturilor mari sau bruste, mai ales la sportivii de performanta, la virstnici (care au un grad avansat de degenerare a elementelor articulare), la copii.

9.Tratament ortopedico-chirurgical

Imobilizarea gipsata se aplica atat la fracturi cat si in cazul unor afectiuni care necesita punerea in repaus a unui segment. In cazul esuarii tratamentului ortopedic, se indica tratamentul chirurgical.

Chirurgia ortopedica s-a extins treptat depasind in prezent, indicatiile clasice din cadrul traumatologiei.

Menisccectomia este o operatie intra-articulara prin care se realizeaza curatirea genunchiului de o serie de elemente anatomice, inclusiv in indepartarea meniscului rupt.

Ruptura de menisc are indicatie operatorie majora, deoarece instalarea procesului degenerativ al genunchiului este accelerata.

Meniscul rupt poate fi indepartat in intregime sau numai fragmente rupte, in locul ramas liber formandu-se un un nou menisc din tesut fibros.

Dupa operatie, genunchiul este strans intr-un pansament compresiv pentru a impiedica hemartroza si este imobilizat pe atela.

Reeducarea incepe a doua zi dupa operatie cand piciorul se afla pe atele. La inceput se executa contractii izometrice pentru cvadriceps aflat in exces.

Contractiile cvadricepsului se vor repeta de 5-6 ori la fiecare ora, pana cand muschiul devine suficient de puternic. In acest moment se fac ridicari ale membrului inferior cu atela cu tot.

Daca tratamentul a fost bine efectuat, dupa 10-15 zile se obtine o musculatura buna si se poate trece la mers. Unii autori recomanda inceperea mersului dupa 48 ore de la operatie, mentinand atela.

In exercitiile de mers se va urmari:

ca piciorul sa fie intins din genunchi, in faza de sprijin anterior;

sa se corecteze tendinta de leganare laterala provocata de teama de a calca pe piciorul operat;

sa se corecteze inclinarea trunchiului tinand bratul din partea piciorului operat in sus pe langa cap;

Dupa 30 zile de la operatie, mersul trebuie sa fie corectat, intirzierile fiind de multe ori provocate de graba de a merge cu un picior insuficient pregatit si dureros.