METODE DE RECUPERARE BFT IN ANCHILOZA DE SOLD

Anchiloza este suprimarea mibilitatii articulare prin organizarea exudatelor din cavitatea articulara inflamata sau prin sudarea extremitatilor osoase vecine, dupa avizarea chirurgicala.

I TITLUL LUCRARII DEFINITIE Anchiloza de sold: pierderea completa a miscarilor din articulatia coxo-femurala.

II ETIOPATOGENIE

In general alterarile cartilaginoase constituie un proces metabolic care incepe dupa 40 de ani si care adesea nu poate fi asimilat cu "imbatranirea".

In producerea leziunii cartilaginoase caracteristic anchilozelor sunt incriminati urmatorii factori:

a)      Factor mecanici

alterarea cartilagiului poate fi produsa de o suprasolicitare datorita unei repartitii anormale a presiunii articulare, o hiperpresiune in anumite punc-te.

b)      Factori traumatici

traumatismele importante ce determina fracturi, luxatii sau subluxatii antreneaza alterari ale cartilagiului sau repartitii noi de presiuni articulare

c)      Imbatranirea

odata cu inaintarea in varsta se produc perturbari endocrine, in conditiile acestei vitalitati scazute aparitia artrozelor este marcata, la aceasta con-tribuind si o vascularizatie scazuta

d)      Factori inflamatori cronici

dupa unele inflamatii sau infectii, cartilagiul articular poate fi alterat dezorganizat, inlocuit printr-un tesut cicatricial (TBC osteoarticular)

poliartrita reumatoida determina frecvent leziuni la nivelul coxo-femural care evolueaza cronic, progresiv prin stadiile de sinovita si capsulita si interesarea ligamentoasa, leziuni candrale si osteocandrale.

procese inflamatorii urmate de ofibroza si atrofie musculara determina o mobilitate redusa in perioada de recuperare,aparitia unui puseu agraveaza situatia si de multe ori se instaleaza anchiloza

coxita care determina o anchiloza de cele mai multe ori, in flexie este uneori bilaterala determinand suprimarea mersului

leziuni infectioase articulare - artrita nespecifica sau specifica, tuberculoza panacocica, osteomielita, plagi articulare, reumatismul poliarticular anchilozant, toate duc la pierderea completa a mobilitatii articulare dand anchiloza la sfarsit, sinoviala si cap-sula articulara sunt ingrosate si aderente la tesuturile vecine cu osificari. Partile moi din jur (piele, muschi, vase, nervi) sunt a-trofiate si retractate

anchiloza de sold poate fi urmarea unei artoza coxo-femurale sau a unei malformatii congenitale la care se adauga tulburarile statice, traumatismele plus tulburarile vasculare sau endocrine.

III ANATOMIA PATOLOGICA

Tesutul cartilaginos normal este foarte activ, la nivelul sau avand loc urmatoarele procese:

sinteza de ADN si a proteinelor

formarea substantei fundamentale care contine din abundenta mucopolizaharide

fabricare fibrelor de colagen.

In artroze metabolismului cartilagiului este diminuat, sintezele amintite fiind deficitare.

Rezulta organizarea exsudatelor din cavitatea articulara inflamata, osteoscleroza articulara, osteofibroza articulara marginala, alterari morfologice cartilaginoase.

IV SIMPTOMATOLOGIE

Anamneza pacientului

Vom cere subiectului date privitoare la conditiile in care a aparut anchiloza (aici includem varsta, profesia si locul de munca). Apoi trecem la depistarea unor tratamente efectuate anterior, la efectele acestora asupra pacientului si rezultatele obtinute dupa care trecem la inspectarea starii pacientului in momentul prezentarii la control.

Faptul ca pacientul are dureri, trebuie mentionat caracterul durerii initiale, evolutia ca si influenta diferitelor tratamente. In ceea ce priveste durerea pentru care se prezinta la medic trebuie precizati urmatorii parametrii:

severitatea durerii

calitatea durerii

perioada de producere a durerii

cauzele agravante

factorii ce usureaza durerea.

Starea prezenta

Examenul clinic obiectiv

trebuie facut sistematic si foarte minutios

in pozitia culcat prin palpare atenta vom localiza sediul durerilor: - anterioare inghimale

- externe - trohanteriene

apoi vom aprecia daca durerea este de tip inflamator sau de tip mecanic.

Masuram apoi cu atentie lungimea comparabila a membrelor inferioare:

in timpul mersului schiopateaza

in picioare: pozitie vicioasa, sprijinindu-se pe membrul inferior sanatos si tinand in usoara flexie membrul bolnav.

Daca examinam atent bolnavul observam:

atrofia musculara, coborarea pliului fesier

decubit dorsal - limitarea miscarilor.

Bolnavul nu prezinta simptome generale.

V. CRITERII PENTRU SUSTINEREA DIAGNOSTICULUI

a)          Examen clinic

durerea - la inceputul mersului, la effort prelungit

deficit de mobilitate

deficit de stabilitate

tulburari de postura si mers

redoare articulara.

b)          Examen radiologic

osteofitoza, osteoscleroza, deformarea capului articular ca semn de debut

c)          Examen de laborator

VSH negativ

leucograma, electroforeza - normale

lichid sinovial - absent

La examenul subiectiv:

bolnavul urca si coboara greu scarile, nu poate pune picior peste picior

mers leganat.

VI. DIAGNOSTICUL

Diagnosticul se face in functie de examenul radiologic.

VII. EVOLUTIA BOLII

Este lenta si progresiva.

VIII. PROGNOSTIC

vital - este bun

functional - rezervat

IX. TRATAMENTUL

Tratamentul urmareste insanatosirea "ad integrum", adica in totalitate asemenea stari initiale. De aceea se folosesc toate metodele de recuperare:

hidroterapia

masaj

kinetoterapia

electroterapie

medicatii, regim alimentar, reglarea starii psihice si ridicarea moralului, integrarea in societate

efectuarea tuturor metodelor ii ajuta pe bolnavi sa-si continue viata si sa-si ajute familia in toate imprejurarile.

Tratamentul profilactic

Corectia tulburarilor statice ale soldului si a tulburarilor de la distanta.

Tratamentul curativ

Tratamentul de baza este cel ortopedic care isi propune sa reduca incarcarea articulatiei si sa-I mareasca functia. Bolnavul trebuie sfatuit sa-si menajeze soldul prin evitarea mersului excesiv, necesitatea unor perioade de relaxare in timpul zilei, evitarea ortostatismului.

Tratamentul igieno-dietetic

Trebuie prescris bolnavului un regim hipocaloric si sa i se explice ca un tratament medicamentos nu poate da rezultate atata timp cat persista un proces ponderal. Bolnavul trebuie sa evite mersul pe un teren accidentat, uracrea si coborarea scarilor; postura de baston in mana opusa soldului afectat; evitarea ortostatismului.

Evolutia starii psihice

Este foarte important sa-l convingem pe pacient sa nu se dea in laturi de la nici un tratament. Daca ii face rau tratamentul respectiv se intrerupe imediat, dar trebuie incercat orice pentru binele sau.

Medicatia antiinflamatoare, antalgica

Constituie un adjuvant al masurilor ortopedice. Tratamentul de fond este tratamentul cu antialgice si antiinflamatoare, aspirina, fenilbutazona, indometacin.

In cazul unor puseuri severe se recomanda infiltratii intraarticulare cu xilina si cortizon, saruri de aur care la inceputul bolii au efect terapeutic, miorelaxante, administrarea de clorozoxazona.

Tratament chirurgical

Chirurgia ortopedica poate rezolva total sau partial:

durerea

deficitul de vascularizatie a capului femural

suprafata portanta

vectorii de presiune si tractiune

stabilitatea

mobilitatea articulara.

Aceste obiective se realizeaza prin diverse tipuri de operatii de la simplele osteotomii pana la protejarea totala.

Interventiile recuperatorii ale soldului pot fi precoce, corectoare asa cum sunt: buterul, osteoplastic, osteotomia, artroplastiile si artrodeza; se mai pot face alungiri de tendoane.

Fizioterapia

Este ramura medicinii generale care foloseste ca scop terapeutic agentii fizici, naturali sau artificiali.

Varietatea mare a acestor agenti fizici si modul lor diferit de aplicare si actiune a dus la dezvoltarea mai multor ramuri: electroterapia, hidroterapia, masaj si mecanoterapie, kinetoterapia si gimnastica medicala, balneoterapia, helioterapia, talasoterapia, pneumoterapia si inhalatiile.

In afara acestora, fizioterapia include toate procedeele care folosesc agenti fizici artificiali (electricitatea, apa, masajul).

Balneologia care in trecut se limita la "invatatura despre bai", se ocupa astazi cu toti factorii din statiunile balneoclimaterice folosite in scop terapeutic (ape minerale, namoluri, clima). Balneologia este legata de o serie de specialitati: hidroterapia, chimia balneochimica, microbiologia, climatologia.

Hidroterapia

Baia kinetoterapeutica sau baia cu miscari este o baie calda, la care se asociaza miscari in toate articulatiile bolnavului. Se efectueaza intr-o cada mai mare ca cele obisnuite, care se umple cu apa la temperatura de 36⁰-37⁰ Celsius si mai rar 38⁰.

Bolnavul este invitat sa se urce in cada si, timp de 5 min., este lasat linistit. Dupa aceea tehnicianul executa (sub apa) la toate articulatiile, toate miscarile posibile. Tehnicianul sta la dreapta bolnavului.

Se incepe cu degetele membrului inferior de parte opusa, apoi pe rand se imprima miscari si celorlalte articulatii; se trece la membrul inferior de aceeasi parte. Manevrele se continua apoi la membrele superioare, intai cel de partea opusa, apoi cel de aceeasi parte, pornindu-se tot de la degete. La urma se trece la mobilizarea trunchiului si la miscari in articulatiile capului si ale coloanei cervicale.

Toate aceste miscari se executa intr-o perioada de timp de 5 min. Dupa aceea bolnavul sta in repaos, dupa care este invitat sa repete, singur miscarile imprimate de tehnician.

Durata baii este de 20-30 min., dupa care bolnavul este sters si lasat sa se odihneasca. Se poate executa si pe segmente limitate in vane mici corespunzatoare.

Mod de actiune Factorii pe care se bazeaza efectele baii kinetoterapeutice sunt: factorul termic si factorul mecanic.

Mobilizarea in apa este mai putin dureroasa din cauza relaxarii musculare care se produce sub influenta apei calde si pierderii greutatii corporale, conform legii Arhimede.

Baile cu flori de musetel sau de menta

Mod de preparare: se ia o cantitate de 500 g -1000 g flori de musetel sau 300 g - 500 g foi de menta necesare pentru pregatirea unei bai complete.

Se face infuzie (se oparesc) intr-o cantitate de 3 - 5 l de apa fierbinte, se strecoara printr-o panza deasa, iar lichidul obtinut este turnat in apa baii, care capata culoarea ceaiului si un miros placut.

Mod de actiune. Substantele aromatice din baie au un efect sedativ asupra sistemului nervos.

Elecroterapie

Curentul diadinamic

Prin acest curent se obtine o inlaturare rapida a durerilor, o actiune trofica marcata mai ales asupra celulitelor, efect dinamogen asupra musculaturii striate si un efect resorbtiv al edemelor si exudatelor.

Tehnica de aplicare Curentul diadinamic se aplica pe tegument prin intermediul electrozilor. Alegerea lor si modul de aplicare depind de scopurile urmarite. Avem grija sa umezim bine materialul spongios elastic sau tesatura hidrofila cu care lucram.

Inainte de a da drumul la aparat trebuie sa controlam ca toate butoanele sa fie puse la 0, sa corespunda tensiunea cu cea aretelei electrice cu care lucram, sa aiba legatura cu pamantul.

Bolnavul simte o usoara furnicatura si fine intepaturi:

a)      In mod obisnuit, daca medicul nu prescrie o alta medicatie, vom incepe cu difazatul fix (D.F.) de 100 timp de 15-20 sec., durata necesara pentru adaptare, dupa care conductibilitatea electrica tegumentului ajunge la un maxim;

b)      Reducem cu 1-2 mA intensitatea si trecem la un curent monofazat fix (M.F.) de 50, timp de 15-20 sec. In acest interval de timp crestem intensitatea cat se poate de mult, pana aproape de pragul senzatiei neplacute. Este faza de adaptare a sensibilitatii;

c)      La sfarsitul celo 30-40 sec. se poate trece la curent diadinamic modulat cu lunga perioada (P.L.), fara sa mai fie nevoie sa acordam o atentie deosebita intensitatii curentului.

O alta metoda este aceea de trece direct la un curent cu perioada scurta (P.S.) timp de 30 sec., in care timp reglam intensitatea pana la un maxim tolerabil si apoi trecem la curentul modulat cu P.L.

Durata tratamentului este un factor important in terapia cu diadinamice. In general nu este nevoie sa se prelungeasca o sedinta peste 4-5 min.

In aplicatiile curente obisnuite se fac 6-8 sedinte, urmate de o pauza de 6-10 zile dupa care eventual se poate incepe o a doua serie de 6-8 sedinte. Undele scurte (U.S.)

Tehnica de aplicare Pentru ca rezultatele sa fie cat mai bune, in terapia cu unde scurte trebuie sa efectuam procedura cu multa atentie. La aplicare U.S. trebuie sa se urmareasca: bolnavul, electrozii si aparatul.

Bolnavul este culcat pe o canapea de lemn cu saltea de burete de cauciuc. Canapeaua sau patul sa nu aiba piese mari metalice, deci evitam canapelele cu arcuri, cele cu somiere sau paturile de fier. Tinand seama de faptul ca U.S. trec peste tesatura de bumbac, lana sau naylon, nu este cazul sa dezbracam complet bolnavul atunci cand lucram pe regiuni limitate si cu doze slabe. Se recomanda dezbracarea atunci cand administram doze puternice, care ar putea provoca o transpiratie abundenta. Tegumentele trebuie intotdeauna sterse, deoarece picaturile de apa supraincalzite ar putea sa dea arsuri.

Trebuie inlaturate toate obiectele metalice de pe bolnav, deoarece decentreaza campul electric si ar putea provoca arsuri la locul de contact al metalului cu tegumentul (ceas, chei, inele, bratari etc.).

Aparatele gipsate pot sa ramana pe bolnav tinand seama de faptul ca razele trec prin ele.

Bolnavul este rugat sa pastreze aceeasi pozitie in tot timpul procedurii, deoarece la fiecare miscare se modifica rezonanta aparatul se dezacordeaza si scade intensitatea curentului din circuitul bolnavului, diminuandu-se astfel efectul.

Ultrasunetul (U.U.S.)

Tehnica de aplicare Este important sa se cunoasca modul in care se executa corect prescriptia medicala.

La tehnica de aplicare, vom urmari in timpul procedurii manipularea proiectorului (capul emitator) si manevrarea aparatului.

In capul emitator este asezat cristalul piezoelectric care genereaza undele ultrasonice. Aceste sunt proiectate in linie dreapta sub forma unui fascicul, perpendicular cu suprafata de emisie a localizatorului.

Deoarece propagarea U.U.S. se face numai in solide si lichide, este necesar ca, intre proiector si tegument, sa nu existe nici un srat (nici chiar subtire) de aer, care ar putea sa opreasca transmiterea undelor spre bolnav. Pentru aceasta este nevoie de un contact intim intre suprafata emitatoare a proiectorului si tegument, care se realizeaza fie printr-o solutie vascoasa (cum este cea de ulei de parafina: gelatina 10% sau glucoza), fie un strat de apa degazeificata, fie cu vaselina simpla sau un alt unguent.

Tratamentele se pot efectua aplicand capul emitator: 1) prin contact direct asupra tegumentului, cand folosim o solutie vascoasa; 2) la distanta, sub apa, indirect, cand intre tegument si proiector exista un sttrat de apa de o grosime de cativa cm (regiunea bolnava si proiectorul fiind suspendat intr-un vas cu apa).

Ceasul semnalizator ne indica durata procedurii care va fi intre 3-10 min. Se incepe in general cu sedinte de scurta durata, care pot sa fie prelungite in functie de toleranta si reactia bolnavului.

Se va evita mersul in gol al aparatului.

Dozele utilizate sunt date de intensitate si durata procedurilor. Se folosesc in general doze mici. Bolnavul nu are voie sa inregistreze subiectiv nici un fel de senzatie. Daca apare durerea periostala, se va reduce intensitatea sau se trece la U.U.S. cu impulsuri.

Incepem de obicei cu intensitate mica (0,1-0,2 W/cm²) si durata scurta (3-4 min.), pentru ca in masura in care aceste doze sunt bine tolerate, sa crestem intensitatea in mod normal pana la doza totala pe suprafata capului de 10-15 W si la o durata medie de 5-6 min., aceste cifre putand sa fie depasite de la caz la caz. Numarul si ritmul sedintelor sunt variabile. In majoritate se fac sedinte la 2-3 zile, in afara cazurilor particulare. Nu este necesar sa se depaseasca de 4-6 sedinte, atunci cand nu se constata nici o ameliorare.

In procesele cronice se fac aplicatii locale in serii de 10-15 sedinte zilnic sau la 2 zile, urmate de o pauza de 2-3 saptamani.

Pentru cresterea eficacitatii U.U.S. este bine sa se asocieze si alte proceduri fizioterapice, in care caz se va face o singura procedura/zi. In asociere cu U.S., intensitatea U.U.S. va fi redusa la -1/3 din doza.

Alegerea frecventei potrivite are importanta, pentru ca sa se poata introduce energia ultrasonica la diverse profunzimi. O frecventa de 500-800 KHz permite patrunderea pana la o profunzime de peste 6 cm. Frecventa de 1000 KHz ajunge la cca 3-6 cm, iar frecventa peste 1500 KHz are o actiune superficiala sub 3 cm profunzime.

Masajul in anchiloza de sold

Masajul este o combinatie de manipulatii, de prelucrari mecanice multiple, aplicate sistematic asupra organismului, cu mana sau cu aparate special construite, I scopuri terapeutice sau igienice. Aceste prelucrari, care se executa in majoritatea cazurilor cu ajutorul mainilor (manipulatii), constau din diferite forme de neteziri, apasari, framantari, stoarceri, frictiuni, vibratii, scuturari sau lovituri usoare sau mai puternice numite manevre de masaj. Masajul trebuie adaptat la o caracteristica anatomica a regiunii, evolutia bolii starea prezenta a bolnavului, sexul, varsta si starea psihica a bolnavului.

Actiunea fiziologica a masajului

Este flexoral gambei pe coapsa, rotator. Ei sunt strabatuti de vena

si artera femurala.

Tehnica masajului in anchiloza de sold

In primul rand inainte de inceperea masajului ne vom asigura ca nu exista contraindicatii, atat in ce priveste leziunile cutanate, indiferent ca este vorba de o plaga infectata, un furuncul sau o infectie tumorala necunoscuta de bolnav, ce pot fi tumori benigne sub forma de lipom sau pot ascunde un cancer al pielii, o metastaza. In acest caz recomandam bolnavului sa se adreseze unui medic pentru precizarea diagnosticului.

Inainte de efectuarea masajului maseurul se va spala pe maini si va avea grija sa se execute masajul numau pe o piele ingrijita.

Pentru executarea in bune conditii a masajului sunt necesare:

o banca sau o bancheta confectionata din lemn sau metal, cu o rezematoare mobila pentru cap, si care trebuie sa aiba urmatoarele dimensiuni:

lungimea 1,95 cm

inaltimea 72-75 cm

latimea 60-65 cm

un scaun cu o speteaza scurta, pentru a manipula usor asupra cefei, umerilor si asupra partii superioare a spatelui si toracelui;

cateva scaune rotative pentru pacienti si maseuri.

Ca regula de igiena de care trebuie sa tina seama maseurul inafara de

spalatul pe maini mai sunt: taierea unghiilor, fara ceasuri si inile pe mana in timpul executarii masajului, spalarea mainilor dupa fiecare masaj; cearceaful folosit de client sa fie individual si curat etc..

Tehnica masajului coxo-femural

Bolnavul este asezat in decubit ventral si incepem mai intai cu articulatia opusa cu netezirea cu ambele palme de o parte si de alta a muschilor fesieri pana la creasta iliaca. O alta netezire este metezirea pieptene care se face pe muschii fesieri, care sunt bine dezvoltati.

Se face apoi framantarea cu o mana pornind de la partea inferioara a fesierilor paravertrebrali-lombari pana la T₁₂