METODOLOGIA UTILIZATA IN CENTRUL MATERNAL

METODOLOGIA UTILIZATA IN CENTRUL MATERNAL

Metode si tehnici utilizate in asistenta sociala

Asistenta sociala reprezinta "ansamblul de institutii, programe, masuri, activitati profesionalizate de protejare a unor persoane, grupuri, comunitati cu probleme sociale, aflate temporar in dificultate, in criza si deci vulnerabile." ( Zamfir, C. Vlasceanu, L., 1993, p. 46).

Asistenta sociala sprijina aceste persoane, care temporar nu pot duce o viata activa, auto-suficienta, nu numai sa treaca peste momentele dificile, sa depaseasca situatia frustranta, criza, ci sustine, prin mobilizarea resurselor institutiilor de stat, voluntare, externe si a eforturilor comunitatii si familiei refacerea capacitatilor proprii de integrare socioculturala normala a beneficiarilor serviciilor sociale. ( Zamfir, C., Vlasceanu, L., 1993, p. 47).

Asistentul social abordeaza persoana din perspectiva interactiunii acesteia cu mediul propriu de viata: familial, economic, politic, moral, cultural, social, etc., trebuind sa posede cunostinte atat despre dezvoltarea umana a persoanei respective, cat si despre contextul in care traieste.

Asistentul social are nevoie de o combinatie de cunostinte specializate de psihologie sociala, sociologie, pedagogie, medicina, care reprezinta un fundal teoretic general indispensabil metodelor di tehnicilor specializate pentru ajutor, interventie si terapie in situatiile concrete de criza. ( Zamfir, C., Vlasceanu, L., 1993, p. 47).

Asistenta sociala si-a dezvoltat inca de la inceputul secolului un ansamblu de metode si tehnici proprii:

De identificare a cazurilor, a problemelor de rezolvat prin diagnostic diferentiat;

De evaluare a posibilitatilor de interventie rapida prin cautarea unor solutii specifice si alegerea unor metode adecvate pentru cazurile particulare;

De promovare a unor strategii de prevenire a situatiilor defavorizante, cu risc crescut pentru grupuri si indivizi;

De asigurare a unor conditii speciale pentru respectarea cu strictete a standardelor etice specifice profesiei de asistent social. ( Zamfir, C. Vlasceanu, L., 1993, p. 47).

Asistentul social din societatea romaneasca actuala trebuie sa sprijine nu numai persoanele sau grupurile izolate aflate in dificultate, ci insasi colectivitatea care trece prin probleme generate de perioada de tranzitie si din care face parte, cu costuri umane si sociale cat mai scazute cu putinta. ( Zamfir, e., 1997, p. 461).

Interventia trebuie sa vizeze nu numai efectele, ci si cauzele care le-au generat. Eliminarea cauzelor trebuie sa castige in importanta in raport cu minimalizarea efectelor. ( Zamfir, C., Vlasceanu, L., 1993, p. 51).

Metode si tehnici utilizate in Centrul Maternal

Tocmai de aceea asistenta sociala sia- dezvoltat si perfectionat in permanenta, in functie de problemele nou aparute, un ansamblu de metode, tehnici de interventie, strategii de actiune, programe si masuri specializate proprii.

Metodele reprezinta ansamblul de operatiuni intelectuale ce permit analiza, intelegerea si explicarea unei realitati studiate. ( Acris, C., Mihaita, D., Sorescu, D., 2004, p. 28).

Etimologic, termenul provine din greceste-methodos, desemnand cale, drum de urmat. Prin urmare, metoda reprezinta calea pe care o parcurge profesionistul pentru a intelege, explica si orienta realitatea spre solutionarea unei situatii de criza.

Spre deosebire de metode, tehnicile reprezinta maniere particulare de cunoastere si actiune, ce pun in joc elemente practice, concrete, adaptate unui scop precis si definit. Tehnicile sunt instrumente de cercetare puse in lucru in functie de o strategie generala definita prin metoda. Se utilizeaza frecvent in ultimul timp, termenul de actiune afirmativa. ( Zamfir, C., Vlasceanu, l., 1993, p. 48).

Metodele apreciative utilizate in asistenta sociala propun solutionarea cazurilor prin aprecierea, intlegerea si amplificarea experientelor pozitive prin efortul concentrat al unei echipe pluridisciplinare. Managementul de caz, supervizarea, consilierea, ancheta sociala sunt metode destinate unor servicii de calitate in cadrul centrelor maternale, ele conducand de cele mai multe ori la realizarea cu succes a obiectivelor stabilite atat de profesionisti, cat si a celor solicitate de beneficiari.

2.1. Supervizarea

Supervizarea este o metoda de acompaniere prin reflexiile impartasite ale profesionalistilor in scopul cresterii abilitatilor lor de lucru cu persoanele aflate in dificultate sau in situatii de risc. Ea reprezinta o forma de dezvolatre si perfectionare atat in planul personal, cat si in planul profesional pentru personalul din cadul Centrului Maternal. ( Acris, C., Mihaita, D., Sorescu, D., 2004, p. 28).

Supervizarea este un proces dinamic, care presupune schimbari, achizitii care au ca rezultat ameliorarea conditiilor de munca in sensul cresterii eficientei si satisfactiei pesonalului si a evitarii epuizarii profesionale. Desfasurandu-se ca o reflectie comuna asupra unor aspecte profesionale se poate asemana cu o metoda de consiliere colegiala.

Pentru buna desfasurare profesionala, aceasta metoda reprezinta o necesitate, indiferent de eficienta profesionala a persoanei in cauza, atat pentru incepatori, cat si pentru persoane cu experienta.

Supervizarea urmareste:

Ameliorarea transparentei si a capacitatii supervizatului de intelegere a sarcinilor si actiunilor proprii, atat in cadrul centrului, cat si in paralel cu sarcinile din cadrul lui;

Cresterea capacitatii de actiune a supervizatului in domeniul profesional;

Cresterea potentialului de conduita profesionala autonoma si de colaborare a acestuia;

Incurajarea unei comunicari constructive intre persoanele im0plicate in sarcini comune;

Ameliorarea calitatii muncii si in acelasi timp a gradului de satisfactie in munca;

Analizarea limitelor personale si structurale ( ale competentelor, ale sarcinilor care trebuie indeplinite, ale abilitatilor personale);

Identificarea si reprezentarea propriei pozitii si a capacitatilor de interventie in cadrul unor probleme sau conflicte;

Prevenirea efectelor de epuizare profesionala.

Supervizarea presupune prezenta "fata in fata" in cadrul unor intalniri, cu acordul sau la cererea angajatului, intr-un climat de confidentialitate. Ea poate fi individuala si de grup. ( Acris, C. Mihaita, D., Sorescu, D., 2004, p. 28).

Supervizarea individuala are efect de "antrenament" al profesionistului supervizat, stimulandu-l sa-si descopere minusurile si punctele tari, sa-si dezvolte capacitati de autocontrol, simtul critic si autocritic, competenta profesionala avnd un efect de feed-back al activitailor.

Supervizarea de grup se realizeaza prin intalniri ale profesionistilor intreprinse in munca cu beneficiarii, din acelasi domeniu, dar este indicat sa functioneze in cadrul unor organizatii diferite. Atunci cand echipe este consolidata, se poate realiza si intre membrii ei. Acest tip de supervizare stimuleaza capacitatea de a colabora, de a comunica eficient, de a interpreta pareri diferite si de a le prelucra in mod constructiv, de a afla solutii si de a dezvolta competenta socila.

2.2. Managementul de caz

Managementul de caz reprezinta ansamblul actiunilor intreprinse cu scopul directionarii eforturilor unei colectivitati umane spre asigurarea progresului social si material, precum si satisfacerea intereselor ce decurg din obiectivele majore stabilite in cadrul unei institutii, serviciu.

Manegementul de caz reprezinta un set de etape logice si un proces de interactiune in cadrul unei retele dec servicii ce garanteaza ca beneficiarul primeste serviciile de care are nevoie intr-o modalitate eficace, eficienta, adecvata si care ii confera sustinere. ( Acris, C., Mihaita, D., Sorescu, D. 2004, p. 33).

Managemetul de caz este o metoda de coordonare a tuturor resurselor disponibile, dar este si un proces care garanteaza eficienta serviciilor oferite in cadrul Centrului Maternal.

Ca proces, acesta urmareste atingerea unor obiective clar stabilite, utilizand resurse: umane, materiale, spatiu, timp. Resursele sunt considerate intrari in proces - imputuri, iar obiectivele reprezinta iesiri din proces-outputuri, succesul unui managemnet de caz fiind dat de raportul dintre iesiri si intrari, care indica reusita actiunii.

Managerul de caz este numit de catre coordonatorul Centrului Maternal, in functie de specificul situatiei prezentate in cadrul sedintei de lucru saptamanale. Acesta va monitoriza intreaga interventie, in mod global, coordonand echipa multidisciplinara de interventie. El este obligat sa aduca la cunostinata coordonatorului de caz si echipei orice modificare survenita in situatia benficiarilor care afecteaza atingerea obiectivelor cuprinse in planul de servicii si care pot afecta inclusiv planul de interventie.

Managerul de caz integreaza si coreleaza datele obtinute, stabileste repartizarea responsabilitatilor pentru fiecare colaborator din cadrul echipei, dezvolta impreuna cu beneficiarii si cu sprijinul echipei pluridisciplinare un plan de servicii adecvat, care sa asigure succesul actiunii, monitorizeaza furnizarea serviciilor, evalueaza rezultatele serviciilor oferite. De asemenea, acesta clarifica si solutioneaza problemele inevitabil aparute pe parcursul interventiei, ajusteaza planul de interventie in functie de evolutia situatiei cu acordul coordonatorului de caz.

Cazurile care ajung in atentia Centrului Maternal sunt directionate catre acest serviciu de catre Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului de sector sau oras. Coordonatorul de caz este o persoana din cadrul acestui serviciu care selecteaza cazurile in functie de indeplinirea criteriilor de eligibilitate, propune primirea cuplului mama-copi in regim de rezidentiat, participa la sedintele declucru din cadrul centrului si hotaraste masurile care se instituie pentru fiecare caz in parte in functie de rapoartele periodice intocmite de managerul de caz din cadrul Centrului Maternal.

Etapele managementului de caz in Centrul Maternal:

Stabilirea primului contact;

Evaluarea initiala si definirea problemei;

Stabilirea managerului de caz;

Evaluarea complexa;

Planificarea interventiei- Planul Personalizat de Interventie:

stabilirea obiectivelor;

formularea planului de actiune- descrierea activitatilor pas cu pas pana la realizarea actiunii;

identificarea resurselor individuale si comunitare impreuna cu beneficiarul si membrii retelei de servicii care vor contribui la realizarea obiectivelor;

realizarea unui contract intre managerul de caz si client cu precizarea obiectivelor, a actiunilor, a limitelor de timp si a responsabilitatilor partilor;

conectarea beneficiarului la serviciile necesare;

Faza de actiune:

interventia propriu-zisa;

coordonarea si monitorizarea interventiei;

Evaluarea intermediara;

Evaluarea finala;

Incheierea relatiei;

Evaluarea managementului de caz;

Monitorizarea post-interventie.

Initial, mama si copilul/copiii sunt adusi in centru de catre coordonatorul de caz care trimite un raport ce contine date despre posibilii beneficiari, o evaluare initiala a situatiei si rezultatele anchetelor sociale intreprinse de catre Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului de sector, cu acordul coordonatorului Centrului Maternal.

Se instituie masura de primire in regim de rezidentiat si i se comunica amei regulamentele de ordine interioara prevazute de centru.

Cazul este discutat si analizaat in echipa, on cadrul unei sedinte si i se stabileste managerul de caz.

In functie de concluziile rezultate in urma evaluarii initiale sunt stabilite obiectivele evaluarii globale si sunt adunate date suplimentare care conduc la aprofundarea cazului si la stabilirea metodelor si a instrumentelor de lucru ce se vor utiliza.

Evaluarea complexa sta la baza planului personalizat de interventie care este un document scris, elaborat de catre managerl de caz impreuna cu echipa si beneficiara in care se stabilesc obiectivele si mijloacele interventiei si actiunile ce se vor intreprinde pentru realizarea obiectivelor.

Contractul este urmatoarea etapa din planificarea interventiei, reprezentand o intelegere scrisa intre parti: managerul de caz si mama respectiva, care stipuleaza obiectivele si mijloacele interventiei, sarcinile fiecaruia si limita de timp.

Interventia propriu-zisa se incadreaza, in general, intr-o limita de timp de aproximativ 6 luni, in functie de situatia concreta a fiecarei beneficiare. Interventia asupra mamei si copilului ei este analizata si fibalizata prin elaborarea unui plan de interventie pentru fiecare caz in parte. Planul de interventie sau de acompaniere este intocmit de echipa pluridisciplinara alaturi de mama, care devine astfel constienta si ia parte la deciziile pentru rezolvarea cazului ei. Se stabileste un parteneriat intre mama rezidenta si echipa multidisciplinara care are obiective clar stabilite. In cadrul Planului Personalizat de Interventie sunt incluse activitatea de instruire pentru cresterea si ingrijirea copilului, de consiliere si orientare pentru reinsertia mamei. Acest plan se stabileste pe baza aptitudinilor, pregatirii scolare si profesionale, profilului psihologic al mamei respective.

Managerul de caz monitorizeaza in permanenta aplicarea planului personalizat de interventie. Acesta poate solicita sprijinul celorlalti profesionisti, poate organiza sedinte de lucru, in afara celor periodice, cu scopul de a furniza coordonatorului de caz si echipei noi informatii sau de a propune schimbari ale strategiei de interventie, reorganizarea obiectivelor.

In cazul in care mama nu respecta in mod frecvent Regulamentul de Ordine Interioara, sau pune in pericol integritatea celorlalte beneficiare, fuge din centru sau isi abandoneaza copilul, se intocmeste un raport scris, care propune excluderea mamei din cadrul centrului, intocmit de catre managerul de caz si adus in evidenta coordonatorului de caz care stabileste redirectionarea beneficiarei si a copilului ei catre alte servicii si incheierea cazului pentru Centrul Maternal.

Cazurile care se solutioneaza conform expectantelor echipei sunt evaluate final, urmand a fi monitorizate pe o perioada de 6 luni de la iesirea din centru, cu o frecventa stabilita in functie de fiecare caz in parte.

Dosarele cazurilor incheiate se pastreaza in cadrul Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului din raza Centrului Maternal.

2.3. Consilierea

Consilierea reprezinta o tehnica de informare si de evaluare care cuprinde metode ca observatia si conversatia. Ea este un mijloc de a modifica comportamentul reprezentand si o experienta de comunicare. Mai mult decat atat, consilierea este o cautare in comun a sensului si a solutiilor in viata beneficiarilor.

In cadrul Centrului Maternal, sedintele de consiliere se realizeaza de catre psihologul centrului in cadrul unor intalniri programate de catre profesionist sau la solicitarea beneficiarului pe o tema stabilita cu acordul beneficiarului si centrata pe problemele acestuia. O sedinta de consiliere are o limita de timp, in general nedepasind 90 de minute. Ea reprezinta o forma confidentiala de a sustine beneficiarul sa-si identifice si sa-si clarifice problemele, sa caute resursele necesare iesirii din situatia de criza avand si rol proactiv, de prevenire a intrarii in situatii de risc. Consilierea este orientata catre prezent si viitor si are o viziune pozitiva asupra capacitatii indivizilor de a gasi in ei resursele necesare depasirii dificultatilor si dezvoltarii personale.

Rolul consilierului nu este de a invata, de a da sfaturi, de a sugera solutii si nici de a fi un martor impasibil, obiectiv la eforturile beneficiarlor, ci mai degraba un "companion", un tovaras de drum, o persoana care stie sa asculte.

Consilierul va acorda atentie cadrului si circumstantelor in care are loc intrevederea, respectand cateva principii:

confidentialitatea care asigura cadrul securizant intrevederii;

non-judecarea care presupune ca beneficiarul sa se simta acceptat fara sa aiba sentimentul ca e acuzat, chiar daca profesionistul nu este de acord cu valorile sale;

respectul pentru client sta la baza activitatii de consiliere. Punctul de vedere central il constituie integritatea persoanei si libertatea acesteia de a alege si de a lua decizii;

egalitatea asa incat sa nu existe sentimentul ca profesionistii sunt superiori si detin solutiile problemei;

responsabilitatea pentru realizarea obiectivelor fixate.

Beneficiarii de consiliere pot fi atat mamele rezidente in Centrul maternal, cat si partenerii acestora sau membrii ai familiei extinse, fiind realizata ingeneral individual, dar si in grup in functie de obiectivele si tema stabilita.

Fazele consilierii:

asigurarea confortului necesar desfasurarii in vederea cresterii sanselor compatibilitatii interpersonale si a intimitatii. Se iau in consideratie principalele dimensiuni ale mediului: fizic, psiho-social si cultural ( vocabularul folosit trebuie sa fie in functie de nivelul de dezvoltare, de cunostinte, de emanciparea culturala a persoanei);

obtinerea acceptului persoanei pentru desfasurarea activa a consilierii si in deplina cunostinta de cauza;

proiectarea sumara a sedintei de consiliere care presupune stabilirea temei, a obiectivelor propuse si a limitei de timp stabilite impreuna cu beneficiarul;

conversatia propriu-zisa;

interpretarea datelor priveste raportarea noilor informatii la ceea ce se stie despre client semnalandu-se progresul pe care beneficiarul se presupune ca l-a inregistrat, iar in cazul semnalarii de catre specialist a unor noi probleme care solicita masuri se pun in discutia sedintelor de lucru.

Consilierea se face, in general individual, dar in cazul problemelor maritale/de cuplu, poate fi necesara si consilierea de cuplu. De asemenea, poate fi consiliata orice persoana care are legatura cu acest caz, daca se considera ca aceasta poate sa conduca la solutionarea crizei.

2. Ancheta sociala

Ancheta sociala este instrumentul de baza al asistentului social. Aceasta se realizeaza numai in interesul persoanei care solicita sprijin sau este beneficiara a serviciului social.

Ancheta sociala este un inscris ce individualizeaza situatia concreta a fiecarui beneficiar.

In centrele maternale, ancheta sociala se redacteaza si se semnaeaza de catre asistentul social in urma vizitelor la domiciliul familiei mamei si copilului rezidenti in Centrul Maternal, sau a altor persoane relevante pentru cazul respectiv cuprinzand, in mod obligatoriu, urmatoarele aspecte:

datele de identificare ale clientului;

istoricul personal al clientului, mediul socio-afectiv in care a trait mama si copilul/copiii beneficiari ai Centrului Maternal;

situatia familiei beneficiarei;

starea materiala: conditii de locuit, forme de venit, situatia financiara;

starea de sanatate a mamei si a copilului;

relationarea in familia largita si in comunitate;

concluzii si propuneri.

Metoda se aplica, in perioada de rezidentiat a acestora cu scopul de a se verifica veridicitatea datelor primite la includerea cuplului mama-copil in cadrul Centrului Maternal, de a se stabili o diagnoza sociala a cazului si de a se gasi resurse pentru insertia familiala si/sau sociala a acestora si iesirea sin situatia de criza.

Ancheta sociala se realizeaza si cu mama-beneficiara, dupa reinsertia familiala a acesteia sau dupa reintegrarea in societate, la domiciliul unde s-a stabilit, in perioada de monitorizare, pentru observatii finale si concluzii.

INTRODUCERE

Unul dintre primele drepturi ale omului este acela de a se bucura de viata de familie si unul dintre drepturile fundamentale ale copilului este acela de a-si cunoaste si de a fi cresut de parintii sai.

Specificul rolului jucat de familie prin natura legaturii afective particulare si devirsificate care ii uneste pe membrii acesteia, joaca un rol securizant, necesar unei lente maturizari a copilului.

Nu toate familiile sunt pregatite sa-si asume astfel de roluri- de a asigura securitate afectiva si mijloace materiale necesare pentru dezvoltarea armonioasa a copilului. Institutionalizare copilului-mult timp singura solutie pentru familiile cu dificultati socio-conomice- asigura mijloacele materiale, dar nu poate suplini dragostea si afectiunea familiei, ceea ce are efecte ditructive profunde, pe termen lung, in dezvoltarea emotionala, a comportamentului social si chiar fizica a copilului.

Lucrarea .. Cauta sa atraga atentia asupra importantei sustinerii copilului in familia naturala, prin sprijinirea mamei aflata in dificultate de a depasi situatia de criza, in cadrul unui spatiu de viata dinamic, de tip familial, consiliere psihologica si juridica atat a mamelo, cat si a familie careia apartin acestea, asigurarea unui climat afectiv.

Am ales aceasta tema pentru a observa in ce masura "grija" purtata de o institutie de asistenta sociala cu regim rezidential, fta de cei aflati in dificultate, este una de tipul celei materne, adica unilaterala si gratuita. Termenul "maternal" desemneaza valori ca: sensibilitatea la context, blandete, protectie, grija, respectul pentru relatii, dar nu intr-un sens care sa priveasca beneficiarul ca pasiv si neajutorat, ci dimpotriva, prin evidentierea calitatilor sale ca puncte de sprijin pentru o imputernicire care sa-i confere utonomie si independenta.

De alftel, am vrut sa evidentiez importanta pe care aceste institutii de asistenta sociala o acorda familiei, fiind unele din putinele institutii care abordeaza copilul alaturi de mama sa, mentinand contactul direct dintre mama si copilul/copiii sai, promovand formarea unui atasament robust intre mama si copil.

CONCLUZII

Nasterea este un moment unic, dar si o cotitura in viata oricarei femei. Este perioada in care viitorul reprezinta o permanenta responsabilitate pentru viata pe care o aduce pe lume. Luand in considerare si faptul ca prezentul este confuz si dominat de lipsuri, aceasta responsabilitate poate fi inspaimantatoare.

Intrarea in situatie de criza nu este previzibila, fiecare caz are unicitatea lui si singurele programe care preintampina explicit nasterile nedorite sunt cele de planificare familiala, care presupun costuri si de multe ori sunt un subiect "tabu".

Din nefericire, problemele se observa, de multe ori, abia cand criza e profunda, iar factorii care asista indiferenti la aceasta nu tin neaparat de "lipsa fondurilor" ci, de multe ori, de organizarea deficitara a unor institutii, de birocratie, de pasivitatea colectivitatilor si de neincrederea pe care acestea o acorda in capacitatea statului de a-i proteja.

Asistenta sociala a atins in ultimii ani o coerenta a cadrului juridic, administrativ, organizatoric strans legata de resurse de finantare si sustinere.

Una din problemele actuale, in domeniul protectiei copilului, este mutarea interventiei de prevenire a abandonului cu un pas mai devreme, adica abordarea copilului in cadrul familiei sale.

Am incercat sa evidentiez in aceasta lucrare ca Centrul maternal este o punte spre reinnodarea relatiilor cuplului mama-copil cu familia nucleu, cu cea largita sau cu comunitatea din care provine si/sau spre o viata independenta intr-un nou cadru familial.

Familia este un sistem de referinta important pentru Centrul maternal, reprezentand baza recladirii, pas cu pas, a "piramidei" necesitatilor fiecarui cuplu mama-copil cuprins in program, cu acordul si participarea activa a fiecarei beneficiare la propria reconstructie.