NOTIUNI DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIE A INIMII SI ARTERELOR - INIMA

NOTIUNI DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIE A INIMII SI ARTERELOR INIMA

Inima este considerata ca organul central al intregului aparat cardio-vascular, a carui functionare asigura circulatia sangelui, limfei si a lichidului interstitial.

Asezarea Inima se gaseste asezata in cavitatea toracica, in etajul inferior al mediostinului anterior. Are o pozitie asimetrica fata de planul sagital median, cea mai mare parte a ei (2/3) fiind in partea stanga a mediastinului, si ocupand "patul inimii" de pe fata mediostinala a plamanului stang.

Forma, dimensiuni Inima are forma aproximativa a unui con turtit antero-posterior, greutatea de aproximativ 300g, iar capacitatea cuprinsa intre 500-

700cm³.

Raporturi Pe fata posterioara inima vine in raport cu fata superioara a diafragmului, iar prin fata anterioara, vine in raport cu peretele sternocostal si cu plamanii.

Pericordul:

Inima este invelita intr-o formatiune membranoasa care poarta denumirea de pericord. El inveleste si bazale vaselor mari de la baza inimii.

Pericordul este format din doua parti: una fibroasa si alta seroasa.

Pericordul fibros se prezinta ca un sac, cu peretele format dintr-o foita viscelara si una parietala.

Foita viscerala se mai numeste epiord si este intim legata de peretele muscular al inimii, fiind considerata o a treia tunica a acesteia. Este formata dintr-un strat de celule culnice care se sprijina pe un start de celule conjunctiv, cu fibre elastice, vase sangvine si fibre nervoase.

Foita parietala se gaseste in raport cu pericordul fibros, de care adera intim, structura este aceeasi ca si in cazul foitei viscerale.

Foitele sunt umezite de lichidul pericordic, care usureaza lunecarea acestora in timpul miscarilor inimii.

Structura inimii:

Cavitatile inimii Un perete longitudinal, care corespunde santuri longitudinale externe, desparte cavitatea inimii in doua parti - inima dreapta si inima stanga, iar un perete transversal, care corespunde santurilor coronare imparte fiecare din cele doua parti in doua cavitati: o cavitate catre baza inimii, numita atriu, si o cavitate catre varful inimii, numita ventricul.

Peretele transversal desparte atriile de ventricule si se numeste septul atrioventricular; iar peretele longitudinal are si el doua parti: una care desparte atriile si poarta denumirea de sept interatrial si alta care desparte ventriculele, septul interventricular.

Ventriculele Cele doua ventricule (drept si stang), neavand nici un orificiu, face ca acestea sa nu comunice intre ele. Ventriculele sunt cavitati cu forma piramidala, avand bazele catre atrii si varfurile spre varful inimii. Bazele ventriculelor sunt determinate de spetul atrioventricular. Pe acest perete se gasesc orificile atrioventriculare, prin fiecare ventricul comunica cu atriul corespunzator, si orificiile arteriale, pentru cele doua artere ce pornesc din ventricule. La toate aceste orificii se gasesc niste formatiuni membranoase numite valvule, iar pe peretii ventriculelor se gasesc niste ridicaturi musculare conice, muschii papilari.

1. Ventriculul stang se caracterizeaza prin aceea ca peretele sau extern reprezinta cea mai ingrosata parte a peretelui inimii. La baza ventriculului stang, formata din septul atrioventricular stang se gasesc orificiul atrioventricular stang si orificiul arterei aorte.
2. Ventriculul drept Pe septul atrioventricular drept care formeaza baza acestui ventricul se gasesc: orificiul atrioventricular drept si orificiul arterei pulmonare.

Atriile sunt cavitati aproximativ cubice si se gasesc asezate la baza inimii.

Ele sunt caracterizate prin aceea ca peretii lor sunt mai subtiri decat cei ai ventriculelor si au mai multe orificii. Pe langa aceasta fiecare atriu are cate o prelungire numita auricul sau urechiusa.

Atriul stang. Peretele sau inferior este format din septul atrioventricular stang. Pe el se gaseste orificiul atrioventricular stang; pe peretele posterior se gasesc cele patru orificii ale venelor pulmonare, iar pe peretele lateral porneste auriculul stang ce inconjoara, anterior si la stanga trunchiul arterei pulmonare.

Atriul drept are forma cubica mai pronuntata, peretii fiind mai bine definitivati. Pe peretele superior se gaseste orificiul venei cave superioare, iar pe peretele inferior, orificiul venei cave inferioare, care este prevazut cu o valvula semilunara, valvula lui Eustachio. Pe peretele posterior se gaseste fosa ovala. Peretele intern este format din septul atrioventricular drept si pe el se gaseste orificiul auriculului drept.

Peretele inimii

Peretele inimii este format, de la interior, din endocard si miocard. Unii cercetatori considera epiardul (foita viscerala a pericardului seras) ca cea de-a treia tunica a inimii.

Endocardul sau tunica interna a inimii captuseste cavitatile inimii si este continuarea endotelului vaselor mari care vin sau pleaca de la inima. El se prezinta ca o membrana foarte neteda si transparenta, formata dintr-un strat de celule endoteliale, spre interior, si o patura de tesut conjuctiv elastic, asezata pe miocard.

Miocardul sau peretele muscular al inimii este partea cea mai groasa a peretelui cardiac si este format din tesut muscular cu caractere speciale. In structura sa distingem doua varietati de tesut muscular:

1. Tesutul cardiac - cea mai mare parte a miocardului. El este format din fibre striate cardiace. Dispozitia fibrelor musculare in miocardul adult este caracteristica: in atrii fibrele sunt dispuse circular, iar in ventricule sunt dispuse oblic, iar spre sfarsitul inimii spiralat.
2. Tesutul nodal este denumit si aparatul de conducere a inimii. El este format din fibre musculare cu multa sarcoplasma in care se acumuleaza glicogen. Acest tesut formeaza gramajoare de fibre numite noduli. In inima adulta exista doi noduli: sioatrial si atrioventricular. Din nodulul atrioventricular sau fasciculul HIS, care trece prin septul interventrcular, formand doua ramuri si se rasfrang pe fata interna a peretilor ventriculari, formand o retea de fibre nodale, reteaua Purkiuje.

Vascularizatia inimii

Inima primeste sangele nutritiv prin doua artere coronare:

1. Artera coronara stanga porneste de pe partea stanga a bulbului aortei si, dupa un scurt traiect, se bifurca cu artera interventriculara anterioara si artera circumflexa. Aceasta vascularizeaza cea mai mare parte a inimii stangi, cea mai mare parte a septului interventricular si o foarte mica parte din peretele ventriculului drept.
2. Artera coronara dreapta porneste tot din bulbul aortei si prin santul coronar de pe aceeasi fata (anterioara). Pe traiectul sau da ramuri care vascularizeaza cea mai mare parte a peretelui inimii drepte, o parte a septului interventricular si o mica parte din peretele ventriculului stang.

Venele inimii

Din capilarele care iriga peretii inimii se formeaza venele ce duc sangele in atriul drept.

1. Venele coronare, care sunt reprezentate prin: marea vena coronara, vena interventrivulara posterioara si mica vena coronara. Prin aceste vene, sinusul coronar colecteaza cea mai mare parte a sangelui care circula prin peretii inimii.
2. Venele cardiace, accesorii, sunt cateva vene mici, care se deschid direct in atriul drept.

Vasularizatia inimii este completata prin numeroase vase limfatice si ganglionii limfatici (ganglioni mediostinali anteriori).

Inervatia inimii

Inima are o inevatie intriseca si o inervatie extrinseca.

Inervatia intrinseca a inimii este realizata de formatiuni nervoase proprii reprezentate prin doua plixuri.

- plixul atrial care se afla in apropierea nodului Keith Flock

- plixul atrioventricular care se afla in vecinatatea nodului Achoff - Tawora.

Inervatia extrinseca a inimii este facuta din fibre vegetative - simpatice si parasimpatice. Fibrele simpatice provin de la nervii cardiaci, iar cele parasimpatice de la nivelul vag X. Aceste fibre formeaza in vecinatatea inimii doua plixuri cardiace: unul superficial, situat in partea ventrala a arcului aortic - la bifurcatia aortei pulmonare, si altul profund, aflat intre carja aortei si bifurcatia traheei.

CIRCULATIA ARTERIALA - incepe in ventriculul stang, de unde pleaca artera aorta, din care se desprind apoi arterele mari. Aorta prezinta trei portiuni: aorta ascendenta, carja aortica si aorta descendenta cu doua segmente toracic si abdominal, care se bifurca in arterele iliace comune, dreapta si stanga. Din carja aortica pornesc trunchiul brahiocefalic care se imparte in artera subclaviculara dreapta si carotida comuna dreapta, artera carotida comuna stanga si arterosubclaviculara stanga. Carotidele iriga encefalul, organele fetei si gatului. Arterele subclaviculare se continua cu arterele axilare bronhiale, artera radicala si ulnara, care formeaza cele doua arcade pulmonare si arterele digitale, aceste artere iriga tesuturile membrelor superioare.

Din partea toracica a aortei se desprind arterele esofagiene, bronsice si intercostale, iar din partea abdominala ia nastere trunchiul celiac, din care pornesc arterele: spenica, hepatica si gastrica stanga. Tot din aorta abdominala se desprinde artera mezenterica superioara care iriga pancreasul, intestinul subtire si colonul drept, artera mezenterica inferioara care iriga restul colonului si rectul, arterele renale si arterele genitale care iriga rinichii, respectiv gonadele. Arterele iliace comune, ramuri terminale ale aortei, se bifurca in iliaco interna, care iriga organele micului bazin, si iliaco externa care iriga membrul inferior prin artera femurala, poplitee si arterele tibiale si fibrilare care formeaza arcadele plantare din care se desprind arterele digitale.

In structura histologica a peretilor arteriali se disting trei tunici: tunica interna este formata dintr-un endoteliu cu un strat subendotelial conjunctiv, bogat in retele si lame elastice; tunica medie este constituita din lamele elastice concentrice si fibre musculare atasate retelei elastice; tunica externa este formata din tesut conjunctiv continand vase si nervi. Arterele mari (aorta si ramurile ei principale) sunt artere de tip elastic in structura peretelui lor predominand tesutului elastic. Arterele mici si arteriolele au un perete gros fata de diametrul lumenului, care difera structural de cel al arterelor mari prin faptul ca in tunica medie predomina fibrele musculare netede, avand dispozitie circulara.

Circulatia sangelui in artere este asigurata de activitatea ritmica a cordului, dar depinde si de structura peretilor arteriali, precum si de anumite proprietati ale sangelui (vascozitate, etc). La fiecare sistola ventriculul stang propulseaza sub presiune, in aorta si in arterele mari, o cantitate de sange. Ca urmare, peretii bogati in tesut elastic ai acestor vase se destind pasiv, inmagazinand o parte din energia cinetica a jetului sanguin. In diastola peretii arteriali, pe baza energiei acumulate anterior, revin la dimensiunile de repaus, comprimand sangele, care, neputand refula in cord, din cauza inchiderii alveolelor semilunare, este impins spre tesuturi. Elasticitatea arterelor mari, adevarate 'cisterne de presiune', contribuie la realizarea unei scurgeri a sangelui intr-un flux continuu la nivelul arterelor si capilarelor.

Valoarea presiunii arteriale este conditionata de o serie de factori ca: debitul cardiac, rezistenta vasculara, volumul si calitatile sangelui, elasticitatea peretilor vasculari.

Rezistenta vasculara periferica depinde de calibrul vascular si de vascozitatea sangelui. In vasele cu calibru mare de rezistenta este scazuta, de aceea tensiunea arteriala in artera branhiala, de exemplu este doar cu 5 mmHg. inferioara celei aortice. La nivelul arterioral presiunea sanguina se prabuseste brusc, ajungand la 35-40 mmHg., din cauza cresterii enorme a suprafetei totale de sectiune a vaselor si a scaderii vitezei de circulatie.

Rezistenta vasculara arteriolara poate fi modificata prin influente nervoase si umorale, constrictia sau dilatatia arteriolelor putand modifica rapid nivelul tensiunii arteriale sistemice.

- Volumul sanguin influenteaza, de asemenea, nivelul presiunii arteriale, fapt dovedit de variatiile tensionale produse de hemoragii sau de transfuzii de sange.

Vascozitatea sanguina modifica frecarea de peretii vasculari, cresterea vascozitatii, incetineste fluxul sanguin prin artere si mareste presiunea arteriala, iar scaderea vascozitatii are efecte contrarii.

Elasticitatea peretilor vasculari care scade cu varsta, reprezinta un factor important de care depinde rezistenta vasculara, aceasta crescand cu scaderea elasticitatii.

Viteza de circulatie a sangelui in artere (0,5 m/s in aorta) scade lent in vasele mari si scade intens in arteriole (ajungand la 0,5 m/s) datorita cresterii imense a suprafetei totale de sectiune a acestui sector vascular si a cresterii frecarii datorita micsorarii calibrului vascular.