Paludismul la primatele neantropoide

Paludismul la primatele neantropoide

Sinonime: Paludismul simian, malaria simiana.

Etiologie: La primatele neantropoide sunt cunoscute mai mult de 20 de specii de plasmodii, printre care au fost transmise natural sau experimental la om: P. cynomolgi, P. knowlesi, P. inni, P. schwetzi, P. simium, P. brasilianum si P. eylesi. Ciclul evolutiv al plasmodiilor se imparte in doua faze: una se deruleaza in vector si una in gazdele vertebrate. Cand tantarii anofeli, vectori ai parazitilor, se hranesc cu sange de la o maimuta, ei inoculeaza sporozoizi in curentul sanguin al gazdei. In mai putin de o ora sporozoizii dispar din sange si patrund in hepatocitele parenchimului hepatic unde incep un ciclu extraeritrocitar.

Ciclul eritrocitar constituie singura faza a bolii in cursul careia se constata semne clinice si durata sa determina periodicitatea acceselor febrile.

Repartitia geografica: P. brasiliana, morfologic identic cu P. malariae de la om este intalnit la maimutele din regiunile neotropicale ale Braziliei, din Peru, Columbia, Venezuela si Panama. P. simium este raspandit in regiunile de sud si est ale Braziliei si se aseamana cu P. vivax de la om. P. cynomolgi, P. inni, P. kaowlesi si P. eylesi afecteaza primatele neantropoide din Asia, iar P. schwetzi este parazitul primatelor antropoide din Africa.

Frecventa la om este rara. Personalul din laboratoare se poate infecta cu Plasmodium de origine simiana in urma intepaturii tantarilor infectati. P. knowlesi a fost transmis prin intepatura de tantar de la maimuta la om, de la om la om si de la om la maimuta. Dintr-un numar de 204 voluntari care au suportat intepatura de tantari cu sange infectat, 154 au contractat o infectie cu Plasmodium de origine simiana.

Frecventa la primatele neantropoide: P. brasilianum a fost depistat la numeroase specii de maimute apartinand familiei Cebide din regiunile neotropicale. Procentul de infectie a fost in jur de 15% la maimutele din genul Alonatta (maimuta urlatoare), la Ateles (maimuta paianjen) si la Cebes (maimuta alba). P. simium a fost depistat la 30% din infectiile naturale la Alonatta fusca (maimuta urlatoare bruna) si la Brachyteles arachnoides (maimuta paianjen lanoasa).

Boala la om: Boala este de scurta durata, parazitemia este usoara, resutele sunt rare, iar vindecarea intervine aproape spontan.

Boala la maimute In Asia, la gazdele naturale, infectia nu determina decat tulburari usoare si adesea chiar este inaparenta. P. brasilianum este mai patogena pentru gazdele naturale.

Sursa de infectie si moduri de transmitere:

Atat la om, cat si la primatele neantropoide malaria este transmisa de anofeli. In acelasi timp, ciclurile de transmitere a paludismului uman si a paludismului primatelor neantropoide sunt, in general, diferite, intrucat vectorii malariei umane se hranesc la nivelul solului, in timp ce vectorii paludismului simian se hranesc la inaltimea arborilor (tantari acrodendrofili).

Diagnosticul de rutina la om si la maimuta se realizeaza prin examenul picaturilor mari, colorate prin metoda Giemsa Avand in vedere dificultatea diagnosticului speciilor de Plasmodium prin metodele obisnuite, este posibil ca un anumit numar de cazuri de paludism uman produse de Plasmodium de origine simiana sa fie diagnosticate ca fiind de origine umana.

Profilaxia: Pentru a preveni boala la persoane neimunizate care vor sa patrunda intr-o padure virgina, se vor utiliza insectifuge care se pulverizeaza pe partile corpului expuse la intepaturi sau pe imbracaminte.