VACCINURI INACTIVATE SI ANATOXINE

VACCINURI INACTIVATE SI ANATOXINE

Vaccinurile inactivate constau din suspensii microbiene omorate prin utilizarea unor factori fizici (caldura, ultrasunete, raze ultraviolete) ori sub actiunea formolului (0,5%) sau a altor substante chimice (fenol, chinozol, cloroform, etc.). In practica sunt utilizate sub forma a numeroase vaccinuri ca: vaccin contra carbunelui enfizematos, vaccin contra enetrotoxiemiilor, vaccin anticolibacilar, antisalmonelic, vaccin pestos porcin inactivat cu cristal violet, etc.

Vaccinurile inactivate au o inocuitate buna, putand fi aplicate la animalele debile, tarate, la care vaccinurile vii atenuate sunt contraindicate, sau in cazul unor boli la care nu s-au obtinut vaccinuri cu tulpini vii atenuate.

Au dezavantajul ca duc la aparitia mai tardiva a raspunsului imun, imunitatea este mai putin solida si de durata scurta. Imunitatea trebuie consolidata cu o revaccinrae (vaccinare de rapel) la 1-2 saptamani de la prima vaccinare.

Anatoxinele sau toxoizii sunt produse imunizante obtinute prin tratarea exotoxinelor cu formol 0,5% si caldura (37C). In aceste conditii, toxinele isi pierd complet toxicitatea, dar isi pastreaza proprietatea imunologica reprezentata de capacitatea de-a stimula formarea de anticorpi protectori. Preparate de acest fel sunt de exemplu: anatoxina tetanica, anatoxina stafilococica, anatoxina botulinica, etc.

Vaccinuri subunitare (purificate) reprezinta vaccinuri inactivate in care principii activi sunt constituiti numai din fractiunile imunologic active ale virusurilor, bacteriilor sau metabolitilor lor. In acest scop, prin purificarea fractionata, in vaccinurile subunitare se introduc exclusiv fractiunile protectoare dintr-un antigen, cum ar fi: glicoproteinele peplosului viral, proteinele capsidei virale, aparatului piliar, polizaharidele capsulare si 'Vi', exotoxinele, etc. Ca la orice vaccin inactivat, fractiunile separate, pot fi asociate cu o substanta adjuvanta in vederea potentarii capacitatii imunogene. Vaccinurile subunitare prezinta avantajul unei perfecte inocuitati prin eliminarea reactiilor adverse cum ar fi reactiile locale sau generale, hipersensibilizarea, etc. Imunitatea indusa este comparabila cu a vaccinurilor clasice inactivate, dar are un grad de specificitate mult mai inalt.

O substanta adjuvanta care are o larga intrebuintare in prepararea vaccinurilor de uz veterinar este hidroxidul de aluminiu (Al.(OH)₃) substanta coloidala, de culoare alb-laptoasa, care are proprietati adsorbante fata de virusuri filtrabile, toxinele bacteriene si proteinele serice. Capacitatea imunizanta a hidroxidului de aluminiu este remarcabila putand sa mareasca capacitatea imunizanta a toxinei tetanice, de exemplu, pana la 100 ori fata de toxina neadsorbita.

Substantele adjuvante actioneaza prin inflamatia locala si prin elutia treptata a particulei antigenice adsorbite. Unele substante adjuvante prezinta si inconveniente in sensul ca produc reactii locale mari sau pot mari capacitatea alergizanta a organismului.

Vaccinurile se prepara in institute specializate numite biofabrici.

Principiile de preparare ale unui vaccin constau in urmatoarele:

selectionarea tulpinii (a antigenului) vaccinale si testarea imunogenitatii ei;

cultivarea tulpinii pe medii optimale pentru obtinerea unei mase antigenice bogate;

inactictivarea si eventual aditionarea pe o substanta adjuvanta, in cazul vaccinurilor inactivate;

controlul sterilitatii vaccinului;

controlul inocuitatii pe animale de laborator si pe speciile pentru care este destinat;

Un vaccin pentru a putea fi utilizat in practica trebuie in mod obligatoriu sa indeplinesca o serie de conditii:

sa nu fie nociv, adica sa nu produca imbolnaviri animalelor inoculate in conformitate cu principiul hipocratic 'primum non nocere';

sa fie activ antigenic, in sensul ca odata administrat sa provoace aparitia masiva de anticorpi protectori;

sa poata fi preparat in conditii si cantitati industriale fiind in acelasi timp si convenabil din punct de vedere economic;

sa aiba o valabilitate de lunga durata.

Beneficiarul are obligatia de a pastra produsul biologic in conditii adecvate de temperatura (+2C - +4C) si la intuneric sa respecte instructiunile de aplicare.