Pansamentul. Procedurile termice

Pansamentul. Procedurile termice

Pansamentul

Reprezinta metoda prin care este tratata si protejata o plaga.

Clasificarea pansamentelor: a) pansament absorbant: este cel mai frecvent folosit; are rolul de a absorbi secretiile de la nivelul plagii

b) pansament compresiv: are rolul de a opri o hemoragie

c) pansament umed (prisnit): are rol antiinflamator

Reguli generale (principii) de efectuare a unui pansament:

- sa fie folosite materiale sterile;

- pansamentul sa acopere complet plaga;

- daca se folosesc solutii antiseptice, acestea sa fie adecvate plagii respective (exemplu: pe mucoase nu se foloseste alcool iodat);

- pansamentul sa fie bine fixat (pentru a nu se deplasa in timpul miscarilor sau al transportului accidentatului);

- sa nu provoace dureri;

- sa fie efectuat in "pozitia optima": plaga sa fie orientata orizontal si in sus.

Pentru executarea unui pansament sunt necesare urmatoarele materiale: materiale moi (comprese sterile; vata hidrofila); substante antiseptice, sub forma de pulberi (Saprosan) sau solutii alcoolice (alcool sanitar, tinctura de iod) sau nealcoolice (H₂O₂, Rivanol,cloramina); materiale fixatoare (benzi adezive; plasa elastica; solutii adezive); manusi; instrumente: pense (anatomica, chirurgicala); foarfeca; recipient de colectare ("tavita renala").

Metode rapide de sterilizare a materialelor respective: fierbere (30-40 minute), flambare (pentru instrumentele metalice), calcare (pentru materialele moi).

Etapele executarii unui pansament sunt specifice pentru tipul de pansament si trebuie executate intr-o anumita ordine exacta:

Pansamentul absorbant:

1) Curatarea tegumentului din jurul plagii:

Spalare cu apa si sapun, in sens centrifug (de la plaga spre exterior), pe o suprafata de 8-10 cm in jurul plagii.

Daca exista pete de grasime, acestea trebuie degresate cu benzina "usoara" (fiole) sau alcool 70⁰.

Daca exista pilozitate la nivelul regiunii lezate aceasta trebuie taiata.

2) Curatarea si tratarea plagii:

Indepartarea, cu ajutorul pensei, a corpurilor straine de la nivelul plagii (fragmente de haine, cioburi, chiaguri de sange, etc.).

Turnarea in jet continuu, pe suprafata plagii, a solutiilor antiseptice slabe (apa oxigenata, Rivanol, permanganat de K). Este contraindicata folosirea solutiilor antiseptice puternice in plaga (alcool 70⁰, iod, tinctura de iod) deoarece acestea coaguleaza proteinele din plaga formand cruste sub care se pot dezvolta microbii; provoaca dureri; pot produce distrugeri tisulare prin necrozarea acestora.

Dupa curatarea plagii, se pot folosi pulberi antiseptice (Neobasept, Saprosan) atat in plaga, cat si pe tegumentul din jurul ei pe o suprefata de 1-2 cm.

3) Acoperirea plagii:

Acoperirea suprafetei plagii si 2-3 cm in jurul ei, cu un strat de comprese sterile suficient de gros. Grosimea stratului de comprese sterile trebuie sa asigure absorbtia secretiilor si protectia termica a plagii.

Peste stratul de comprese sterile se poate aplica vata hidrofila (cu aceleasi roluri), care apoi va fi acoperita de un al doilea strat de comprese sterile. Vata nu se aplica direct pe plaga, deoarece fibrele ei reprezinta corpi straini la acest nivel, putand declansa reactii de aparare.

4) Fixarea materialelor care acopera plaga:

Pentru aceasta se pot folosi fese de tifon (printr-o tehnica de bandajare); benzi adezive, care se aplica peste stratul de comprese; solutii adezive, care se aplica pe tegumentul din jurul compreselor sterile, aceste fiind apoi acoperite cu o compresa mai mare care se lipeste de tegument; plase elastice.

Pansamentul compresiv:

1) Curatarea tegumentului din jur si a plagii, prin aceleasi metode ca la pansamentul antiseptic.

2) Aplicarea unui strat de comprese sterile.

3) Bandajarea cu o fasa bine intinsa si stransa.

Pansamentul umed (prisnit):

1) Curatarea tegumentului din jur si a plagii, prin spalare si dezinfectare.

2) Aplicarea de comprese umede (solutie de apa si alcool; Burow; alcool si Rivanol; cloramina).

3) Acoperirea compreselor cu un material impermeabil.

4) Bandajare.

Pansamentul umed este folosit in cazul plagilor in care tegumentul nu este distrus. Nu se foloseste in cazul plagile secretante, deoarece acest tip de pansament favorizeaza secretia, provocand, in aceste cazuri, macerarea tegumentara.

Bandajul reprezinta metoda de fixare a materialelor pansamentului.

Reguli generale de efectuare a bandajelor:

- fiecare tip de plaga, in functie de localizarea si caracterul ei, necesita un anumit tip de bandaj;

- fasa trebuie sa depaseasca materialele pansamentului (cu 4 - 5 cm);

- bandajul trebuie sa fie suficient de strans (sa nu permita alunecarea materialelor pansamentului) si suficient de elastic (sa permita o buna circulatie sangvina sub el);

- sa nu provoace dureri;

- indiferent de tehnica de bandajare folosita, se incepe si se termina prin 2 - 3 ture circulare (de fixare = punctele fixe ale fesei);

- punctele fixe ale fesei si "nodul" nu trebuie sa fie situate la nivelul plagii si in zona decliva (zona pe care se sprijina segmentul respsctiv) ("nodul" se recomanda sa fie sub forma unei banzi adezive, nodul clasic fiind folosit doar daca nu exista alta solutie);

- la nivelul membrelor, bandajarea incepe distal si se termina proximal de plaga;

- tinerea fesei in mana se face astfel: ruloul este in mana dreapta; capatul liber in mana stanga; sensul de desfasurare a fesei sa fie in sus

In functie de segmentul corporal unde este situat pansamentul, se folosesc diverse tehnici de bandajare.

Pentru member se folosesc tehnicile: circulara; in spirala; in "evantai"; cu fasa rasfranta; in forma de "8".

Pentru torace se folosesc tehnicile: circulara; in spirala.

Pentru abdomen se folosesc tehnicile: circulara; in spirala.

Pentru extremitatea cefalica se folosesc tehnicile: capelina; circulara; in prastie nazala sau prastie mentoniera.

Tehnicile de bandajare speciale sunt reprezentate de: fasa elastica; plasa elastica; genunchiera; glezniera; centura abdominala.

Procedurile termice

Termoterapia

Reprezinta utilizarea aplicatiilor calde in scop terapeutic.

Are urmatoarele efecte: antispastice, decontracturante, de stimulare circulatorie.

Metode folosite: cataplasma cu boabe de mustar sau sare calda; aplicatii cu parafina pentru15-30 min.; perna electrica.

Se recomanda mai ales in cazul contracturilor musculare.

Este contraindicata in procesele inflamatorii acute.

crioterapia

Reprezinta utilizarea aplicatiilor reci in scop terapeutic.

Are urmatoarele efecte: antiinflamatorii, hemostatice, antialgice.

Metode folosite: punga cu gheata, pastrata 30 min., imediat dupa traumatism; masaj cu gheata excutat 10 min.; comprese cu apa rece, schimbate frecvent; socuri cu gheata prin aplicarea ghetei in regiunea inghinala, prehepatica, sau axilara in caz de insolatie; impachetari reci.