RUBEOLA

RUBEOLA

Boala infectioasa contagioasa provocata de singurul serotip al genului Rubivirus, caracterizata prin manifestari catarale respiratorii usoare, adenopatii si exantem maculo-papulos. Importanta actuala rezida in capacitatea virusului de a produce embriopatii in cazul infectiei intrauterine a produsului de conceptie.

F Etiopatogenie

Virusul rubeolic face parte din familia Togaviridae, genul Rubivirus. Virionul are o marime medie, cu un invelis extern lipoproteic ( toga') si un miez continand ARN. Au fost identificate proteine structurale virale si un antigen asociat celulei, folosit in testul de inhibitie a hemaglutinarii. Virusul cultiva pe culturi de celule de origine umana, simi-ana sau de iepure, adesea fara efect citopatic direct, dar producand fenomenul de inter-ferenta ( nu permite multiplicarea unui enterovirus in cultura respectiva).

Virusul rubeolic este sensibil la caldura, solventi organici, dar rezista bine la frig.

Virusul patrunde in organism pe cale naso-faringiana, se ataseaza de si invadeaza epiteliul respirator, de unde disemineaza in ganglionii limfatici regionali (viremia prima-ra). Multiplicarea are loc in celulele locale sau la distanta in sistemul reticuloendotelial, producandu-se a doua viremie. Virusul este vehiculat in sangele periferic de limfocite si monocite. Intre zilele 8 si 14 de la expunere, virusul se replica activ in tot organismul si poate fi gasit la nivelul aparatului respirator, tegumentelor, ganglionilor, in urina, lcr, laptele matern. In aceasta perioada apar manifestarile clinice, care coincid cu aparitia raspunsului imun umoral. La inceputul bolii apar anticorpi neutralizanti si inhibitori ai hemaglutinarii (HAI), ulterior aparand si anticorpii fixatori de complement (FC). Anticorpii neutralizanti si HAI persista toata viata. In rubeola, apare si un raspuns imun mediat celular.

Exantemul este consecinta unui fenomen imunologic la nivel tegumentar.

F Epidemiologie

Boala are raspandire universala, dar incidenta reala este greu de apreciat, dat faptul ca forma majora de manifestare este asimptomatica.

Sursa de infectie este reprezentata de bolnavii cu forme clinice sau inaparente, care elimina virusul spre sfarsitul perioadei de incubatie si inca 4-6 zile dupa aparitia eruptiei.

Transmiterea se face aerogen, prin picaturile Fl gge, sau indirect, prin obiecte recent contaminate cu secretii provenind de la bolnav. La produsul de conceptie se transmite transplacentar.

Receptivitatea este universala, interesand in primul rand copiii si adolescentii.

Imunitatea dupa boala este solida si durabila.

F Tablou clinic

Incubatia: 17-18 zile ( 14-21 de zile)

Perioada prodromala dureaza 2-4 zile. Debutul este insidios, cu febra moderata, fenomene catarale discrete, hiperemie conjunctivala, cefalee, indispozitie. Tumefactia ganglionilor apare cu 4-10 zile inaintea eruptiei si vor dispare dupa 2-6 saptamani (pri- mul si ultimul semn). Se tumefiaza in special ganglionii occipitali, retro- si submastoidieni, latero-cervicali, submaxilari, dar si cei inghinali, axilari, epitrohleeni. Ganglionii sunt usor sensibili si nu supureaza niciodata.

Faringele este hiperemic si sunt prezente picheteuri hemoragice pe palatul moale.

Perioada de stare - Exantemul este format din macule de culoare roz, rotunde sau ovalare, nu prea intense, care nu conflueaza. Locul initial de aparitie este retroaurical si fruntea, cuprinzand intr-o zi fata, trunchiul ( unde este mai abundenta) si membrele (discreta). Eruptia dispare rapid, fara urme , in decurs de cateva ore sau in 2-3 zile.

Febra este discreta sau lipseste. Pot apare artralgii suparatoare, mai ales la adoles-cent si adult.

Tabloul hematologic: leucopenie cu limfocitoza relativa cu aparitia de limfocite degenerate si plasmocite ( 5-20% din formula). Modificarile hematologice pot persista 5-6 saptamani si pot fi, alaturi de adenopatii, singurele manifestari ale infectiei.

F Evolutia este usoara, iar prognosticul foarte bun.

F Complicatiile sunt rare: artrita rubeolica, interesand articulatiile mici; virusul a fost asociat cu artrita reumatoida si cu artrita cronica juvenila; encefalita sau encefalomielita apar rar si au un prognostic bun.

lRubeola congenitala

Virusul rubeolic este unul dintre principalii agenti infectiosi cauzatori de malformatii congenitale, facand parte din grupul TORCH ( toxoplasmoza, rubeola, citomegalovirus, herpesvirus, luesul).

Riscul malformativ se apropie de 100% cand infectia survine in prima luna de sarcina si scade la 20% in luna a patra. Cca. 30% din copiii proveniti din mame infectate in primul trimestru prezinta sindrom malformativ.

F Patogenie

Cand gravida este infectata, virusul trece placenta ajungand la fat. Infectia placentei poate duce la avort sau la nastere prematura. In organismul fetal, virusul disemineaza, produce o infectie tisulara extinsa si, in pofida unui raspuns viguros in anticorpi IgG si IgM inhibitori ai hemaglutinarii si neutralizanti, persista pana la nastere si uneori chiar si dupa aceasta. Virusul actioneaza asupra mitozelor celulare, inhiband multiplicarea celulara si perturband dezvoltarea organelor ( in infectia persistenta efectul continua si dupa nastere ). Prin vasculopatiile produse de virus se realizeaza o hipo-perfuzie tisulara fetala. De asemenea, sunt posibile leziuni cromozomiale .

F Manifestari clinice

a. La nastere - sindrom congenital malformativ complex

Cele mai frecvente si importante manifestari clinice ale rubeolei congenitale sunt oculare, cardiace si auditive.

b. Infectia persistenta

c. Efecte asupra duratei sarcinii si a produsului de conceptie: avort, nastere prematura, intarziere in cresterea intrauterina.

F Diagnosticul rubeolei se sprijina pe:

1. Date epidemiologice: contact infectant ( adesea negative)

2. Date clinice -bazat numai pe date clinice, diagnosticul este grevat de erori in cca. 25% din cazuri. Formele fara eruptie se pot diagnostica numai in conditii epidemice, pe baza adenopatiilor si a modificarilor hematologice.

3. Diagnostic etiologic:

-izolarea virusului din exudat sau spalatura faringiana

-evidentierea antigenului rubeolic prin imunofluorescenta

-tehnici serologice: evidentierea anticorpilor inhibitori ai hemaglutinarii, fixatori de complement sau neutralizanti.

Pentru diagnosticul unei infectii acute, recente este deosebit de importanta determinarea anticorpilor IgM, care apar precoce si persista pana la 10 saptamani.

F Diagnostic diferential

Se elimina: scarlatina usoara, rujeola, roseola infantum, sifilis secundar, MNI, eruptiile medicamentoase, alergice etc.

F Tratament

Izolare la domiciliu 7 zile, repaus la pat, simptomatice. Evitarea expunerii gravi-delor la infectie.

Regim igieno-dietetic cu supliment de lichide in perioada febrila; medicatie simptomatica si patogenic (antitermice, antiinflamatorii nesteroididice).

In rubeola congenitala - tratamente de specialitate, medicale si chirurgicale. Copiii vor fi urmariti periodic in anii urmatori pentru decelarea defectelor scapate neobservate initial sau dezvoltate ulterior.

F Elemente de lupta in focar: izolarea bolnavilor se face la domiciliu; raportarea numerica a cazurilor (trimestrial) ; evitarea accesului in focar a gravidelor neimunizate.

Supravegherea activa a focarului se face timp de 3 saptamani.

F Profilaxie

Vaccinarea antirubeolica se recomanda persoanelor de sex feminin, in copilarie sau in adolescenta.

Prevenirea infectiei congenitale: intreruperea cursului sarcinii sau administrare de imunoglobuline specifice.