Repararea si intretinerea aparaturii ortodontice

Repararea si intretinerea aparaturii ortodontice

Aparatura ortodontica, atat cea mobila cat si cea fixa, este solicitata in mod intens atat mecanic cat si in timpul unui tratament ortodontic care de altfel poate dura de la 1 la 3-4 ani.

In aceste conditii apar accidente atat la elementele de ancorare-agregare ale aparatelor, cat si la elementele active.

In aceasta perioada relativ lunga de timp se produc, la marea majoritate a pacientilor (intre 9 si 12 ani), permutatii ale dintilor temporari cu cei permanenti. In aceste conditii baza placilor se dezadapteaza de pe sirul dentar (dimensiunea dintilor definitivi difera fata de cea a dintilor temporari).

Aparatura fixa la randul ei este solicitata intens in timpul masticatiei iar arcurile avand deschidere mare fie se deformeaza sau se rup, fie sufera fracturi si dezlipiri ale sistemelor auxiliare de fixare pe elementele de agregare.

Astfel unul dintre cele mai frecvente accidente la aparatura mobila este fracturarea elementelor de ancorare. De regula se repara in laborator. Aparatul este controlat sa se pozitioneze corect pe arcade, se dezactiveaza elementele active daca acestea produc mobilizarea bazei si se amprenteaza cu alginat. De pe modelul care se obtine se indeparteaza partea ramasa din croset in placa, se creeaza spatiul necesar aplicarii celui nou care va fi fixat cu material baropolimerizabil. Slefuirea placii se face in asa fel incat sa nu se perforeze portiunea mucozala a aparatului. La fel se procedeaza si pentru repararea elementelor elastice (arc vestibular, arcuri in ,,S" etc).

Crosetele Adams sau Schwartz daca s-au accidentat la nivelul anselor pot fi sudate cu lot. In acest scop restul crosetului cat si portiunile de placa acrilica din vecinatate se imbraca in fasii subtiri de vata care a fost umezita. Ne asiguram ca zonele de sarma care urmeaza sa fie sudate sunt stabile una fata de alta si se executa sudura cu grija pentru a incalzi cat mai putin sarma, iar procesul de sudura sa dureze cat mai putin timp.

Surubul ortodontic al placilor poate sa se blocheze prin gripare, portiunea filetata centrala antrenand in timpul desfacerii mici portiuni de placa intre ea si piulita. Acest accident se remediaza incalzind electric cu aparatul de sudura in puncte pe axul central si mobilizandu-l imediat. Incalzirea trebuie sa se execute in asa fel incat sa nu deterioreze axul ei si nici sa nu incalzeasca zonele de ancorare (piulitele) surubului care ar compromite constructia ortodontica.

Daca axul central al surubului s-a rupt, atunci el trebuie inlocuit. Inlocuirea se face in laborator, pe model, ca la inlocuirea elementelor de ancorare. Sunt situatii cand surubul se fractureaza la nivelul gaurilor de actionare, atunci fiind posibila indepartarea axului central al surubului vechi.

Se desfac complet fragmentele placii, se indeparteaza culisele cu ajutorul unui creste crampon cu miscari de rasucire usoara si tragere dupa care se rasuceste axul central in sensul de scoatere de pe fiecare fragment. Se aplica oleum de vaselina atat in lacasele tijelor de ghidare cat si in piulitele surubului. De la un surub nou de acelasi tip se scoate axul central si se aplica intre fragmente, aplicand in acelasi timp si tijele de ghidare. Axul central este rasucit astfel incat sa patrunda egal in cele doua fragmente. Surubul este strans pana la adaptarea corecta a aparatului in cavitatea bucala. Reparatia are darul de a recupera in mod sigur constructia ortodontica.

Inlocuirea surubului ortodontic in totalitatea sa se face de regula pe model. Acesta a fost obtinut dupa amprentarea campului ortodontic cu fragmentele aparatului plasate in pozitie corecta, fragmente ce vor fi indepartate odata cu amprenta. Modelul este pregatit (izolat, indepartate resturile de gips). Din fragmentele placii se indeparteaza prin slefuire resturile aparatului vechi. Aplicarea noului surub este precedata de fixarea cu multa atentie a fragmentelor de placa pe model, de aplicarea unui strat foarte fin de ceara pe axul central al surubului. Ceara va avea darul de a impiedica griparea surubului in timpul urmatoarelor activari.

O alta reparare a placii la nivelul surubului de activare poate fi reprezentata de necesitatea ,,remontarii surubului" fapt datorat deschiderii acestuia in timpul tratamentului la maximum de activare.

Etapele sunt:

amprentarea campului ortodontic cu aparatul aplicat;

realizarea unui model de lucru, pe care se gaseste si aparatul al carui surub trebuie remontat;

indepartarea surubului dintr-unul din fragmentele placii, sau pentru placile despicate median din ambele fragmente ale placii;

inchiderea surubului vechi (este preferabila inlocuirea lui cu unul nou) si remontarea acestuia in noile conditii;

prelungirea fragmentelor placii astfel incat noua constructie sa se prezinte ca un aparat nou.

O alta problema o constituie repararea gutierelor. Gutierele se pot fractura sau toci ocluzal si in aceste conditii reparatia poate fi executata in cabinet cu acrilat autopolimerizabil, sau in laborator cu acrilat baropolimerizabil.

O problema relativ curenta o constituie pierderea ancorarii pe gutiere datorita uzurii fetei interne a acestora, cand este necesara captusirea lor. In acest moment trebuie evaluat gradul de retentivitate al zonelor de sprijin utilizate (carii, absente, spatii interdentare etc.). Se executa in gura pacientului o desfiintare a retentivitatilor exagerate si o izolare cu oleum de parafina a sectoarelor dentare. Gutierele sunt curatate in interior si largite usor pentru a permite inserarea unui strat de grosime uniforma care sa asigure rezistenta materialului de captusire.

Clasic se admite indicatia de mobilizare a aparatului ortodontic inaintea prizei acrilatului, dar manopera nu face decat sa largeasca gutiera care va pierde mult din eficienta.

Daca zonele dentare au fost pregatite corect, este recomandabil ca gutiera sa ramana nemiscata pana la priza definitiva a acrilatului.

Apoi se indeparteaza din cavitatea bucala, se inlatura excesele de acrilat si se lustruieste.

Captusirea gutierelor se repeta regulat la 6-8 saptamani de purtare a aparatului.

Reconditionarea bazei aparatului ortodontic este facuta in gura pacientului cu acrilat autopolimerizabil, sau cu acrilat baropolimerizabil.

Se curata suprafata acrilatului care urmeaza sa fie captusita fie prin nivelare cu freza, fie cu jet de vapori.

Se protejeaza cu ceara toate zonele unde nu trebuie sa patrunda acrilatul. Campul maxilar sau mandibular se protejeaza cu oleum de parafina. Acrilatul se aplica sub forma de pasta pe suprafata bazei aparatului si cu monomer se urmareste ca materialul sa fie neted si sa se lipeasca intim atat pe suprafata placii cat si la margini. Se aplica in gura pacientului si se mentine cu presiune constanta si uniforma pana la intarirea acrilatului (daca este baropolimerizabil in continuare se introduce in vasul de presiune timp de 20 de minute). Operatiunea este dificila si in caz de esec compromite total piesa ortodontica.

Aparatul se prelucreaza, se lustruieste si se prezinta in cabinet dupa curatare in apa clocotita (se indeparteaza resturile de ceara) sau vapori fierbinti de apa.

Inelele, elementele de agregare ale aparaturii fixe, plasate de regula pe molari, suporta forte atat ortodontice cat si de masticatie deosebite. In aceste conditii ele se pot rupe sau deforma. Pentru repararea unui inel rupt este necesar un aparat de sudura electrica in puncte si tabla ortodontica speciala de inel. Capetele tablei inelului se curata foarte bine si se indreapta. Pe suprafata externa a inelului se sudeaza electric in puncte o portiune de tabla de 0,15 mm grosime care trebuie sa depaseasca zona fracturata a inelului 2 mm de o parte si de alta. Sudurile se executa in doua siruri pe fiecare fragment, fiecare sir prezentand trei puncte de sudura electrica. Excesul gingival si ocluzal de tabla se indeparteaza prin slefuire, se netezesc cu guma de lustruit capetele de tabla sudate. Forma inelului (convexitati, adaptare transversala si verticala) este redata cu ajutorul unui cleste ,,cioc de papagal". Inelul poate fi curatat in interior cu oxizi de aluminiu prin sablare, fapt care ii mareste considerabil aderenta la cimentul de fixare.

In cursul tratamentului efortul ortodontic determinat de elementele active pot rupe sau dezlipi elementele auxiliare (bracket-uri sau tubusoare). Dupa indepartarea inelului de pe dinti se curata foarte bine suprafata pe care urmeaza sa se realizeze sudura cu ajutorul unor pietre fine si gume de lustruit. Se curata de asemenea si suprafata interna a inelului la acest nivel (pentru un contact bun la nivelul aparatului de sudura). De regula dispozitivele auxiliare vor fi inlocuite cu altele noi. Acestea se puncteaza electric intr-un singur punct pe elementul de agregare.

Se controleaza pozitia dispozitivului in cele trei planuri astfel incat sa corespunda, iar eventualele corecturi pot fi executate cu multa finete, punctul de sudura rezistand. Dupa definitivarea pozitiei fie urmeaza sudura electrica in puncte de rezistenta, fie lipirea cu lot.

Desigur incidente si accidente ale aparaturii ortodontice sunt multiple si imaginatia ortodontului in remedierea acestora imediata sau de durata este foarte mare. De multe ori tehnicile improvizate in repararea aparaturii ortodontice au generat procedee noi. Un lucru insa trebuie sa ramana neschimbat si anume viziunea rezolvarii cazului prin prisma aspectelor biologice si biomecanice utilizate.