SEXOLOGIE MEDICO-LEGALA

SEXOLOGIE MEDICO-LEGALA

Notiuni introductive

Expertiza medico-legala este frecvent solicitata in probleme privind functiile normale si activitatile sexuale ale barbatului si ale femeii, dar mai ales in desfasurarea unor activitati anormale, unele chiar in contradictie cu legislatia. Obiectivele acesteia sunt legate de determinarea sexului, stabilirea capacitatilor sexuale la barbat si femei (maturitatea sexuala), anomaliile vietii sexuale si expertiza infractiunilor in domeniul sexual (violul, perversiunile sexuale, coruptia sexuala, incestul etc.).

Este fara sens, si nu serveste educatiei morale sa se faca din problemele sexuale un mister. Apucaturile si deprinderile inapoiate ale unora, care se manifesta in pragul casatoriei sau mai tarziu se datoresc si atitudinii gresite din partea educatorilor, care, sub masca tacerii, incearca sa ocoleasca aceste probleme. Cu totii suntem de acord asupra importantei pe care o are o conceptie sanatoasa privind relatiile dintre sexe, casatoria, familia si viata conjugala. Cunoasterea notiunilor de baza asupra fiziologiei organelor genitale, igienei sexuale si fenomenelor sexuale normale si patologice contribuie la pastrarea sanatatii, a armoniei conjugale familiale si la prevenirea unor boli.

Cunoasterea prealabila de catre tineri a transformarilor organismului care survin la pubertate reprezinta unul din mijloacele de atenuare a caracterului relativ brusc al proceselor pubertare. indrumarea lor la timp, orientarea lor pe fagasul cel bun ii va ajuta pe adolescenti sa-si invinga pornirile instinctuale si, constienti, sa astepte incadrarea lor in normele vietii sociale. Este stiut ca dereglarile sexuale sunt de natura complexa si dificil de abordat de catre medic si cu rezerva si timiditate de pacient. De aceea, elaborarea diagnosticului si tratamentul acestor stari patologice intampina dificultati, comparativ cu alte capitole ale patologiei. Aceasta necesita din partea medicului o metoda de examinare specifica sexologiei si cunostinte exacte, stiintifice, in acest domeniu. Tulburarile sexuale - atat la barbat cat si la femeie - au o importanta nu numai medicala, dar si sociala.

DETERMINAREA SEXULUI

Stabilirea sexului poate fi solicitata atat la femeie cat si la barbat in divort, adulter, inregistrare la starea civila, serviciu militar. Poate fi ceruta uneori in situatiile cand s-au produs greseli cu ocazia inregistrarii copilului la oficiul starii civile, precum si la intersexuali care solicita precizarea sexului civil. in general stabilirea sexului nu intampina dificultati cand persoanele examinate prezinta o dezvoltare normala a organelor sexuale si a caracterelor sexuale secundare specifice sexului respectiv, evidentiabile la examenul extern. Aceste examinari se fac in majoritate de cadre medicale de specialitate, iar pentru cele ce ajung sub incidenta medico-legala chiar dupa constatarea dezvoltarii caracterelor sexuale primare si secundare specifice ale unui sex, adesea este necesara o examinare mai completa morfofiziologica, de laborator, biopsii si chiar examen psihic, fie pentru precizarea starilor de hermafroditism, fie in eventualitatea prezentei caracterelor sexuale primare sau lipsa de functiune (endo sau exocrina) a acestora. in prezenta tuturor elementelor obtinute prin examinare, laboratorul poate oferi date valoroase prin dozari hormonale, evidentierea cromatinei sexuale si examenul microscopic al gonadelor, situatie ce permite in final obtinerea de date medicale care sa pledeze la stabilirea sexului. In hermafroditismul adevarat la aceeasi persoana pot coexista organe genitale externe caracteristice ambelor sexe, situatie ce impune in primul rand stabilirea capacitatii functionale a acestora sau mai ales examenul endocrin.

Cand este propusa schimbarea sexului civil este necesar ca, in primul rand, hotararea sa fie dictata de caracteristicile somatice ale individului ce atesta apartenenta ia un sex sau altul, in al doilea rand, sa se tina cont de varsta subiectului intrucat, cu cat schimbarea are loc la varste mai mici (3-4 ani), cu atat sunt mai putine sanse de aparitie a tulburarilor psihosociale generate de fixarea sexului psihologic (care in unele cazuri poate fi diferit de cel somatic). Schimbarea dupa pubertate a sexului civil sta la baza tulburarilor psihice si de insertie socio-profesionala generate de constienta apartenentei la lat sex.

Problema determinarii sexului se rezolva corect numai daca se are in vedere totalitatea caracteristicilor morfofiziologice si psihice ce definesc sexul respectiv. Data fiind insa complexitatea proceselor se duc in final la neta diferentiere sexuala, aparitia posibila a indivizilor intersexuati imbraca diverse forme ce rezulta din tulburarile diferitelor niveluri ce caracterizeaza genetic, somatic, psihic si social un barbat si o femeie. De aici decurg evident dificultati reale uneori in stabilirea sexului civil. Asa cum s-a aratat, aceste anomalii merg de la hermafroditismul adevarat (rar), la diferite forme de intersexualitate si apar cand procesul patologic afecteaza gonada fie inainte de luna a Ii-a de sarcina (in primul caz), fie dupa luna I-a (in celelalte forme de disgenezii gonadale denumite si pseudohermafroditism).

Diagnosticul starilor de intersexualitate presupune investigatii genetice (testul Barr, cariograma) si antropologice complete si competente si se impune a fi facut, din motivele aratate mai sus, cat mai precoce, cand ia terapia medico-chirurgicala se adauga si influentele corespunzatoare de mediu ce urmeaza a fi corectate in consecinta (imbracaminte, obiceiuri etc). Diagnosticul trebuie sa aiba la baza, in primul rand, caracterele genetice ale individului, deoarece simplul examen morfologic (fenotipul) poate duce la erori. Date fiind consecintele grave pe care le poate avea o evaluare incorecta a sexului civil, mai ales cand aceasta s-a facut dupa pubertate, deci cand individul s-a identificat psiho-sociali cu alt sex decat cel real, se impune ca expertiza sa includa specialisti din toate domeniile aferente problemei, cu atat mai mult cu cat si indicatiile terapeutice variaza de la caz la caz; oricum, aceste indicatii trebuie ca, in cazurile de precizare tardiva a sexului, sa tina in primul rand seama de sexul psihologic.

1.3. EXPERTIZA CAPACITATII SEXUALE A BARBATULUI

Justitia solicita examenul medico-legal al barbatilor in cazurile de tagada a paternitatii, infractiuni privitoare la viata sexuala si divort etc, cand invinuitii se apara sustinand ca nu pot executa un coit normal ori sa procreeze. Cele doua forme ale incapacitatii sexuale a barbatului: incapacitatea de coabitare (copulatie) sau impotenta coeundi si impotenta de procreere (impotenta generandi) se intalnesc separat independent una de alta si necesita examinari si explorari dupa o metodologie speciala.

Examinarea capacitafii de coabitare

Pentru existenta capacitatii de coabitare sunt necesare o serie de particularitati anatomice si fiziologice, in esenta un membru viril erectil care sa poata fi introdus fara greutate in vagin. Leziunile membrului viril, cicatricile dureroase ce deformeaza penisul, tumorile, aderentele, herniile, sau alte procese patologice ale regiunilor invecinate impiedica fie erectia normala, fie intromisiunea in vagin. Pierderea testiculelor, sterilizarea, aduce dupa sine lipsa erectiilor numai daca acesta s-a practicat inainte de pubertate. Castrarea la o varsta adulta poate fi urmata de mentinerea indelungata a capacitatii de coabitare. intre cauzele generale amintim: unele boli acute (impotenta trecatoare), unele boli cronice casectizante, tulburari endocrine, diabetul, intoxicatii cronice (alcool, nicotina, morfina, opiu), boli ale sistemului nervos central, tabesul, PGP, leziuni ale maduvei spinarii, tumori etc.

O grupa mare de cauze care duc la impotenta este de origine psihica, unele din ele neavand un caracter absolut (nu fata de orice femeie), intretinute de antipatii, defecte corporale, esecuri anterioare, stari nevrotice etc. Impotenta nu este totdeauna completa, consideram ca este mai indicat sa vorbim de tulburari ale dinamicii sexuale, care pot interesa diferitele ei faze ca excitatia sexuala, erectia, miscarile, ejaculare - orgasmul etc.

in multe cazuri avem de-a face cu o nevroza ale carei cauze sunt greu de diagnosticat avand in vedere complexitatea proceselor psihice si de mediu capabile de a tulbura o veriga din lantul neuro-fiziologic.

Formularea unor concluzii medico-legale in domeniul capacitatii de coabitare a barbatului se face cu multa prudenta si numai dupa un examen complet. Se vor formula concluzii certe in situatia cand in urma examenului obiectiv, capacitatea de coabitare se exclude indubitabil. Este cunoscut faptul ca prezenta unei hernii mari, sau a uni mic bont al penisului amputat, coitul a fost facut posibil in anumite pozitii.

Examinarea capacitatii de procreere (generandi)

Capacitatea de procreere impune prezenta testiculelor producatoare de spermatozoizi normal, canale excretorii permeabile si reflex ejaculator netulburat. Daca in urma unui raport sexual nu se obtine nici un produs, persoana respectiva are aspermie; daca produsul ejaculat nu contine spermatozoizi ne intalnim cu situatia de azoospermie. Prezenta in numar redus a spermatozoizilor se numeste oligoazo-spermie, iar cand spermatozoizii sunt morti - necrospermie. Azoospermia poate fi permanenta sau trecatoare, dupa excesele sexuale.

Pentru examenul capacitatii de procreere este indispensabila analiza lichidului care se obtine mai simplu si mai sigur prin masturbare. Trebuie sa se asigure integritatea produsului examinat, inlaturarea oricarei posibilitati de schimbare a spermei sau alterarea acesteia.

Sub aspect medico-legal, spunem ca masajul prostatei, respectiv al veziculelor seminale sau punctiile testiculare nu sunt metode acceptate scopul determinarii acestei capacitati. Punerea in evidenta a spermatozoizilor se poate incerca si in urina de dimineata.

Un ejaculat normal consta in medie de 2,5-3 ml lichid spermatic cu un numar de spermatozoizi intre 35-120 milioane/ml, dintre care 60% trebuie sa fie mobili, iar spermatozoizii cu structura neobisnuita (forme anormale) sa nu depaseasca 25%. In general se stabileste oligospermia de gradul I la valori intre 40-25 milioane spermatozoizi/ml; gradul II intre 25-10 milioane/ml; gradul III intre 10-1 milion/ml.

In expertiza privind cercetarea capacitatii de procreere la barbati pot fi folosite urmatoarele variante de concluzii:

- in cazurile de azoospermie se va concluziona ca numitul prezinta in momentul examinarii o infertilitate, cu pierderea capacitatii de procreere;

- in cazurile de azoospermie in care cei investigati prezinta acte medicale emise de unitati sanitare care atesta existenta unei orhite urliene (inflamatie testiculara datorata oreionului) la o data anterioara conceptiei unui copil, se poate concluziona ca data fiind starea prezenta coroborata cu datele antecedente, persoana in cauza nu avea capacitatea de procreere la data conceptiei;

- in toate celelalte cazuri in care nu exista azoospermie, indiferent de numarul de spermatozoizi, procentul formelor mobile sau a numarului de elemente fecundate anormale, se va concluziona, dupa caz, ca persoana prezinta in momentul de fata o scadere accentuata sau o afectare severa a capacitatii de procreere;

daca in aceasta din urma situatie, cel examinat va prezenta acte medicale care sa ateste existenta unei orhite urliene, anterioara datei conceptiei unui copil, se poate concluziona ca afectarea (eventual grava sau severa) capacitatii de procreere este foarte probabil anterioara datei conceptiei;

Toate aceste concluzii nu au valabilitate decat in cazul recoltarilor supravegheate in vederea spermogramei.

1.4. EXAMINAREA CAPACITATII SEXUALE A FEMEII

Expertiza este ceruta in procesele civile si penale, in divort, casatorii, furtul de copii etc. Capacitate sexuala a femeii este definita de urmatorii parametrii:

capacitatea de coabitate (potenta coeundi);

- capacitatea de procreere (potentia generandi);

capacitatea de a suporta o sarcina (potenta gestandi);

capacitatea de a naste pe cai normale (potentia perturiendi).

a) Capacitatea de coabitare

Se refera la posibilitatea femeii de a fi copulata pe cale vaginala, ceea ce presupune dezvoltarea anatomica a unui vagin normal si permeabil.

b) Capacitatea de procreere

incepe odata cu instalarea maturitatii sexuale, la 13-16 ani pana cand ovulatia inceteaza, aprox. intre 40-50 ani, rareori mai curand sau mai tarziu. Acesta capacitate este conditionata de starea generala de sanatate a femeii, de ovare in functiune si de permeabilitatea trompelor uterine.

c) Capacitatea de a nida si de a duce o sarcina pana la termen

Poate fi compromisa de malformatii congenitale, procese inflamatorii, afectiuni generale, intoxicatii, cauze genetice, endocrine etc, ce duc la moartea intrauterina a fatului si care se identifica cu cele ale avortului spontan.

d) Capacitatea femeii de a naste la termen pa cai naturale

Este conditionata de contractii uterine normale si cai permeabile (ultrocervicovaginale) care sa permita coborarea, avansarea si expulzia copilului. Anomaliile bazinului osos si a cailor amintite sus pot impiedica nasterea normala. Problema se rezolva eficient prin operatie cezariana.

1.5. PATOLOGIA VIETII SEXUALE

1.5.1. Violul

Conform Codului Penal (art 197), infractiunea de viol este: 'raportul sexual cu o persoana de sex feminin, prin constrangerea acesteia, sau profitand de imposibilitatea ei de a se apara, ori de a-si exprima vointa'. Legea penala prevede o serie de circumstante agravante ale infractiunii, dupa cum urmeaza:

• victima nu implinise varsta de 14 ani;
• fapta a fost savarsita de 2 sau mai multe persoane impreuna;
• victima se afla in ingrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul faptuitorului;
• s-a cauzat victimei o vatamare grava a integritatii corporale sau a sanatatii.;
• pedeapsa este mai grava daca fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei.

Asadar, rezulta ca pentru expertiza medico-legala sunt de rezolvat 2 probleme importante: probarea raportului sexual si probarea lipsei de consimtamant a victimei sub o forma oarecare; constrangerea fizica sau imposibilitatea ei de a se apara ori de a-si exprima vointa.

Probarea raportului sexual se face in mod diferit, dupa cum femeia a fost sau nu virgina in momentul savarsirii violului; daca femeia a fost virgina (situatie pe care legea nu o mentioneaza ca agravanta in calificarea infractiunii), partea obiectiva a realitatii unui raport sexual o constituie prezenta rupturilor himenului. in raport cu forma himenului, rupturile pot varia ca aspect, dar important pentru expertiza este diagnosticul de ruptura recenta. Acest diagnostic este^-posibil intr-un interval de 7-10 zile de la producerea raportului sexual, in acest interval (mai ales in primele 3-5 zile), rupturile avand: marginile rosii sangerande, infiltrate tumefiate neregulate, dureroase la examinare, si cateodata supurate.

Dupa acest interval de timp, semnele deflorarii recente dispar si incepe procesul de vindecare a rupturilor himenale, cu formarea de tesut cicatricial fin, avand la inceput o culoare alb roscata, apoi alba sidefata. Marginile rupturii se subtiaza si se indeparteaza, iar himenul, odata rupt, nu se mai reface. in aceasta situatie, medicul legist eticheteaza ruptura ca fiind veche (prin aceasta intelegandu-se mai veche de 10-11 zile) nemaiputandu-se proba realitatea unui raport sexual recent. Bine-nteles ca rupturile vechi trebuie diferentiate de crestaturile congenitale.

Probleme deosebite ridica himenele complezente, dilatabile, care avand o elasticitate mai mare, permit efectuarea raportului sexual fara a se rupe (situatii in care femeia ramane din punct de vedere anatomic virgina). Concomitent cu rupturile himenului se produce si o hemoragie de intensitatea variabila, care poate fi constatata si cu ocazia examinarii medico-legale, dar care trebuie diferentiata de o eventuala metroragie prin examinarea microscopica a sangelui.

Diagnosticul pozitiv al deflorarii poate intampina si unele dificultatii, datorita marii varietatii a formelor de himen, uneori lipsei hemoragiei si durerii, alteori unor dificultatii de examinare si interpretare. De asemenea, trebuie sa amintim faptul ca in cazul raportului sexual executat incomplet (coit ante portas), rupturile neproducandu-se, realitatea raportului sexual trebuie probata prin alte mijloace.

Daca in momentul savarsirii violului, femeia nu este virgina, probarea realitatii raportului sexual nu se poate face in cadrul expertizei medico-legale decat prin evidentierea prezentei spermei in vagin (cu conditia ca victima sa se prezinte la scurt timp spre examinare - max. 24-36 h si sa nu-si fi facut toaleta). in acest caz se face o recoltare a secretiei vaginale cu ajutorul unei anse, se prepara un frotiu, iar dupa colorarea (cu albastru de metil sau cu eritrozina amoniacala) se examineaza preparatul la microscop pentru decelarea spermatozoizilor. Alte probe ale actului sexual sunt mai putin directe sau sigure: fire de par (din regiunea genitala) de la agresor pe corpul victimei, sau existenta sarcinii ori a bolilor venerice.

Al doilea element constitutiv al infractiunii de viol este lipsa de consimtamant al victimei asupra raportului sexual. Constrangerea prin violente fizice se poate realiza in cazul unei disproportii fizice intre victima si agresor sau in cazul unui atac neasteptat din partea agresorului; de asemenea, starea de oboseala pronuntata a femeii sau viol savarsit in grup de mai multi barbati pot determina producerea unui raport sexual fara consimtamant. Constrangerea se probeaza medico-legal prin gasirea urmelor de violenta (escoriatii, echimoze) care se cauta la nivelul fetelor anterioare ale coapselor, pe gat, in jurul gurii, pe membrele superioare, torace (sani).

in legatura cu posibilitatea de savarsire a violului asupra unei femei adulte, in deplinatatea facultatilor sale fizice se considera ca ea nu poate fi violata de catre un singur barbat, fiind capabila de a se apara si de a opune rezistenta, putandu-se ajuta si de miscarile bazinului. Violul se mai poate produce de asemenea abuzand de imposibilitatea victimei de a se apara, de a opune rezistenta. Aceasta imprejurare se poate crea cand victima este in convalescenta dupa o boala grava, varsta inaintata, minore, in cazul paraliziei, surprinderea victimei intr-o pozitie improprie de a se apara sau prin producerea unei stari de inconstienta prin tentativa de strangulare.

Starea de lesin priveaza, de asemenea, victima de posibilitatea de a-si da consimtamantul. Se poate savarsi violul si in timpul agoniei victimei. in starea de somn fizioligic profund, violul este posibil datorita confuziei de persoane pe care victima o poate face. Deflorarea este insa imposibila in timpul somnului. La oligofrene (idiotie si imbecilitate) este posibil violul, deoarece discernamantul victimei este complet compromis in ceea ce priveste actul sexual. Si alte boli psihice cu tulburari de constiinta pot permite savarsirea violului. Stari de inconstienta care duc la lipsa consimtamantului se mai pot obtine cu ajutorul narcoticelor sau al somniferelor. Somnul hipnotic poate sa permita savarsirea violului, caci victima nu are posibilitatea de a se apara sau a opune rezistenta.

Frecvente sunt cazurile cand violul se poate produce sub influenta alcoolului, fiind posibil numai atunci cand femeia se afla intr-o stare de betie profunda, care o lipseste de posibilitatea de apreciere critica a faptelor si este incapabila de a se apara. Starea de ebrietate usoara nu altereaza posibilitatea de a se apara, de a opune rezistenta, nealterand discernamantul si constiinta.

Ebrietatea de grad mediu produce numai diminuarea capacitatii femeii de a se opune si de a aprecia situatia, dar nu o face sa dispara complet. Alte imprejurari care pot duce la comiterea infractiunii de viol sunt create de influentele psihice exercitate asupra femeii care isi da consimtamantul in mod silit. in aceasta imprejurare, femeia nu se opune fizic, deoarece este amenintata sau santajata. Aceasta categorie de situatii care pot favoriza savarsirea unui viol nu intra in competenta expertului medico-legal; ele trebuie probate de organele judiciare, medicului revenindu-i doar sarcina constatarii producerii raportului sexual si a stabilirii celorlalte date de ordin medical amintite mai sus.

Raportul sexual cu o minora nu este viol atunci cand fapta se savarseste cu consimtamantul (chiar viciat) al victimei.

1.5.2. Sexualitatea aberanta

in mod cu totul general, prin sexualitate aberanta se intelege orice raport sexual care depaseste limite fiziologice, ce presupune un raport heterosexual, intravaginal si avand ca scop procreerea. Este de mentionat faptul ca manifestarile sexuale anormale par sa fi aparut odata cu omul, ele neexistand si la animale. Totusi, in antichitatea greaca si romana ele erau foarte raspandite (in special homosexualitatea) de unde denumirea de sodomii data acestor practici (de la vechea cetate Sodoma, unde aceste perversiuni erau considerate frecvente). Acest capitol are o pondere insemnata in practica medico-legala si juridica, continand o diversitate mare de aspecte, pe care le vom prezenta in doua parti: atentatele la bunele moravuri si aberatiile sexuale propriu-zise.

I. Atentate la bunele moravuri

Sub acest generic, vom clasifica din punct de vedere medico-legal toate manifestarile de ordin sexual, care prin continutul lor lezeaza atat spiritul de pudoare al societatii, cat si al persoanei. Baza juridica a acestor fapte o constituie Codul penal (ultrajul contra bunelor moravuri si tulburarea linistii publice): "Fapta persoanei care, in public, savarseste acte sau gesturi, profereaza cuvinte ori expresii, sau se deda la orice manifestari prin care se aduce atingerea bunelor moravuri sau se produce scandal public".

in ceea ce priveste factorii care genereaza astfel de manifestari, toti autorii sunt de acord ca locul principal il ocupa alcoolismul (35-50%). in al doilea rand este incriminat factorul mintal, in care se pot incadra: dezechilibratii mintali, oligofrenii, excesiv impulsivii, dementii senili, excitatii maniacali, epilepticii, dementii precoce. Factorul umoral, sub forma complexului endocrinogenital este mai putin cunoscut. in sfarsit, factorul moral, datorat unei educatii sexuale deficitare, poate fi luat in consideratie in explicarea conditiilor de aparitie a unor astfel de manifestari.

Actul cel mai frecvent din aceasta categorie il constituie exhibitionismul care consta in expunerea in public, fara jena, a organelor sexuale; este frecvent mai ales la barbati, dar poate fi intalnita si la femei. Exista insa si forme de exhibitionism patologic:

• exhibitionismul accidental, ca o consecinta a unei dificultati de ordin urinar (incontinenta urinara, boli ale prostatei);
• exhibitionismul starilor dementiale (manie acuta, stari postencefalite, intarzierea mintala, paralizie generala progresiva, alcoolism);
• exhibitionism impulsiv, descris de Ladeque la degenerati.

in afara de exhibitionism, in cadrul infractiunilor contra bunelor moravuri mai pot fi socotite si fapte ca: gesturi obscene in public, raspandirea de materiale pornografice, inscrisuri obscene, folosirea de expresii obscene.

Satisfacerea raporturilor sexuale in public este de asemenea un act care lezeaza pudoarea publica. in sfarsit, s-ar putea vorbi de un exhibitionism frust, care ar consta in unele manifestari legate de moda, cum ar fi imbracamintea prea scurta sau prea decoltata la femei.

Atentatul la pudoare constituie o ofensa materiala de ordin sexual comisa cu intentie asupra unei persoane care nu-si da consimtamantul sau care este mai mica de 14 ani. in aceasta categorie se pot incadra manifestari ca: atingerea sanilor, coapselor, feselor sau a organelor genitale.

II. Aberatiile sexuale propriu-zise

Sunt denumite si perversiuni sexuale de Codul Penal: 'Savarsirea actelor de perversiune sexuala care au produs scandal public'. in acest capitol se incadreaza si celelalte acte sexuale care se abat de la modalitatile normale fiziologice. Dupa unii autori aceste manifestari se numesc sodomii. Clasificarea acestor acte este destul de dificila, datorita marii lor variatii. Totusi, incercand o schematizare a lor si avand in vedere criteriile si clasificarile diversilor autori ele s-au putut imparti in urmatoarele grupe:

sodomia ratione modi (sodomia de mod);

sodomia ratione sexus (sodomia de sex);

sodomia ratione generis (sodomia de specie);

perversiunea mijloacelor;

pervesiuni diverse care nu se incadreaza in nici una din grupele enumerate.

Sodomia ratione modi

Aici, relatiile sexuale sunt heterosexuale, insa modul lor de desfasurare este aberant. Astfel se poate incadra masturbarea reciproca, coitul anal (adevarata sodomie), coitul oral, care se mai numeste felatio sau felotorism coitul intre coapse, intre sani, in axila. De asemenea, cunilingusul. Aceste manifestari, producandu-se cu acordul partenerilor de cele mai multe ori raman nedescoperite si nu apar in fata examenului medico-legal decat atunci cand nu se fac cu acordul ambilor parteneri, putand constitui eventual si motiv de divort.

Sodomia ratione sexus

De data aceasta raporturile sexuale se produc intre persoane de acelasi sex. Aceasta aberatie sexuala este cunoscuta sub numele de homosexualitate. Fapta este incriminata de codul penal. intre femei aceste manifestari anormale pot imbraca 2 forme:

- tribadismul, cand se reproduce oarecum raportul heterosexual, una dintre partenere avand rolul activ de barbat, uneori putandu-si confectiona un penis artificial;

- a doua forma intalnita la femei este safismul sau lesbianismul (dupa numele insulei grecesti Lesbos unde poeta greaca Sapho se deda la astfel de practici). Actul consta in procurarea satisfactiei sexuale prin diverse mijloace.

Raporturile sexuale intre barbati poarta numele de pederastie (pedos = baieti). Se realizeaza de obicei prin coit anal. in general este o perversiune datorata unei moralitati nesanatoase sau este urmarea unei stari psihice maladive. Partenerii pasivi pot prezenta unele aspecte feminine in comportament, gesturi, atitudine (se pudreaza, isi vopsesc parul, isi fac unghiile etc). Au chiar si indeletniciri feminine: gatesc, cos haine, nasturi, brodeaza, calca. Deci se poate vorbi de bisexualitate psihica. in afara de coitul anal intre barbati, se mai practica coitul oral, masturbatia reciproca, cunilingusul.

Pederastia acuta consta dintr-un raport anal consimtit, care poate sa nu lase nici o urma. Fortarea sfincterului anal in timpul contracturii de aparare poate provoca leziuni specifice vizibile cateva zile (eroziuni ale mucoasei de cativa mm, sangerande, radiare, paralele cu pliurile). Tuseul rectal provoaca dureri si senzatii de arsura. Anusul capata un aspect de palnie, datorita contractiei. Raportul sexual brutal intra-anal poate provoca rupturi mai mult sau mai putin grave care sunt localizate pe linia mediana.

Pederastia cronica in care caz deformarea cu aspect de palnie a anusului este constanta. Relaxarea sfincterului, atunci cand exista, este un semn de mare probabilitate. Tuseul digital este posibil fara mare dificultate, pliurile mucoasei anale sunt sterse. Gasirea spermei in anus este o proba certa a raportului sexual.

Sodomia ratione generis (zoofilie sau bestialitate), se refera la raporturile sexuale dintre oameni si animale. Autorii acestor acte aberante se recruteaza de obicei dintre encefalopati sau oligofreni.

Perversiunea mijloacelor. in aceasta categorie (adoptata dupa C.Simon) vom incadra sadismul si masochismul, care se caracterizeaza prin mijloace cu totul iesite din comun ale satisfacerii instinctului sexual. Numele de sadism deriva de la marchizul de Sade, care a descris in romanele sale eroi a caror deviza era "placeri fizice insotite de dezordine morala". Din cele de mai sus rezulta ca sadismul presupune satisfacerea instinctelor sexuale prin producerea celor mai variate violente asupra partenerului mergand pana la crima cu cruzime.

Uneori, sadicul, dupa crima procedeaza la mutilarea cadavrului, la ciopartirea lui. Voluptatea este cu atat mai mare cu cat actele de violenta sunt mai crude. Sadicul isi tortureaza, violeaza sau maltrateaza victima, avand constiinta clara, in cadrul personalitatii sale degradate. Caracteristica pentru sadism este recidiva. Acest fapt explica celelalte figuri sinistre ale istoriei care au lasat numeroase cadavre in urma pornirii lor aberante. De altfel, in cazurile de sadism, examenul psihic al autorului se impune de la inceput.

O alta manifestare din categoria mijloacelor pervertite o constituie masochismul, care este contrariu sadismului, in sensul ca voluptatea sexuala se obtine numai in cadrul unor suferinte fizice sau morale pe care le suporta autorul, el cerand partenerului sa-i produca astfel de suferinte. Urmele acestor acte aberante deriva de la nuvelistul austriac Sacher Masoch, care a descris eroi cu astfel de manifestari.

Perversiuni diverse, al caror mod de manifestare nu se poate incadra in nici una din formele descrise. Dintre acestea fac parte:

- necrofilia, materializata prin raporturi sexuale cu cadavre. Este practicata uneori de barbati care au acces la cadavre: autopsieri, gropari; acesti indivizi sunt de obicei degenerati, alienati mintal;

- narcisismul, in care satisfactia sexuala se obtine prin contemplarea propriului corp;

- fetisismul este contemplarea obiectelor care apartin persoanei iubite, contemplare care produce satisfactie sexuala;

voayeurismul - satisfacerea instinctului sexual prin contemplarea actelor sexuale savarsite de altii;

- azoofllia - producerea de senzatii voluptoase prin contemplarea lucrurilor neinsufletite (statui, tablouri, nuduri);

- gerontofilia - atractie anormala constand in satisfacerea instinctului sexual cu femei batrane.

Formele pure de sexualitate aberanta se intalnesc mai rar, de obicei ele se combina intre ele. Importanta insa ca si in cadrul altor manifestari sexuale aberante, este investigarea psihica a individului.

1.6. EXPERTIZA FILIATIEI

in tara noastra cercetarea filiatiei este legiferata prin Codul Familiei. in afara de cazurile de tagada a paternitatii, in care cuplul este casatorit, Codul Familiei statueaza situatia copilului nascut in afara casatoriei, in sensul ca acesta are aceleasi drepturi cu cel nascut in timpul casatoriei, cu conditia ca paternitatea sa fie recunoscuta.

Recunoasterea paternitatii se poate face pe doua cai:

1) La Oficiul de Stare Civila;

2) Prin sentinta judecatoreasca.

in cazul in care se ajunge la proces, una din probele administrate este expertiza serologica, bazata pe studiul si corelarea genetica mostenite de copil de la parinti in cadrul sistemelor sanguine utilizate.

Grupele sanguine sunt markeri genetici de un real folos pentru expertiza serologica, datorita faptului ca sunt stabile in cursul vietii, se transmit ereditar dupa anumite legi bine cunoscute si verificate si sunt prezente de la nastere sau din primele luni de viata.

Aceasta expertiza poate exclude paternitatea unui barbat fata de un anumit copil, dar niciodata nu o poate afirma. Cu cat se efectueaza mai multe sisteme serologice, creste sansa unui barbat fals invinuit de a se exclude de la paternitate, deci de a-si dovedi nevinovatia.

in urma investigatiilor serologice se poate ajunge la una din urmatoarele formule:

a) Paternitatea barbatului Y fata de copilul X se exclude;

b) Paternitatea nu se exclude. Formula pe care o folosim reflecta situatia de fapt, in sensul ca 'poate fi tata paratul sau orice alt barbat' al carui mozaic antigenic se incadreaza in complexul serologic compatibil filiatiei. Daca am utiliza formula 'barbatul Y nu se exclude de la paternitate' (cum se foloseste in alte parti), judecatorul ar fi tentat poate, in mod logic, sa declare ca tata pe barbatul respectiv (nu se exclude, deci este). Aceste caractere sunt prezente la parat, asa cum se gasesc la toti barbatii cu formule identice. Deci caracterele respective se mai intalnesc si la alti barbati, cu formula fenotipica diferita de parat, dar care sunt purtatori ai genelor mostenite de copil de la tatal sau.

Situatiile in care se cere expertiza filiatiei sunt:

- cercetarea filiatiei copilului nascut in timpul casatoriei, dar tagaduit de sot;

- cercetarea filiatiei copilului nascut in afara casatoriei (cazurile cele mai frecvente);

- cercetarea maternitatii in schimburile de copii.

Clasificarea sistemelor sanguine utilizate in expertiza filiatiei

Au fost descrise numeroase sisteme de factori, dar nu toti pot fi aplicati in acest gen de expertize. Pentru ca un sistem de alele sa poata opera in expertiza filiatiei trebuie sa indeplineasca anumite conditii:

sa fie stabil in tot cursul vietii;

sa fie prezent la nastere;

sa se transmita dupa legi stabile si bine stabilite.

Clasificarea sistemelor utilizate are la baza locul unde se poate identifica, respectiv:

sisteme eritrocitare: antigenele se gasesc pe eritr otite;

sisteme serice: caracterele se gasesc in serul sanguin;

sisteme enzimatice: acestea au la baza polimorfismul enzimelor eritrocitare;

sisteme limfocitare: specificitatile se gasesc pe limfotite;

alte sisteme: secretor-nesecretor (Se-ne); gustator-negustator.

Spre exemplificare prezentam numai sistemul A B 0.

Sistemul A B 0

Reprezinta primul sistem antigenic descoperit, foarte important pentru transfuziile de sange, boala hemolitica a nou-nascutului, transplantul de organe, etc.

Initial au fost descoperite 4 grupe; din combinatia a trei alele: 0, A si B, in raport de dominanta si recesivitate, rezultau 4 fenotipuri (cele inscrise in buletinele de identitate) si 6 genotipuri:

Indivizii de grupa 0 sunt toti homozigoti, indivizii de grup AB sunt heterozigoti, iar indivizii de grup A si B pot fi homozigoti AA sau BB, ori heterozigoti A0 sau B0. Douazeci de ani mai tarziu, s-a constatat ca gena A produce mai multe variante: A,, A₂, Aht, A₃, A_el, A_x, etc.

Din acestea, in expertiza se folosesc numai primele doua variante: A₁ si A₂, A₁ fiind dominant fata de A₂. Celelalte variante denumite "slabe" dau reactii atipice in tiparele lor. Considerand si subgrupele, indivizii se impart in 6 fenotipuri si 10 genotipuri:

in ultimii ani s-au descris variante de B identice cu cele ale antigenului A, dar, deocamdata mai greu de depistat prin tehnici serologice. Transmiterea ereditara se face conform legilor lui Mendel:

a) Nu poate sa apara la un copil un antigen daca nu exista la cel putin unul din parinti:

A/0 0/0 A/0

0/0 A/0 B/0

Tata posibil  Excludere

b) Legea lui Bernstein: un parinte de grup 0 nu poate avea copii AB si invers, un parinte de grup AB nu poate avea copii de grup 0, indiferent ce este celalalt parinte.

Acestea sunt singurele situatii, in care, se poate exclude paternitatea in sistemul A B 0, mama fiind decedata.

Alte sisteme.

a) Secretor-nesecretor (Se-ne)

Antigenele de grup A si B se regasesc si in secretii la majoritatea indivizilor (cea. 75%) acestia fiind denumiti secretori (Se). La acestia se gasesc in: saliva, sperma, secretie vaginala, transpiratie etc, alaturi de antigenele ce se gasesc pe eritrocitele lor si antigenul "H".

Deci, la persoanele de grup A se vor gasi antigenele A+H, la cei de grup AB se vor gasi antigenele A+B+H, la cei de grup 0 numai antigenul H. Persoanele care nu-si secreta in lichide si umori antigenele de pe eritrocite se numesc nesecretori (ne). Simbolurile nu trebuie confundate cu factorii Ss din cadrul sistemului MN Ss.

Modul de transmitere ereditara al celor doua alele este conform modelului Mendelian: sistemul este format din doua alele in raport de dominanta si recesivitate, din care rezulta trei genotipuri si doua fenotipuri:

Doua genotipuri sunt homozigote (primul si al treilea) al doilea fiind heterozigot.

se se se se

se/se  Se/se

posibil  excludere

b) Gustator-negustator

O mica parte din indivizi percep gustul foarte amar al fenil-thio-carbaminei si au fost denumiti gustatori. Prin contrast cu acestia, cei care nu percep gustul amar au fost denumiti negustatori. Transmiterea se face conform modelului mendelian, deci din parinti negustatori nu se poate naste un copil gustator. Totusi, o singura excludere numai pe gustator-negustator nu poate fi luata in consideratie in procesele de cercetare ale filiatiei. Concluzii

Expertiza filiatiei (serologica), aduce un aport obiectiv si important in rezolvarea cazurilor. Folosind toate sistemele se pot exclude 75% din barbatii fals invinuiti (fara sistemul HLA) si 98-99% (cu sistemul HLA).

Trebuie accentuat asupra faptului ca procentajul teoretic de excludere difera foarte mult de procentajul real obtinut in expertize, deoarece acesta tine si de numarul sistemelor folosite, dar si de incorectitudinea mamelor care aduc la expertiza nu pe adevaratul tata al copilului.

Oricat de multe sisteme s-ar utiliza, daca mama ar aduce la expertiza pe tatal biologic al copilului, procentajul de excludere ar fi = 0. In unele tari, in cazurile in care nu se ajunge la concluzia de excludere, si in special cand sunt implicati mai multi barbati, se fac aprecieri asupra gradului de probabilitate a paternitatii.

S-au recomandat mai multe forme de calcul bazate pe frecventa genelor in populatia din care face parte cuplul, a sistemelor utilizate in expertiza. La expertiza filiatiei se mai pot face si alte examinari:

Examenul antroplogic se face printr-un studiu amanuntit al caracteristicilor somatice si in special al trasaturilor fizionomice pe care le prezinta copilul comparativ cu parintii. Se studiaza in amanunt spre exemplu: forma (ovalul) fetei, forma barbiei, a nasului, a urechilor, culoarea ochilor, a parului, pigmentatia pe baza unor masuratori si a altor parametri bine stabiliti in cadrul studiilor antropologice.

Metodele senzorial-subiective au inceput sa fie in buna parte suplinite printr-o prelucrare matematica. In cadrul acestor examinari se pot retine o serie de elemente permitand uneori concluzii de valoare stiintifica si probatorie importanta.

- Examenul dermatoglifelor reprezinta examenul eredo-biologic al complexelor desene ale crestelor papilare, palmare si plantare (dermatoglife) a intrat in practica expertizei in ultimii ani, dovedindu-se o metoda de certa valoare, un examen ajutator important in cadrul expertizei filiatiei.

Valoarea acestei metode a reiesit din faptul ca prelucrand independent de Laboratorul de serologie, rezultatele cercetarilor nu s-au observat contraziceri sau rezultate discordante. Metoda consta in compararea desenelor papilare (palmare si plantare) ale copilului cu cele ale parintilor si constatarea - pe compartimente (considerate de unii ca unitati structurale cu profil ereditar propriu) a dispozitiei si formei acestor desene care se transmit de la parinti la copii nu identic, dar intr-o forma mai mult sau mai putin asemanatoare ce permite sa se ajunga la concluzii de probabilitate sau nu, in cazurile studiate.

(Bibliografie - prof. Univ. Dr. Vladimir Belis - Medicina legala - Curs pentru Facultatile de Stiinte Juridice, ed. Odeon, Bucuresti 1999)