Pe dinafara ace, pe dinauntru miere - Castana comestibila

Pe dinafara ace, pe dinauntru miere - Castana comestibila

Scurt istoric

In regiunile meridionale ale Europei, castana este folosita de mii de ani ca aliment, foarte hranitor de altfel. La randul lor, chinezii vedeau in castana un fruct simbolic care stimula harul premonitiei, dar si un aliment gratie caruia organismul traversa cu bine lunga perioada de iarna. De-a lungul timpului, castana a fost folosita si in tratamentele naturiste, fiind indicata mai ales in alimentatia copiilor, a batranilor, dar si a celor care depun un sustinut efort fizic si intelectual. Recomandata de Hipocrate si de Galen in retetele lor stravechi, castana figura si pe lista celor peste 600 de plante si fructe cu puteri vindecatoare a grecului Dioscoride.

In Romania, 'raiul castanelor comestibile' e Maramuresul. Ca sa marcheze in mod festiv faptul - aproape neverosimil - ca in imprejurimile orasului cresc castani comestibili, pomi fructiferi eminamente meridionali, municipalitatea din Baia Mare a decis sa organizeze - de cativa ani buni - o sarbatoare care sa celebreze acest fruct modest, cu coaja lucioasa, care da farmec atator seri de iarna. E vorba de 'Sarbatoarea castanelor', organizata in fiecare an in prima parte a lunii octombrie. De ce-au simtit baimarenii nevoia de a organiza o astfel de sarbatoare? Fiindca la Baia Mare - Rivulus Dominarum, cum era numit orasul intr-un hrisov de pe la 1300 - pe Dealul Florilor, pe Dealul Crucii, pe Valea Rosie ori de-a lungul Sasarului se intinde cea mai nordica zona din Europa, in care creste castanul comestibil. Baimarenii nu stiu nici acum prea bine cum a ajuns acest arbore in orasul lor. Unii spun ca l-au adus tatarii, altii ca oamenii locului l-au cumparat de la negustorii turci sau armeni si, fiindca fructul lui le-a placut tare mult, au hotarat sa-l cultive si ei. Pe timpul sarbatorii, care dureaza cateva zile, centrul vechi al orasului se transforma intr-un burg medieval, sufocat de clienti si negutatori. La fiecare colt de strada se inalta aburi fierbinti din castanele coapte, care explodeaza pe jar ca niste grenade comestibile.

Proprietati terapeutice

* De ce e atat de cautata castana de catre terapeuti si de specialistii in arta culinara? Intai de toate, datorita compozitiei sale, asemanatoare celei a graului, care o recomanda pentru virtutile ei hranitoare. Castana contine protide, lipide, glucide, minerale si are o mare valoare calorica: 100 gr. de fruct contin 200 de calorii.

* Castanele se pot pastra proaspete o lunga perioada de timp, cu conditia sa fie tinute intr-un vas cu apa rece timp de 24 de ore, imediat dupa recoltare, dupa care sa fie asezate in cutii de lemn, in straturi acoperite de nisip uscat.

* Castanele se consuma fierte sau bine prajite si se folosesc, ca materie prima, in prepararea unor creme, sosuri, piureuri si chiar lichioruri (in special in Franta). Fierte, decojite si inmuiate in miere, castanele sunt folosite la prepararea curcanului, de sarbatori.

Castana ca medicament

Are efect energizant, antiseptic, tonic pentru sistemul muscular si nervos, antianemic, remineralizant. Coaja castanelor este antidiuretica, fiind bogata in tanin. Castana este bogata si in vitaminele B1 si B2 si contine vitamina C, in cantitate mare, ca si citricele (50 mg. la 100 gr. de miez), dar si mult amidon, suportat bine mai ales de cei suferinzi de stomac.

In afara castanelor comestibile, la care ne-am referit pana acum, exista, cum bine se stie, si castanele salbatice care se folosesc in industria farmaceutica pentru prepararea unor medicamente indicate mai ales in bolile de circulatie.

Retete cu castane

* Castane prajite

Inainte de a se praji intr-un vas cu fundul dublu, pe foc puternic, castanele se cresteaza cu un cutit ascutit. Astfel pregatite, castanele pot constitui o cina ideala, in asociere cu o bucata de branza si o cana de must.

* Castane fierte

Se curata castanele de coaja si apoi se clatesc bine. Se fierb in baie de aburi aproape o ora, iar nu in apa, caci se pierd vitaminele. Astfel fierte, pot fi consumate ca aperitiv, insotite fie de sosuri picante, fie de sosuri dulci. Cea mai rafinata combinatie se obtine in asociere cu sosul de coacaze rosii. Acest sos se prepara astfel: in doua linguri de unt topit se rumeneste o lingurita de faina; se adauga 100 ml de apa si apoi circa 100 gr. de coacaze rosii.

* Piure de castane

Se fierb castanele, dupa reteta de mai sus, apoi se dau prin masina de tocat. Se amesteca bine pasta obtinuta pana se omogenizeaza. Piureul poate fi servit in asociere cu frisca, cu piscoturi, biscuiti sau fulgi de cereale. Amestecat cu frisca, poate fi folosit ca umplutura pentru torturi. Este indicat mai ales in alimentatia convalescentilor, a batranilor si a copiilor.

* Castane glasate

Se face un sirop din apa si zahar (500 gr. zahar, 200 ml apa) si se fierbe pana se incheaga bine. In castanele fierte sau prajite - si curatate de coaja - se infige cate un betisor. Castanele astfel pregatite se inmoaie bine in siropul de zahar si se lasa sa se raceasca pe o tava. Dupa ce primul strat de zahar s-a racit, se repeta operatiunea de inmuiere in sirop, in functie de gustul fiecaruia.