SEXOLOGIE MEDICO-LEGALA

SEXOLOGIE MEDICO-LEGALA

Actul sexual normal este cel heterosexual in cadrul aceleasi specii.

Problemele de sexologie, ca aplicatii in practica medico-legala, se rezuma in ultima instanta la:

cercetarea virginitatii;

demonstrarea contactului sexual cu sau fara violenta;

probleme legate de sexologia aberanta;

expertiza capacitatii de reproducere si cea a paternitatii.

VIRGINITATEA

Virginitatea se caracterizeaza prin starea in care o femeie nu a intretinut nici un act sexual normal vaginal. Pe plan social, ar insemna dovedirea castitatii.

Demonstrarea virginitatii se face prin examen local genital (examenul membranei himenale).

Se poate face confuzia intre virginitatea anatomica si cea functionala. Virginitatea anatomica defineste un himen integru dar care are o conformatie care permite efectuarea unui contact sexual fara deflorare.

Nu poate fi considerata virgina, din punct de vedere medico-legal, decat aceea femeie care are o conformatie a himenului ce nu permite contactul sexual fara deflorare. In alte conditii, se poate declara, fara a rezolva problema expertizei, doar ca himenul este integru, dar conformatia sa permite un act sexual fara deflorare.

Demonstrarea starii de virginitate, se poate face numai in functie de aspectul si particularitatile himenului.

Himenul este o formatiune anatomica elastica, conjunctivo-vasculara, tapetata de un epiteliu, format prin rasfrangerea pliurilor vaginale in fata introitului.

Elementele anatomice ale himenului sunt:

baza himenului reprezentata de zona de implantare pe peretii vaginului;

marginea libera delimiteaza orificiul himeneal si poate fi neteda sau cu incizuri naturale (constitutionale);

latimea himenului este distanta de la marginea libera la baza himenului si depinde de forma: la himenul inelar este de 4-5 mm iar la cel bilobat si semilunar poate ajunge la 1-1,5 cm;

orificiul himeneal care are un diametru de cca. 1-1,5 cm. la tractiunea moderata a labiilor (diametrul orificiului depinde de latimea si elasticitatea membranei himenale) si are forma variabila in functie de forma himenului;

fata externa si fata interna

Exista o mare varietate a tipurilo de himen, in functie de forma, orificiu, dimensiuni, inclinatie si particularitati structurale.

Cea mai frecventa forma de himen este cea inelara, de cerc cu un orificiu central; grosimea, inaltimea, dimensiunile orificiului central sunt variate; dintre particularitati retinem aspectul marginii care poate fi neted sau cu inciziuni si plici naturale.

Aceasta forma de himen, ridica probleme de diagnostic in functie de marimea orificiului central, ca si de forma marginii libere.

Himenul de aspect rudimentar are o latime de 1-2 mm, orificiul central fiind de dimensiunile diametrului vaginal. Aceasta forma se numeste "himen complezant" (himen integru anatomic, cu o conformatie ce permite realizarea unui act sexual vaginal fara deflorare).

Nu poate fi declarata virgina o persoana care are orificiul himeneal dilatabil de 2,5 - 3 cm diametru. In conditia data, medicul legist nu mai poate demonstra obiectiv castitatea.

Marginile himenului (marginea orificiala) cand sunt netede, nu pun dificultati de diagnostic. In cazul in care prezinta incizuri si pliuri, dificultatile sunt uneori de neinlaturat printr-o examinare cu ochiul liber. Incizurile pot fi de variabile ca dimensiuni, de cele mai multe ori au 0,1-0,2 cm.(rar pot fi pana la baza membranei himeneale), sunt simetrice si de aceeasi culoare cu restul membranei himeneale. Cand sunt incomplete, se pot confunda cu rupturi mici, incomplete ale himenului; cand sunt pana la baza pot fi confundate cu o ruptura totala.

Alte tipuri de himen intalnite sunt: bilobat, semilunar, septat, cribriform, imperforat (malformatie congenitala care implica interventia chirurgicala pentru prevenirea complicatiilor in momentul instalarii primei menstruatii) etc.

VIOLUL

Este definit ca actul sexual, de orice natura, cu o persoana de sex diferit sau de acelasi sex, prin constrangerea acesteia sau profitand de imposibilitatea ei de a se apara ori de a-si exprima vointa.

Sub aspect judiciar, organul de urmarire penala sau judecata, trebuie sa dovedeasca latura subiectiva a infractiunii de viol:

constrangerea victimei;

imposibilitatea de aparare;

exprimarea libera a vointei.

Expertiza medico-legala poate aduce probe care, coroborate, pot face dovada elementelor enuntate mai sus si sunt considerate esentiale in dovedirea violului.

Sub aspect metodologic, se examineaza victima, presupusul agresor si corpurile delicte de la locul faptei.

Prin examenul victimei, se poate face dovada existentei actului sexual, existenta unor leziuni traumatice care ar putea explica o constrangere fizica, depistarea unor afectiuni patologice sau imprejurari care dovedesc imposibilitatea acesteia de a se apara sau de a-si exprima liber a vointa.

Examenul psihiatric poate demonstra in ce masura, persoana in cauza are sau nu discernamantul de a-si exprima liber vointa in a accepta sau nu un contact sexual.

Probarea actului sexual vaginal si precizarea datei cand acesta s-a comis, se face prin examenul genital al victimei. Pot exista doua situatii:

actul sexual cu o virgina, ocazie cu care se produce deflorarea

actul sexual cu o femeie cu viata sexuala activa.

Deflorarea implica ruptura himenului cu prezenta uneia sau mai multor solutii de continuitate (rupture himeneale).

Dispozitia rupturilor este radiara iar localizarea depinde de forma himenului. De obicei rupturile se produc in jumatatea inferioara, la himenul inelar sau semilunar, in dreptul reperelor 4-5,7-8 pe cadranul conventional (examinare in pozitie ginecologica). In caz de himen labial se localizeaza lateral in dreptul reperelor 3 si 9.

La examinare, in primele 24 de ore de la deflorare, ruptura are marginile tumefiate, rotunjite, sangerande.

In cazul himenelor bogate in tesut elastic si conjunctiv (himene carnoase) in imediata apropiere a rupturii, se observa hematoame (de obicei de volum mic, bombate usor, culoare violacee.) in peretele vaginal adiacent.

Dupa 24 de ore pe marginile rupturii se depun false membrane de culoare gri-galbuie. Treptat, se reduce edemul himenului in marginea rupta, aceasta pierde forma rotunjita si pseudomembranele fibroase dispar.

Dupa 4-7 zile, stereoscopic, apare retrocedarea fenomenului iritativ inflamator.

Deflorarea recenta se caracterizeaza prin depistarea de rupturi ale himenului, rupturi ce pot fi complete (pana la baza de implantare) sau incomplete, cele care nu ajung pana la baza.

In cazuri de mare disproportie dintre parteneri (contact sexual cu fetite imature sexual sau cu femei adulte cu infantilism genital) pot apare rupturi ale mucoasei introitului vaginal, rupturi de vagin si perineu.

Rupturile himenului sunt urmate de hemoragii, de obicei mici, in functie de vascularizatia himenului, de intensitatea traumatismului, de extinderea unor rupturi ale vaginului sau perineului.

Modificarile lezionale in ruptura recenta sunt, ca si evolutie dinamica, variate: edemul si hiperemia scad, incepe sa se schiteze procesul de reepitelizare la stereoscop, pe margini incep sa se observe boseluri si retractii.

Epitelizarea continua pana in ziua 14 (in lipsa unor factori ocazionali iritativi), ruptura luand caracterul morfologic definitiv.

Rupturile vechi trebuie diferentiate de incizurile congenitale care de obicei sunt simetrice, intereseaza partial latimea himenului iar marginile nu prezinta modificari de culoare; rupturile vechi sunt asimetrice, intereseaza toata latimea membranei himenale si au o culoare albicioasa.

Actul sexual vaginal fara deflorare poate avea loc in cazul unui himen complezant sau in cazul unei femei cu viata sexuala activa. Probarea sa poate face prin recoltarea secretiei vaginale care se examineza serologic si microscopic (frotiu) pentru a se pune in evidenta prezenta spermei si a spermatozoizilor (daca ejacularea a fost intravaginala si nu s-a folosit prezervativ).

Prin metode de laborator se pot pune in evidenta diversi compusi care intra in compzoitia spermei.

In cazul contactului sexual intrerupt, se pot pune in evidenta spermatozoizi pe lenjerie sau de pe locul unde produs ejacularea.

Evidentierea spermatozoizilor in secretia vaginala este posibila pana la maxim 36-48 h de la actul sexual, cu conditia sa nu se faca toaleta locala. Dupa aceasta perioada spermatozoizii incep sa se fragmenteze fiind greu de pus in evidenta.

In cazul mai multor agresori se poate face identificarea acestora prin divese metode speciale serologice si genetice (amprenta ADN).

Alte elemente de proba pot fi: cercetarea firelor de par pubian (prezenta de fire de par in regiunea genitala a victimei provenite de la agresor sau invers), contactarea de catre victima a unor boli cu transmitere sexuala de la agresor (sau invers) sau existenta unei sarcini.

Actul sexual anal se poate proba fie prin: evidentierea unor leziuni la nivelul mucoasei anale, in special la nivelul sfincterului anal extern -fisuri, prin recoltare de secretie anala si examinarea in laborator cu punerea in evidenta a spermatozoizilor sau a diferitilor compusi ai spermei.

Demonstrarea constrangerii

Demonstrarea constrangerii cazul unui act sexual se poate proba printr-o coroborare a mai multor elemente, cele medicale avand o mare valoare, dar nu in exclusivitate.

Constrangerea morala (amenintare, santaj) nu poate fi demonstrata medico-legal.

Constrangerea fizica pentru contactul sexual este discutabila: unii nu o accepta decat in conditii cu totul exceptionale, atunci cand exista: disproportie evidenta de forta fizica intre victima si agresor, participarea mai multor persoane la imobilizarea victimei sau cand victima este pusa in situatia de a nu se putea apara; se apreciaza ca, o femeie adulta in deplinatatea fortelor fizice si mentale nu poate fi violata de un singur barbat.

Constrangerea fizica poate fi probata prin evidentierea unor leziuni traumatice care demonstreaza lupta intre victima si agresor. Victima poate prezenta leziuni de violenta produse prin lovire activa, compresiune, muscare etc. Localizarea acestora este variata: pe fata, pe cap, corp si patognomonic pe fata interna a coapselor, pe gat si la nivelul gatului mainilor.

Se pot constata si leziuni grave corporale (ex. traumatism cranio-cerebral), administrari de medicamente, alcool, etc.care, prin inducerea unei stari de inconstienta somnolenta, scaderea reactivitatii, pe un timp mai scurt sau mai lung, pot pune victima in imposibilitatea de a se apara sau de a-si exprima liber vointa.

Imposibilitate de aparare

Sunt incluse cazurile in care persoana violata este victima unui politraumatism: accident rutier, cataclism natural, imprejurari cu caracter temporal care ii fac imposibila exercitarea efortului fizic.Tot aici intra situatia victimelor handicapate, a debutului unor afectiuni acute (infarct miocardic).

Exprimarea libera a vointei

Exprimarea libera a vointei se refera la posibilitatea victimei de a accepta sau nu un act sexual.

Exprimarea libera a vointei, sub aspect psihic, nu poate fi discutata la persoanele sub 14 ani, considerate prin lege fara discernamant sau in cazul afectiunilor psihice care altereaza discernamantul (psihoze, oligofrenii etc.).

De asemenea exista situatii cu caracter temporar care pun victima in imposibilitatea de exprimare libera a vointei:

v     intoxicatii acute, care altereaza constienta (intoxicatia alcoolica, folosirea de droguri halucinogene sau somnifere etc.);

v     starea de narcoza sau producerea voita de narcoza, in acest scop;

v     afectiunile patologice grave care altereaza constiinta (soc, coma etc.);

v     sindroamele confuzionale din boli infectioase sau stari autotoxice.

Examenul agresorului

Agresorul, examinat in timp util, poate prezenta leziuni corporale produse de catre victima in aparare. In general, aceste leziuni nu au caracter grav: echimoze, exoriatii pe fata, gat, brate produse cu unghiile, plagi muscate pe fata, gat, membrele superioare etc.

Depistarea unor leziuni de acest gen are valoare si in probarea constrangerii si chiar in identificarea faptuitorului.

Sexualitatea aberanta

Reprezinta intretinerea unui contact sexual homosexual sau heterosexual extravaginal.

Inversiunea sexuala este un contact sexual intre parteneri de acelasi sex (homosexualitate).

Perversiunea sexuala este definita ca un contact heterosexual extravaginal, cu un partener imatur sexual sau cu alta specie animala.

Deviatiile sexuale se clasifica in:

A.     Transsexualism

B.     Parafilii

C.     Disfunctii in realizarea actului sexual.

A. Transsexualismul este definit ca o dorinta obsesiva a unui subiect de sex determinat pentru schimbare a sexului, datorita unui sentiment intim si autentic de apartenenta la sexul opus.

Transsexualismul debuteaza invariabil in copilarie si are o forma minora, ce se rezuma la o simpla travestire corporala (travestitismul) si o forma majora, caracterizata prin dorinta debarasarii de organele genitale existente.

Poate aparea la ambele sexe iar in contextul esecului terapiei psihiatrice, unica solutie ramane schimbarea chirurgicala a sexului, situatie care ridica o serie de probleme de drept civil.

Recunoasterea juridica a noului sex obliga la rectificarea actelor de stare civila pentru eroare de inregistrare. Casatoria incheiata inainte de interventie, devine nula deoarece violeaza obligatia de informare reala asupra starii de sanatate.

B. Parafiliile sau perversiunile sexuale propriu-zise, se definesc ca devieri sexuale in care sunt deformate fie actul sexual (algolagnia, perversiunile heterosexuale, exhibitionismul, voaierismul, fetisismul, masturbarea), fie imaginea partenerului (homosexualitatea, pedofilia, gerontofilia, zoofilia, necrofilia, incestul, pigmalionismul).

B. 1. Deformarea actului sexual

B. 1. 1. Algolagnia - termenul provine din limba greaca (algos = durere, lagnee = voluptate) are doua aspecte: masochismul si sadismul.

a. Masochismul implica obtinerea placerii sexuale doar prin supunerea subiectului de catre partener la suferinte psihice sau fizice reale, nesimulate. Pentru ca un pacient sa poata fi diagnosticat ca atare, este necesar ca cel putin in ultimele 6 luni sa fi manifestat astfel de dorinte sexuale.

Masochismul imbraca forme: minore (individul doreste sa fie insultat, umilit, supus unor suferinte psihice) si majore (individul solicita producerea unor suferinte fizice reale-flagelari, raniri, arsuri etc). Aproximativ 30% din masochisti prezinta si elemente de sadism.

O forma particulara este hipoxifilia, aflata la granita dintre masochism si masturbare. Satisfactia sexuala se obtine prin privarea temporara de oxigen a individului, fie prin spanzurare autoerotica, fie cu ajutorul unor pungi din material plastic. In cazul accidentelor soldate cu decesul victimei, diagnosticul diferential cu sinuciderea este uneori dificil de facut.

b. Sadismul este reprezentat de obtinerea satisfactiei sexuale doar prin producerea de suferinte reale partenerului. Actul poate decurge cu consimtamantul partenerului, acesta fiind masochist sau fara consimtamant.

Principalele forme sunt:

sadismul minor in care sunt produse suferinte morale sau suferinte fizice

minore - ciupituri, flagelari, zgarieiri, muscaturi;

sadismul major in care suferintele produse sunt majore, raportul sexual

poate avea loc in plagile produse si se merge pana la omorarea victimei.

Leziunile sadice sunt in general multiple, centrate in jurul sanilor si organelor genitale. Pentru a se putea pune diagnosticul de sadism, este necesar ca manifestarile descrise sa fi persistat cel putin in ultimele 6 luni.

Aproximativ 10% dintre violatori sunt sadici.

B. 1. 2. Masturbarea consta in autosatisfacerea sexuala si se intalneste la ambele sexe si la toate varstele.

In adolescenta este considerata ca parafiziologica.

Realizarea actului sexual se face prin manopere simple (frecarea cu mana a penisului, clitorisului sau introducerea degetului in vagin) sau prin intermediul unor dispozitive artificiale extrem de variate ca: penisul artificial sau vibratorul la femei, iar in cazul barbatilor vulva de cauciuc, papusi (gonflabile) sau alte dispozitive artizanale - autoerotism prin curent electric, etc. Un loc aparte, il ocupa hipoxifilia, tratata in cadrul masochismului.

Masturbarea poate fi o sursa de anxietate. Onanistul devine timid, nu indrazneste sa se apropie de o persoana de sex opus, de teama esecului.

Prin masturbare prelungita, la barbat pot aparea: erectibilitatea pronuntata a penisului cu semierectie permanenta, turgescenta glandului (a carui mucoasa devine violacee), roseata si tumefierea meatului urinar, tumefierea scrotului (aspect de "limba de clopot"), testicule marite de volum si cu o sensibilitate crescuta la palpare.

La femeie, se por intalni: marirea si erectibilitatea clitorisului, alungirea labiilor mici, eritem si edem al mucoasei vulvare, slabirea si elasticizarea himenului sau chiar ruperea lui.

B. 1. 3. Perversiunile heterosexuale cuprind o mare varietate de perversiuni de cuplu, care se pot produce cu sau fara consimtamantul ambilor parteneri. Limita dintre fiziologic si patologic este foarte greu de trasat.

a. Masturbarea reciproca devine patologica atunci cand inlocuieste complet si permanent actul sexual fiziologic.

b. Felatia consta in intromisiunea penisului in cavitatea bucala a partenerei, unde se va produce si ejacularea.

Atunci cand felatia este practicata fara consimtamantul partenerei, expertiza medico-legala poate evidentia, in afara petelor de sperma in jurul gurii, pe fata si pe gat, leziuni ale fetelor interne ale obrajilor, produse de dinti, in timpul opunerii victimei la deschiderea fortata a gurii.

Agresorul poate prezenta eventuale leziuni pe penis, muscaturi, excoriatii, echimoze etc. Ca si la viol, se vor putea evidentia urme de violenta pe corp, pe fata, cap si gat produse in timpul luptei.

c. Cunilingusul consta in stimularea linguala, realizata partenerei la nivel clitoridiano-vulvo-vaginal.

Examenul medico-legal releva uneori iritarea labiilor mari, a labiilor mici si chiar muscaturi.

d. Coitul anal heterosexual nu poate fi demonstrat atunci cand s-a produs cu consimtamantul partenerei, datorita dilatabilitatii sfincterului anal.

Daca se produce prin constrangere, la nivelul sfincterului anal se vor gasi eroziuni sangerande, umede, dispuse paralel cu pliurile radiale ale mucoasei anale. Rareori, se poate produce ruptura rafeului anal. In regiunea ano-rectala, se poate constata prezenta spermei, la fel pe corpul si hainele prezumatei victime.

e. Coitul interfemural apare mai frecvent in tentativele de viol savarsite de tineri fara experienta sexuala.

f. Coitul intermamar si interfesier pot fi demonstrate numai prin evidentierea la aceste nivele a lichidului spermatic, cu sau fara coexistenta unor leziuni de violenta

B. 1. 4. Exhibitionismul consta in satisfactia sexuala prin expunerea organelor genitale (la barbat) sau a intregului corp, cu predilectie a sanilor (la femeie).

Pentru punerea diagnosticului, este necesar ca persoana sa fi prezentat aceasta manifestare cel putin in ultimele 6 luni. Expertiza medico-legala este, in acest caz, si psihiatrica, nu numai sexologica.

O forma de exhibitionism minor este considerata adoptarea unor exagerari in ceea ce priveste moda feminina, cu expuneri indecente.

B. 1. 5. Voyeurismul consta in obtinerea satisfactiei sexuale prin masturbare sau acuplare fiziologica doar la vederea unei persoane dezbracate, pe cale de a se dezbraca, sau a unui cuplu angajat in activitate sexuala, fara a exista consimtamantul persoanei sau persoanelor observate.

Manifestarea trebuie sa fi persistat cel putin 6 luni inainte de a se putea pune diagnosticul. Expertiza medico-legala este psihiatrica.

B. 1. 6. Froteurismul consta in obtinerea placerii sexuale prin atingerea, mangaierea sau palparea unei persoane, de obicei necunoscute, careia nu i s-a cerut consimtamantul.

Este mai frecvent la barbati intre 15- 25 ani sau dupa 60 de ani.

Actul se produce, de obicei, in aglomeratii, unde posibilitatea de detectare si represalii este redusa. Pentru punerea diagnosticului trebuie ca manifestarea sa persiste minimum 6 luni.

B. 1. 7. Fetisismul - pentru obtinerea satisfactiei sexuale, pacientul are nevoie obligatoriu de diferite obiecte- fetisuri care apartin persoanei dorite sau reprezinta elementul stimulant, indiferent de persoana.

Exemple de obiecte ale fetisismului: lenjerie sau alte articole de vestimentatie feminina, parul, mirosul.

Fetisistul nu obtine satisfactia sexuala decat daca partenerul poseda fetisul dorit.

Este descrisa o forma patologica de fetisism, prin dependenta de un fetis realizat de malformatii, anomalii, mirosuri, boli cu componenta externa vizibila ale persoanei cu care se efectueaza contactul sexual.

Cu aceste fetisuri, pacientul fie obtine excitatia sexuala fie intretine act sexual patologic.

Pentru diagnosticul pozitiv, manifestarea trebuie sa aiba o vechime de cel putin 6 luni. In absenta scandalului public, fapta nu prezinta caracter penal dar, in vederea procurarii obiectelor dorite, indivizii pot recurge la furt, talharie, violare de domiciliu.

B. 1. 8. Travestitismul este obtinerea excitatiei sexuale de catre un barbat prin imbracarea hainelor sexului opus. Diagnosticul pozitiv necesita un minimum de 6 luni de persistenta a manifestarii. Expertiza medico-legala este psihiatrica, iar fapta prezinta caracter penal doar daca produce scandal public.

B. 1. 9. Narcisismul este obtinerea satisfactiei sexuale prin vizualizarea propriului corp (utilizarea de oglinzi), eventual infrumusetat prin cosmetizari, tatuaje etc.

B. 2. Deformarea imaginii partenerului

B. 2. 1. Homosexualitatea consta in intretinerea de relatii sexuale cu persoane de acelasi sex.

Cauzele pot fi genetice, hormonale, organice, psihologice (esecul experientei acuplarii heterosexuale) si situative (lipsa persoanelor de sex opus).

Homosexualitatea poate fi activa sau pasiva, mai frecvent mixta, cand partenerii sunt pe rand, subiect activ si pasiv.

Sub aspect evolutiv, homosexualitatea poate asocia o incontinenta totala (subiectul nu mai poate reveni la acte heterosexuale) sau o incontinenta partiala (subiectul este apt de a reveni la heterosexualitate).

Alteori, este vorba de bisexualitate, cand subiectii intretin relatii atat homo cat si heterosexuale, fiind atrasi de parteneri de ambele sexe. Homosexualitatea poate fi masculina sau feminina.

a. Homosexualitatea masculina (pederastie, uranism) se consuma prin acte anale, cel mai frecvent si orale.

Dovedirea obiectiva este dificila, cea mai valoroasa proba ramanand flagrantul delict.

Examinarea medico-legala de urgenta in homosexualitatea acuta, deceleaza la la nivelul penisului partenerului activ urme de fecale, fire de par din regiunea anala si sange.

In homosexualitatea cronica, partenerul activ poate prezenta modificari de forma a penisului: subtiere de la varf spre baza, uneori rasucire, glandul apare strangulat si alungit in forma de con.

La partenerul pasiv, in homosexualitatea acuta liber consimtita e posibil ca in afara urmelor de sperma din regiunea anala, sa nu existe nici un fel de modificari datorita dilatabilitatii sfincterului anal.

In cazul homosexualitatii pasive acute prin constrangere, examinarea medico-legala poate evidentia eroziuni radiale dispuse paralel cu pliurile mucoasei anale. Regiunea este dureroasa la miscarile active si pasive.

In homosexualitatea pasiva cronica, partenerul pasiv poate prezenta: ruptura rafeului anal (rar), destinderea sfincterului anal extern cu incontinenta materiilor fecale, deformarea infundibuliforma a anusului, leziuni ale mucoasei rectale (ulceratii, procese inflamatorii, fistule, hemoroizi), destinderea pana la stergere a pliurilor mucoasei anale.

In toate cazurile de homosexualitate pasiva, se va cauta prezenta spermatozoizilor in secretia anala recoltata de la nivelul ampulei rectale.

Pentru dovedirea violentei (a constrangerii fizice) se cauta leziuni caracteristice de lupta si aparare. Omorului victimei se produce mai frecvent prin sugrumare.

b. Homosexualitatea feminina se intalneste in doua variante: tribadism si safism (lesbianism).

In cazul tribadismului, partenerele imita actul heterosexual, una din ele jucand rolul barbatului. De obicei, partenera activa prezinta un clitoris bine dezvoltat, pe care il foloseste drept penis. In safism sau lesbianism, actul sexual este realizat prin digitatii sau cunilingus reciproc.

Examenul medico-legal in homosexualitatea feminina poate evidentia iritarea labiilor mari si mici, uneori chiar muscaturi la acest nivel. Omorurile sau sinuciderile datorate geloziei sunt mai frecvente in homosexualitatea feminina decat in cazul celei masculine.

B. 2. 2. Pedofilia consta in atractie sexuala si relatii sexuale cu copii prepuberi, de obicei sub 13 ani, manifestare care persista cel putin 6 luni inainte de diagnosticare.

Pentru ca un individ sa fie considerat pedofil trebuie sa aiba cel putin 16 ani si sa fie cu minimum 5 ani mai in varsta decat victima.

Pedofilia poate fi homo sau heterosexuala, fiind deseori asociata cu incestul.

Expertiza medico-legala va urmari constatarea realitatii actului sexual.

Daca agresorul e de sex masculin, in pedofilia heterosexuala se vor cauta semne ale deflorarii patologice si spermatozoizi la nivelul cailor genitale ale victimei.

Daca actul s-a produs fara consimtamantul victimei, se vor cauta leziuni de autoaparare si lupta ale acesteia.

Atunci cand agresorul e de sex feminin (cazuri frecvente) pedofilia este greu de demonstrat din punct de vedere medico-legal.

Unii autori considera ca forma minora de pedofilie actele cu caracter obscen savarsite asupra unui minor sau in prezenta unui minor.

B. 2. 3. Gerontofilia consta in atractia sexuala si intretinerea de acte sexuale cu persoane in varsta. Gerontofilia adevarata se intalneste cu o frecventa mult mai redusa decat cea a agresiunilor sexuale asupra persoanelor in varsta, majoritatea acestor cazuri fiind realizate de agresori intre 18-25 de ani, aflati sub influenta alcoolului.

B. 2. 4. Zoofilia (sodomia ratione generis) consta in intretinerea de relatii sexuale cu animale.

Poate fi patologica (demente, psihoze sau debilitati mintale) sau situationala, in forme active sau pasive.

Zoofilii de sex masculin isi pot indrepta atentia spre rate, gaini, capre, oi, iepe, iar cei de sex feminin, in general, spre caini; se cunosc si cazuri de utilizare a tapilor, armasarilor, taurilor sau magarilor.

B. 2. 5. Necrofilia este perversiunea care implica realizarea rapoartelor sexuale cu cadavre umane.

Se intalneste in schizofrenie, dementa, oligofrenie, unele forme de psihopatie sau in ritualuri religioase aberante.

B. 2. 6. Incestul este raportul sexual intre rude in linie directa sau intre frati si surori; este citat in multe lucrari istorice

Poate fi infractiune bilaterala sau unilaterala, atunci cand una din persoane nu raspunde penal.

Se intalneste in schizofrenii, oligofrenii, psihoze presenile, alcoolism, epilepsie.

C. Disfunctiile in realizarea actului sexual pot afecta atat sexul masculin cat si pe cel feminin aici incadrandu-se: tulburarile de libidou, de excitabilitate, de orgasm si dispareuniile (acte sexuale dureroase). Au ca principale consecinte hipersexualitatea si hiposexualitatea, care poate merge pana la impotenta sexuala.

.

C. 1. Hipersexualitatea consta in exagerarea instinctului sexual.

C. 1. 1. Hipersexualitatea masculina (satiriazis) cunoaste drept cause: oligofrenia, paralizia generala progresiva, epilepsia, traumatismele cranio-cerebrale ale lobilor frontali, psihoza maniaco-depresiva etc.

Poate sta la originea unor acte sexuale violente sau a unor constrangeri la perversiuni sexuale.

C. 1. 2. Hipersexualitatea feminina (nimfomania) se poate datora insuficientei orgasmului, personalitatii dizarmonice, congestiilor pelvine, hiperfoliculinemiei, traumatismelor cranio-cerebrale etc.

C. 2. Hiposexualitatea, consta in diminuarea activitatii sexuale a individului. Prezinta interes medico-legal doar in forma sa extrema, impotenta.

IMPOTENTA SEXUALA

La barbat:

Examinarile se vor face diferentiat, tinand cont de formele impotentei: de coabitare sau de procreare.

In limitele impotentei de coabitare, expertiza medico-legala va urmari factorii organici si psihici care pot da tulburari in dinamica sexuala.

a. tulburarile de erectie pot avea cauze:

- organice: scleroza in placi, tabes, infectii acute si cronice, intoxicatii cronice, insuficienta testiculara, sechele dupa traumatisme cranio-cerebrale, leziuni peniene (fimoza congenitala, leziunile uretrei posterioare);

- psihice: nevroze astenice, trauma psihica in urma unui esec sexual cu trairea unui sentiment de inferioritate fata de partenera.

b. tulburarile de libidou pot fi generate de: hipogonadism, boli infectioase acute si cronice, depresii etc.;

c. tulburarile de ejaculare constau in ejaculare precoce sau tardiva.

d. tulburarle de orgasm au aceleasi cauze ca cele descrise anterior.

Impotenta de procreere presupune fie lipsa producerii de spermatozoizi normali, fie canale excretorii impermeabile si reflux ejaculator anormal.

Absenta spermatozoizilor in lichidul seminal se numeste aspermie. Aspermia poate avea un caracter permanent sau trecator motiv pentru care expertiza trebuie repetata.

Oligospermia presupune un continut redus de spermatozoizi in lichidul spermatic.

In necrospermie, spermatozoizii sunt imobili si deseori prezinta foarte multe forme degenerative.

Examenul lichidului spermatic se va face imediat dupa masturbatie sau contact sexual intrerupt.

Un ejaculat normal consta din 2 - 3 ml lichid spermatic cu un numar de cca 60 milioane spermatozoizi/ml; din acestia 60 % sunt mobile iar anomaliile de forma si structura nu trebuie sa depaseasca 25%.

Starile de necrospermie si azoospermie (azospermie) totala pot constitui motive pentru excluderea paternitatii, cu conditia ca aceasta stare sa corespunda cu perioada de conceptie a copilului in litigiu.

La femeie:

Impotenta sexuala se clasifica in:

impotenta coitala (atrezie vaginala, dispareunie etc.);

impotenta de fecundare;

impotenta de mentinere a oului (provocand avortul);

tulburari in procesul fiziologic al nasterii.

Majoritatea afectiunilor din cadrul primelor disfunctii sunt date de unele tulburari ce impiedica ascensiunea spermatozoizilor.

Exista stari ce ingreuneaza migrarea oului fecundat. Explicatia acestor tulburari se poate gasi in: vulvo-vaginite, modificari de pH, leziuni ale colului uterin, hipoplazii uterine, tulburari de statica uterina, tumori uterine, disfunctii diencefalo-hipofizo-ovariene.

Stabilirea unui astfel de diagnostic implica o colaborare a expertului medico-legal cu medici specialistii: ginecolog, endocrinolog, neurolog etc.