SINDROMUL RESPIRATOR ACUT SEVER (SARS)

SINDROMUL RESPIRATOR ACUT SEVER (SARS)

SARS - boala respiratoprie virala emergenta cu morbiditate si mortalitate ridicata, produsa de un coronavirus caracterizat clinic prin: febra, frisoane, mialgii, tuse uscata, dispnee si deteriorarea severa a functiei respiratorii.

Etiopatogenie

Coronavirusurile (CoV) sunt virusuri ARN care produc boli umane si animale.

SARS- CoV - identificat in anul 2003 este un virus din familia Cornoaviridae, alcatuit dintr-o nucleocapsida si o membrana externa glicoproteica si un invelis extern cu spiculi (coroana), avand rol in atasarea si fuzionarea virusului cu membrana celulei gazda.

Se pare ca virusul are origine animala.

SARS- CoV supravietuieste mai multe zile pe suprafete uscate - in produse patologice, la temperaturi scazute, rezista pana la 21 de zile. Este sensibil la caldura si la dezinfectante uzuale.

Patogenie

Receptorul celular este enzima 2 de conversie a angiotensinogenului , iar tinta majora este plamanul, dar virusul se gaseste si la alte nivele (fecale, sange, urina, LCR).

In SARS se produce o crestere progresiva a incarcaturii virale pana spre ziua a 10-a de boala, cu scadere ulterioara concomitent cu aparitia anticorpilor, dar in aceasta perioada pacientii pot prezenta o deteriorare respiratorie, sugerand un mecanism imunopatologic al leziunilor pulmonare.

Epidemiologie

Primul caz a fost inregistrat in noiembrie 2002 in China, in provincia Guandong. In urmatoarele luni boala a fost raportata la peste 8000 de persoane din 29 de tari de pe 5 continente, fiind considerata prima pandemie a secolului XXI.

Sursa de infectie este reprezentata de omul cu infectie simptomatica, persoane cu infectie, asimptomatice.

Transmiterea SARS-CoV se face prin contact direct sau indirect al mucoaselor (orala, nazala sau oculara) cu picaturi salivare provenite de la bolnav sau indirect prin obiecte proaspat contaminate de acesta.

Manifestari clinice

Incubatia: 3-7 zile.

Debutul este nespecific si nu poate fi diferentiat de manifestarile altor boli virale.

Initial - in faza de replicare, bolnavul prezinta: febra, frisoane, mialgii, indispozitie, anorexie. Radiografia pulmonara in aceasta perioada evidentiaza infiltrate pulmonare inferioare si periferice.

Dupa o perioada de ameliorare - in faza de leziuni imunopatologice reapare febra si apare tusea neproductiva, hipopnea, hipoxemia. Modificarile stetacustice pulmonare sunt minime, doar o treime din bolnavi prezinta raluri. Se poate asocia si diarea. Modificarile pulmonare pot progresa spre multifocalizare si bilateralizare.

Evolutie - variabila: 20-25% din bolnavi evolueaza spre insuficienta respiratorie acuta, care impune internarea in sectiile de terapie intrensiva si se insoteste o mortalitate ridicata, peste 50%. Mortalitatea generala este de 10%.

Forme clinice

Dupa severitate - asimptomatice, usoare, moderate si severe.

Diagnostic

Se stabileste in baza datelor:

epidemiologice - contact in ultimele 10 zile anterior debutului cu cazuri confirmate sau suspecte de SARS, calatorii in zone endemice;

clinice - febra, frisoane, mialgii, cefalee, dispnee, insuficienta respiratorie acuta severa;

biologice nespecifice - leucopenie cu limfopenie, trombocitopenie, cresteri LDH, CPK, ASAT;

modificari radiologice - in functie de distanta fata de debutul clinic se evidetiaza pneumonie uni sau bilaterala de tip periferic interstitial, abcedari sau revarsat pleural;

diagnosticul etiologic se bazeaza pe:

examene serologice ELISA, imunoflorescenta indirecta, reactia de neutralizare, care evidentiaza anticorpii specifici;

PCR - detectia ARN-ului viral;

izolarea virusului in culturi celulare dintr-un prelevat patologic de la bolnav.

Prognostic

Au fost asociati cu prognostic si evolutie severa: varsta peste 50 de ani, bolile cronice asociate, leucopenia.

Tratament

Igienodietetic, simptomatic, patogenetic si de sustinere.

Tratamentul etiologic: nu exista o medicatie eficienta, s-au incercat mai multe substante, Ribavirina, Lopinavir/Ritonavir, Interferonul, Imunoglobulinele umane dar cu rezultate contradictorii.

Antibioticele utilizate cel mai frecvent pentru combaterea suprainfectilor sunt: macrolidele, ciclinele, florochinolonele.

Tratamentul patogenetic vizeaza atenuarea procesului inflamator (puls terapie cu corticoizi in doze mari) si sustinerea functilor vitale, oxigenoterapie, ventilatie asistata.

Profilaxie

Nu exista masuri de profilaxie specifica, dar masurile energice de preventie la nivel spitalicesc, comunitar si international pot controla extinderea in randul populatiei.