SOCUL ANAFILATIC (alergic)

SOCUL ANAFILATIC (alergic)

Definitie. Socul anafilatic reprezinta reactia brutala, acuta, la o substanta la care bolnavul era, anterior, sensibilizat.

Etiologie. Cauzele socului anafilatic sunt numeroase. O Clasificare a lor reprezinta, astfel:

1. Medicamente: antibiotice (penicilina, mai ales), analgetice (mai ales algocalminul), anestezice (mai ales procaina), antireumatismale (aspirina, fenibutazonul), seruri ti vaccinuri.

2. Transfuziile de sange si plasma, perfuziile de glucoza si alte solutii care contin substante pirogene.

3. Substante de contrast: pobilan, urografin, odiston

4. Intepaturi de insecte sau vipera

5. Alimente, noxe industriale, polen, prafuri etc.

Patogenia. Organismul produce anticorpi specifici fata de antigelul numit alergen. Anticorpii pot circula liber in umori sau pot sta fixati. In interiorul sau pe suprafata celulelor. Reactia sau fenomenul alergic rezulta din unirea dintre alergii si anticorpii respectivi, in urma careia se elibereaza substantele iritante, nocive pentru organism.

Anafilaxia (=contrar protectiei) reprezinta starea individului sensibilizat la o substanta in cantitati minime. Reactia este brutala, violenta la introducerea din nou a substantei respective. Agentii alergeni pot fi: inhalati (pneumalergeni), ca praf, polen, fulgi, scape, peri; fungici (mucegaiuri), infectiosi, alimentari, medicamentosi, fizici (hidrocutie, insolatie), psihici (astmul bronsic).

Edemul Quinke sau urticaria giganta apare brusc, localizata, mai ales la fata, buze, limba si pleoape sau chiar faringe si laringe, ajungand pana in plaman, stomac si intestine. Cauza o reprezinta eliberarea din histamina, in cantitati mari, din interiorul afectat. Substantele eliberate in socul anafilatic produc vasodilatatie in sectorul vascular dar produc contractura musculaturii netede, din plaman si tubul digestiv. Din aceasta cauza, se produce, o brutala crestere a secretiilor glandulare si a permeabilitatilor capilare. Acestea duc la maldistributia sangelui. Vasodilatia arteriolelor periferice, la care se adauga pierderile de plasma, de la nivelul capilarelor, conduc, la aparitia, brutala a hipovolemiei, urmata de reducerea intoarcerii venoase si scaderea debitului cardiac. In consecinta, apare prabusirea tensiunii arteriale (colaps) si depresia miocardului. In plus, se asociaza insuficienta respiratorie, prin constrictia bronsiolelor si manifestari gastrointestinale (greturi, varsaturi si diaree).

Clinic. Debutul se caracterizeaza prin senzatie de slabiciune, prurit, tuse si crampe abdominale. Dupa 10- 30 de minute, apar si alte manifestari:

- cardiovasculare: tahicardie, prabusirea tensiunii arteriale care pot sa mearga, pana la stopul cardiac;

- respiratorii: spasm sau edem laringian si bronsic care pot, sa ajunga, pana la insuficienta respiratorie acuta;

- digestiva: crampe, greturi, varsaturi, diaree;

- cutanate: prurit, eritem, urticarie, dermografism

Tratamentul. Primul gest il reprezinta administrarea de adrenalina si oxigen.

- Oxigenoterapia se poate administra pe sonda endonazala, pe masca si, in cazurile mai grave, prin intubatie.

- Adrenaline are efecte vasoconstrictoare, inotrope, asupra inimii si actioneaza, direct, asupra mastocitelorcare elibereaza histomina (efect antihistaminic).

- Corectarea hipovolemiei, prin administrare de glucoza, ser fiziologic si plasma;

- Dezobstruarea cailor respiratorii: aspiratie, adrenalina, corticozi; eventual, resuscitare, in caz de stop respirator.

- Antihistaminice: romergan, clorfeniramina, tavegil, peritol, nilfan;

- Hemisuccinat de hidrocordizon;

- Eliminarea cauzei declansatoare a socului prin efectuarea de teste la alergenii, banuiti, a fi incriminati.