SUBSTANTE SI PREPARATE CHMICE

SUBSTANTE SI PREPARATE CHMICE

1. Compusii de cupru

Cuprul intra in compozitia a numeroase enzime cu activitate oxidazica de genul aminooxidazelor, produse de fagocitele activate si care confera protectie organismelor fata de speciile bacteriene aerobe. Ceruloplasmina, principala forma de cupru circulanta este o aminooxidaza cu activitate histaminazica, a carei sinteza hepatica este strict controlata de IL-2. Cresterea concentratiei acestor enzime in starile inflamatorii septice, sau aseptice este menita sa protejeze tesuturile proprii si sa defavorizeze supravietuirea germenilor patogeni.

Aceste informatii au fost confirmate prin incercari de reproducere experimentala a bronhopneumoniei enzootice la vitei cu Pasteurella multocida si respectiv cu PI-3, care au reusit numai la viteii carentati in cupru.

Asocierea unui aport nutrititional de 100 ppm cupru cu vaccinarea antisalmonelica la pui a fost urmata de un raspuns imun primar superior fata de lotul martor in timp ce un aport de 200 ppm cupru la pasarile bolnave de tifoza a marit rata de supravietuire si chiar sporul de crestere.

JONES si SUTTLE (1981) constata ca in carenta de cupru la ovine si bovine scade activitatea citotoxica a leucocitelor fata de Candida albicans.

Suplimentarea hranei cu 250 ppm cupru la purceii intarcati de 8 saptamani a avut ca efect un spor de crestere superior. S-a formulat ipoteza ca suplimentul de cupru ar avea un efect eubiotic asupra microflorei intestinale si ar actiona ca un imunostimulator. Deasemeni compusii de cupru mai dispun si de efecte antitumorale, fie direct pe tumori induse experimental, fie prin potentarea unor citostatice cum ar fi PTS (piruvaldehida- bis tiosemicarbozina) (GHERGARIU, 1980).

2. Vitamina E si seleniul

Vitamina E si seleniul au un efect imunostimulator real daca se administreaza in cantitati ce depasesc necesarul nutritional si dimpotriva, carenta lor au ca rezultat imunodepresia, mai ales a mecanismelor mediate celular. La subiectii carentati in vitamina E si Se s-a identificat un factor seric transferabil care suprima raspunsul limfocitelor la mitogene si le aglutineaza (SHEFFY, 1979, cit. de GHERGARIU, 1980).

Rolul seleniului in cancer a fost si continua sa fie controversat. Este cert ca la sobolanii hraniti ca un aport crescut de Se (5,7 -10 ppm), s-a constatat o crestere a incidentei tumorilor hepatice (NELSON 1940, cit. de GHERGARIU in 1980).

Desi efectul antitumoral al seleniului si compusilor sai era cunoscut de al inceputul secolului, s-a renuntat la utilizarea lui in terapia cancerului datorita toxicitatii sistemice pe care o determina.

Numerosi autori au relevat anticarcinogenitatea seleniului singur sau asociat cu tocoferolul si au evidentiat ca la oamenii bolnavi de cancer concentratia sanguina de seleniu este mult mai redusa decat la cei sanatosi.

Preventia carcinogenezei de catre vitamina E si Se se datoreaza diminuarii alterarii peroxidative a ADN. Efectul imunostimulator al vitaminei E si Se in cantitati care depasesc necesarul nutrititional ramane incontestabil.

3. Compusii de zinc.

Deficitul de zinc primar (dismetabolii ereditare) sau secundare (carente nutritionale) are ca efect involutia timica si imunodepresia. Hipoplazia timica este insotita si de cea splenica si ganglionara.

Carenta de zinc provoaca depresia functiei limfocitelor T-helper. Fara a se putea preciza mecanismele de actiune se cunoaste ca administrarea orala a compusilor de zinc stimuleaza vindecarea ranilor si mai ales la subiectii carentati. Efectul topic favorabil exercitat de compusii de zinc, in grabirea cicatrizarii ranilor, lasa sa se intrevada mai curand actiunea lui de farmacon.

4. Compusii de aluminiu

Efectul adjuvant al compusilor de aluminiu este cunoscut de mult timp. Azi se folosesc numeroase vaccinuri aditionate cu diferiti compusi de aluminiu dintre care cel mai folosit este hidroxidul de aluminiu (Al(OH)₃).

Compusii de aluminiu actioneaza in special prin efectul de 'depozit' care consta cu alte cuvinte in retinerea antigenului timp indelungat la locul de incoulare, favorizand astefl prezentarea antigenului la componentele sistemului imun. Lista vaccinurilor aditionate cu compusi de aluminiu folositi in medicina veterinara este relativ mare, incluzand atat vaccinuri antibacteriene cat si antivirale.

Compusii de aluminiu sunt in general, bine tolerati chiar daca administrati subcutant (in loc de instamuscular) pot provoca uneori abcese sterile si noduli persistenti.

5. Emulsiile uleioase

Emusiile uleioase utilizate ca adjuvant, sunt cunoscute azi sub denumirea generica de adjuvant Freund incomplet (AFI).

AFI este alcatuit in esenta dintr-un ulei mineral sau vegetal cu greutate specifica si vascozitate reduse, la care se adauga un emulsifiant.

In diferite variante AFI a fost si este utilizat in scopul accentuarii eficientei unor vaccinuri. Astfel, STIRBU si colaboratorii in 1989, aditioneaza vaccinul antiaftos cu emulsii de apa-ulei; ulei-in-apa si apa-in-ulei- in apa, constatand ca raspunsul imun consecutiv este atat de intens incat se poate reduce cantitatea de antigen de 4 ori fata de vaccinul adsorbit pe hidroxidul de aluminiu. Pe langa vaccinul antiaftos AFI a fost inclus cu avantaje similare si in alte vaccinuri ca: anti PI₃, antirabic, antijigodios, antipestos porcin, etc.

AFI actioneaza tot prin efectul 'de depozit' intarziind absorbtia antigenului si stimuland producerea locala si sistemica de anticorpi.

El are si un efect moderat de stimulare a imunitatii mediate-celular.

Intrucat uleiurile minerale folosite determina o serie de efecte secundare nedorite (reactii locale si sistemice, persistenta indelungata la locul de inoculare, contaminarea cu hidrocarburi policiclice aromate carcinogene) ele au fost substituite cu uleiuri vegetale de arahide sau de susan. Aceste uleiuri spre deosebire de cele minerale sunt metabolizate de organism si excretate.

Tot in scopul inlaturarii unor efecte secundare s-au realizat asa numitele duble emulsii, apa-in-ulei-in-apa. Ele constau in reemulsificarea unei emulsii A/U intru-un detergent nedaunator, Tween 80. Aceste emulsii au avantajul ca fiind mai putin vascoase sunt mai usor de administrat si mai putin iritante la locul de inoculare.

Ulterior, s-a demonstrat ca utilizarea emulsiilor uleioase determina un efect imunostimulator si in absenta unui antigen administrat concomitent. S-a constatat deasemeni ca emulsiile uleioase stimuleaza sistemul imun, fata de numerosi antigeni, altii decat cei continuti de un anumit vaccin si ca ele pot fi utilizate ca atare in practica prevenirei unor boli la animale.

6. Levamisolul

Levamisolul a fost initial preparat ca un medicament antihelmintic, dar ulterior s-a demonstrat la toate speciile de mamifere si inclusiv la om ca are remarcabile proprietati imunostimulatoare actionand atat asupra imunitatii umorale cat si asupra celei celulare.

Levamisolul este considerat un agent 'timomimetic' (VANSELOW 1987) restaurand functiile limfocitelor T si ale macrofagelor, dar fara a determina un raspuns imun exagerat.

El stimuleaza fagocitoza, eliberarea de enzime lizozomale si citotoxicitatea intracelulara precum si diferentierea precursorilor celulelor T. Creste chemotaxia pentru neutrofile si monocite precum si citotoxicitatea mediata de limfocite.

Levamisolul mai reduce, deasemeni si functia celulelor T supresoare, stimulamd in acest fel indirect, producerea de anticorpi,

Efectele levamisolului de imunostimulator sau de imunomodulator depinde de doza, momentul administrarii si starea pacientului. De exemplu, o doza unica, stimuleaza imunitatea mediata celular 4 ore, iar administrarea repetata zilnic determina imunodepresie.

SOPPI si colaboratorii au demonstrat ca levamisolul are efecte diferite in functie de doza, astfel 0,25 mg/Kg, stimuleaza raspunsul limfocitelor la mitogeni (PHA si ConA) in timp ce 2,5 mg/Kg stimuleaza numai raspunsul la PHA.

Rezumand calitatile imunoadjuvante si imunomodulatoare ale levamisolului, LOWE, arata ca el restaureaza numarul de celule T in caz de depletie si le activeaza; ca stimuleaza fagocitoza, chemotaxia, producerea de limfokine, citotoxicitatea limfocitelor si macrofagelor si restaureaza hipersensibilitatea cutanata de tip intarziat.

Administrarea levamisolului are efecte benefice in: deficite imune congenitale; bolile aparatului respirator; infectii cronice recurente; infectiile herpetice recidivante (labiale si genitale); autoimunopatii si amiloidoza; inflamatii cronice (artrita reumatismala, spondiloartrita anchilozanta); aftoza bucala recidivanta.

In terapia cencerului levamisolul s-a dovedit eficient numai combinat cu chimioterapia.

7. Dinitroclorbenzenul (DNCB)

Substanta stimuleaza reactiile locale mediate celular cu distrugerea pielii si a celulelor tumorale. Substanta a fost utilizata cu succes in tratamentul unor tumori multiple cutanate si subcutanate la om. Deasemenea, DNCB s-a folosit in terapia carcinomului cu celule sarcomatoase induse de iradiatia solara. Subiectii sunt sensibilizati prin amplificarea topica a dilutiilor de 1:100 pana la 1:1000 cu DNCB in emulsie lanolina-in-apa. Aplicand ulterior DNCB pe suprafata tumorii se produce o reactie locala de tip intarziat. Dilutiile folosite la caini sunt daunatoare pentru om (THEILON si MADEWELL, 1987).

8. Azimexon si Tufstin

Azimexonul este un imunoadjuvant sintetic care intensifica reactia de hipersensibilitate de tip intarziat. Azimexonul potenteaza raspunsul imun fata de antigenii dependenti si imunodependenti de celulele T si efectul citostatic tumoral al macrofagelor fata de tumori. In acelasi timp reduce efectul imunosupresor al ciclofosfamidei si al iradiatiilor.

Tufstinul este un tetrapeptid bazic care potenteaza exclusiv raspunsul umoral la antigenii T-dependenti, activeaza efectul citostatic tumoral al macrofagelor si efectul citotoxicitatii celulare mediate de anticorpi.

9. Lipozomii

Lipozomii sunt vezicule de fosfolipide sintetice alcatuite din unul sau mai multe straturi concentrice de lipide. Utilizate pentru includerea de proteine si medicamente 'lipozomii' se utilizeaza si pentru incorporarea antigenilor specifici, deci, in imunitatea specifica. Ei pot, deasemenea transporta limfokinele la nivelul celulelor receptive. Ei sunt de obicei neantigenici sau slabi antigenici, netoxici, biodegradabili si prin incorporarea antigenilor reduc riscul unor reactii alergice fata de acesta (VASELOW, 1987).