SUBSTANTELE GANGLIONARE

SUBSTANTELE GANGLIONARE

Substantele ganglionare actioneaza la nivelul sinapselor ganglionare vegetative periferice, interferand cu actiunea acetilcolinei la nivelul receptorilor colinergici nicotinici situati pe membrana post sinaptica (membrana neuronilor ganglionari).

La acest nivel substantele ganglionare actioneaza fie ca:

substante agoniste (nicotina in doze mici),

substante antagoniste (substantele ganglioplegice: nicotina in doze mari, hexametoniu, mecamilamina, trimetafan).

i1. Nicotina - alcaloid din frunzele de tutun (Nicotiana tabacum) are in doze mici actiune agonista asupra receptorilor nicotinici ganglionari.

Initial sunt stimulati ganglionii parasimpatici, mai sensibili si ulterior cei simpatici, ceea ce face ca efectele stimulatoare ale dozelor mici de nicotina sa se manifeste la nivelul organelor cu inervatie vegetativa dubla (cord, tub digestiv) in 'doi timpi'- initial efectele parasimpatomimetice, apoi efectele simpatice. Organele inervate exclusiv simpatic (majoritatea vaselor) prezinta de la inceput efecte de tip simpatic. Dozele mici de nicotina produc de asemenea stimulare medulosuprarenala - cu eliberare de catecolamine, efecte nervos centrale (prin stimularea unor colinoreceptori nicotinici si eliberarea de catecolamina in creier), stimularea musculaturii striate si unele efecte metabolice.

Nicotina, in doze mici, produce bradicardie, apoi tahicardie, hipertensiune arteriala, apoi hipotensiune arteriala; stimularea motilitatii si secretiilor digestive, eventual voma si diaree, stimularea respiratiei, inhibarea diurezei, tremor, convulsii. in doze mari, nicotina paralizeaza ganglionii vegetativi.

Nicotina este o substanta foarte toxica - doza letala la om este de 50-150 mg. O tigareta contine 6-8 mg nicotina, din care prin fumat se absorb 1 - 4 mg. Nicotina se absoarbe bine pe cale respiratorie si prin piele.

La efectele nocive ale fumatului, pe langa nicotina, mai contribuie unele gudroane, iritante si eventual cancerigene, si elemente radioactive (poloniu, strontiu) continute in fumul de tigara.

Intoxicatia acuta apare in forma usoara, urmare a fumarii primei tigari, sau accidental la muncitorii din industria tutunului sau in cazul folosirii insecticidelor pe baza de nicotina. Apar: salivatie, greata, voma, diaree, paloare, palpitatii, stare de slabiciune si rau. in forma grava, bolnavul intra in colaps, prezinta convulsii si poate surveni moartea prin paralizia respiratiei.

Intoxicatia cronica - tabagismul apare la fumatorii cronici, de peste 10 tigari/zi, si determina dependenta, indeosebi psihica, cresterea mortalitatii in general, cresterea frecventei cancerului pulmonar (de 1020 ori) si al vezicii urinare (de 2 ori), cresterea frecventei afectiunilor pulmonare cronice, a unor afectiuni cardiovasculare (boala coronariana, trombangeita obliteranta). La femeile fumatoare este crescuta frecventa avortului spontan, a mortalitatii la nastere, a numarului nascutilor subponderali, iar dezvoltarea post-natala a nounascutilor este intarziata.

Tratamentul tabagismului se face in primul rand prin intreruperea fumatului.

i2. Ganglioplegicele paralizeaza ganglionii vegetativi, descentralizand periferia efectoare. Consecintele sunt variate in functie de componenta vegetativa, simpatica sau parasimpatica predominanta la nivelul diferitelor organe efectoare. Astfel: aparalizarea ganglionilor vegetativi simpatici conduce la suprimarea controlului vasomotor simpatic, tonic si reflex, cu hipotensiune arteriala importanta, cu marcat caracter ortostatic (abolirea reflexelor simpatice ce asigura redistribuirea sangelui in ortostatism).

aParalizia ganglionilor parasimpatici determina constipatie mergand pana la ileus, tulburari de mictiune etc.

Datorita actiunilor multiple, brutale si prelungite, ganglioplegicele au utilizare terapeutica limitata, in realizarea 'hipotensiunii controtate' (metoda adjuvanta in anestezia generala si in unele urgente hipertensive, exceptand feocromocitomul). Sunt substante ganglioplegice:

hexametoniul, unul dintre primele ganglioplegice cunoscute, azi utilizat numai in medicina experimentala,

mecamilamina utilizata limitat in tratamentul hipertensiunii arteriale si

trimetafanul, ganglioplegicul cel mai frecvent utilizat in urgente: hipertensiunea arteriala paroxistica, disectie sau ruptura de anevrism de aorta. Are si oarecare actiune vasodilatatoare directa. Actiunea este rapida si de scurta durata.