TRATAMENTUL CANCERULUI MAMAR

TRATAMENTUL CANCERULUI MAMAR

In tratamentul cancerului exista mai multe optiuni terapeutice. Alegerea corecta a primei secvente terapeutice este obligatorie. Tratamentul este multimodal: chirurgical, radiologic, citostatic si hormonal. Prima secventa terapeutica va fi aleasa de comisia de tratament (toti medicii care vor asigura tratamentul) in functie de stadiul bolii, dar si de optiunea dumneavoastra.

Momentul cunoasterii adevarului reprezinta de obicei un impas psihologic. Discutati cu medicul dumneavoastra toate optiunile terapeutice si toate efectele secundare ale tratamentului. Important este insa sa luptati cu boala, sa nu deznadajduiti si, in fata adevarului si a realitatii, sa NU apelati la 'vanzatorii de iluzii'.

Mult mediatizati, acesti bioenergeticieni, naturisti, vanzatori de ceaiuri miraculoase, de medicamente noi - nicolit, spanz, vasc etc. - nu fac altceva decat sa intarzie diagnosticul, permitand bolii sa avanseze atat local, cat si la distanta, timp in care speranta de viata scade, iar suferinta dumneavoastra si a familiei este imensa.

Aceasta sectiune a lucrarii de fata prezinta un rezumat al tratamentelor disponibile pentru pacientele cu cancer mamar. Ea are menirea sa va ajute pe dumneavoastra si familia dumneavoastra sa luati decizii corecte impreuna cu echipa medicala care va asigura tratamentul. Nu ezitati sa puneti intrebari despre optiunile dumneavoastra de tratament si sa cercetati informatiile din domeniu de la alte surse autorizate.

Fiecare tip de tratament are beneficii si neajunsuri. Ar putea exista efecte secundare. Varsta dumneavoastra, starea generala de sanatate si stadiul cancerului sunt factori ce trebuie luati in considerare. Daca vreti sa discutati cu o alta pacienta care a avut cancer, puteti contacta telefonic sau puteti discuta fata in fata cu o persoana inscrisa pe lista de voluntari a fundatiei.

Cele mai obisnuite tratamente pentru cancerul de san sunt interventia chirurgicala, radioterapia, chimioterapia si hormonoterapia. In plus, puteti afla despre transplantul autolog de celule stem sau de maduva osoasa, tratamente care nu se realizeaza acum in mod curent, dar care in tara noastra probabil ca se vor efectua in cel mai scurt interval de timp.

Terapia locala si cea sistemica. Scopul terapiei locale este de a trata tumora primara. Exemple de terapie locala sunt chirurgia si radioterapia. Terapia sistemica se administreaza prin injectii pe cale intravenoasa, pentru a atinge celulele maligne care au diseminat dincolo de san. Chimioterapia, terapia hormonala si imunoterapia constituie terapii sistemice.

1 Chirurgia - interventia chirurgicala

Majoritatea pacientelor cu neoplasm mamar vor fi supuse unui tip de interventie chirurgicala. Scopul chirurgiei este sa indeparteze cat mai mult posibil din tumora maligna. Chirurgia se poate asocia cu alte terapii, precum chimioterapia, hormonoterapia sau radioterapia.

Interventia chirurgicala poate fi practicata, de asemenea, cu scopul de a vedea daca neoplasmul a diseminat la ganglionii limfatici din regiunea axilara (disectie axilara ), de a restabili un aspect cosmetic - mai aproape de normal (chirurgie reconstructiva) - si cu scopul de a ameliora simptomele cancerului avansat. Mai jos sunt prezentate cateva dintre cele mai uzuale tipuri de interventii chirurgicale.

Lumpectomia: indepartarea numai a formatiunii tumorale impreuna cu o zona de tesut sanatos adiacent. Aproape totdeauna este urmata de sase saptamani de radioterapie.

Mastectomia partiala: indepartarea a mai mult de un sfert din san. De obicei, dupa aceasta operatie se administreaza radioterapie externa pe o durata de sase saptamani. Pentru majoritatea femeilor, lumpectomia si mastectomia partiala sunt la fel de eficiente ca si mastectomia propriu-zisa. Nu exista nici o diferenta in ratele de supravietuire la pacientele tratate prin una sau prin alta dintre aceste proceduri. Alti factori pot influenta alegerea celui mai bun procedeu chirurgical.

Mastectomia simpla sau totala: in aceasta interventie chirurgicala se indeparteaza intregul san, dar fara ganglionii limfatici axilari sau tesutul muscular subiacent sanului.
Mastectomia radicala modificata: indepartarea intregului san si a unor ganglioni limfatici din zona axilara.

Mastectomia radicala modificata: indepartarea intregului san si a unor ganglioni limfatici din zona axilara

Mastectomia radicala: extirparea extensiva a sanului, ganglionilor limfatici si a musculaturii peretelui toracic. Astazi aceasta interventie se practica rar, deoarece mastectomia radicala modificata s-a dovedit la fel de eficace, dar cu o mutilare redusa si efecte secundare mai putine.

Disectia axilara: extirparea ganglionilor limfaFumatul la copii

tici axilari (din regiunea subratului) pentru a se observa daca neoplasmul a diseminat la nivelul lor, ceea ce poate ajuta la stabilirea altor decizii terapeutice. Un posibil efect secundar al acestei metode este tumefierea (umflarea) bratului, denumita limfedem. Apare la 1-2 din 10 femei cu neoplasm mamar. Femeile care prezinta limfedem, senzatie de strangere sau durere la nivelul bratului trebuie sa anunte imediat medicul. Adesea exista alte masuri pentru a reduce sau preveni efectele tumefactiei.

Biopsia ganglionara 'santinela': prin aceasta procedura se introduce o substanta radioactiva sau 'colorant'-marker in regiunea tumorala. Substanta este transportata pe cale limfatica la primii ganglioni limfatici (santinela) care primesc limfa de la nivelul tumorii. Daca neoplasmul a diseminat, este foarte probabil ca acesti ganglioni sa contina celule maligne. Daca ganglionii santinela contin celule neoplazice, se extirpeaza mai multi ganglioni. Disectia ganglionara avansata nu este necesara daca acesti ganglioni nu contin celule maligne.

Chirurgia reconstructiva sau chirurgia implantului mamar: aceste proceduri nu se adreseaza cancerului. Ele se practica pentru a restabili aspectul aproximativ normal al sanului. Daca veti suferi o mastectomie si va ganditi la reconstructia sanului, trebuie sa va adresati unui chirurg plastician inaintea interventiei chirurgicale. Exista cateva optiuni privitoare la momentul si tipul interventiei chirurgicale de reconstructie. De asemenea exista metode noi de reconstructie, cu ajutorul implantelor care pot fi realizate in cadrul Institutului National de Oncologie Bucuresti.

2. Chimioterapia

Se refera la utilizarea unor medicamente citotoxice pentru distrugerea celulelor maligne. De obicei drogurile se administreaza intravenos sau pe cale orala. O data ajunse in fluxul sangvin, medicamentele ating toate partile organismului. Daca chimioterapia se administreaza dupa chirurgie (terapie adjuvanta), poate reduce sansa de reaparitie a cancerului mamar. Chimioterapia este folosita de asemenea ca tratament principal la pacientele cu neoplasm diseminat in momentul diagnosticului sau la cele care disemineaza rapid dupa tratamentul initial.

Chimioterapia neoadjuvanta: se administreaza inaintea interventiei chirurgicale, adesea cu scopul de a produce reducerea tumorii, facand-o astfel mai usor de extirpat.

Un alt avantaj al chimioterapiei neoadjuvante este ca medicul poate observa raspunsul tumoral la medicamente (citostatice). Daca tumora nu se reduce in dimensiuni, se folosesc alte citostatice.

Chimioterapia se administreaza in cicluri de 1-5 zile, fiecare perioada de tratament fiind urmata de o perioada de refacere (3 saptamani). Cura totala dureaza de la 3 la 6 luni. Frecvent, este mult mai eficient sa se foloseasca mai multe droguri in loc de unul singur. Cele mai uzuale asocieri sunt:

• ciclofosfamida, methotrexat, fluorouracil (CMF);
• ciclofosfamida, doxorubicin (adriamycin), fluorouracil (CAF);
• epirubicin (farmorubicin), ciclofosfamida, cu sau fara paclitaxel (Taxol) sau docetaxel (Taxoter );
• doxorubicin (adriamycin), urmat de CMF.

Efectele secundare ale chimioterapiei depind de tipul medicamentelor, de doza administrata si de durata tratamentului. Efectele secundare temporare pot include urmatoarele simptome:

• greata si voma;
• pierderea apetitului (inapetenta);
• caderea parului (alopecia);
• uscaciunea gurii sau a mucoasei bucale;
• modificari ale ciclului menstrual;
• un risc crescut de infectie, datorita scaderii numarului de leucocite;
• sangerari sau echimoze;
• astenie.

Majoritatea efectelor secundare dispar la terminarea tratamentului. Oricine are probleme datorita efectelor secundare trebuie sa se adreseze medicului sau asistentelor, deoarece exista multe modalitati de a le ameliora.

3. Radioterapia

Radioterapia este tratamentul cu radiatii de energie inalta (precum razele X) administrat in scopul de a distruge sau reduce celulele canceroase. Radiatiile pot fi emise de aparate externe (iradiere externa) sau pot fi emise de materiale radioactive plasate direct in tumora (iradiere interna sau implant radioactiv) - mai putin folosite la noi in tara.

Frecvent, pentru tratamentul cancerului de san este folosita iradierea externa. De obicei, pacientele sunt tratate 5 zile pe saptamana, in ambulator, pe o perioada de 6 saptamani. Fiecare sedinta dureaza cateva minute. Tratamentul in sine este nedureros. Radioterapia poate fi utilizata preoperator, pentru reducerea dimensiunilor tumorale, sau postoperator, pentru distrugerea celulelor neoplazice restante la nivelul sanului, al peretelui toracic si al axilei si pentru prevenirea recidivelor locale sau in tratamentul adenopatiilor supraclaviculare.

Principalele efecte secundare ale radioterapiei sunt: tumefactia si senzatia de greutate la nivelul sanului, eritemul cutanat asemanator arsurilor solare in aria de tratament si fatigabilitatea. Modificarile tesutului mamar si ale tegumentului dispar de obicei in 6-12 luni. La unele paciente, dupa radioterapie sanul devine mai mic si mai ferm. Radioterapia nu se efectueaza in timpul sarcinii, deoarece poate fi nociva pentru fetus.

4. Tratamentul endocrin

Tratamentele endocrine includ acele tratamente care se adauga sau interfereaza cu actiunea hormonilor pacientelor. La femeile cu tumori cu teste pozitive pentru receptorii estrogenici si progesteronici se poate administra tratament endocrin pentru a bloca efectele estrogenilor si cresterea celulelor maligne in tesutul mamar.

Hormonul feminin, estrogenul, poate accentua dezvoltarea celulelor maligne A la unele femei. Un medicament precum Tamoxifenul, care blocheaza efectul estrogenului, se administreaza pentru a impiedica aceasta dezvoltare. Tamoxifenul se administreaza sub forma de comprimate, pe o durata de 5 ani. Studii recente au indicat ca, in functie de varsta lor, pacientele cu neoplasm mamar incipient beneficiaza de pe urma acestui medicament.

Exista si alte medicamente care sunt utilizate uneori pentru blocarea efectelor estrogenului. Luati-va masuri de siguranta intreband medicul despre efectele secundare ale oricarui tratament hormonal pe care il urmati.

Un alt drog, Raloxifene, blocheaza de asemenea efectele secundare ale estrogenului la nivelul tesutului mamar si al neoplasmului mamar. Actualmente, este testat pentru a observa daca poate reduce riscul femeilor de a dezvolta un cancer mamar. Nu este recomandat ca tratament hormonal pacientelor care au fost deja diagnosticate cu neoplasm mamar.

Hormonoterapia cuprinzand Tamoxifen, progesteroni, amino-glutetimid, estrogeni si androgeni este mai eficienta la pacientele aflate la menopauza decat la cele ce parcurg perioada premenopauzala. Femeile aflate in perioada premenopauzala sunt supuse ovarectomiei (efectuata chirurgical, radiologic sau farmacologic-medicamentos), dupa care primesc tratament cu Tamoxifen. Restul tratamentelor hormonale se administreaza atunci cand apar metastaze.

Rezultatele Grupului Colaboratorilor Trialurilor Clinice pentru cancerul de san incipient arata ca, printre femeile diagnosticate inainte de 50 de ani, cele care au fost supuse ovarectomiei sau castrarii radiologice (inhibitiei ovariene prin iradiere) au avut o supravietuire semnificativ mai buna decat cele care nu au efectuat aceste tratamente.

5. Transplantul de maduva osoasa autologa si de celule stem sangvine din sangele periferic

Utilizarea dozelor foarte mari de chimioterapice sau de iradiere externa pentru a distruge celulele canceroase determina si distrugerea celulelor stem hematopoietice din maduva osoasa. Lezarea celulelor stem din maduva osoasa reduce numarul leucocitelor, ceea ce face ca pacienta sa fie mai susceptibila la infectii, unele chiar fatale. Transplantul de maduva osoasa (BMT) sau transplantul de celule stem sangvine (PBSC) poate fi folosit pentru a readuce aproape la normal nivelul celulelor stem hematopoietice dupa doze mari de chimioterapice.

In aceste procedee sunt indepartate inainte de inceperea chimio-terapiei unele celule stem ale pacientei. Celulele stem pot fi obtinute fie din fluxul sangvin circulant, fie din maduva osoasa. Ele sunt readministrate pacientei dupa chimioterapie. Curand celulele stem se restabilesc si refac capacitatea organismului de a produce celule sangvine.

Transplantul de celule stem ofera unele avantaje fata de transplantul de maduva osoasa, deoarece BPSC poate fi folosit chiar daca celulele maligne au diseminat la nivelul maduvei osoase.

In majoritatea cazurilor, celulele stem pot fi colectate in ambulator si pacienta nu va necesita anestezie generala.

Transplantul de maduva osoasa sau de celule stem poate fi folosit ca terapie adjuvanta la unele paciente cu un risc crescut de recurenta sau in tratamentul bolii avansate. Eficacitatea acestui tratament este inca in studiu. Actualmente, aceste proceduri sunt efectuate ca parti ale trialurilor clinice.

6. Imunoterapia

Presupune tratamente noi, foarte costisitoare, unele imposibil de suportat de sistemul de asigurari sociale. Acest tratament nu a fost inca inregistrat la noi in tara, dar este posibil sa urmeze a fi inregistrat in foarte scurt timp.

Trastuzumapul (herceptinul) se ataseaza de o proteina promotoare a cresterii, ca HER2/neu, care este prezent in cantitati mici pe suprafata celulelor mamare normale si a celulelor maligne. Unele neoplasme mamare au o cantitate mare din aceasta proteina, care determina dezvoltarea si diseminarea mai rapida a cancerului. Herceptinul poate opri proteina HER2/neu de a determina cresterea celulelor neoplazice, ajutand totodata sistemul imun sa atace mai eficient celulele canceroase.

Herceptinul se administreaza in general dupa ce hormonoterapia sau chimioterapia standard nu mai sunt eficiente, dar actualmente se fac studii pentru a vedea daca nu se poate asocia si primului ciclu de chimioterapie. Efectele sale secundare sunt medii, cuprinzand frisoane, slabiciune, greata, varsaturi, tuse, diaree si cefalee.